Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 321/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 321/R/2008
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura Mihaela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Elvira Mihaela
Judecător: - G - președintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-au luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în O,-, -. 14 împotriva deciziei penale nr. 971/A din 24 martie 2008 Tribunalului Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, avocat G, în baza împuternicirii avocațiale din 25 mai 2008 emisă de Baroul Bihor.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate. Arată că declarația inculpatului a fost luată prin utilizarea violenței și amenințărilor, fiind încălcate prevederile art. 64 pct. 2 Cod procedură penală cu privire la luarea declarației.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca temeinică și legală. Nu există p plângere penală cu privire la purtarea abuzivă, iar declarația inițială a inculpatului a fost coroborată cu proba cu martori.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1718 din 3.12.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 87 alin 1 din OUG nr. 195 / 2002, modificată prin Legea 49/2006, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit "a teza a II- a, b" cod penal,cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 02.12.2006 în jurul orelor 09.00 inculpatul a condus autoturismul marca Solenza număr de înmatriculare - de pe strada - până la sediul Poliței Rutiere O, pentru a reclama că în cursul nopții de 01/02. 12.2006, persoane necunoscute i-au spart geamul de la ușa față a autoturismului.
Din cercetările efectuate, rezultă că în noaptea de 01/02.12.2006, inculpatul a consumat circa 300 ml. de Ť. de la domiciliul său, iar dimineața, în cursul orei 07.00, a fost anunțat de o vecină că geamul unei portiere a autoturismului menționat a fost spart. În aceste împrejurări, inculpatul a luat legătura telefonic cu numitul, proprietarul autoturismului, și au convenit să se întâlnească la sediul Poliției Rutiere în jurul orelor 09.00 pentru a obține dovada necesară pentru reparații. În scopul de a ajunge la sediul Poliției Rutiere, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului menționat mai sus, pe care l-a condus de la locuința sa de pe strada -i până la locul de întâlnire.
După ce a intrat în sediul Poliței Rutiere, sesizând că inculpatul emană miros de alcool, lucrătorii de poliție au procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest marca, care a relevat la o concentrație de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat
Inculpatul a fost condus ulterior la Spitalul Clinic Județean O în vederea recoltării probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei. Din analiza probei biologice recoltate la ora 09.50 rezultat că inculpatul a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,45 gr.%o, iar din analiza celei de a doua probe, recoltate la ora 10.50a rezulta o alcoolemie de 1,25 gr.%o.
Inculpatul, în declarațiile date în cursul urmăririi penale a recunoscut și regretat comiterea faptei.
În declarația dată la instanță, inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale, arătând că autoturismul a fost condus până la sediul Poliței Rutiere de către numitul, care după ce a parcat mașina a plecat la serviciu. După sosirea lui, au intrat împreună în sediul Poliței unde a dat declarație ocazie cu care polițistul a simțit mirosul de alcool și fără să țină cont de susținerile sale cum că autoturismul a fost condus de un prieten, a procedat la testare și recoltare de probe atrăgându-i atenția că în caz de refuz este pasibil de infracțiunea de refuz de recoltare.
Martorul a confirmat susținerile inculpatului în sensul că el este cel care a condus autoturismul până în parcarea de la sediul Poliței Rutiere la solicitarea inculpatului care i-a spus că el a băut și care îi este prieten de familie. Declarația acestui martor nu a putut fi reținută, întrucât ea este în contradicție cu probele administrate în cauză.
Pe de altă parte, nici apărarea inculpatului nu a putut fi reținută, întrucât revenirea acestuia asupra declarațiilor nu a fost justificată temeinic, inculpatul având posibilitatea și în cursul urmăririi penale de a-l indica pe conducătorul autoturismului u, pe care îl cunoștea, fiindu-i prieten, fapt pe care nu l-a făcut nici măcar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală de către procuror, ocazie cu care a declarat că recunoaște și regretă fapta și nu are probe de propus în apărare. Mai mult, în cursul urmăririi penale, inculpatul a dat mai multe declarații olografe și declarați de învinuit la date diferite, astfel că nu se poate reține susținerea acestuia că fiind băut nu știe ce a declarat, în toate aceste declarații recunoscând fapta și arătând detaliat modul de comiterea a acesteia.
Martorul, proprietarul autoturismului în cauză, a arătat în cele două declarații date în cursul urmăririi penale la datele de 02.12.2006 și 06.02.2007, că a ajuns - a oprit la sediul Poliției Rutiere împreună cu inculpatul care conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare -, iar el conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare -.
Atât acest martor, cât și martorul asistent, au arătat că inculpatul a recunoscut în prezenta lor că inculpatul a condus autoturismul de pe strada -i până la sediul Poliței Rutiere.
În cursul cercetării judecătorești, fiind audiat, martorul a arătat că în momentul în care a ajuns la sediul Poliței Rutiere inculpatul era deja înăuntru și dădea declarație cu privire la geamul spart și nu a discutat nimic cu acesta, această schimbare de declarație nefiind însă justificată și pe care instanța o consideră nesinceră având în vedere posibilitatea de influențare a acestui martor de către inculpat ulterior săvârșirii faptei, apreciind ca sincere declarațiile date în cursul urmăriri penale imediat după comiterea faptei.
Instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatul este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare încheiat la data de 02.12.2006 de Poliția Municipiului O, rezultatul testării inculpatului la aparatul alcooltest, buletin de analize toxicologice alcoolemie nr. 1955- 1956 din 04.12.2006, procesul verbal de recoltare a probelor biologice, buletinul de examinare clinică, declarațiile martorilor și și declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor care se coroborează cu celelalte probe arătate mai sus.
Fapta inculpatului, așa cum a fost reținută de prima instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală, infracțiune prev. și ped. de art. 87 alin 1 din OUG nr. 195 / 2002, modificată prin Legea 49/2006 text de lege în baza căruia instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 cod penal, cuantumul pedepsei prevăzut de lege, împrejurările comiterii faptei, nivelul alcoolemiei, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, precum și faptul că inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând însă inițial comiterea faptei.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit "a teza a II- a, b" cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie. Instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului prev de art 64 lit "c" Cod penal, având în vedere că inculpatul nu se afla în exercitarea unor atribuții de șofer profesionist la momentul faptei.
Având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei aplicate se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 81 și 71 alin 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția condamnatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel, solicitând desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, iar în rejudecarea cauzei achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, motivând că nu există nici o probă că ar fi condus mașina, întrucât nu a fost surprins în trafic și nu există nici un martora care să-l fi văzut conducând autoturismul.
Prin decizia penală nr. 97/A/2008, Tribunalul Bihor, n baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr. 1718 din 3.12.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit disp.art.371 al.1 și 3 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că aceasta este legală, iar apelul nefondat și l-a respins ca atare, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, ce constau în proces verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului, depozițiile martorilor, demonstrând cu certitudine că la data de 02.12.2006 în jurul orelor 09.00, inculpatul a condus autoturismul marca Solenza număr de înmatriculare - de pe strada - până la sediul Poliței Rutiere O, pentru a reclama că în cursul nopții de 01/02. 12.2006, persoane necunoscute i-au spart geamul de la ușa față a autoturismului.
În ce privește apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu se poate dovedi că acesta a condus autoturismul până la sediul poliției, instanța de fond, în mod corect, a înlăturat susținerile martorului, care a confirmat susținerile inculpatului, în sensul că el este cel care a condus autoturismul până în parcarea de la sediul Poliței Rutiere la solicitarea inculpatului care i-a spus că el a băut și care îi este prieten de familie, deoarece declarația acestui martor nu a putut fi reținută, întrucât ea este în contradicție cu probele administrate în cauză.
S-a apreciat corect că revenirea inculpatului asupra declarațiilor nu a fost justificată temeinic, acesta având posibilitatea și în cursul urmăririi penale de a-l indica pe conducătorul autoturismului u, pe care îl cunoștea, fiindu-i prieten, fapt pe care nu l-a făcut nici măcar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală de către procuror, ocazie cu care a declarat că recunoaște și regretă fapta și nu are probe de propus în apărare. Mai mult, în cursul urmăririi penale, inculpatul a dat mai multe declarații olografe și declarați de învinuit la date diferite, astfel că nu se poate reține susținerea acestuia că fiind băut nu știe ce a declarat, în toate aceste declarații recunoscând fapta și arătând detaliat modul de comiterea a acesteia.
Este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru fapta comisă, pedeapsa închisorii aplicată și cuantumul acesteia reflectând o valorificare corectă a criteriilor prev.de art.72 Cod penal. S-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedenței penale, atitudinea nesinceră în procesul penal, împrejurările concrete ale comiterii faptei, dar și pericolul social concret al faptei sale, ce nu poate fi socotit unul neînsemnat.
Raportat la lipsa antecedenței penale, instanța de fond a reținut corect că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără o privațiune efectivă de libertate, dispunând în mod just aplicarea art.81 Cod penal.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a obligat pe apelant să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii recurate în sensul de a se dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată prin Legea nr. 49/2006, întrucât nu a condus autoturismul marca Solenza în data de 2.12.2006, nu există probe care să ateste vinovăția sa, iar cât privește declarațiile sale din faza de urmărire penală, acestea au fost obținute de organele de urmărire penală prin promisiunea că dacă va recunoaște comiterea faptei i se va aplica o sancțiune administrativă.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385 ind. 6 alin. 2 Cod procedură penală și art. 385 ind. 14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de inculpat apare ca neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca atare.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar rezultă că, în data de 2.12.2006, ora 9, inculpatul a condus autoturismul marca Solenza cu nr. de înmatriculare - de pe str. -i până la sediul Poliției Rutiere din mun. O, după ce consumase alcool (a se vedea procesul-verbal de constatare, 3), testat cu aparatul alcooltest s-a constatat că avea 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat ( 4). În urma recoltării probelor biologice s-a stabilit că la ora 9,50 inculpatul avea o alcoolemie de 1,40 gr0/oo, iar la ora 10,50 - 1,25 gr0/oo ( 5).
Potrivit buletinului de examinare clinică existent la 7 din dosarul de urmărire penală, inculpatul avea vorbirea ușor dezarticulată, păstrarea echilibrului era alterată, atenția era ușor dispersată, iar judecata era ușor incoerentă. Medicul examinator a conchis că inculpatul pare sub influența alcoolului ( 7).
În faza de urmărire penală, cu ocazia audierii, inculpatul, în mod constant, a recunoscut că după ce consumase cca. 300 ml Ť. ( 9-10, 12) a condus autoturismul de la domiciliul său situat pe str. -i din O până la sediul Poliției Rutiere În declarația olografă existentă la 11 din dosarul de urmărire penală, precum și din declarația dată la 2.12.2006 ( 8), inculpatul, de asemenea, a recunoscut săvârșirea infracțiunii, pretinzând însă că a consumat doar cca. 100 gr. vodcă.
Audiat în fața instanței de fond ( 7) și de apel ( 15), inculpatul a retractat susținerile din faza de urmărire penală, arătând că mașina a fost condusă de martorul, el fiind în stare de ebrietate, întrucât consumase alcool atât în noaptea de 1/2.12.2006 cât și în dimineața zilei de 2.12.2006.
Martorii ( 15; 12) și ( 16; 16) audiați atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond au susținut că își mențin declarațiile anterioare, arătând că la data de 2.12.2006 inculpatul era în stare vădită de ebrietate și a declarat în fața organelor de poliție că a condus autoturismul de acasă până la sediul Poliției Municipiului În faza de cercetare judecătorească martorul, patronul firmei la care era angajat inculpatul și-a nuanțat declarația, precizând că inculpatul i-a spus telefonic că va apela la cineva să conducă mașina până la Poliția Rutieră Martorul u, audiat la instanța de fond, la solicitarea inculpatului, a declarat că el a condus autoturismul până la sediul Poliției rutiere O, după care a plecat la serviciu ( 17).
În mod corect instanța de fond a înlăturat ca subiectivă depoziția martorului u, prietenul inculpatului.
materialului probator administrat în cauză se coroborează cu depozițiile inculpatului din faza de urmărire penală și demonstrează vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată prin Legea nr. 49/2006.
Simpla retractare a declarațiilor date anterior, în faza de urmărire penală, de către inculpat fără o justificare plauzibilă nu îndrituiesc instanța de control judiciar să aprecieze că inculpatul, în data de 2.12.2006 nu a condus autoturismul pe mai multe străzi din municipiul O în stare de ebrietate.
Vinovăția inculpatului fiind stabilită mai presus de orice îndoială rezonabilă, cererea formulată de inculpat în sensul de a se dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală nu poate fi acceptată de către instanța de recurs, în cauză nefiind motivul de casare prevăzut de art. 389 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală.
Sub aspectul individualizării pedepsei, curtea constată că instanța de fond a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art. 72 Cod penal. Pedeapsa aplicată inculpatului - 1 an închisoare în condițiile art. 81 Cod penal - reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă fapta și persoana inculpatului și este în măsură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.
Având în vedere că instanța de fond a dimensionat corect pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta fiind adaptabilă în sensul proporționalizării ei, instanța de control judiciar constată că în speță nu este incident nici motivul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală.
În consecință, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, menținându-se ca legală și temeinică decizia penală nr. 97/A/2008 a Tribunalului Bihor.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în O,-, - 216,. 14, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 97/A din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red. în concept: - 04.06.2008
Tehnored. - 2 ex. - 05.06.2008
Jud. apel: -
Jud. fond:
Președinte:Soane Laura MihaelaJudecători:Soane Laura Mihaela, Pătrăuș Elvira Mihaela
