Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 313/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 313/R/2008
Ședința publică din 15 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
-
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26/A/4.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4.pen. și părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și părțile civile și, lipsă fiind părțile civile Spitalul Clinic de Copii C, Spitalul Municipal T și, garantul - asigurator de răspundere civilă SC Românească C, prin consilier juridic Elisa și apărătorul ales al părților civile și, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, curtea constată că la dosarul cauzei s-a depus o cerere scrisă de amânare a judecării cauzei de către apărătorul ales al părților civile și, care nu se poate prezenta întrucât în această perioadă se află la B, unde urmează cursuri de masterat.
Partea civilă arată că a luat legătura cu ei av. G, care va veni și va depune concluzii în substituirea apărătorului ales, cu mențiunea că acesta a fost prezent în sală.
Curtea, deliberând, în vedere prezentării apărătorului ales al părților civile și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și părțile civile și, asistate de apărător ales, av. G, cu delegație avocațială la dosar, în substituirea av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind părțile civile Spitalul Clinic de Copii C, Spitalul Municipal T și, garantul - asigurator de răspundere civilă SC Românească C, prin consilier juridic Elisa.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, curtea constată că la dosarul cauzei s-a depus împuternicirea apărătorului în substituire al părților civile și acordă cuvântul părților cu privire la cererea de amânare formulată în cauză.
Apărătorul inculpatului, constatând că este asigurată substituirea apărătorului ales al părților civile, apreciază că nu se impune amânarea judecării cauzei.
Apărătorul părților civile și învederează instanței că nu insistă în cererea de amânare formulată de apărătorul titular al părților civile.
Reprezentanta Parchetului, în aceste împrejurări, solicită a se acorda cuvântul în dezbateri.
Curtea deliberând, va respinge cererea de amânare formulată în scris de către apărătorul ales al părților civile și, constatând că s-a asigura substituirea acestuia.
De asemenea, constatând că inculpatul nu a fost audiat la instanța de apel, apreciază necesară audierea acestuia și în fața instanței de recurs.
Punându-i-se în vedere că are dreptul de a nu declara nimic și că tot ce declară poate fi folosit împotriva sa, inculpatul arată că este de acord cu audierea sa în cauză.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului învederează instanței că în măsura în care se impune poate depune originalul ziarului la dosar.
Apărătorul părților civile și depune la dosar un certificat medical, din care rezultă că partea civilă prezintă o inegalitate de 15 cm a picioarelor.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului în temeiul art. 385/15 pr.pen. în principal, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 pct. 1 lit. d pr.pen. iar în subsidiar solicită reținerea circumstanțelor atenuante evidențiate în dosar prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Pe latură civilă solicită reținerea dispozițiilor art. 385/15 pct. 15 și 18.pr.pen. și a culpei comune.
Constată că în esență, prin actul de sesizare s-au reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție și rezultă că la data de 7 noiembrie 2003, conducând autoturismul pe raza localității din jud. C, inculpatul l-a accidentat pe partea vătămată, cauzându-i leziuni care necesitau 110-120 zile de îngrijiri medicale, la momentul sesizării instanței de judecată avându-se în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, actele medico legale și declarațiile inculpatului și ale soției acestuia. Solicită a se avea în vedere că există contradicții vădite între declarațiile părților civile și ale martorilor, pe care instanța de fond le-a neglijat. Astfel, partea civilă cu ocazia audierii de către organele de poliție la data de 8 aprilie 2004 declarat că în data de 7 noiembrie în jurul orelor 13, fiul său a plecat de acasă pentru a-și vizita niște prieteni, ce se aflau pe aceeași parte a drumului, iar martorul Gad eclarat că victima a plecat de acasă la ora 13, la o distanță de 200-300 metrii de domiciliu, pe partea cealaltă a drumului. De asemenea, partea civilă a susținut în aceeași declarație că l-a văzut pe fiul său pe carosabil, în poziția șezut, iar la un moment dat l-a văzut și pe inculpat, cu care a încercat să i-a legătura, dar nu a reușit pentru că inculpatul a plecat.
Apreciază importantă în acest sens declarația părții vătămate, care aduce elemente contradictorii. Astfel, în faza de urmărire penală a declarat că se deplasa spre casă pe partea a drumului, în aceeași direcție cu inculpatul și că ajungând în apropierea casei sale s-a uitat în stânga și în dreapta și a traversat. Observând autoturismul condus de inculpat a încercat să fugă, moment în care a căzut datorită pantofilor sport, care nu erau legați cu șiret. În fața instanței de judecată, la o perioadă de 2 ani, partea vătămată aduce elemente noi de natură a susține latura civilă, existând acea tendință de a demonstra existența unei culpe a inculpatului. Cert este că partea vătămată a traversat de două ori strada pentru a se deplasa la un prieten de-al său, fără a fi supravegheat de unul dintre părinți și fără a circula pe trotuar.
Învederează instanței că a obținut o descriere a locului în care s-a produs accidentul și a depus relațiile obținute la dosar în apel, pentru a se proceda la o reanalizare a situației și a declarației părții vătămate, precum și a martorilor propuși de către părțile vătămate, relații din care rezultă cu certitudine că nu există o bandă de bicicliști ( fiind astfel contrazisă atât declarația părții vătămate cât și a părții vătămate ) și că în apropiere la o distanță de circa 250 există o trecere de pietoni, pe care minorul nu a folosit-o, deși era în aceeași direcție cu casa prietenului său, pe care îl vizita, precum și că exista un trotuar. Solicită a se avea în vedere că relațiile referitoare la existența trotuarului se confirmă și prin planșele foto de la dosar și a se reține toate aspectele prezentate, pentru a se verifica care parte a încălcat vreo dispoziție legală și în ce proporție e culpa fiecăreia dintre părți.
Învederează, totodată, că, cu ocazia judecării apelului, în susținerea motivelor invocate în apărare, au solicitat efectuarea unei expertize tehnice a autoturismului, care să stabilească dinamica producerii accidentului, modul de evitare a acestuia, poziția victimei față de autoturism în momentul impactului, dacă impactul a fost provocat de reacția pe care a avut-o partea vătămată și dacă partea vătămată a încălcat regulile de circulație, respingându-se această cerere.
Referitor la declarația martorului, solicită a se avea în vedere că acesta a fost audiat în ambele etape procesuale, în prima declarație, care a fost luată în primele zile după accident, declarând că nu a văzut modul de producere a accidentului pentru că era într-o dubă la o distanță de 150 metrii de casa părții vătămate, fiind împreună cu un prieten, care la rândul său a fost audiat. Ulterior, același martor, care poartă ochelari cu dioptrii foarte mari, a declarat că minorul a traversat strada, moment în care a văzut că se apropia un autoturism de culoare galbenă. Solicită față de aceste aspecte, a se analiza natura probelor administrate în cauză.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a avut intenția de a părăsi locul accidentului, știind ce înseamnă suferința pentru că din păcate la acea dată familia inculpatului trecea printr-un moment greu, soția sa fiind diagnosticată cu cancer. În acest context inculpatul se deplasa spre casă, se oprește și se întoarce să vadă ce se întâmplă. de 15 minute a încercat inculpatul să ia legătura cu părțile vătămate, reușind să afle doar că minorul a mai suferit un accident, în urma căruia a suferit anumite leziuni. Având în vedere că părăsirea de la locul accidentului este o infracțiune intenționată, apreciază că în dosar aceasta nu se realizează, deoarece inculpatul a perceput că minorul s-a împiedicat din cauza pantofilor și a încercat să contacteze familia părții vătămate, fără însă a reuși.
În subsidiarul, subsidiarului solicită aplicarea dispozițiilor art. 18/1 pen. apreciind că se pot aplica în cauză aceste dispoziții.
Referitor la modul în care s-a ajuns la identificarea inculpatului din dosar, solicită a se avea în vedere că la doi ani de zile de la accident este oprit autoturismul inculpatului în Câmpia, sunt efectuate anumite verificări și se constată mașina a fost implicată într-un accident. Mașina fiind condusă de un coleg de-al inculpatului, se ajunge la audierea acestuia și în acest context inculpatul personal a relatat evenimentele din data de 7 noiembrie 2003.
Apărătorul părților civile și solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Învederează instanței că în cauză s-a încercat de către apărătorul inculpatului a se prezenta o stare de fapt absolut favorabilă inculpatului, fără însă ca acesta să explice de ce a evitat copilul prin partea când acesta mergea pe partea. Solicită a se reține că în cauză s-a dovedit că minorul era pe partea dreaptă a carosabilului și că inculpatul a oprit deoarece în spatele său a mai oprit o dubă.
Referitor la atitudinea inculpatului, în opinia sa, acesta nu trebuia să se certe cu familia părții vătămate, așa cum acesta a precizat, ci să anunțe organele de poliție sau să lase un număr de telefon la care să fie contactat, cu mențiunea că fiind un șofer cu experiență apreciază că avea posibilitatea de a evita accidentul.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și modul în care a fost identificat inculpatul, după doi ani de la comiterea accidentului, când o altă persoană din firmă era cercetat pentru comiterea accidentului, cu mențiunea că în opinia sa inculpatul s-a prezentat de bună voie deoarece se temea că va fi denunțat.
Referitor la motivele de recurs, constată că inculpatul nu recunoaște că a avut loc un accident, arătând că minorul trecea în fugă strada și că nu are nici o culpă, dar solicită că în ipoteza în care se va reține comiterea accidentului să se aibă în vedere condițiile descrise în actele depuse în apel la dosar. Cu toate acestea solicită a se reține că s-a produs un eveniment rutier important produs de inculpat, în urma căruia partea vătămată s-a dovedit că suferă de un handicap, astfel că se impune menținerea hotărârii atacate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză, considerând că vinovăția inculpatului și modalitatea de individualizare a pedepsei, culpa reținută și modalitatea de soluționare a cauzei au fost corect apreciate de instanța de apel. Cu privire la locul de săvârșire a infracțiunii solicită a se avea în vedere planșele foto depuse la dosar, care demonstrează condițiile concrete de comitere a accidentului. De asemenea, solicită a se reține că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că accidentul s-a produs când minorul se deplasa pe de biciclete în aceeași direcție cu autoturismul inculpatului, nefiind susținută apărarea inculpatului, conform căruia partea vătămată a traversat în fugă strada și ar fi căzut.
Constată că la dosarul cauzei există mai expertize medico-legale, în care sunt descrise leziunile suferite de partea vătămată, concluziile acestora infirmând posibilitatea unei căderi a părții vătămate și stabilit că leziunile constatate s-au putut produce prin accident rutier. În contextul declarațiilor martorilor și având în vedere concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală, apreciază că este exclusă varianta că minorul ar fi căzut în așa manieră încât să rămână cu acel handicap.
Totodată, solicită a se avea în vedere că din datele concrete ale dosarului rezultă că zona producerii accidentului era înaintea unei curbe ușoare la dreapta, prevăzută cu indicatorul "Interzisă depășirea" și la acea dată ploua abundent, iar inculpatul venea din Ungaria și se îndrepta spre De asemenea, a rezultat că accidentul rutier soldat cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate s-a produs ca urmare a neadaptării vitezei la condițiile de trafic, neatenției inculpatului și pe fondul oboselii acumulate, elemente care au determinat acea acroșare a minorului aflat pe de biciclete și provocarea de leziuni.
Consideră că instanța de fond și instanța de apel au realizat o amplă și corectă analiză a probelor administrate în cauză, hotărârile pronunțate fiind temeinice și legale, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Prin sentința penală nr.95 din 1302.2007, pronunțată de Judecătoria Turdaa fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 25.06.1955 în localitatea com. Ip, jud.S, cetătean român, studii superioare, administrator la SC SRL G, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea G, G-ral nr. 52, Bl. 37,. A,. 7 judo C, CNP -, la următoarele pedepse:1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 81 alin.1 din nr OUG 195/2002.
In temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
In temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 Cod penal.
In temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate.
In temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 și urm. cod civil a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - SA C, aceasta în limita plafonului stabilit de lege, la plata despăgubirilor civile, în cuantum de 1000 RON despăgubiri materiale și 15.000 RON daune morale în favoarea părților civile și, 2948,47 RON cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale, în favoarea SPITALULUI MUNICIPAL T, 2100,19 RON cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale, în favoarea SPITALULUI CLINIC DE COPII
In temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare în favoarea Statului.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de
către părțile civile și, ca nedovedită.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că la data de 7.11.2003, în jurul orelor 16,00, minorul în vârstă de 9 ani la acea dată, se întorcea la locuința sa, situată pe raza localității, jud C de la un partener de joacă. In acest sens, s-a angajat în traversarea DN 60 în fața porții casei sale, iar după ce a ajuns pe partea cealaltă a părții carosabile, partea dreaptă în sensul de mers C - Tg. M, a fost acroșat de autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare -, de culoare galbenă, condus de inculpatul.
In urma impactului, minorul a fost proiectat pe carosabil. Partea vătămată, tatăl minorului, auzind strigătele fiului său a venit la fața locului, l-a ridicat de pe carosabil și l-a transportat în casă, iar apoi la spital. Inculpatul a coborât din autoturism după impact și a purtat o scurtă discuție cu tatăl minorului după care a părăsit locul accidentului.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 812/II/b/31 din 24.03.2005 a C-N a rezultat că la data examinării minorului acesta prezenta leziuni corporale care pot data de la 7.11.2003 și care au necesitat pentru vindecare un nr. de 110-120 zile îngrijiri medicale.
Deși inculpatul a arătat în apărare că între autoturismul condus de el și minor nu a existat impact, acesta din urmă a căzut pe carosabil după ce s-a împiedicat în încălțămintea de tip șlap pe care o purta, această stare de fapt fiind infirmată de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală că leziunile corporale prezentate de minorul s-au produs printr-un mecanism complex, de lovire-basculare - cădere / proiectare iar nu printr-un simplu mecanism de cădere așa cum susține inculpatul. De altfel, în cuprinsul aceluiași raport se mai arată că ținând cont de existența multiplelor leziuni ale membrului superior și inferior stâng ( fractură de paletă humerală, fractură cuminutivă de femur, fractură cuminutivă tibie), ce semnifică existența unui impact deosebit de puternic, se poate exclude mecanismul unei căderi simple la același nivel.
De asemenea, din declarația minorului rezultă că în ce se deplasa pe marginea părții carosabile, pe partea dreaptă, în sensul de mers - Tg. M, a fost lovit din spate, în partea a corpului, de un autoturism care circula în același sens de deplasare.
In ceea ce privește plecarea inculpatului de la locul producerii accidentului, nu au fost reținute susținerile acestuia în sensul că a rămas în acel loc aproximativ 15 minute, în care a încercat să vorbească cu tatăl minorului pentru transportarea victimei la spital, lucru refuzat de acesta. Astfel, din declarația martorului rezultă că după impact, minorul a fost ridicat de pe carosabil de către tatăl acestuia, iar conducătorul autoturismului de culoare galbenă și ocupanții acestuia s-au urcat în mașină și au plecat de la locul accidentului. De altfel, chiar în varianta susținută de către inculpat, că între autovehicul și minor nu ar fi existat impact și indiferent de atitudinea părții vătămate, obligația inculpatului era aceea de a anunța organele de poliție și de a rămâne la fața locului până la sosirea acestora, pentru lămurirea situației de fapt.
In drept s-a reținut că fapta inculpatului care la data de 7.11.2003 în ce se afla la volanul autovehiculului cu nr. de înmatriculare - și circula pe raza localității, a accidentat pe minorul, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 110/120 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin 2 și 4 Cod penal.
Fapta inculpatului, care la aceeași dată, a părăsit locul accidentului soldat cu vătămarea corporală a minorului, fără încuviințarea organelor de urmărire penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului prevăzut de art. 81 alin.1 din nr.OUG 195/2002.
Intrucât infracțiunile au fost comise înainte de a se dispune condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal privind concursul real de infracțiuni.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările și consecințele acestora, atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal dar și lipsa antecedentelor penale ale acestuia.
Astfel, o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, instanța a apreciat că sunt pedepse care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 52, art. 72 Cod penal.
In temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit.b Cod penal instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului și constatând că sunt întrunite condițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal. Sub aspectul laturii civile a cauzei, partea civilă și și-au formulat pretențiile civile prin înscrisul depus în cauză. Spitalul Municipal T și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii C- N, s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 2948,47 RON, respectiv 2100,19 RON reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate minorului, pe perioada internării sale în spital.
Având în vedere declarațiile martorilor audiați pe latura civilă și în temeiul art. 14, art. 346 Cod pr. penală, art. 989 și următoarele Cod civil, instanța a dispus obligarea inculpatului alături de Societatea de asigurare, aceasta în limitele plafonului stabilit de lege, la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 1000 RON, în acest cuantum fiind dovedite, în favoarea părții civile și. De asemenea apreciind că prin vătămările produse au fost cauzate suferințe fizice și psihice atât minorului cât și părinților acestuia, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 RON daune morale, în favoarea acelorași părți civile.
In același temei juridic, instanța a admis constituirea de parte civilă solicitată de părțile civile Spitalul Municipal T și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii C-
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpatul, părțile civile și, precum și societatea de asigurare " Românească - " Sucursala
Prin decizia penală nr. 26 din 4 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- s-au admis apelurile declarate de societatea de asigurare " Românească - " - Sucursala C, și părțile civile și, împotriva sentinței penale nr.95/13.02.2007 a Judecătoriei, care a fost desființată în parte, în ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art.71 alin.2.și 5.pen. față de inculpatul, cuantumul daunelor morale acordate părților civile și, precum și cu privire la dispoziția de obligare a societății de asigurare apelante, alături de inculpat, la plata despăgubirilor civile către părțile civile.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, în baza art.71 alin.2 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit a și b pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
Totodată, s-a făcut aplicarea art.71 alin.5 pen.
A fost majorat cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul de către instanța de fond, în favoarea părților civile și, la suma de 25.000 RON.
A fost înlăturată din sentința atacată dispoziția de obligare a societății de asigurare " Românească - " - Sucursala C, alături de inculpatul și în limita plafonului stabilit de lege, la plata despăgubirilor civile către părțile civile și.
S-a constatat că societatea de asigurare " Românească -" - Sucursala C are calitatea de asigurător de răspundere civilă în cauză.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor declarate de părțile civile, și societatea de asigurare " Românească - " - Sucursala C au rămas în sarcina statului.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.06.1955 în localitatea, jud. S, CNP -, împotriva sentinței penale sus-menționate.
Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel, din care 152 lei reprezintă costul raportului de expertiză medico-legală nr.6770/VI/a/45 din data de 14.11.2007 întocmit de C-
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că rima p. instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că, la data de 07.11.2003, în ce se afla la volanul autovehiculului cu nr. de înmatriculare - și circula pe raza localității, jud. C, pe 15 E-60, în condiții de ploaie și vizibilitate redusă, inculpatul l-a accidentat pe minorul, care se deplasa pe partea dreaptă a drumului public, în afara părții carosabile, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 110-120 zile de îngrijiri medicale și care au dus la instalarea unei infirmități fizice permanente, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție ori a procurorului.
In pofida faptului că inculpatul nu recunoaște comiterea infracțiunilor reținută în sarcina lui (afirmând constant, pe parcursul procesului penal, că nu la lovit pe minor și că acesta s-a împiedicat și a căzut în momentul în care a traversat strada), vinovăția acesteia a fost dovedită fără nici o urmă de îndoială prin probele administrate în cauză, respectiv declarațiile victimei (care arată că, în ce se deplasa spre casă, pe partea dreaptă a drumului, pe de biciclete, a auzit brusc un zgomot de motor în spatele său, după care a fost lovit din spate, în partea a corpului, de către un autoturism de culoare galbenă, cu nr. de C, în urma impactului căzând jos, iar autoturismul care l-a lovit oprindu-se la o distanță de aproximativ 30 în fața sa - 24 și 158), declarațiile părții civile (care precizează că, auzind strigătele victimei, a ieșit în stradă și l-a văzut pe fiul său căzut jos pe carosabil, la aproximativ un metru de albă care desparte carosabilul destinat circulației de autovehicule de cel pentru biciclete, în interior, după care victima i-a spus că a fost lovit de un autoturism; mai arată că a avut o scurtă discuție cu inculpatul în cursul căreia i-a spus acestuia că va duce copilul la spital și i-a cerut să aștepte sosirea organelor de poliție, dar până a scos autoturismul său din garaj, inculpatul dispăruse deja de la fața locului (22-23), declarațiile martorilor (care precizează, în declarația dată în fața instanței de judecată, că a văzut momentul impactului dintre autoturismul condus de inculpat și victimă, acesta producându-se în afara părții carosabile, aproape de șanțul de la marginea drumului, că minorul se deplasa pe de biciclete, fără a intra nici un moment pe partea carosabilă și că inculpatul a plecat la scurt de la fața locului (159), G (care menționează că, deși nu a fost de față în momentul impactului, l-a văzut pe minor deplasându-se spre casa sa, pe partea dreaptă a drumului, iar ulterior accidentului a stat de vorbă cu tatăl victimei care i-a spus că l-a ridicat pe copilul său, în urma accidentului rutier, de pe partea dreaptă a drumului, în afara părții carosabile iar conducătorul autoturismului care a lovit copilul a plecat de la fața locului, deși i-a cerut să aștepte sosirea organelor de poliție (175) și (care precizează că a văzut victima căzută jos, pe marginea din dreapta a drumului, în direcția Târgu M, după care l-a văzut pe șoferul autoturismului VW oprind mașina și având o scurtă discuție cu tatăl victimei, după care sa urcat imediat în mașină și a plecat în direcția Târgu M, martorul dându-și seama că șoferul autoturismului VW părăsește locul accidentului, motiv pentru care a telefonat imediat la organele de poliție ( 47 ), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexe (din care rezultă atât faptul că accidentul s-a produs pe o porțiune de carosabil în aliniament, în condiții de ploaie și vizibilitate redusă, cât și existența pistei pentru biciclete pe care se deplasa victima, fiind astfel infirmate apărările inculpatului și mențiunile din înscrisul extrajudiciar provenind de la Direcția Regională de Drumuri și Poduri C - Biroul Siguranța Circulației, depus la dosar de către apărătorul inculpatului, conform cărora pe acea porțiune de drum nu ar fi amenajată bandă specială pentru circulația bicicletelor (13-20), coroborate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.812/II/b/31 din 24.03.2005 întocmit de C-N (31-33), precum și cu cele ale raportului de nouă expertiză medico-legală nr.6770/VI/a/45 din 14.11.2007 întocmit de C- (70-72 dosar apel), din care rezultă că leziunile corporale prezentate de minorul s-au produs în cadrul unui accident rutier, "printr-un mecanism complex de lovire - basculare - cădere/proiectare" iar nu printr-un simplu mecanism de cădere, după cum susține inculpatul. În acest sens, în cuprinsul celor două rapoarte de expertiză se mai precizează că, ținând cont de existența multiplelor leziuni ale membrului superior și inferior stâng (fractură de paletă humerală, fractură cominutivă de femur stg. fractură cominutivă tibie stg.), ce semnifică existența unui impact deosebit de puternic, se poate exclude mecanismul unei căderi simple la același nivel (caz în care lezional ar fi fost mult diminuat).
În altă ordine de idei, relevante pentru stabilirea vinovăției inculpatului sunt și susținerile sale contradictorii din cuprinsul motivelor de apel, unde acesta afirmă că nu el ci victima se face vinovată de producerea accidentului rutier, deoarece ar fi încălcat prevederile art.66 din nr.OUG195/2002, dar în același susține că între autoturismul său și victimă nu a existat impact, accidentarea victimei fiind cauzată de "împiedicare acesteia în momentul traversării străzii". Lăsând la o parte caracterul pueril al acestor ultime susțineri ale inculpatului (fiind de-a dreptul imposibil ca leziuni de genul celor menționate mai sus să fie cauzate de o simplă cădere a victimei aflate în alergare), este evidentă contradicția dintre susținerile sale în apărare, acestea excluzându-se una pe cealaltă, întrucât, pe de o parte, dacă nu a existat impact între autoturismul condus de inculpat și victimă nu se mai pune problema vreunui accident rutier și nici a examinării vreunei culpe din partea acestora, iar pe de altă parte, dacă se are în vedere culpa victimei în producerea accidentului rutier, accident care presupune o coliziune între autoturismul inculpatului și victimă, este absurd a mai susține că nu l-a lovit cu mașina pe minor și de aceea a plecat de la fața locului.
Pe baza probelor menționate mai sus, s-a reținut atât existența impactului dintre autoturismul condus de inculpat și victimă, cât și culpa inculpatului în producerea acestui accident rutier, culpă care este foarte bine relevată și de atitudinea inculpatului ulterioară accidentării victimei, respectiv fuga de la locul accidentului în scopul evident al îngreunării cercetării la fața locului și stabilirii cât mai exact posibil a modului producerii accidentului (prin audierea imediată a conducătorului auto și examinarea nemijlocită a autoturismului implicat în accident), precum și al îngreunării identificării sale (inculpatul fiind identificat și audiat după mai bine de un an de la data producerii accidentului). Inculpatul a părăsit locul accidentului, fără a anunța organele de poliție și fără a da relații persoanelor prezente despre modul în care poate fi identificat, conștient fiind că se face vinovat de accidentarea victimei și pentru a se sustrage de la răspunderea penală pentru fapta comisă. În acest sens, instanța de fond a arătat în mod temeinic că, chiar în varianta susținută de către inculpat, conform căreia între autovehicul și minor nu ar fi existat impact și indiferent de atitudinea tatălui victimei, obligația inculpatului era aceea de a anunța organele de poliție și de a rămâne la fața locului până la sosirea acestora, pentru lămurirea situației de fapt
Vinovăția inculpatului fiind așadar pe deplin dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina lui, iar pedepsele aplicate, inclusiv pedeapsa rezultantă, au fost just individualizate (atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, având în vedere împrejurarea că inculpatul se află totuși la prima confruntare cu legea penală, este o persoană cu studii superioare, căsătorit și încadrat în muncă), răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 pen. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 pen.
Cu toate acestea, prima instanță a omis să facă aplicarea dispozițiilor art.71 alin.2 pen. potrivit cărora condamnarea la pedeapsa închisorii (indiferent de modalitatea de executare a acesteia) atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a -c pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, precum și aplicarea prevederilor art.71 alin.5 pen. conform cărora pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii, sentința atacată urmând a fi modificată sub acest aspect.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a precizat faptul că soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la daunele materiale acordate părților civile și este corectă, cuantumul acestora nefiind dovedit decât parțial, pentru suma de 1000 lei, prin probele testimoniale administrate în cauză (împrejurare pe care, de altfel, părțile civile o recunosc indirect în cuprinsul motivelor de apel).
Referitor la daunele morale acordate părților civile, raportat la probele existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii, instanța de fond a stabilit în mod temeinic întinderea acestora, însă luând în considerare concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit de C-N (69-72 dosar apel), potrivit cărora în urma accidentului rutier minorul a rămas cu o infirmitate fizică permanentă și, prin instalarea acestei infirmități, opțiunile privind alegerea unei meserii sunt deja mai limitate, tribunalul a apreciat că se impune majorarea cuantumului acestor daune morale la suma de 25000 lei, pe care o apreciază ca fiind în măsură să asigure o reparație justă și echitabilă a consecințelor, respectiv suferințelor de ordin fizic și psihic suportate de minor ca urmare a accidentului rutier cauzat de inculpat (apelul părților civile fiind așadar admisibil sub acest aspect).
De asemenea, tribunalul a apreciat că apelul declarat de societatea de asigurare " Românească - " - Sucursala C, este admisibil cu privire la dispoziția de obligare a acesteia, alături de inculpat, la plata despăgubirilor civile către părțile civile.
Față de cele menționate mai sus, în baza art.379 pct. 2 lit. a pr.pen. tribunalul a admis apelurile declarate de societatea de asigurare " Românească - " - Sucursala C și părțile civile și, împotriva sentinței penale nr.95/2007 a Judecătoriei Turda, care a fost desființată în parte, în ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 2 și 5.pen. față de inculpatul, cuantumul daunelor morale acordate părților civile și, precum și cu privire la dispoziția de obligare a societății de asigurare apelante, alături de inculpat, la plata despăgubiri lor civile către părțile civile.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, în baza art.71 alin.2 pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit a și b pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
Totodată, s-a făcut aplicarea art.71 alin.5 pen.
De asemenea, s-a majorat cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul de către instanța de fond, în favoarea părților civile și, la suma de 25.000 RON.
S-a înlăturat din sentința atacată dispoziția de obligare a societății de asigurare " Românească - " - Sucursala C, alături de inculpatul și în limita plafonului stabilit de lege, la plata despăgubirilor civile către părțile civile și.
Tribunalul a constatat că societatea de asigurare " Românească - " - Sucursala C are calitatea de asigurător de răspundere civilă în cauză.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Conform art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor declarate de părțile civile, și societatea de asigurare " Românească - " - Sucursala C au rămas în sarcina statului.
În baza art. 379 pct.1 lit. b pr.pen. pentru considerentele deja arătate, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale sus-menționate.
Potrivit art.192 alin.2 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel, din care 152 lei reprezintă costul raportului de expertiză medico-legală nr.6770/VI/a/45 din data de 14.11.2007 întocmit de C-
Împotriva deciziei menționate inculpatul a declarat recurs în termen.
În motivarea recursului a criticat hotărârea atacată susținând în principal că autoturismul condus de el nu a lovit victima și că declarațiile părții vătămate - date în acest sens - nu pot fi reținute deoarece există neconcordanțe între cele relatate de victimă.
În același s-a învederat că în mod nejustificat instanțele au respins cererea de efectuare a unei expertize care să stabilească condițiile în care a avut loc accidentul de circulație și cui aparține culpa în producerea evenimentului.
S-a mai criticat faptul că, instanța a înlăturat nejustificat declarația inculpatului prin care acesta a arătat că a rămas la fața locului aproximativ 15 minute în consecință nu se poate reține în sarcina sa că a părăsit locul accidentului.
S-a învederat că victima are partea sa de culpă pentru că, trebuia să folosească numai trotuarul sau în lipsa acestuia să circule doar pe partea a drumului cât mai aproape de marginea părții carosabile.
Motivele de recurs invocate de către inculpat se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 și pct. 14.
C.P.P.Examinând decizia atacată sub aspectul întrunirii acestor cazuri de casare, Curtea constată următoarele:
Pentru a analiza incidența cazului vizând comiterea unei erori grave de fapt este necesară reiterarea stării de fapt reținută de către instanțele de fond; în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4.p, și de părăsire a locului accidentului prev. de art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, constând în aceea că în data de 7 noiembrie 2003 în jurul orelor 16.00 minorul de 9 ani în ce traversa drumul din fața casei sale din localitatea județul C, după ce a ajuns de pe partea cealaltă a părții carosabile pe partea dreaptă în sensul de mers C-Tg-M a fost acroșat de autoturismul VW Golf cu nr. - condus de către inculpat, care circula în același sens.
În urma impactului minorul a fost proiectat pe carosabil iar la strigătele acestuia tatăl său a venit, l-a ridicat, l-a transportat în casă iar apoi la spital.
Inculpatul a coborât din autoturism a purtat o scurtă discuție cu tatăl minorului după care a părăsit locul accidentului.
Afirmația recurentului că, nu a sesizat că autoturismul condus de el să fi lovit minorul și că acesta de fapt s-a împiedicat și a picat singur, este contrazisă atât de urma găsită pe autoturismul său cât și de către concluzia raportului de expertiză medico-legal efectuat în cauză care arată că leziunile minorului au fost produse printr-un mecanism de lovire-basculare-cădere sau proiectare și nu printr-o simplă cădere.
Susținerea recurentului că în mod nejustificat instanțele au respins cererea sa de efectuare a unei expertize privind dinamica accidentului este nefondată deoarece în mod temeinic a fost respinsă o asemenea cerere având în vedere imposibilitatea efectuării acesteia, datorită lipsei reperelor de calculare a vitezei în funcție de urmele de frânare și poziția autoturismului-victimă.
În același, susținerea sa că a rămas 15 minute la fața locului și a insistat să îl transporte pe minor la spital este contrazisă de declarația părții vătămate, a tatălui acestuia precum și a martorilor audiați.
Astfel, martorul arată că, în ziua respectivă era într-un autoturism și monta un casetofon când a auzit o bubuitură și a observat o mașină galbenă care a oprit în dreptul casei părții civile.
Martorul a fost cel care a anunțat poliția, care a sosit după oră, însă inculpatul nu mai era.
De asemenea, în sarcina minorului nu poate fi reținută nici o culpă deoarece din declarația martorului ocular Parta rezultă că impactul s-a produs după ce minorul traversase strada îndreptându-se spre casa sa, iar inculpatul a părăsit la scurt locul accidentului.
Curtea apreciază că în cauză instanțele de fond nu au comis nici o eroare gravă de fapt soluțiile pronunțate fiind rezultatul coroborării temeinice a tuturor probelor administrate.
Referitor la cel de-al doilea caz de casare invocat, se observă că pedepsele pronunțate de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev de art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 au fost stabilite cu respectarea tuturor criteriilor generale și speciale prev. de art. 72.
Cod PenalAstfel, în favoarea inculpatului nu poate fi reținută nici o circumstanță atenuantă pentru că identificarea sa și implicarea în producerea accidentului de circulație s-a făcut după o îndelungată perioadă de, nu a dat dovadă de sinceritate și nu s-a implicat în repararea prejudiciului cauzat victimei.
Ca atare, nu sunt îndeplinite condițiile cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14.
C.P.P.La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 25 iunie 1955), împotriva deciziei penale nr. 26/A din 4 februarie 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./26.05.2008
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
