Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 322/2009
Ședința publică din 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 16/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata -, lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că petentul a depus la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta Parchetului învederează instanței faptul că la fila 57 din dosarul Tribunalului Sibiu există un înscris depus de intimată și intitulat "plângere" prin care aceasta se declară nemulțumită de soluția pronunțată, astfel că apreciază respectivul înscris ca fiind o declarație de recurs.
La solicitarea instanței, intimata declară că prin înscrisul în discuție a înțeles să formuleze recurs împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Sibiu.
Curtea, constatând existența unui înscris intitulat "plângere" atașat la dosarul de fond și căruia i s-a dat o interpretare greșită, fiind în realitate un recurs, va constata că intimata - are calitate de recurentă în prezenta cauză.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta intimată - solicită admiterea recursului, apreciind că acțiunea agentului de poliție prin care acesta i-a imobilizat mâna echivalează cu o acțiune de lovire, constituind un act de violență, conform art. 250 al. 3 Cod penal. Cu privire la recursul petentului solicită respingerea acestuia.
Arată că declarațiile martorilor au fost scrise de mâna agentului, numai semnătura aparținând acestora, mai mult, unul dintre martori fiind sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care apreciază că martorii nu au știut ce semnează.
Precizează că evenimentele în cauză s-au petrecut în luna iulie, când se întorcea de la câmp și s-a oprit la șipotul din localitatea, unde petentul își spăla mașina de serviciu. Arată că după ce s-a îndepărtat de . a auzit un țipăt, după care petentul a început s-o hărțuiască, trăgând-o de haine, pe care i le-a rupt, imobilizând-o și spunând să-i dea inelul, pretinzând că și-a lăsat inelul în apropierea șipotului și acesta a dispărut. Mai arată că petentul i-a spus că este o persoană suspectă și a hărțuit-o până acasă. Arată că pe tot parcursul evenimentelor a fost însoțită de martorul său, numitul. Precizează că cele întâmplate au traumatizat-o, motiv pentru care apreciază că onoarea sa știrbită nu poate fi echivalentă cu amenda aplicată în sarcina petentului. Învederează instanței faptul că după cele întâmplate făptuitorul nu și-a revizuit comportamentul și nici măcar nu și-a cerut scuze, iar ea a rămas cu onoarea pătată.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză. Cu privire la recursul declarat de petent solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că în mod corect a fost sancționat administrativ cu amendă, iar cu privire la recursul intimatei solicită respingerea acestuia ca tardiv formulat, având în vedere că intimata a fost prezentă la pronunțare.
Intimata -, în replică, arată că a formulat recursul în termen.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 16/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr- au fost respinse plângerile formulate de către petenții și - împotriva ordonanței emisă la 22.01.2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în dosar nr. 689/P/2007 și a ordonanței emisă la 28.03.2008 de către prim procurorul aceluiași Parchet în dosar nr. 103/II/2/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
Starea de fapt reținută de procuror prin ordonanța atacată se confirmă prin probatoriul administrat din oficiu și la cererea părților, în faza de urmărire penală. Din această perspectivă soluția adoptată de procuror a fost apreciată ca fiind corectă și legală. Sub aspectul existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 Cod penal s-a stabilit în mod corect că petentul a întrebuințat expresii jignitoare față de - în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu. Având în vedere însă circumstanțele faptei, împrejurarea că acesta își pierduse un inel, iar singura persoană care trecuse pe lângă el era -, bănuielile sale fiind aparent legitime, însă nedovedite, faptul că acesta în calitate de agent de poliție, până la acel moment avusese un comportament ireproșabil, că nu are antecedente penale, s-a apreciat în mod corect că fapta sa este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, care să impună trimiterea sa în judecată și aplicarea unei sancțiuni penale, luarea măsurii cu caracter administrativ a amenzii fiind suficientă pentru realizarea scopului educativ al procesului.
De asemenea, nici criticile petentei - nu au apărut ca întemeiate. Așa cum s-a reținut își pierduse un inel, iar singura persoană care trecuse pe lângă el era petenta, ceea ce face să lipsească intenția acestuia în aoc alomnia pe aceasta, atunci când a acuzat-o că i-ar fi sustras acest obiect de. Infracțiunea de insultă pretinsă de către petentă a fost reținută în schimb, însă intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 Cod penal.
Împotriva sentinței penale nr. 16/2009 a Tribunalului Sibiu - Secția penală au declarat recurs în termen petenții.
Prin recursul său petentul a solicitat casarea sentinței atacate și pe fond, admiterea plângerii formulate împotriva ordonanțelor nr. 689/P/2007 și 103/II/2/2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond nu a avut în vedere întreg ansamblul probator administrat și mai ales declarațiile petentului, ale martorului, raportul și declarația agentului de poliție.
În ceea ce o privește pe petenta -, prin recursul declarat în termen la 06.02.2009, aceasta a criticat soluția instanței de fond, motivând că aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ învinuitului este insuficientă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 și art. 3856alin. 3 Cod procedură penală Curtea constată următoarele:
Criticile petentului sunt nefondate.
În examinarea plângerii, instanța de fond a avut în vedere întreg materialul probator, reținând în mod corect că deși fapta de purtare abuzivă există, aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Existența laturii obiective a faptei a fost dovedită prin declarația martorului, care confirmă susținerile persoanei vătămate privitoare la modalitatea în care învinuitul a oprit-o și a încercat să o percheziționeze. De altfel, chiar în cuprinsul declarației date de petent la procuror în data de 03.01.2008, acesta recunoaște utilizarea unei "minime violențe" în încercarea de a determina oprirea persoanei vătămate. Ceea ce însă petentul nu recunoaște este întrebuințarea violenței în încercarea de percheziționare a victimei.
Existența faptei fiind dovedită, criticile petentului referitoare la aprecierea probațiunii și necesitatea suplimentării ei sunt neîntemeiate.
Întemeiată se privește a fi critica recurentei referitoare la modul în care a fost individualizată sancțiunea aplicată petentului.
Chiar dacă în mod corect s-a apreciat că fapta în sine nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, date fiind actele de minimă violență dovedite și împrejurările în care s-au comis, sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 100 lei aplicată petentului este disproporționat de mică.
În vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii, Curtea va majora amenda administrativă aplicată în condițiile art. 91 Cod penal, la suma de 1000 lei.
Cât privește celelalte critici ale recurentei, acestea sunt nefondate odată ce latura subiectivă a infracțiunii de calomnie nu este realizată, iar infracțiunea de insultă este absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii de purtare abuzivă.
Pentru toate aceste considerente Curtea, în temeiul art. 38515Cod procedură penală va admite recursul declarat de intimata - împotriva sentinței penale nr. 16/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Va casa sentința penală atacată numai sub aspectul plângerii formulate de intimata - împotriva ordonanței emise la 22.01.2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 689/P/2007 și procedând la rejudecare în aceste limite:
Va admite plângerea formulată de intimată și în baza art. 278/1 (8) lit. b Cod procedură penală va desființa ordonanța atacată numai sub aspectul cuantumului sancțiunii administrative aplicate, pe care o va stabili la 1000 lei. Va înlătura obligarea intimatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Va menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, va obliga pe petiționar să plătească statului suma de 240 lei cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata - împotriva sentinței penale nr. 16/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Casează sentința penală atacată numai sub aspectul plângerii formulate de intimata - împotriva ordonanței emise la 22.01.2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 689/P/2007 și procedând la rejudecare în aceste limite:
Admite plângerea formulată de intimată și în baza art. 278/1 (8) lit. b Cod procedură penală desființează ordonanța atacată numai sub aspectul cuantumului sancțiunii administrative aplicate, pe care o stabilește la 1000 lei. Înlătură obligarea intimatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe petiționar să plătească statului suma de 240 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
CONCEDIU -
semnează președintele completului
Judecător - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.07.2009
jud. fond -
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Marius
