Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 319/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 319/R/2008
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura Mihaela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Elvira Mihaela
Judecător: - G - președintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-au luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 45 din 18 februarie 2008 Tribunalului Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător din oficiu, avocat, în baza delegației nr. 2353 din 29 mai 2008 emisă de Baroul Bihor.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, micșorarea pedepsei principale și a pedepselor accesorii.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor instanței de fond și de apel ca temeinice și legale. Inculpatul a avut o alcoolemie de 0,75 o/00și a condus fără permis de conducere.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a fost pedepsit prea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 340 din 9.11.2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-au hotărât următoarele:
În baza art.208 alin.1 și 4, art.209 alin.1 lit e și g Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a, c Cod penal și art.76 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
furt calificat față de partea vătămată
În baza art.78 alin.2 din OUG 195/2002 modificată prin Legea 49/2006, ( art.86 alin.2, după noua numerotare, ca urmare a republicării și actualizării actului) cu aplicarea art.74 lit. a, c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere suspendat.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev de art.64 lit.a Teza a-II-a, b, c Cod penal pe durata pedepselor principale.
În baza art.81, art. 82 Cod penal, și art.71 alin.4 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, și fixează un termen de încercare a acestuia pe o durată de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A fost obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 100 lei RON onorariu de avocat din oficiu, pentru din cadrul Baroului
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 03.11.2006 inculpatul se afla la cafebarul PF din loc. S de, unde consuma băuturi alcoolice. În acea zi, în jurul orelor 19,30 venit la barul respectiv și partea vătămată G iar inculpatul ieșind afară a constatat că autoturismul cu nr.- proprietatea părții vătămate se găsea în fața barului și avea motorul pornit.
Întrucât partea vătămată se afla în bar, inculpatul a urcat la volanul autovehiculului proprietatea părții vătămate, care se afla parcat în fața barului, pe care l-a condus pe drumurile publice din localitatea S de spre satul.
Partea vătămată, observând că i-a fost sustras autoturismul, l-a rugat pe martorul să îl ducă cu autoturismul său pentru a căuta persoana care plecase cu autoturismul lui.
În timp ce se deplasa împreună cu martorul spre satul, la jumătatea drumului partea vătămată, a constatat că inculpatul se întorcea din sens opus cu autoturismul său, astfel că a coborât din autoturismul martorului și i-a făcut semn inculpatului să oprească autoturismul, acesta continuându-și deplasarea.
Partea vătămată și martorul s-au reîntors la barul din loc. S și întrucât au constatat că inculpatul nu adusese autoturismul în locul din care îl sustrăsese, aceștia s-au deplasat la Postul de Poliție, pentru a anunța furtul autoturismului.
Partea vătămată s-a întors la barul din loc. S însoțit de către organele de poliție, iar cu acea ocazie au constatat că autoturismul părții vătămate era parcat în fața barului, motorul fiind oprit.
Fiind audiată în instanță partea vătămată a declarat că inculpatul nu a avut acordul său în momentul în care i-a sustras autoturismul din fața barului și a anunțat organele de poliție despre sustragerea bunului, întrucât i-a fost frică că inculpatul i-ar fi putut deteriora autoturismul.
De asemenea, partea vătămată a arătat că inculpatul a putut să îl observe că îl urmăreau cu un alt autoturism iar în momentul în care s-au apropiat de autoturismul condus de către inculpat, acesta a băgat în viteză și a plecat în trombă.
Această stare de fapt reiese și din declarația martorului care a fost audiat în instanță.
Apărarea inculpatului în sensul că a dorit să facă doar o glumă părții vătămate, a fost respinsă de către prima instanță, întrucât în momentul în care i-a fost solicitat de către partea vătămată să oprească și să-i înapoieze autoturismul, inculpatul a plecat în trombă, neducând imediat autoturismul din locul în care l-a sustras.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul figurează în evidențele conducătorilor-auto B ca fiind posesor al permisului de conducere seria nr.B---H eliberat la 26.10.2005 valabil pentru categoriile B,C,E, permis de conducere care a fost însă suspendat pe o perioadă de 90 zile începând cu data de 16.10.2006 până la data de 14.02.2007, întrucât inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.77 alin.2 din OG 195/2002 în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, nr.432/P/2006 în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, ca netemeinică și nelegală, iar în rejudecarea cauzei, achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, motivând că lipsește latura subiectivă a infracțiunii de furt de folosință, întrucât inculpatul a dorit să facă o glumă.
Prin decizia penală nr. 45/A/2008, Tribunalul Bihor, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr.340 din 9.11.2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a desființat-o, în sensul că a limitat conținutul pedepsei accesorii la disp.art.71, 64 lit."a" teza a II-a și lit."b" Cod penal.
A menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în favoarea Baroului Bas umei de 100 RON, reprezentând onorariului apărătorului din oficiu, conform delegației nr.5845.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, cât și a celor din oficiu, potrivit disp. art. 371 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că apelul este fondat, dat pentru alte considerente, a fost admis în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală.
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală în ceea ce privește reținerea stării de fapt, încadrarea juridică dată faptelor, soluția de condamnare a inculpatului și individualizarea judiciară a pedepselor aplicate.
Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că în data de 03.11.2006, inculpatul se afla la cafebarul PF din loc. S de, unde consuma băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 19,30 venit la barul respectiv și partea vătămată Inculpatul, ieșind afară a constatat că autoturismul cu nr.- proprietatea părții vătămate, se găsea în fața barului și avea motorul pornit și întrucât partea vătămată se afla în bar, acesta a urcat la volanul autovehiculului proprietatea părții vătămate, pe care l-a condus pe drumurile publice din localitatea S de, spre satul.
Această stare de fapt rezultă cu claritate din depozițiile martorului, ce se coroborează cu declarațiile părții vătămate și chiar cu declarația de recunoaștere a inculpatului.
Deși a invocat în apărarea sa că a avut intenția de a face o glumă, această susținere este contrazisă de declarația părții vătămate și a martorului mai sus arătat, ce ilustrează o stare de fapt nefavorabilă inculpatului. Astfel, partea vătămată și martorul au declarat că, observând că i-a fost sustras autoturismul, partea vătămară l-a rugat pe martorul să îl ducă cu autoturismul său pentru a căuta persoana care plecase cu autoturismul lui și că, în timp ce se deplasau împreună, la jumătatea drumului partea vătămată, a constatat că inculpatul se întorcea din sens opus cu autoturismul său, astfel că a coborât din autoturismul martorului și i-a făcut semn inculpatului să oprească autoturismul, însă acesta și-a continuat deplasarea. De asemenea, partea vătămată a arătat că, împreună cu martorul s-au reîntors la barul din loc. S și întrucât au constatat că inculpatul nu adusese autoturismul în locul din care îl sustrăsese, s-au deplasat la Postul de Poliție, pentru a anunța furtul autoturismului; că ulterior s-a întors la barul din loc. S însoțită de către organele de poliție, iar cu acea ocazie s-a constatat că autoturismul său era parcat în fața barului, motorul fiind oprit.
Partea vătămată a mai arătat că inculpatul putea să-l observe în timp ce-l urmărea cu un alt autoturism și că, în momentul în care s-a apropiat de autoturismul condus de inculpat, acesta a plecat în trombă.
Acest mod de acțiune al inculpatului demonstrează fără echivoc intenția sa de a folosi fără consimțământul părții vătămate autoturismul acesteia, susținerea sa privind dorința de a face o glumă fiind combătură de modul său de acțiune, menit mai degrabă a alarma și șicana pe partea vătămată, în condițiile în care inculpatul s-a văzut urmărit de aceasta și a constatat în mod direct dorința acesteia de a-l împiedica să folosească mașina sa, fiind evident că partea vătămată nu a tratat situația ca și cum ar fi fost o glumă.
Dacă în mod real, inculpatul ar fi avut intenția de a face o glumă, acesta ar fi renunțat la acțiunile sale în contextul unor reacții neechivoce ale părții vătămate că nu acceptă această stare de lucru.
În mod just, instanța de fond a reținut că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de furt de folosință și a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului pentru această faptă.
De asemenea, instanța de fond a reținut corect că din verificările efectuate, s-a stabilit că inculpatul figurează în evidențele conducătorilor-auto B ca fiind posesor al permisului de conducere seria nr.B---H eliberat la 26.10.2005 valabil pentru categoriile B,C,E, permis de conducere care a fost însă suspendat pe o perioadă de 90 zile începând cu data de 16.10.2006 până la data de 14.02.2007, întrucât acesta a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.77 alin.2 din OG 195/2002 în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, nr.432/P/2006, în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Față de această împrejurare, a reținut în mod just că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.78 al.2 din OUG 195/2002.
În ce privește pedepsele aplicate inculpatului, prima instanță a valorificat corect criteriile de individualizare prev.de art.72 Cod penal, reținând lipsa de antecedență penală, atitudinea de recunoaștere parțială a faptelor, cât și atitudinea pozitivă a inculpatului după comiterea faptelor, care, de bună voie, a adus autoturismul în locul din care l-a sustras.
În ceea ce privește însă pedepsele accesorii aplicate inculpatului, instanța a dispus limitarea conținutului acestora, prin înlăturarea disp.art.64 lit.c Cod penal, apreciind că nu se impune interzicerea dreptului de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii, acesta nefiind șofer profesionist, iar apoi, raportat la pericolul social concret nu foarte ridicat al faptelor sale, nu se impune aplicarea unei interdicții sub aspectul de a desfășura activități de conducere, în măsura în care permisul acestuia nu va mai fi suspendat.
A menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în favoarea Baroului Bas umei de 100 RON, reprezentând onorariului apărătorului din oficiu, conform delegației nr.5845.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii recurate în sensul de a se reduce cuantumul pedepsei, având în vedere că a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, recunoscând sincer comiterea infracțiunilor.
Verificând decizia recurată prin prisma motivului invocat cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385 ind. 6 alin. 2 Cod procedură penală și art. 385 ind. 14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de inculpat apare ca neîntemeiat și, în consecință, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează să fie respins.
Critica formulată de inculpat este neîntemeiată.
Din actele și lucrările aflate la dosar, coroborate cu poziția de recunoaștere a inculpatului ( 22-23; 24; 28 dosar de urmărire penală; 23 dosar instanța de fond; 13 - dosar instanța de recurs) rezultă că, în data de 3.11.2006 inculpatul, văzând că autoturismul cu nr. de înmatriculare - aparținând părții vătămate se află în fața cafebarului din loc. S de cu motorul pornit, a urcat la volan și l-a condus spre satul, jud. B, deși nu a avut consimțământul părții vătămate de a conduce vehiculul și era sub influența băuturilor alcoolice ( 8 - 0,75%o; 9).
Din verificările efectuate a rezultat că inculpatul avea permisul de conducere suspendat pe o durată de 90 zile, respectiv de la data de 16.10.2006 până la data de 14.02.2007 ( 14 dosar de urmărire penală).
Starea de fapt și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu ansamblul materialului probator aflat la dosar. Astfel, declarațiile inculpatului se coroborează cu procesul-verbal de consemnare a denunțului oral ( 6), procesul-verbal de constatare a infracțiunii ( 7), buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie ( 8), declarația părții vătămate ( 11-12; 33) și declarațiile martorilor ( 15-16; 17-18; 44), ( 23).
Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că instanța de fond a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art. 72 Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului reflectând în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă faptele și persoana inculpatului.
Instanța de fond, având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile, atitudinea ante și postinfracțională - lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptelor, cooperarea cu organele judiciare, a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe personale, prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal și a redus pedepsele pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1, 4 - 209 lit. e, g Cod penal și art. 78 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 sub limita minimului special prevăzut de lege pentru aceste fapte.
Pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare stabilită de către prima instanță este adaptabilă, în sensul proporționalizării ei în raport de pericolul social concret al faptelor cât și a inculpatului.
Instanța de recurs consideră că sub aspectul modalității de executare a pedepsei, instanța de fond a valorificat suficient în sistemul pugnitiv elementele de esență, definitorii pentru tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, suplinite de pericolul social concret al infracțiunilor comise de inculpat.
Solicitarea inculpatului, - care a comis două infracțiuni în concurs real, a mai intrat în conflict cu legea penală, aplicându-i-se pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 o sancțiune administrativă ( 14; dosar nr. 432/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș ) și i s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal, - de a i se reduce cuantumul pedepsei, este netemeinică și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod penal, se va respinge recursul declarat de acesta ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 45 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red. în concept: - 04.06.2008
Tehnored. - 2 ex. - 04.06.2008
Jud. apel: -
Jud. fond:
Președinte:Soane Laura MihaelaJudecători:Soane Laura Mihaela, Pătrăuș Elvira Mihaela
