Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 320/2009
Ședința publică din 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 345/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, lipsă fiind inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al inculpatului depune la dosar memoriu cu motivele de recurs, un înscris privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Mun. D și un set de trei fotografii ale parcării din zona Farmaciei. Solicită în probațiune efectuarea unei adrese către Primăria Municipiului D în vederea comunicării dacă spațiul din fața Farmaciei, de pe - - are destinație de drum public, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada că acest spațiu aparține domeniului public, nefăcându-se astfel dovada săvârșirii celor trei infracțiuni pentru care inculpatul este judecat.
Reprezentanta Parchetului arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la cererea în probațiune formulată de inculpat, prin apărător ales și apreciază că cererea este nefondată raportat la împrejurarea că inculpatul a fost surprins în trafic în trei rânduri conducând un autoturism fără a poseda permis de conducere. Consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor săvârșite de inculpat la data de 19.02.2007, precum și faptul că proba solicitată nu are relevanță în cauză față de împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul până la locul incidentului.
În replică, apărătorul ales al inculpatului, arată că nu se contestă celelalte două dăți în care inculpatul a fost depistat în trafic conducând un autoturism.
Curtea, în deliberare, cu privire la cererea în probațiune formulată de apărătorul ales al inculpatului, apreciind-o pertinentă soluționării cauzei, o va admite și va solicita pe cale scurtă de la Primăria comunicarea datelor privind spațiul din fața Farmaciei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală (fapta nu există), iar în ce privește infracțiunea de conducere fără permis solicită reducerea pedepsei. Consideră că locul producerii evenimentului rutier nu are calitate de drum public, apreciind astfel că nu subzistă nici infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere. Arată că este adevărat că inculpatul a plecat de la locul producerii evenimentului rutier, dar acesta a făcut-o pentru a anunța organele de poliție, nu pentru a se sustrage. Învederează instanței nulitatea rechizitoriului deoarece pe verso la alineatul 4 se dispune că acțiunea penală urmează să fie pusă în mișcare față de învinuitul, persoană care nu îi este cunoscută inculpatului, iar trimiterea în judecată a inculpatului este făcută fără punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, motiv pentru care apreciază că se impune casarea dosarului și restituirea cauzei organului care a întocmit actul de sesizare.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale, apreciind că în mod corect instanțele au stabilit vinovăția inculpatului și au procedat corect la individualizarea pedepselor aplicate, având în vedere antecedentele penale ale inculpatului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 587/2008 a Judecătoriei Devaa fost condamnat inculpatul la:
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplic.art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal;
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. și ped. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplic. art.37 lit.a
Cod PenalÎn baza art.33 lit.a, 34 lit.b a Cod Penal aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.61 a Cod Penal menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 581 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin nr.1083/2003 a Judecătoriei Deva.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a,b în Cod Penal condițiile art.71
Cod PenalA obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul nu este la prima întâlnire cu legea penală, fiind recidivist în condițiile art.37 lit.a Cp. Din ultima condamnare de 4 ani închisoare aplicată prin nr.1083/2003 a Judecătoriei Deva, inculpatul s-a liberat condiționat la 19.07.2005, cu un rest de 581 zile închisoare rămas neexecutat.
Deși era înăuntrul termenului de liberare condiționată inculpatul nu se potolește.
În baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 19.02.2007 - 14.06.2007, el a condus pe drumurile publice de mai multe ori două autovehicule: o cu nr. de înmatriculare - și un BMW cu nr. de înmatriculare -.
Inculpatul a fost depistat în trafic de organele poliției rutiere - în 19.02.2007, 1.04.2007 și 14.06.2007 - conducând una din cele două mașini menționate, motiv pentru care de fiecare dată i s-au întocmit dosare penale, conexate ulterior.
Prin adresa nr.408//2.03.2007 s-a comunicat anchetatorilor că inculpatul nu posedă permis de conducere.
La data de 19.02.2007, inculpatul se afla la volanul, iar în zona restaurantului "", de pe - -, a efectuat o manevră greșită de mers cu spatele. Cu această ocazie a acroșat un alt autoturism cu nr. de înmatriculare -, parcat în zonă.
Accidentul rutier s- soldat doar cu pagube materiale, însă inculpatul a părăsit locul accidentului, fiind depistat ulterior în trafic de către organelor de poliție.
cu privire la cele întâmplate, inculpatul a recunoscut faptele, pe care le regretă.
Împotriva acestei sentințe, în termen, a declarat apel inculpatul.
Motivele de apel, dezvoltate oral prin apărător ales, au vizat achitarea inculpatului pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întemeiată în drept pe disp. art. 10 lit."b/1" și C.P.P. art. 18/1 Cod Penal, motivat de lipsa pericolului social al faptei săvârșite, și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea disp. art. 74 și 76.Cod Penal, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
Prin decizia penală nr. 345/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr-, a fost admis ca fondat apelul promovat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 587/2008 pronunțată de Judecătoria Deva, județ H, aceasta fiind desființată parțial, cu consecința înlăturării aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În considerentele deciziei Tribunalul a expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Prin sentința penală atacată, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, faptă prev. de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Prin aceeași sentință inculpatul a fost condamnat și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu reținerea formei continuate prev. de art. 41 al. 2.
Cod PenalI-au fost interzise inculpatului drepturile accesorii prev. de art. 64 lit."a și b" pen. în condițiile art. 71.
Cod PenalCritica sentinței atacate cu privire la aplicarea disp. art. 64 lit."a și b" în Cod Penal cond. art. 71.Cod Penal, a apărut ca întemeiată în condițiile în care, un drept fundamental, prev. de Constituție în cuprinsul disp. art. 36, cu referire la dreptul de a alege, nu poate fi limitat decât în anumite condiții, limitativ prevăzute de disp. art. 53 din Constituție, și numai dacă acest fapt este necesar într-o societate democratică cu respectarea principiului proporționalității cu situația care a determinat limitarea. În condițiile date, raportat la natura faptelor săvârșite, interzicerea dreptului de a alege este excesivă, astfel că a fost îndepărtată.
Nu același lucru s-a putut spune și despre dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dat fiind că pentru ocuparea unor asemenea funcții, pe lângă criterii de competență candidatul trebuie să îndeplinească și condiții morale, condiții care sunt anulate de o condamnare penală, chiar și pentru săvârșirea unor infracțiuni la legea circulației
În ceea ce privește critica referitoare la lipsa de pericol social a faptei de părăsire a locului accidentului, săvârșită la data de 19.02.2007, aceasta nu a putut fi reținută de către instanța de apel. Chiar dacă accidentul s-a soldat numai cu pagube materiale, acesta a fost urmarea nerespectării unei dispoziții legale, respectiv aceea de a conduce fără permis de conducere și, cum s-a demonstrat ulterior, inculpatul nu a dat semne de îndreptare și regret, ba dimpotrivă a persistat în activitatea infracțională de aceeași natură fiind depistat în trei rânduri conducând un autovehicul fără a poseda permis de conducere, de fiecare dată fiind depistat de organele de poliție. Acest aspect ar putea da naștere la discuții cu privire la încadrarea juridică a faptei dar care, în lipsa apelului parchetului, nu a putut fi luat în considerare. Intervenția organelor judiciare ca reprezentante ale statului, trebuie să fie promptă în situații determinate cum este cea de față și nu trebuie așteptat ca o faptă de asemenea natură să producă anumite consecințe de o gravitate iremediabilă pentru a constata existența infracțiunii, scopul legii fiind acela de a preveni producerea unor asemenea consecințe.
Față de aceste considerente s-a constatat că motivul de apel invocat nu este întemeiat.
De asemenea, a fost apreciat ca neîntemeiat și motivul de apel privind reindividualizarea pedepsei nefiind identificate elemente de reapreciere în sensul solicitat, față de persistența inculpatului în a săvârși același gen de infracțiune, prima instanță condamnându-l pe inculpat la 2 ani închisoare, a avut in vedere disp. art. 72.pen. pedeapsa fiind aptă sa-si atingă scopul educativ potrivit disp. art. 52.pen.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal impus de art. 3853Cod procedură penală, inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. porțiunea de drum pe care s-a produs evenimentul rutier nu are calitatea de drum public, astfel încât infracțiunea prev. de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002 nu există;
2. sancțiunea penală aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu art. 41 al. 2 Cod penal nu este una adecvată, fiind prea severă raportat la conduita procesuală manifestată de către inculpat;
3.actul de sesizare al instanței este lovit de nulitate absolută, întrucât persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală nu are aceeași identitate cu inculpatul, fiind vorba despre numitul.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Curtea reține, în urma examinării actelor și lucrărilor de la dosar, că vinovăția inculpatului a fost stabilită în mod clar și neechivoc de către instanța fondului, fiind mai presus de orice îndoială că porțiunea de drum pe care acesta a provocat evenimentul rutier, ca urmare a unei manevre de mers cu spatele, are calitatea de drum public.
Acest aspect este relevat, fără îndoială, de procesul verbal de cercetare la fața locului (f 7 dup), și care stabilește cu certitudine perimetrul în care s-a produs incidentul rutier, loc care, în opinia Curții nu poate fi supus interpretărilor: pe raza municipiului D, str. - -, în fața unui bloc de locuințe, la parterul căruia se află mai multe centre de vânzare: farmacii, magazine, etc.
Actele dosarului atestă, fără dubiu, că porțiunea de drum supusă discuției, se află lângă o intersecție semaforizată din D ( lângă B-dul - - ), aspect ce exclude orice interpretare în sensul calității sale de drum public.
2. Curtea sesizează, raportat la critica vizând nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței că aceasta este vădit nefondată, simpla lecturare a rechizitoriului, act prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, vizând persoana inculpatului și nu persoana numită, după cum nefondat se susține în apărare.
3. Referitor la motivul de netemeinicie invocat, Curtea constată că acesta se privește a fi nefondat, sancțiunea penală respectând pe deplin exigențele art. 72 Cod penal.
Curtea arată că pedeapsa stabilită se află în concordanță atât cu gradul de pericol social însemnat al infracțiunilor, persistența inculpatului în săvârșirea aceleiași fapte penale (3 acte materiale), părăsirea locului accidentului, urmările produse sau care s-ar fi putut produce datorită inabilităților reale ale inculpatului de a manevra autovehiculul, cât și cu elementele ce au conturat negativ profilul socio-moral al inculpatului, cu referire specială la statul său de recidivist (art. 37 lit. a Cod penal).
4. Curtea reține că o atenuare a răspunderii penale a inculpatului nu ar fi justificată de rațiuni plauzibile și nu ar corespunde unei posibilități reale de reeducare a acestuia.
5. Apărările expuse, în sensul conduitei procesuale adecvate, nu reprezintă, în opinia Curții, rațiuni suficiente, apte să impună o redozare a pedepsei, și care nu ar oferi garanții certe asupra atingerii scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 Cod penal.
6. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 345/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 350 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând cotă procentuală din onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.05.2009
jud. ape,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Marius
