Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 311/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 311/R/2008
Ședința publică din 15 mai 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean judecător
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul A și de către partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 52 din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, partea vătămată, asistat de apărător ales, av. R, cu delegație avocațială la dosar, în substituirea av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă Clinica de Chirurgie ICN, părțile responsabile civilmente și și garantul SC SA C-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul părții vătămate depune la dosar motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului A în temeiul art. 385/9 alin. 1 pct. 18.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și în temeiul art. 11 punctul 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. e pr.pen. solicită achitarea inculpatului, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 47.pen. privind existența cazului fortuit.
Învederează instanței că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a prevăzut și nici nu a putut preveni ce s-a întâmplat cu mașina sa, aceste aspecte fiind confirmate și de către expertul tehnic, care a concluzionat că inculpatul nu putea prevedea defecțiunea tehnică apărută, din expertiza tehnică întocmită în cauză rezultând de asemenea, că inculpatul nu putea evita producerea accidentului. Consideră că instanța de apel a susținut fără motiv că inculpatul nu putea să nu observe defecțiunea când s-a urcat la volanul mașinii, fără a avea în vedere că defecțiunea a apărut subit, această interpretare fiind în contradicție cu principiul in dubio pro reo. Apreciază, de asemenea, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 47.pen. existând un caz fortuit, respectiv că inculpatul nu a conceput rezultat obținut, care este datorat unei intervenții neașteptate a unei energii străine, lipsind astfel factorul intelectiv, astfel că trebuie înlăturată vinovăția inculpatului.
Consideră, totodată, că instanța de apel a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, raportat la art. 72.pen. fiind disproporționată cu fapta săvârșită, împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului. Constată că s-a reținut o singură circumstanță atenuantă, respectiv buna conduită a inculpatului anterior comiterii faptei, însă în opinia sa trebuie reținute și circumstanțele prev. de art. 74.pen. respectiv stăruința depusă de inculpat pentru repararea pagubei, acesta achitând daunele, atitudinea inculpatului ulterior săvârșirii, în sensul că s-a prezentat, a recunoscut și regretat comiterea faptei și s-a arătat disponibil pentru a recupera prejudiciul cauzat după producerea evenimentului rutier prin acea că împreună cu familia sa a încercat să ofere sprijin părții vătămate, care a refuzat. Mai mult, inculpatul a încercat evitarea accidentului, trecând și oprind mașina în scuar, pentru a evita pietonii, după ce a claxonat și a avertizat pietonii. Solicită a se avea în vedere că toți pietonii au reacționat favorabil, mai puțin partea vătămată, care avea o alcoolemie în sânge de 1,65 gr %
Referitor la latura civilă a cauzei, apreciază că suma despăgubirilor morale este mult prea mare și excede unui proces echitabil, constituind un mijloc de îmbogățire fără just temei, depășind nevoile de compensare a suferinței psihice provocate de vătămarea corporală. Solicită a se avea în vedere și că partea vătămată avea o alcoolemie mare, nu era la acea dată încadrat în muncă și prezenta leziuni mai vechi, cu mențiunea că în opinia sa în mod voit a mărit timpul de vindecare a leziunilor, având o conduită neadecvată. Consideră că partea vătămată a dat dovadă și de rea credință în ceea ce privește efectuarea contraexpertizei medico-legale, care avea ca obiective recalcularea zilelor de îngrijiri medicale și perioada de convalescență, prin aceea că a refuzat să se prezinte la IML și că a adus la cunoștința familiei inculpatului că diagnosticul aplicat se datora unei afecțiunii anterioare accidentului. În opinia sa, partea vătămată a urmărit obținerea unei sume mai mari de bani, motiv pentru care aceasta a refuzat să primească sumele de bani pe care inculpatul a vrut să i le dea, încercând o îmbogățire fără justă cauză în dauna inculpatului.
Pentru aceste motive, în principal solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și achitarea inculpatului, fiind incidente dispozițiile art. 47.pen. iar în subsidiar solicită reținerea dispozițiilor art. 74 și 76.pen. și aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special sau a amenzii.
Pe latură civilă, în principal solicită respingerea pretențiilor civile formulate în cauză, iar în subsidiar solicită diminuarea acestora.
Apărătorul părții vătămate - solicită admiterea recursului conform dispozițiilor art. 385/9 alin. 1 pct. 18.pr.pen. casarea în parte a deciziei atacate și rejudecând cauza, obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 35.000 RON conform constituirii de parte civilă depusă la dosar.
Învederează instanței că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.000 RON pentru suferințele cauzate și durata de timp îndelungată necesară vindecării. În acest sens, solicită a se avea în vedere că la dosarul cauzei există acte medicale, care atestă o perioadă de vindecare de 90-120 de zile de îngrijiri medicale și 60 de zile pentru fizioterapie. Există de asemenea și declarații de martori, din care rezultă că partea vătămată a fost imobilizată la pat pentru 6 săptămâni, acesta prezentând un certificat de concediu medical pentru o perioadă de 270 de zile. Apreciază că toate aceste cifre fac dovada unei adevărate traume suferite de partea vătămată, suma inițială solicitată de aceasta fiind pe deplin justificată.
În opinia sa în cauză se încearcă culpabilizarea părții vătămate atât în motivarea deciziei penale atacate cât și în concluziile apărătorului inculpatului, însă trebuie avut în vedere faptul că partea vătămată a fost surprinsă pe trecerea de pietoni când avea culoarea la semafor pentru pietoni, iar susținerile referitoare la o eventuală alcoolemie nu au legătură cât timp aceasta mergea regulamentar pe trecerea de pietoni. Este scandaloasă în opinia sa, reținerea din decizia penală atacată și concluziile colegei sale cu privire la alcoolemia părții vătămate.
Apreciază, de asemenea, că, constituirea de parte civilă este pe deplin justificată, astfel că solicită casarea deciziei penale sub acest aspect, cu cheltuieli judiciare în sarcina inculpatului.
Pe latură penală, referitor la teza cazului fortuit adoptată de apărare, apreciază că, cât timp se poate reține o culpă în sarcina inculpatului, acest caz fortuit nu poate fi reținut. În acest sens s-a făcut vorbire că acest defect a survenit în trafic și că nu a putut fi prevenit, dar solicită a se avea în vedere că expertiza tehnică atestă că mașina prezenta și un defect la frâna de mână, care era anterior accidentului, fiind clar că există o culpă a conducătorului auto care a pus în mișcare mașina știind că aceasta nu corespundea.
Referitor la individualizarea pedepsei, apreciază că inculpatul trebuie să răspundă pentru fapta comisă, chiar dacă nu a vrut să o comită. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul inculpatului A solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată, solicitând de asemenea a se avea în vedere vârsta inculpatului, faptul că mașina aparține părinților acestuia, care anterior incidentul s-au întors cu autoturismul de la țară, astfel că dacă existau probleme aceștia nu-l lăsau pe inculpat să se urce la volan. Apreciază că inculpatul nu avea de unde să cunoască că va rămâne fără frână. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că nu se aflăm în prezența cazului fortuit. Astfel, din probe rezultă că autoturismul condus de inculpat se afla într-o stare tehnică total necorespunzătoare circulării pe drumurile publice, constatând că prezintă o defecțiune la frâna de serviciu, care conform inculpatului a apărut în timpul mersului. De asemenea, s-a constatat că și frâna de ajutor era ineficace. Din probele științifice și declarațiile specialiștilor s-au confirmat că defecțiunile constatate la autoturismul inculpatului și care au determinat producerea accidentului erau defecțiuni preexistente și nu au apărut în cursul mersului, susținerile inculpatului nefiind astfel confirmate de probe. Mai mult martorii oculari au relatat că inculpatul s-a apropiat de acea zonă cu trecerea de pietoni cu o viteză destul de mare, că nu a făcut o manevră de evitare a accidentului, că doar de intrare în scuarul din apropierea trecerii de pietoni. Inculpatul a declarat că nu a uzat de frâna de ajutor, fiind clar deci că nu se poate discuta de un caz fortuit, pentru că nu a utilizat frâna de ajutor. Având în vedere că accidentul s-a comis pe trecerea de pietoni, la culoarea a semaforului pentru partea vătămată, astfel că accidentul s-a produs exclusiv din culpa inculpatului, neexistând temeiuri obiective pentru a se reține altceva.
Apreciază că în mod corect s-a stabilit culpa exclusivă a inculpatului, soluția de condamnare fiind legală, iar modul de individualizare a pedepsei este temeinic, astfel că solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Referitor la recursul părții civile, apreciază că acesta este întemeiat, astfel că solicită admiterea acestuia și casarea deciziei penale atacate, cu privire la cuantumul daunelor și menținerea soluției instanței de fond cu privire la suma acordată, care este justificată și la care partea civilă este îndreptățită. Constată că hotărârea instanței de apel s-a transformat într-un veritabil rechizitoriu împotriva părții vătămate, care însă se afla pe trecerea de pietoni pentru a traversa strada la culoarea pentru pietoni, în momentul în care inculpatul circula cu un autoturism necorespunzător tehnic și deși accidentul s-a produs exclusiv din culpa inculpatului. Leziunile anterior accidentului pe care le prezenta partea vătămată au întârziat recuperarea acesteia, dar apreciază că acesta nu este un motiv temeinic pentru reducerea daunelor morale, în condițiile în care partea civilă a beneficiat de un număr de 100 de zile de îngrijiri medicale, iar suma de 25.000 RON nu ar constitui o modalitate de îmbogățire nejustificată.
Inculpatul A, având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea accidentului, cu mențiunea că a claxonat și a încercat să evite producerea acestuia, întrucât nu a intenționat să o accidenteze pe partea vătămată.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1118 din 20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, a fost condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.10.1981 în C-N, jud.C, CNP: -, cu domiciliul în C-N, Calea nr.81,.267, jud.C, fără antecedente penale, cetățean R, studii medii, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, tinichigiu auto la SC "" SA C-N, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa, prev. si ped. de art.184 al.2 si 4 la Cod Penal pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 81,82. a fost suspendată condiționat executarea acestei
pedepse pe durata termenului de încercare de 3 ani.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 si art.84 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art.14 si 346 p Cod Penal comb. cu art.998 civ. a fost obligat inculpatul la 25.000 lei reprezentând daune morale si 500 lei daune materiale in favoarea pârtii vătămate.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare către Clinica de Chirurgie I C in cuantum de 1.058,40 lei.
S-a constatat ca recuperarea prejudiciului este garantata de asigurător SC ROMANEASCĂ SA.
În temeiul art.193 pr.pn. a fost obligat inculpatul la plata 900 lei cheltuieli judiciare în favoarea părtii vătămate.
În temeiul art.191 pr.pn. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul A lucra in anul 2004 in calitate de tinichigiu auto la SC SA C N, fiind absolvent al Grupului Școlar Profesional, aparținând UCECOM. Fratele inculpatului, martorul este mecanic auto si obișnuia sa facă lucrări de întreținere, probabil ajutat si de fratele sau, asupra autoturismului marca 1300, cu nr. de înmatriculare -, mașina părinților inculpatului. Autoturismul avea verificarea tehnica periodica efectuata la zi, următoarea verificare impunându-se la data de 5.11.2005. La data de 21.07.2004, in jurul orelor 21,00 inculpatul A se găsea la volanul acestui autoturism pe care-l conducea pe str.- - - din mun.C N si in momentul in care s-a apropiat de trecerea de pietoni, situata in fata Complexului, a observat culoarea roșie a semaforului si a încercat sa frâneze mașina. Sistemul de frânare nu a funcționat, respectiv frâna de serviciu, astfel ca mașina condusa de inculpat a ieșit din coloana, intenționând sa urce autoturismul pe scuarul situat in centrul sensului giratoriu, in ca astfel mașina va putea fi. In acel moment, era angajat in trecere pietonul-partea vătămata, pe care inculpatul nu l-a mai putut evita si l-a lovit cu partea frontala si lateral stânga a autoturismului. Victima a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul a susținut ca defecțiunea de la sistemul de frânare a apărut in momentul in care a acționat pedala de frâna înainte de apropierea intersecției si ca a luat toate masurile necesare pentru a evita producerea vreunui accident. Susținerile inculpatului, instanța de fond le-a apreciat ca fiind de circumstanța si in contradicție cu probele administrate in cauza. In acest sens au fost de remarcat concluziile raportului expertizei criminalistice efectuate in cauza, din care a rezultat ca inculpatul putea preveni producerea accidentului daca ar fi circulat pe drumurile publice cu un vehicul care corespundea din punct de vedere tehnic, accidentul producându-se din cauza insuficientei sistemului de frânare, datorata scurgerii lichidului de frâna de pe cilindrul receptor stânga spate. Totodată, instanța de fond a reținut verificările efectuate la Stația Automobile C care concluzionează de asemenea ca insuficienta sistemului de frânare s-a datorat pierderii masive de lichid de frâna, fiind insuficienta si frâna ajutătoare de staționare, respectiv frâna de mana. Autoturismul a fost testat din punct de vedere tehnic si nu a trecut testul pentru nici unul din sistemele de frânare, având rezultate mult inferioare limitelor admise, respectiv 8 % pentru sistemul frânei de serviciu si 3 % pentru sistemul frânei de ajutor. Mașina a fost reparata după producerea accidentului de către martorul, fratele inculpatului, care a remediat defecțiunile la sistemul de frânare, probabil in încercarea de a ascunde aceste defecțiuni. la care acționau sistemele de frânare ale mașinii, valori amintite anterior conduc instanta la concluzia ca defectiunile autoturismului nu puteau sa nu fie remarcate de către inculpat in momentul urcării sale la volan si a pornirii autoturismului in trafic. De altfel, acesta a avut o conduita necorespunzătoare constând in aceea ca nu a încercat sa oprească mașina prin folosirea unei trepte de viteze inferioare, așa cum a rezultat din chiar declarația sa, unde spune ca mașina rula fara a fi introdusa intr-o treapta de viteza in momentul in care s-a apropiat de intersecție. Inculpatul a greșit si pentru ca nu a folosit frâna de mana, cele doua sisteme amintite putând conduce la oprirea mașinii sau la diminuarea semnificativa a vitezei de circulație care cu siguranța era mai mare decât cea amintita de inculpat, respectiv 30-40 km/
In cauza, partea vătămata s-a constituit parte civila cu suma de 35.000 lei reprezentând daune morale si 500 lei reprezentând daune materiale.
In tot cursul procesului, inculpatul nu a onorat nici măcar parțial pretențiile părții vătămate.
In timpul cercetării judecătorești s-a efectuat un supliment la raportul de expertiza medico-Iegala care concluzionează ca pentru vindecarea fracturilor ambelor oase a gambei pârtii vătămate sunt necesare in medie 90-120 zile de îngrijiri medicale la care se pot adaugă 60 de zile pentru fizioterapie, in vederea recuperării funcționale.
Starea de fapt prezentata a rezultat din probele administrate atât in timpul urmăririi penale cat si in timpul cercetării judecătorești, respectiv: proces verbal (6-7,12,21,39-40), schița locului accidentului si planșa foto (8-11), rezultate tehnice (13, 21, 32-38, 53-55), raport de constatare medico-Iegala (19-20, 176), depoziție martori (41-52, 124-128, 137-145, 154-155), precum si din declarațiile pârtii vătămate si ale inculpatului.
Fapta inculpatului A care la data de 21 iulie 2004 a condus pe drumurile publice un autoturism cu defecțiuni la sistemul de frânare din cauza cărora a accidentat pe trecerea de pietoni pe partea vătămata cauzandu-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 zile de ingrjiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala din culpa prev.de art.184 alin.2 si 4 Cp.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului si ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 Cp. a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea prev. de art.184 alin.2, 4 Cp. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Instanța de fond a apreciat ca scopul prevenției generale si speciale poate fi atins si dacă pedeapsa nu va fi executată in regim de detenție, astfel că a tăcut aplicarea art.81 pen. si a dispus suspendarea condiționată a executării sale.
Conform art.82 alin.2 pen, instanța de fond a fixat termenul de încercare de 2 ani la care s-a adăuga cuantumului pedepsei aplicate.
Potrivit art.83 pen. instanța de fond i-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare, a suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv asupra consecințelor ce rezulta din săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate in perioada termenului de încercare care ar avea ca rezultat executarea în regim de detenție atât a pedepsei stabilite în prezenta cauză cât și a pedepsei ce se va hotărî pentru infracțiunea viitoare care nu se cumulează, ci se executa separa.
Instanța de fond i-a atras atenția inculpatului conform art.84 Cp. si asupra posibilității revocării suspendării condiționate a executării pedepsei in condițiile in care in perioada termenului de încercare nu-si plătește obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre.
In ceea ce privește pretențiile civile ale părtii vătămate, din probele administrate in cauză a rezultat că suma de 500 lei reprezentând daune materiale este justificată prin depozițiile martorilor, de altfel cuantumul sumei este redus fata de numărul total de zile de îngrijiri medicale, astfel ca instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata acestei sume către partea vătămata, conform art.14 si 346 C.P.P. rap. la art.998 civ. De asemenea, instanța de fond a considerat pretențiile părții vătămate pentru acordarea daunelor morale ca fiind îndreptățite, insa intr-un cuantum mai redus decât cel solicitat, respectiv 25.000 lei in loc de 35.000 lei, suma pe care instanța de fond a apreciat-o ca fiind îndestulătoare raportat la numărul zilelor de Îngrijiri medicale pentru atenuarea suferințelor fizice ale părții vătămate.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare către Clinica de Chirurgie I
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A, solicitând în principal, admiterea sa și desființarea sentinței penale atacate iar în urma rejudecării cauzei pronunțarea unei soluții de achitare conform art.10 lit. e pen.Cod Penal fiind prezentă una dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume cea reglementată de art. 47 pen. cazul fortuit, ineficiența sistemelor de frânare apărând brusc conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză iar în subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. In privința laturii civile, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe, deoarece în mod greșit a reținut că nu a onorat nici măcar parțial pretențiile părții vătămate, câtă vreme a achitat acestuia suma de 500 lei reprezentând daune materiale iar suma acordată cu titlu de daune morale este exagerată.
A declarat apel în cauză și partea civilă solicitând admiterea acestuia și desființarea parțială a hotărârii atacate iar în urma rejudecării cauzei, obligarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor civile pretinse, respectiv 35000 lei.
Prin decizia penală nr.52 din 25 februarie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de către inculpatul A, desființându-se parțial hotărârea atacată, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, durata termenului de încercare, omisiunea aplicării pedepsei accesorii, greșita obligare a inculpatului la plata către partea civilă ii a sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale și cuantumul daunelor morale acordate.
Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.2 și 4 pen. cu art. 74 lit. a și 76 lit. e pen.
In baza art. 71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
In baza art. 81,82 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
În baza art. 71 al. ultim pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a înlăturat obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale și s-a redus cuantumul daunelor morale acordate la suma de 15000 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b pen.Cod Penal s-a respins apelul declarat de partea civilă mpotriva aceleiași sentințe penale.
S-a respins cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial în apel.
În baza art. 192 al. 2 pen.Cod Penal partea civilă a fost obligată să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 80 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
In baza art. 192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, întemeiată pe aprecierea judicioasă și obiectivă a probelor de la dosar, constatând în mod corect că inculpatul A se face vinovat de comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 2 și 4 pen. constând în aceea că la data de 21.07.2004 în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare - a acroșat pe partea vătămată care traversa strada în mod regulamentar pe trecerea de pietoni, acesta suferind leziuni vindecabile în 95-100 zile de îngrijiri medicale.
A rezultat din mijloacele de probă administrate în cauză că la data de 21.07.2004, in jurul orelor 21,00 inculpatul A se găsea la volanul acestui autoturism pe care-l conducea pe str.- - - din mun. C-N si in momentul in care s-a apropiat de trecerea de pietoni, situata in fata Complexului, a observat culoarea roșie a semaforului si a încercat sa frâneze mașina, folosind frâna de serviciu. Sistemul de frânare nu a funcționat, respectiv frâna de serviciu, astfel ca mașina condusă de inculpat a ieșit din coloana, intenționând să urce autoturismul pe scuarul situat in centrul sensului giratoriu, in ca astfel mașina va putea fi. In acel moment, era angajat in trecere pietonul-partea vătămata, pe care inculpatul nu l-a mai putut evita si l-a lovit cu partea frontala si lateral stânga a autoturismului. De menționat este faptul că, astfel cum chiar inculpatul a recunoscut, nu a folosit frâna de ajutor sau de mână.
Inculpatul a susținut ca defecțiunea de la sistemul de frânare a apărut in momentul in care a acționat pedala de frâna înainte de apropierea intersecției si că a luat toate masurile necesare pentru a evita producerea vreunui accident.
Ar rezulta analizând mijloacele de probă administrate în cauză și în primul rând, declarația inculpatului că, într-adevăr acesta a acționat, odată cu constatarea ineficienței frânei de serviciu în vederea evitării sau cel puțin a reducerii consecințelor evenimentului rutier produs, (mai puțin a încercat folosirea frânei de mână), cu atât mai mult cu cât autoturismul avea verificarea tehnică la zi iar cu puțin timp înainte fusese condus de fratele inculpatului, mecanic auto, care se ocupa și de întreținerea autoturismului respectiv.
Pe de altă parte însă, s-a considerat că nu poate fi vorba în speță despre existența cazului fortuit, așa cum a pretins inculpatul în apărarea sa, față de concluziile reținute în raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză.
Astfel, cu ocazia verificării tehnice a autovehiculului din data de 22.07.2004 (filele 12-13) s-a constatat că frâna de serviciu sau de picior a acestuia era ineficientă datorită unei pierderi masive de lichid de frână la cilindru de frână spate iar frâna ajutătoare sau de mână era de asemenea ineficientă.
Față de această împrejurare, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C, în concluziile formulate reținându-se că scurgerea lichidului de frână nu afectează și funcționarea frânei de ajutor. In completarea la acest raport de expertiză s-a precizat că cele două sisteme de frânare sunt independente unul de celălalt, ineficacitatea frânei de ajutor nu se datorează pierderii de lichid de frână ci, unui defect preexistent independent de aspectul constatat în legătură cu scurgerea lichidului de frână.
Coroborând aceste concluzii cu declarațiile inculpatului în sensul că nu a folosit frâna de mână, odată cu constatarea ineficienței frânei de serviciu, deși acesta ar fi trebuit instinctiv, să fie următorul gest pe care să îl facă orice conducător auto pus într-o atare situație, rezultă că acesta avea cunoștință despre împrejurarea că frâna de mână nu funcționa, context în care susținerile sale cum că ineficiența sistemului de frânare a survenit brusc nu pot fi primite.
Se poate concluziona așadar, că doar ineficiența frânei de serviciu sau de picior a survenit brusc datorită scurgerii de lichid de frână în timp ce ineficacitatea frânei de mână era anterioară producerii evenimentului rutier și cunoscută de către inculpat, care astfel nu poate fi absolvit de orice culpă, pe considerentul că am fi în situația reglementată de art. 47 pen. aceea a cazului fortuit.
Reținând așadar vinovăția inculpatului în producerea evenimentului rutier din data de 21.07.2004, s-a considerat că în mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, față de mai multe împrejurări la care ne vom referi în continuare. Astfel, inculpatul a recunoscut cu sinceritate fapta comisă în materialitatea sa și a exprimat regret, a recuperat parțial prejudiciul cauzat părții vătămate, este la o vârstă tânără și mai ales, nu are antecedente penale. In acest context, s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege, o pedeapsă de 5 luni închisoare fiind suficientă pentru realizarea scopului educativ și sancționator al pedepsei în sensul art. 52 pen.
Pe de altă parte, s-a considerat că în mod just a dispus prima instanță suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 și 82 pen. termenul de încercare fiind compus din durata pedepsei aplicate la care se vor adăuga 2 ani.
În plus, prima instanță a omis să facă aplicarea dispozițiilor legale referitoare la pedeapsa accesorie și corelativ la suspendarea acesteia pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Apelul inculpatului este fondat și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, sentința primei instanțe fiind în acest sens criticabilă, sub cel puțin două aspecte.
Primul dintre ele se referă la obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale, deși încă din cursul cercetării judecătorești inculpatul a achitat această sumă părții civile care a confirmat acest fapt în fața instanței de apel. Totodată, s-a considerat că despăgubirile acordate părții civile cu titlu de daune morale sunt exagerate. Fără îndoială, în urma accidentului produs, rezultă din actele medicale depuse la dosar, partea vătămată a fost spitalizată vreme îndelungată și apoi imobilizată mai multe săptămâni, însă aceste împrejurări nu pot constitui prin ele însele un argument suficient în sensul că părții vătămate i s-a produs și un prejudiciu de ordin moral. Nu pot fi pierdute din vedere și alte circumstanțe referitoare la persoana părții civile care la momentul producerii accidentului nu era angajat în muncă, fiind șomer, deci nu se poate spune că ar fi fost împiedicat să-și desfășoare activitatea la locul de muncă sau că i s-ar fi creat așa numitul prejudiciu de agrement, prin prisma și a faptului că era cunoscut ca și consumator de alcool, chiar la data evenimentului rutier având în sânge o alcoolemie de 1,65 gr. %0, probabil aceasta fiind și una din cauzele pentru care nu a fost în măsură să reacționeze atunci când a sesizat pericolul care se apropia. Fără a încerca să culpabilizăm partea vătămată și fără a minimaliza consecințele pe care a fost nevoită a le suporta, apreciem totuși că daunele morale acordate sunt exagerate chiar față de suferința fizică ce i-a fost cauzată, acesta fiind de altfel singurul argument avut în vedere de instanța de fond.
Considerăm în acest sens pentru considerentele deja expuse mai sus, că suma de 15000 lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de partea vătămată.
Împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termen, inculpatul A și partea civilă.
Inculpatul recurent a criticat decizia atacată susținând că în cauză este incident art. 47 Cod penal referitor la existența cazului fortuit deoarece nu a prevăzut și nici nu putea să prevadă defecțiunea survenită la autoturismul său respectiv scurgerea masivă de lichid de frână.
A mai arătat că instanța de apel a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 Cp reținând în favoarea sa doar una din circumstanțele prev de art. 74 Cp respectiv lit a pe când, în realitate, trebuiau reținute și restul circumstanțelor atenuante constând în stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul faptei și pentru a repara paguba pricinuită.
Sub aspectul laturii civile, a arătat că, despăgubirile morale acordate sunt mult prea mari pentru că la data producerii accidentului partea vătămată nu era încadrată în muncă și avea o alcoolemie de 1,65 %0.
Partea vătămată a criticat decizia susținând că se impunea obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 35.000 lei corespunzător perioadei de vindecare de 90-120 zile îngrijiri medicale și 60 de zile pentru fizioterapie.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate Curtea reține următoarele:
Motivele de recurs invocate de către inculpat se încadrează în cazurile de casare prev de art. 3859alin 1 pct 9 și 14 Cpp în raport de care va fi analizată decizia.
Referitor la incidența primului caz de casare Curtea constată că în cauză în mod temeinic nu a fost reținută incidența art. 47 Cp iar acest aspect a fost motivat pe larg de către instanțele de fond.
Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 21 iulie 2004 în jurul orei 21.00 în timp ce conducea autoturismul cu nr. Cj-96- pe str. - - din C-N a lovit pe trecerea de pietoni din fața complexului pe partea civilă care traversa regulamentar, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 90-120 zile îngrijiri medicale.
Afirmația inculpatului că, nu a putut opri autoturismul pentru că dintr-o dată frânele nu au mai funcționat din cauza scurgerii masive a lichidului de frână este contrazisă de către raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză (33 ) din care rezultă că, chiar dacă scurgerea lichidului de frână putea afecta coeficientul de frecare dintre saboți și tambur pe spate nu același lucru se poate spune despre din dreapta spate unde coeficientul de frecare dintre tambur și saboți a rămas neafectat în urma evenimentului rutier; s-a menționat că scurgerea lichidului de frână nu afectează funcționarea frânei de ajutor-frâna de mână- astfel încât se poate considera că eficacitatea constatată a acestui sistem de frânare este cea dinaintea producerii evenimentului rutier.
S-a mai concluzionat că ineficiența frânei de ajutor nu se datorează pierderii de lichid, ci unui defect preexistent independent de scurgerea lichidului de frână (41).
În ceea ce privește al doilea caz de casare invocat Curtea constată că instanța de apel a pronunțat o pedeapsă legal individualizată de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev de art. 184 alin 2 și 4 Cp cu aplicarea art. 74 lit a Cp, respectând toate criteriile generale și speciale de individualizare judiciară a pedepsei; astfel deși este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale fapta sa de a conduce un autoturism cu sistemul de frânare afectat într-o zonă aglomerată din oraș și de a lovi victima ce traversa pe trecerea de pietoni prezintă un pericol social concret suficient de caracterizat, astfel încât diminuarea pedepsei ar lipsi de orice eficiență aplicarea acesteia.
Referitor la nereținerea altor circumstanțe atenuante Curtea apreciază că inculpatul nu a depus suficientă stăruință pentru a înlătura rezultatul faptei sale respectiv suferințele cauzate, deoarece a achitat doar daunele materiale de 500 lei.
În consecință, nici unul din motivele invocate de către inculpat nu se încadrează în cazurile de casare menționate.
Critica părții civile referitoare la neacordarea integrală a daunelor morale solicitate raportat la numărul mare de îngrijiri medicale de 90-120 zile este nejustificată; astfel este adevărat că din ultimul supliment la raportul de constatare medico-legală (176) reiese că victima ar fi avut nevoie de 90-120 zile de îngrijiri medicale + 60 zile de fizioterapie, dar nu se poate stabili corelația dintre afecțiunile anterioare și vindecarea traumatismului pentru că victima nu a pus la dispoziție actele medicale solicitate.
Așadar, partea civilă recurentă nu poate invocat în favoarea sa propria culpă ca atare, în mod temeinic instanțele de fond au reținut că i-au fost provocate leziuni ce au avut nevoie de 95-100 zile de îngrijiri medicale.
Raportat la aceste zile,acordarea sumei de 15.000 lei este suficientă ca despăgubire morală pentru suferințele pricinuite, având în vedere că pe fiecare zi revine suma de 150 lei.
Ca atare, motivul invocat nu se încadrează în nici un caz de casare.
La examinarea din oficiu a cauzei, nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare de către instanță.
Așa fiind, în baza art. 385 15 pct 1 lit b Cpp, va respinge ca nefondate recursurile inculpatului și a părții civile.
Văzând și disp art. 192 alin 2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă domiciliat în C-N Calea nr. 62 sp. 10 jud.C si inculpatul (fiul lui și născut la 27 octombrie 1981) împotriva deciziei penale nr. 52/A din 25 februarie 2008 Tribunalului Cluj.
Respinge cererile privind acordarea de cheltuieli de judecată formulate de părți in recurs.
Obligă pe inculpat si partea civilă să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./26.05.2008
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Șortan
