Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 296/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 296
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Iobescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.137/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul C- în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că recursul formulat de către inculpat este tardiv, acesta arătând, prin apărător, că nu are acte doveditoare și solicită amânarea cauzei, pentru a se emite adresă la companiile de telefonie Romtelecom și, în vederea comunicării desfășurătoarelor convorbirilor telefonice în perioada 15.10 - 25.10.2008, de pe telefonul mobil al inculpatului și cel de acasă, pentru a dovedi faptul că a sunat la arhiva tribunalului și la avocat ales, pentru a se interesa de soluția dată de asemenea, solicită încuviințarea audierii martorului, pentru dovedirea acelorași aspecte.
Procurorul solicită respingerea cererilor formulate de către inculpat, prin avocat, având în vedere decizia tribunalului, din care rezultă că acesta a fost prezent la dezbateri asistat de apărător ales.
Instanța, în deliberare, respinge cererile formulate de apărătorul ales al inculpatului, având în vedere că din desfășurătoarele respective, nu rezultă conținutul discuțiilor avute, acestea putând fi depuse de către inculpat, având în vedere timpul scurs de la data pronunțării deciziei, și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, față de respingerea cererilor formulate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, acesta fiind formulat tardiv.
Inculpatul, având cuvântul, arată că a luat legătura cu apărătorul ales și cu arhiva instanței, însă a fost dus în eroare, lăsând la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față,constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 13/P/2007 din data de 22 martie 2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouăs -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prev. de art. 87 al. 1 din nr.OUG 195/2002.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 22.12.2006, lucrători ai poliției orașului M Nouă, în timp ce efectuau controlul circulației pe strada -.- au oprit pentru control autoturismul cu numărul de înmatriculare -, condus de inculpatul căruia i s-au solicitat documentele pentru control. Întrucât acesta prezenta miros specific de alcool, a fost testat cu alcooltestul care a reacționat pozitiv, fiind condus la spitalul M Nouă, pentru recoltarea probelor biologice. Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 516/A/27.12.2006 emis de SML C-S, a rezultat o alcoolemie de 1,75 gr/mie.
Prin sentința penală nr. 22 din data de 31 mai 2007 dată în dosar nr- Judecătoria Moldova Nouăa dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. b combinat cu art. 10 pct. 1 lit.1Cod procedură penală, iar în baza art. 181combinat cu art. 91 lit. c Cod penal a aplicat suma de 1000 lei, amendă administrativă, instanța de fond având în vedere modul și scopul urmărit, precum și împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă și persoana inculpatului care este suferind de diabet, fiind insulino-dependent.
Prin decizia penală nr. 159 din data de 14.11.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, instanța de apel apreciind că soluția dată de prima instanță este temeinică și legală și a fost pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale și în baza probelor administrate.
Prin decizia penală nr. 255/R din 6 martie 2008 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul parchetului, a casat decizia penală nr. 159/14.11.2007 pronunțată în dosar nr- de către Tribunalul C-S și sentința penală nr. 22/31 mai 2007 pronunțată în dosar nr- de către Judecătoria Moldova Nouă și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria Moldova Nouă, instanța de recurs apreciind că prima instanță a judecat cauza în lipsa unui apărător, deși asistența juridică era obligatorie, astfel că a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, soluția care se impune în această situație fiind casarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea garantării dreptului la apărare al inculpatului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Moldova Nouă sub nr- la data de 26.03.2008.
Prin sentința penală nr. 41 din 24 iunie 2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Moldova Nouă în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 pct. 1 lit.1Cod procedură penală și art. 181și art. 91 lit. c Cod penal a achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 7.03.1952 în localitatea H, județul V, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, executor judecătoresc, căsătorit, recidivist, cu domiciliul în loc. M Nouă, str. - -,. 19,. 4,. 8, jud. C-S, CNP -, pentru infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG195/2002.
A aplicat inculpatului amendă administrativă în sumă de 1000 lei.
A obligat pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 22.12.2006, lucrători ai poliției orașului M Nouă, în timp ce efectuau controlul circulației pe strada -.- au oprit pentru control autoturismul cu numărul de înmatriculare -, condus de inculpatul căruia i s-au solicitat documentele pentru control. Întrucât acesta prezenta miros specific de alcool, a fost testat cu alcooltestul care a reacționat pozitiv, fiind condus la spitalul M Nouă, pentru recoltarea probelor biologice. Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 516/A/27.12.2006 emis de SML C-S, a rezultat o alcoolemie de 1,75 gr/mie.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că la data menționată inculpatul însoțit de mai multe persoane a consumat băuturi alcoolice într-un bar situat în apropierea pieței agroalimentare din M Nouă.
Inculpatul avea parcat autoturismul pe o alee situată în apropierea barului și a biroului unde anterior a funcționat ca executor judecătoresc.
În timp ce se afla în local inculpatul a fost atenționat în câteva rânduri că asupra autoturismului său se aruncă de pe acoperișul blocului cu bucăți de moloz de către cetățeni de etnie rromă.
Fiind sub influența băuturilor alcoolice inculpatul a urcat la volanul autoturismului său cu intenția de a-l muta într-o parcare apropiată unde acesta avea locuința.
Distanța unde inculpatul avea inițial parcat autoturismul și locuința sa era de aproximativ 300 metri, însă pentru a face această manevră, trebuia să iasă de pe alee în drumul public și apoi să intre în parcarea din fața blocului unde locuia.
În momentul în care a ieșit de pe unde avea parcat autoturismul, pe - din M Nouă a fost oprit de organele de poliție.
Inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită motivând că a procedat în acest mod din necesitatea de a-și proteja autoturismul proprietate personală în condițiile în care a fost avertizat că acesta este supus unor manopere de distrugere din partea unor persoane care-l știau funcționat ca executor judecătoresc în orașul M Nouă.
Acest fapt a fost susținut de inculpat atât în fața organelor de urmărire penală, a procurorului cât și în fața instanței de judecată.
Potrivit art. 181al. 1 Cod penal "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni", iar în alin. 2 al aceluiași articol se precizează că "la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmărirea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului."
Instanța de fond analizând în concret prevederile menționate a constatat că ele sunt întrunite cumulativ.
Inculpatul a condus autoturismul pe o porțiune scurtă aproximativ 100 metri, la ora 1 noaptea când traficul rutier era foarte redus, motivat de necesitatea de a-și proteja bunul său, aflat în pericol de distrugere, în cauză nu s-au produs urmări periculoase sau accident rutier.
Inculpatul deși are antecedente penale nu a mai săvârșit fapte în domeniul rutier, a avut o atitudine sinceră și de regret, este bolnav de diabet fiind insulino-dependent, motive care justifică luarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.
În motivarea apelului parchetului s- arătat că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât, în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală raportat la art. 181Cod penal; s-a arătat de către parchet că în mod greșit instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fără a ține seama de faptul că, în momentul săvârșirii faptei, inculpatul avea o îmbibație alcoolică situată cu mult peste limita legală (1,75 gr %o) și de recidiva postcondamnatorie în care se afla inculpatul.
Prin DP nr. 137/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MOLDOVA NOUĂ, împotriva sentinței penale nr. 41/24.06.2008, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă, în dosar nr-, pe care a desființat-o și rejudecând, în baza art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. c, art. 76 lit. d și art. 37 lit. Cod penal a fost condamnat inculpatul, la: 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocat beneficiul grațierii de care a beneficiat inculpatul pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 430/23.05.2006 a Judecătoriei Caransebeș.
S-a constatat că infracțiunea prev. și ped. de art. 246 Cod penal pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 430/23.05.2006 a Judecătoriei Caransebeș și infracțiunea de fals prev. și ped. de art. 289 al. 1 Cod penal pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani prin aceeași sentință penală sunt concurente.
În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b Cod penal a fost contopită pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 246 Cod penal prin sentința penală nr. 430/23.05.2006 a Judecătoriei Caransebeș cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin aceeași sentință penală pentru infracțiunea prev. de art. 289 al. 1 Cod penal, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 430/23.05.2006 a Judecătoriei Caransebeș, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 și art. 378 Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, a constatat că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă este fondat, fiind admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
S-a reținut de către tribunal că, pentru a dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, prima instanță a constatat că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță mică, pe timp de noapte când traficul era redus și determinat de necesitatea de a-și proteja autoturismul de distrugere.
Tribunalul, a constatat însă că cele reținute de prima instanță în aprecierea gradului de pericol social al faptei inculpatului se pot constitui eventual în circumstanțe atenuante și nu pot conduce la concluzia că fapta săvârșită de inculpat nu are pericol social în înțelesul legii penale.
Potrivit dispozițiilor art. 181Cod penal aprecierea gradului de pericol concret al faptei se face în funcție de anumite criterii expres enumerate în alin. 2 al acestui articol.
S-a mai reținut că, în aprecierea gradului de pericol social concret, prima instanță nu a interpretat corect criteriile referitoare la persoana și conduita făptuitorului și la împrejurările săvârșirii faptei.
Astfel, sub primul aspect, s-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, în cursul termenului de încercare și în al celui de grațiere.
Chiar dacă infracțiunile săvârșite de inculpat anterior nu sunt de același gen cu cea pentru care a fost judecat în prezentul dosar, săvârșirea din nou a unei infracțiuni în cursul termenului de încercare și al celui de grațiere dovedește că inculpatul manifestă o atitudine de dispreț față de valorile ocrotite de legea penală și că scopul educativ-preventiv al pedepsei aplicate inițial nu a fost atins, iar suspendarea condiționată și grațierea de care a beneficiat inculpatul nu s-au constituit într-un avertisment pentru acesta, care să-l determine să nu mai săvârșească alte infracțiuni.
Referitor la împrejurările săvârșirii faptei, s-a reținut că deși din probele testimoniale administrate în cauză (martorii - fila 13 dosar fond și G - fila 18 dosar fond), rezultă că într-adevăr în autoturismul inculpatului se arunca cu pietre, acest fapt nu conferă faptei inculpatului un grad de pericol social redus; inculpatul putea recurge la căile legale (de ex. anunțarea organelor de poliție) pentru a-și proteja bunul, nefiind absolut necesar a muta autovehiculul pentru a-l proteja, mai ales în condițiile în care consumase băuturi alcoolice.
De asemenea, nu s-a reținut în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii gradului de pericol social al faptei săvârșite de acesta, aceea că este insulino-dependent; cu atât mai mult inculpatul, având prescris un tratament pentru o asemenea afecțiune, trebuia să manifeste precauție atunci când se urca la volan și în nici un caz nu era îndreptățit să conducă sub influența alcoolului.
În aprecierea gradului de pericol social nu este lipsită de relevanță nici valoarea alcoolemiei care, în cazul inculpatului se situa cu mult peste limita legală (1,75 %o).
Având în vedere aspectele mai sus relevate s-a reținut că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni, urmând a se dispune condamnarea acestuia.
Tribunalul a aplicat însă inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, având în vedere faptul că acesta a avut o atitudine sinceră, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată.
Având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002 tribunalul revocat beneficiul grațierii de care a beneficiat inculpatul pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 430/23.05.2006 a Judecătoriei Caransebeș.
Totodată, s-a constatat că infracțiunea prev. și ped. de art. 246 Cod penal pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 430/23.05.2006 a Judecătoriei Caransebeș și infracțiunea de fals prev. și ped. de art. 289 al. 1 Cod penal pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani prin aceeași sentință penală sunt concurente, dispunându-se contopirea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 246 Cod penal prin Sentința penală nr. 430/23.05.2006 a Judecătoriei Caransebeș cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin aceeași sentință penală pentru infracțiunea prev. de art. 289 al. 1 Cod penal, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.
De asemenea, având în vedere că s-a săvârșit din nou, o infracțiune intenționată în cursul termenului de încercare și fiind întrunite condițiile prevăzute de art.83 Cod penal, tribunalul a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 430/23.05.2006 a Judecătoriei Caransebeș, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În ce privește aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, în temeiul art. 71 Cod penal, s-a reținut că se impune, pe durata executării pedepsei principale, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și împotriva României, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 8 iunie 2005, Curtea a decis că a existat o încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât în dreptul român interzicerea unor drepturi operează în mod automat și absolut cu titlu de pedeapsă accesorie, pentru orice persoană care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența oricărui control exercitat de instanțele judecătorești și fără a se lua în considerare tipul infracțiunii.
De asemenea, în hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea a arătat că, la fel ca și în dreptul român și în dreptul britanic există o dispoziție prin care drepturile ( de exemplu dreptul la vot ) persoanei condamnate sunt interzise ope legis, ca pedeapsă accesorie, fără ca interzicerea acestora să fie cenzurată de instanțele judecatorești, existând astfel o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În spiritul celor două hotărâri menționate anterior, tribunalul a reținut că drepturile oricărei persoane, fie ea și condamnată, pot fi interzise numai motivat, prin exercitarea unui control de către instanța judecătorească.
Având în vedere faptul că inculpatul din speța de față a săvârșit o infracțiune de conducere pe drumurile publice unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, se impune interzicerea doar a drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal, mai exact a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât legea română condiționează ocuparea acestor funcții de inexistența unei condamnări la o pedeapsă penală privativă de libertate, neimpunându-se însă și interzicerea dreptului de a alege, exercitarea dreptului la vot nefiind exclusă de lege în cazul existenței unei condamnări.
Totodată, s-a reținut că nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit. c-e, o asemenea măsură fiind de altfel fără obiect, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o profesie sau funcție pentru săvârșirea infracțiunii și întrucât, același inculpat nu are copii minori și nici nu are calitatea de tutore sau curator.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MOLDOVA NOUĂ, împotriva sentinței penale nr. 41/24.06.2008, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă, în dosar nr-, pe care a desființat-o și rejudecând, în baza art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. c, art. 76 lit. d și art. 37 lit. Cod penal a condamnat pe inculpatul, la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii de care a beneficiat inculpatul pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 430/23.05.2006 a Judecătoriei Caransebeș.
A constatat că infracțiunea prev. și ped. de art. 246 Cod penal pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 430/23.05.2006 a Judecătoriei Caransebeș și infracțiunea de fals prev. și ped. de art. 289 al. 1 Cod penal pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani prin aceeași sentință penală sunt concurente.
În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 246 Cod penal prin Sentința penală nr. 430/23.05.2006 a Judecătoriei Caransebeș cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin aceeași sentință penală pentru infracțiunea prev. de art. 289 al. 1 Cod penal, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 430/23.05.2006 a Judecătoriei Caransebeș, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs peste termen inculpatul, arătând că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma excepției de tardivitate, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul, este tardiv, pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală nr.137/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, hotărârea fiind atacabilă cu recurs în 10 zile de la pronunțare, deoarece inculpatul a fost prezent la dezbaterea cauzei, așa cum rezultă din practicaua hotărârii penale recurate.
Inculpatul a depus prezentul recurs peste termen la Tribunalul C, abia la data de 08 decembrie 2008, conform ștampilei existente la fila 3 dosar, adică cu depășirea cu mult a termenului de 10 zile, care a început să curgă de la data de 14 octombrie 2008, fiind emis între timp mandatul de executare a pedepsei închisorii, de către instanța de fond, Judecătoria Moldova Nouă, iar inculpatul a fost încarcerat pe baza acestui mandat de executare.
Apărările inculpatului, în sensul că acesta ar fi fost dus în eroare, cu ocazia unei convorbiri telefonice de lucrătorul de la arhiva Tribunalului C S, nu poate fi primită de către instanță în condițiile în care acesta a fost prezent la dezbaterea cauzei, având posibilitatea să rămână la pronunțarea hotărârii, apoi a mai avut încă 10 zile la dispoziție pentru a se interesa de soluția pronunțată, din condica existentă la arhiva Tribunalului C S, cu atât mai mult că a beneficiat de serviciile unui apărător ales, care avea posibilitatea să se intereseze de acest aspect și să-l informeze pe inculpat, neexistând nici un aspect concret și obiectiv care să-l fi împiedicat pe inculpat să declare în termenul să declare recurs.
De asemenea, instanța apreciază că în speța de față nu sunt îndeplinite condițiile recursului peste termen, prev.de art.3853alin.2 C.P.P. raportat la art.365 C.P.P. deoarece inculpatul a fost prezent la judecarea cauzei, așa cum rezultă din hotărârea penală recurată.
În aceste condiții, instanța apreciază că recursul formulat de inculpatul este tardiv, deoarece nu au fost invocate motive obiective care să conducă la repunerea în termenul de recurs și în consecință urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.a p Cod Penal respinge ca tardiv recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.137/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul C- în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul MJ a sumei de 50 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu parțial, către Baroul Timiș.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - G -
GREFIER
- -
RED: GB/01.04.2009
Dact: 2 exempl/ 01.04. 2009
Primă instanță: Judecătoria Moldova Nouă
Jud:
Apel: Tribunalul C
Jud:
Președinte:Victor IobescuJudecători:Victor Iobescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
