Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 308/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 308/
Ședința publică din 05 Mai 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpatul ,domiciliat în comuna livezi, satul de, județul V, împotriva deciziei penale nr.45 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru recurentul inculpat, din oficiu, avocat, în baza delegației nr.1752/2009 și intimatul parte vătămată .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat și procurorul, precizează că nu mai au cereri prealabile.
Curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și în raport de împrejurările în care s-a comis fapta, reținând că și partea vătămată a avut o contribuție, să se dispună reducerea pedepsei.
Intimatul parte vătămată, solicită respingerea recursului, susține că a fost lovit și i s-au furat și banii.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea deciziei ca legală și temeinică, pedeapsa fiind just individualizată în raport de gravitatea și pericolul social al faptei.
CURTEA,
Din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.200 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Bălcești, în dosarul nr-, n baza art.182 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit.b și art.76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.10.1966, în C, județul D, domiciliat în comuna Livezi, satul de, Județul, cu CNP -, cu antecedente penale, la 1 an închisoare.
În baza art.81-82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza art.359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 și 346 Cod de procedură penală coroborat cu art.998-999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei despăgubiri civile și 1.000 lei daune morale, către partea civilă, domiciliat comuna, satul, județul
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 428,65 lei, despăgubiri civile plus dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului, față de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean V, la plata sumei de 1.626,07 lei, despăgubiri civile plus dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului, față de partea civilă Spitalul Clinic Județean C și la plata sumei de 254,50 lei, despăgubiri civile plus dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului, față de partea civilă Spitalul Județean de Urgență
În baza art.191 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat
În baza art.193 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 225 lei cheltuieli judiciare față de partea vătămată (civilă).
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că inculpatul, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămate corporală gravă, prev. de art.182 alin.1 Cod penal, cu motivarea că în ziua de 18 martie 2007, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a purtat unele discuții neprincipiale cu partea vătămată,ocazie cu care i-a adus și injurii.
Ca urmare a acestui fapt partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu un din lemn, după care inculpatul a împins-o pe partea vătămată în șanțul de pe marginea drumului, iar apoi a luat ul din mâna părții vătămate și a lovit-o de mai multe ori peste corp producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
În urma administrării probelor,prin sentința penală nr.32 din 15 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prev.de art.182 alin.2 Cod penal, reținându-se în favoarea acestuia disp.art.73 lit.b și art.76 lit.d Cod penal.
S-au aplicat disp.art.81 și 82 Cod penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilirea termenului de încercare.
Prin aceeași sentință, s-a respins ca inadmisibilă cererea de despăgubiri civile și daune morale formulată de partea vătămată, iar inculpatul a fost obligat la cheltuieli de spitalizare față de Serviciul de Ambulanță Județean V, față de Spitalul Clinic Județean C și față de Spitalul Județean de Urgență
Apelul declarat de partea vătămată împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia penală nr.84/A din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare ca urmare a desființării sentinței instanței de fond, cu motivarea că declarația părții vătămate de constituire ca parte civilă a fost făcută înainte de citirea actului de sesizare și, drept urmare, această cerere era legală și admisibilă.
Examinând coroborat probele dosarului, în rejudecare, prima instanță a stabilit că în ziua de 18 martie 2007, în timp ce se deplasa pe drumul sătesc, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată și fiind sub influența băuturilor alcoolice a făcut-o pe aceasta "boșorog".
Părțile s-au luat apoi la ceartă, iar, la un moment dat, partea vătămată a lovit pe inculpat cu un peste picioare. La rândul său, inculpatul a ripostat, îmbrâncind-o și trântind-o pe partea vătămată în șanțul de pe marginea părții carosabile,unde a continuat să-i aplice cu ul mai multe lovituri peste întreg corpul.
Ca urmare a violențelor la care a fost supusă, partea vătămată a suferit un traumatism toracic închis,precum și o serie de contuzii și fracturi costale,ce au necesitat pentru vindecare circa 30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în pericol viața.
A apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.182 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia acesta urmează să fie condamnat.
Prin instanță a considerat că fapta inculpatului s-a datorat în exclusivitate unei stări de puternică tulburare, adică de mânie, de surescitare sau încordare nervoasă, generată de agresiunea fizică la care însăși partea vătămată a recurs,împrejurări care rezultă din depoziția martorei, ce a fost de față la desfășurarea conflictului.
În aceste condiții, a reținut în favoarea inculpatului scuza provocării, prev.de art.73 lit.b Cod penal.
Împrejurarea că inculpatul a inițiat altercația și care a fost susținută de partea vătămată, instanța a considerat-o irelevantă, atâta vreme cât nu există date sau probe din care să rezulte că partea vătămată a ripostat ca urmare a calificării de "boșorog",aduse de inculpat.
Citând aceeași martoră instanța reține că, după acest moment, părțile s-au luat la ceartă pentru ca mai apoi partea vătămată să-l lovească pe inculpat cu ul pe care îl avea în mână, așa încât, infracțiunea nu mai apare ca o continuare a actului declanșator.
Mai susține că în condițiile în care partea vătămată este o persoană în vârstă și cu o stare de sănătate precară, față de semnificația general acceptată, etichetarea nici nu era de natură să o jignească, să-i lezeze în vreun fel demnitatea, onoarea și reputația de care se bucură.
Cunoscând că inculpatul este o fire impulsivă și violentă, mai ales în situația în care se afla, în stare de ebrietate, reține instanța, partea vătămată putea să evite cu certitudine altercația sau,cel puțin, să-i limiteze proporțiile.
Față de periculozitatea concretă a faptei, ce rezultă din modul, mijloacele și circumstanțele reale de comitere, de dimensiunile prejudiciului produs, de antecedentele penale ale inculpatului, de comportamentul agresiv în general manifestat, de viciul alcoolului de care suferă, dar și de starea de provocare în care a acționat, aplicând disp.art.76 lit.d Cod penal, instanța s-a orientat spre aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege.
Reținând culpa concurentă a părții vătămate la generarea conflictului, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia și a făcut aplicarea în cauză a disp.art.81 și 82 Cod penal.
A atras atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.
Sub aspect civil, față de natura infracțiunii, rezonanța socială a conflictului, caracterul accidental al acestuia, gravitatea leziunilor corporale și lipsa oricăror consecințe asupra părții vătămate,prima instanță a prezumat că partea vătămată a suportat suferințe fizice și morale, care o îndreptățește la o dezdăunare la nivel minim.
În raport de probele administrate pe latură civilă, de reținerea în favoarea inculpatului a disp.art.73 lit.b Cod penal,l-a obligat pe inculpat la 500 lei cu titlu de despăgubiri materiale calculate la 50% din suma pretinsă de partea vătămată.
În același timp l-a obligat pe inculpat la cheltuieli de spitalizare, în procent de 50 % din suma pretinsă de aceste părți civile.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel partea vătămată, criticând-o pentru netemeinicie.
Motivul de apel vizează latura penală a cauzei, sub aspectul cuantumului redus al pedepsei aplicate,precum și sub aspectul suspendării condiționate a executării pedepsei pe care o consideră greșită.
Susține de asemenea, că în cadrul conflictului inculpatul i-a sustras și o sumă de bani, însă organele de urmărire penală nu au făcut referire în procesul verbal despre această împrejurare.
Prin decizia penală nr.45 din 4 martie 2009, Tribunalul Vâlceaaa dmis apelul declarat de partea vătămată, a esființat în parte sentința, a înlăturat aplicarea art.73 lit.b și art.76 lit.d Cod penal;
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului, de la 1 an la 2 ani închisoare.
A înlăturat aplicarea art.81 și urm.Cod penal.
A aplicat dispoz. art.57 Cod penal, art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că este întemeiată critica ce se referă la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului ca și la modalitatea în care prima instanță a dispus executarea acesteia,considerând că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea condiționată a acesteia.
Probele dosarului stabilesc cu certitudine că în data de 18 martie 2007, inculpatul s-a întâlnit pe drum cu partea vătămată și fiind în stare de ebrietate a adus injurii acesteia, în sensul că l-a denumit"boșorog".
Ca urmare a acestui fapt, partea vătămată l-a lovit peste picioare pe inculpat cu un din lemn, iar apoi inculpatul l-a împins părțile căzând într-un șanț din beton,după care,inculpatul aluat ul părții vătămate cu care a lovit-o pe aceasta de mai multe ori peste corp.
inculpatului a încetat ca urmare a intervenției martorului care a cerut să-l lase în.
Aceste împrejurări rezultă din declarația inculpatului, din declarația martorei, prezentă la locul conflictului, precum și din declarația martorului.
Prima instanță cu motivarea din cuprinsul hotărârii a reținut în mod greșit, în favoarea inculpatului circumstanța legală prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, considerând că inculpatul a săvârșit infracțiunea ca urmare a unei stări de puternică tulburare, datorată agresiunii fizice la care a fost supusă de către partea vătămată.
A apreciat greșit că vârsta și starea de sănătate a părții vătămate îl
îndreptățeau pe inculpat să-l eticheteze drept "boșorog" și că această insultă nu era de natură să lezeze demnitatea și onoarea părții vătămate.
Totodată, a apreciat greșit că față de împrejurarea că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat după ce acesta a insultat pe partea vătămată și părțile s-au certat, nu mai apare ca o continuare a actului de4clanșator, respectiv a insultării părții vătămate.
Tot greșit a reținut prima instanță că partea vătămată trebuia să evite altercația sau să-i limiteze proporțiile, având în vedere faptul că avea cunoștință că inculpatul obișnuiește să consume alcool și în această stare devine agresiv.
Potrivit disp.art.73 lit.b Cod penal, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Dispoziția legală din art.73 lit.b Cod penal, deși nu precizează dacă între actul provocator și replică trebuie să fie o proporție, cere indirect existența unei astfel de proporții,întrucât replica trebuie să corespundă intensității, tulburării sau emoției, determinată de actul provocator,pentru că numai astfel ea se încadrează în logica pe care se întemeiază această prevedere.
Așa fiind, în situația în care replica apare exagerată, întrucât nu-și poate găsi explicația în gradul de intensitate al emoției sau tulburării cauzate de actul provocator,condițiile pentru existența acestei circumstanțe atenuante nu pot fi considerate ca întrunite.
În cauză, tribunalul a considerat că prin adresarea cu apelativul "boșorog", inculpatul este acela care a generat conflictul, iar lovirea acestuia de către partea vătămată cu ul peste picioare, fără existența unui act din care să rezulte că a fost vătămat corporal nu îl îndreptățea pe inculpat să riposteze în maniera reținută și de instanța de fond, prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate, care au necesitat un număr mare de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, pentru salvarea părții vătămate fiind necesară intervenție chirurgicală toracică, astfel că împrejurările în care a fost săvârșită fapta exclud aplicarea disp.art.73 lit.b Cod penal.
Toate actele dosarului, respectiv toate depozițiile martorilor audiați la instanța de fond,cum de altfel reține și instanța de fond, stabilesc faptul că acesta este o fire impulsivă și violentă, că obișnuiește să consume alcool și că anterior conflictului pe care l-a avut cu partea vătămată, a avut un conflict cu martorul, pe care, de asemenea, vroia să-l bată.
Drept urmare, tribunalul a apreciat că în favoarea inculpatului s-a reținut, în mod greșit, circumstanța atenuantă prev.de art.73 lit.b Cod penal, cu consecința aplicării art.76 lit.d Cod penal.
În recursul declarat împotriva deciziei pronunțată de tribunal, inculpatul, prin apărător, a adus critici privind netemeinicia acesteia, datorită greșitei individualizări a pedepsei care în opinia sa este prea severă, având în vedere circumstanțele concrete în care fapta a fost comisă, cât și starea de provocare determinată de partea vătămată.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, ce se coroborează cu declarațiile părții vătămate și actul medico-legal, rezultă fără nici o îndoială fapta reținută în sarcina inculpatului, vinovăția acestuia, cât și circumstanțele obiective în care a acționat.
Aceleași probatorii stabilesc la originea conflictului dintre inculpat și partea vătămată, starea de ebrietate în care se afla inculpatul, ce la un moment dat întâlnind partea vătămată pe drum, i-a adresat cuvinte jignitoare, spunându-i că este boșorog.
Acest lucru a determinat reacția părții vătămate, de a-l lovi cu ul peste picioare pe inculpat.
Dispozițiile art.73 lit.b Cod penal precizează că se află în stare de provocare, acela care comite fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de partea vătămată, printr-o acțiune violentă, printr-o atingere gravă a demnității persoanei, ori printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Textul de lege solicită pentru a se reține starea de provocare, ca inculpatul să se afle sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de partea vătămată.
Așa cum în mod corect a reținut și tribunalul cu ocazia soluționării apelului, nu rezultă de nicăieri puternica tulburare sau emoție sub imperiul căreia inculpatul ar fi devenit violent și așa cum s-au derulat faptele în cronologia lor, chiar inculpatul este acela care a inițiat din punct de vedere cauzal acest conflict.
Nu poate fi vorba așadar, de o provocare din partea persoanei vătămate, ba mai mult s-ar putea spune că inculpatul a avut o reacție evident disproporționată, având în vedere starea de slăbiciune fizică în care se afla partea vătămată un om în vârstă de 82 de ani.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului și din acest punct de vedere hotărârea atacată nu suportă critici.
Fapta comisă de către inculpat se încadrează în categoria infracțiunilor de o gravitate deosebită, fiind îndreptată împotriva uneia dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală și anume integritatea corporală a persoanei.
Leziunile traumatice suferite de partea vătămată au fost extrem de grave și au pus acestuia viața în primejdie, așadar, și sub aspectul consecințelor, faptele comise de inculpat se situează în zona celor cu un pericol social ridicat.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că în antecedență inculpatul a mai suferit alte trei condamnări, dintre care două executate în regim de detenție, de unde rezultă inutilitatea sancțiunilor anterioare aplicate inculpatului, dar și perseverența sa infracțională.
Individualizarea judiciară a pedepsei trebuie să răspundă scopurilor preventiv, coercitiv și educativ stabilite de legiuitor prin art.52 Cod penal, cât și nevoilor de represiune și de apărare socială.
Aceste deziderate au fost urmărite și de instanța de apel atunci când reindividualizat pedeapsa inculpatului, schimbându-i modalitatea de executare în regim de detenție, pentru că modalitatea suspendării condiționate nu ar fi condus în nici un caz la reeducarea inculpatului câtă vreme sancțiunile anterioare mult mai severe nu au reușit acest lucru.
Pentru că din oficiu nu s-au constatat alte motive care să determine nulitatea hotărârii recurate și având în vedere argumentele expuse mai, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge recursul inculpatului, apreciindu-l nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 45 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehnoredact.:
Jud.fond.
Jud.apel:
.
3 ex./25.05.2009.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
