Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 306/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 306/
Ședința publică din 05 Mai 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul G, domiciliat în comuna, satul, județul V, împotriva deciziei penale nr. 1/A din 7 ianuarie 2009,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul inculpat G asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat, depune la dosar acte cu borderou și precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Procurorul precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, pentru inculpat, în principal solicită admiterea recursului și în baza art.10 lit1achitarea, având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta. Inculpatul circula noaptea, a agățat pe partea vătămată cu oglinda retrovizoare, nu a văzu, iar părțile s-au împăcat.
In subsidiar solicită reducerea pedepsei, pedeapsa este mult prea mare.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului,menținerea deciziei ca legală și temeinică, pedeapsa este just individualizată, inculpatul a continuat să comită o astfel de infracțiune, a condus fără permis de conducere acesta fiind suspendat, este recidivist.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr.183/11.09.2008 pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-,în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a și art. 57 cod penal, a fost condamnat la 1 an și 3 luni închisoare, inculpatul G-, fiul lui și, născut la data de 24 iulie 1981 în Rm. V, cu domiciliul în comuna, satul, județul V, studii 10 clase, căsătorit, are 2 copii minori, recidivist, CNP--;
În baza art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a și art. 57 cod penal, a fost condamnat inculpatul la 2 ani și 3 luni închisoare;
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea -2 ani și 3 luni închisoare;
În baza art. 864cod penal, s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 117/F/27 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 201/A/20 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI;
În baza art. 83 alin. 1 cod penal, inculpatul execută pedeapsa de4 ani și 9 luni închisoare;
În baza art. 71 cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și c cod penal;
În baza art. 191 alin. 1 cod proc. penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului, suma de 300 lei cheltuieli judiciare;
Pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv declarații de martor, declarațiile inculpatului și actele aflate la dosar, instanța a reținut că inculpatul este posesorul autoturismului cu nr.de înmatriculare mai sus menționat, și în seara zilei de 14 octombrie 2007, în jurul orelor 22,00, a plecat din comuna, localitatea sa de domiciliu, la discotecă în comuna, județul O, împreună cu martorul. A rămas la discoteca din această localitate până în jurul orelor 23,00, când împreună cu martorii, și, au hotărât să meargă la o altă discotecă, în comuna, județul
Martorii, împreună cu inculpatul, au urcat în autoturism,ul condus de acesta și au plecat în direcția comunei.
În timp ce circulau pe raza comunei, în jurul orelor 23,30, s-au intersectat cu un alt autoturism și inculpatul nu a observat-o pe partea vătămată, care se deplasa regulamentar pe același drum, dar în sens invers direcției de deplasare a autoturismului. Întrucât nu a păstrat o distanță suficientă față de cei doi pietoni, în momentul trecerii pe lângă aceștia, inculpatul a acroșat cu oglinda retrovizoare exterioară dreapta, atât pe partea vătămată, cât și pe soțul acesteia, care au căzut pe asfalt și acostament, partea vătămată, ce se afla în spatele soțului ei, fiind aruncată în șanțul din apropiere.
Deși a realizat că a lovit pe cei doi pietoni, inculpatul nu a oprit, ci și-a continuat drumul pe raza comunei, circa 200 metri, după care a întors autoturismul și a mers acasă.
Inculpatul a fost depistat de organele de poliție ca autor al accidentului de circulație, în ziua de 15 octombrie 2007.
În urma accidentului suferit, partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 16-18 zile timp de îngrijiri medicale, însă în faza de urmărire penală, pentru fapta prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, partea vătămată s-a împăcat cu inculpatul.
Cu actele dosarului s-a făcut dovada că inculpatul nu este posesor de permis de conducere, pentru nici o categorie de autovehicule.
A apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere și că a părăsit locul accidentului, infracțiuni ce sunt prevăzute și pedepsite de art.86 alin.1 și art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată.
A reținut în sarcina inculpatului disp.art.33 lit.a Cod penal, referitoare la concursul real de infracțiuni.
În raport de disp.art.72 Cod penal, de împrejurările în care au fost comise faptele, de gradul de pericol social concret al acestora, frecvența mare a săvârșirii unor astfel de infracțiuni, de starea de recidivă a inculpatului, dar și de poziția de recunoaștere a infracțiunilor comise, instanța a apreciat că reeducarea inculpatului se poate face prin condamnarea la pedeapsa închisorii a cărei executare să se facă prin privare de libertate, iar în ceea ce privește cuantumul, a stabilit că acesta s trebuie să atingă scopul sancționator și preventiv educativ.
În sarcina inculpatului, instanța de fond a reținut și disp.art.37 lit.a Cod penal, referitoare la recidiva postcondamnatorie, ce este atrasă de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin decizia penală nr.201/A din 20 decembrie 2006 Curții de APEL PITEȘTI și a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în conformitate cu art.861Cod penal.
Motivat de faptul că infracțiunile din cauza de față au fost săvârșite în termenul de încercare, în conformitate cu art.864Cod penal, prima instanță a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunile pentru care este judecat.
A stabilit, de asemenea, ca pe durata executării pedepsei privative de libertate, ca pedeapsă accesorie să-i fie interzise drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal.
De asemenea, l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel inculpatul.
Prin decizia penală nr.1/A din 7 ianuarie 2009, Tribunalul Vâlceaa admis apelul declarat de inculpatul G, desființat în parte sentința și a înlăturat aplicarea art.64 lit.c Cod penal.
A menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că este neîntemeiată critica referitoare la cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond.
Individualizarea judiciară a pedepsei se materializează prin aplicarea pedepsei concrete inculpatului pentru fapta comisă, în funcție de gradul concret de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete, atenuante opri agravante în care s-a săvârșit infracțiunea sau care caracterizează persoana infractorului.
Prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.72 Cod penal, a reținut corect împrejurările în care s-au comis cele trei infracțiuni aflate în concurs din care pentru fapta prev.de art.183 alin.1 și 3 părțile s-au împăcat, a avut în vedere că inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie, precum și poziția sinceră pe care a avut-o inculpatul pe parcursul procesului penal.
Dând eficiență disp.art.80 Cod penal, referitoare la concursul între cauzele de agravare și de atenuare, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă al cărui cuantum a fost orientat spre minimul prevăzut de lege.
Acest cuantum nu este excesiv, așa cum susține inculpatul, ci este în concordanță cu împrejurările în care s-au săvârșit faptele, cu poziția pe care a avut-o inculpatul imediat după comiterea accidentului de circulație, precum și cu încercarea pe care acesta a avut-o, respectiv aceea de a înlătura urmele infracțiunii.
Și critica referitoare la nereținerea circumstanțelor atenuate în favoarea inculpatului este neîntemeiată.
Tribunalul nu a reținut argumentele apelantului potrivit cărora faptele sale au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, că sunt lipsite de importanță și, drept urmare, nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, astfel încât să nu se impună condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea, a cărei executare să nu se impună.
Nici faptele comise, nici persoana inculpatului nu duc la concluzia lipsei de pericol social al infracțiunilor săvârșite ca astfel în cauză să se facă aplicarea disp.art.10 lit.b1Cod pr.penală.
Împrejurările invocate de inculpat ca fiind circumstanțe atenuante au fost avute în vedere de prima instanță la stabilirea cuantumului pedepsei, iar modalitatea de executare este în concordanță cu disp.art.52 și art.80 Cod penal.
Verificând și din oficiu sentința, tribunalul reține că, în mod greșit, prima instanță a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.c Cod penal, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o funcție, o profesie sau o altă activitate la comiterea infracțiunilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul G, criticând-o pentru următoarele motive:
Recurentul apreciază că în mod greșit primele instanțe au considerat că faptele săvârșite de el prezintă pericolul social al unor infracțiuni. În consecință, solicită achitarea în temeiul dispozițiilor art.10 lit.b/1 Cod procedură penală.
În subsidiar, critică sentința și decizia pentru greșita individualizare judiciară a pedepsei și pe cale de consecință, solicită reducerea cuantumului acesteia.
Examinând decizia supusă recursului în limitele cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 pct.14 și 18, precum și cele prevăzute de alin.3 al aceluiași articol din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor au fost corect reținute de primele instanțe.
Faptele săvârșite de către inculpat prezintă pericolul social al infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Potrivit dispoz.art.18/1 Cod penal, o faptă prevăzută de legea penală nu constituie infracțiune dacă aduce atingere minimă uneia din valorile apărate de lege, fiind lipsită în acest fel în mod vădit de importanță. Totodată, textul de lege impune a se avea în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă, persoana și conduita făptuitorului.
În raport cu aceste criterii este evident că faptele săvârșite de către inculpat nu pot fi considerate ca fiind lipsite de pericolul social al unei infracțiuni.
Astfel, inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a fi posesor de permis de conducere auto, faptă care, evident, are un pericol social concret ridicat.
De asemenea, inculpatul a cauzat un eveniment rutier grav, după care a părăsit locul accidentului, fără drept și nu a anunțat lucrătorii de poliție. Această faptă nu poate fi considerată, în sensul dispozițiilor art.18/1 Cod penal ca aducând o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală.
Mai mult, inculpatul este recidivist, ceea ce reprezintă un alt aspect ce nu se încadrează în criteriile prevăzute de art.18/1 Cod penal.
Individualizarea judiciară a pedepsei și modalitatea de executare sunt corect stabilite de primele instanțe în raport cu dispozițiile art.72 Cod penal. S-au avut în vedere în acest sens: gradul de pericol social concret ridicat al faptelor săvârșite de către inculpat, împrejurările în care acestea au fost comise, consecințele lor, dar și starea de recidivă în care se află inculpatul.
Pedeapsa aplicată respectă principiul proporționalității, deoarece este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.
Pentru aceste argumente și în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare avansate de stat și la onorariu de avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal, formulat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.1/A din 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care 100 lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr.Gh. dr.
Grefier, Red.:dr.
Tehnored.:
2 ex./ 25.05.2009.
Jud.fond:.
Jud.apel:, .
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
