Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 320/R/2008
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 12/A din 14 ianuarie 2008 Tribunalului Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul din oficiu al inculpatului intimat, av., în baza delegației nr. 2343/2008, emisă de Baroul Bihor, lipsind inculpatul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Procurorul susține recursul și solicită admiterea acestuia, casarea în totalitate a hotărârilor atacate, iar în urmare rejudecării cauzei, inculpatul să fie condamnat pentru delapidare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și cu menținerea laturii civile. Inculpatul era angajat ca vânzător și gestionar și a însușit suma de aproximativ 37 milioane lei, din care o parte au fost recuperați în faza de judecată. Prin fapta inculpatului au fost încălcate mai multe norme sociale, încrederea dintre angajat și angajator, iar justificarea inculpatului că avea datorii nu este scuzabilă. Precizează că susține recursul astfel cum este motivat.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 18 ind. 1 Cod penal. Arată că prejudiciul a fost recuperat parțial, inculpatul a avut o conduită sinceră iar fapta s-a produs în timpul nopții - împrejurare de fapt și nu circumstanță, întrucât se afla în de lucru.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin nr.863 din 25.05.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
In baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 cu C.P.P. aplic.art.18/1 Cod Penal, a fost achitat inculpatul sub aspectul savarsirii infractiunii de delapidare, prev. de art.215/1 al.1
Cod PenalIn baza art.91 Cod Penal, a fost aplicată inculpatului o sanctiune cu caracter administrativ, in cuantum de 1.000.RON.
In baza art.14,346 al.2 C.P.P. art.998 civ. a fost admisă in parte actiunea civila si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.695.RON, in rate de 300 lei lunar, catre partea civila SC Romania SRL B și au fost respinse restul pretentiilor.
In baza art.192 al.1 pct.1 lit.d C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare catre stat.
In baza art.189 C.P.P. s-a dispus ca onorariul aparatorului din oficiu, in cuantum de 100 lei, conform delegatiei nr.663/2007, pentru av., să fie achitat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instnață a reținut următoarele:
Prin contractul individual de munca nr.1061/07.03.2006, inculpatul a fost angajat in functia de vanzator la partea vatamata SC Romania SRL, desfasurandu-si activitatea in cadrul statiei de carburanti, situata in municipiul O, Calea Clujului, nr.290, jud. B, din cadrul Agentiei O 5.
Potrivit art.31 din contractul individual de munca, functia exercitata de inculpat presupune si gestiunea la locul de munca, iar potrivit fisei de post, inculpatul avea printre altele sarcina de a asigura incasarea banilor, din vanzarea produselor petroliere cat si a celorlalte produse din magazin, efectuarea monetarelor si depunerea lor, manipularea cu responsabilitate a banilor rezultati din vanzari.
In data de 05.07.2006, in jurul orei 18.00, inculpatul s-a prezentat la locul de munca pentru de noapte, impreuna cu colegul sau martorul, cei doi preluand fara lipsuri gestiunea de la colegii din anterioara. In jurul orei 22.30, inculpatul a plecat de la locul de munca spunandu-i martorului, ca are o problema personala, revenind la locul de munca, in jurul orei 24.40, dupa care a ramas la locul de munca circa 5 minute, plecand din nou si revenind in jurul orei 02.00, ramanand apoi la locul de munca pana in dimineata zilei de 06.07.2006.
In dimineata zilei de 06.07.2006, dupa incheierea turei de lucru,m inculpatul a anuntat pe martorul, seful statiei, ca in noaptea respectiva si-a insusit din gestiune suma de 3.695.lei pe care i-a folosit pentru a-si achita o datorie personala. Dupa raportarea evenimentului de catre martorul, la data de 07.07.2006 s-a efectuat un inventar, ocazie cu care s-a constatat o lipsa in gestiune in suma de 3.695.lei. martorul declara ca in dimineata zilei de 06.07.2006 a fost sunat de inculpat care i-a comunicat ca si-a insusit din gestiune suma de 3.695.lei.
Partea vatamata SC Romania SRL s-a constituit parte civila cu suma de 3.695. lei, intrucat prejudiciul nu a fost reparat.
Fapta inculpatului, care in calitate de angajat al partii vatamate SC Romania SRL, si-a insusit din gestiune suma de 3.695.lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de delapidare prev. de art.215/1 al.1, cu exceptia gradului de pericol social al faptei, pe care prima instanță l-a apreciat că nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.
La stabilirea in concret a gradului de pericol social, instanta de fond a avut in vedere criteriile prev. la art.18/1 al.2 Cod Penal, si anume modalitatea de savarsire a faptei, scopul urmarit, si imprejurarile in care fapta a fost comisa, retinand ca inculpatul, desi avea posibilitatea a-si insusi o suma mai mare de bani, s-a limitat la suma necesara acoperirii unei datorii personale, a anuntat imediat conducerea societatii despre fapta sa, a avut o atitudine sincera pe parcursul procesului penal, a achitat o parte din prejudiciu si nu este cunoscut cu antecedente penale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, pentru motivul achitării inculpatului de către instanța de fond în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 cu C.P.P. aplic.art.18/1 În Cod Penal fapt, se arată că la stabilirea în concret a gradului de pericol social, pe lângă persoana și conduita făptuitorului, se ține seama și de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. Se susține că, în speța de față, fapta s-a produs pe timp de noapte, că inculpatul, fiind de serviciu, și-a însușit din gestiunea pe care o deținea în comun cu martorul, o sumă de peste 36 mil.ROL, fără să anunțe pe nimeni, implicit pe acesta. Se mai arată că urmarea ce s-ar fi putut produce ar fi fost aceea ca și martorul să fi fost dat afară din serviciu, deși nu avea nici o vină; că faptul privind atitudinea inculpatului de a anunța abia a doua zi pe șeful stației despre suma acceptată nu poate fi acceptată ca o conduită bună din partea acestuia; că pericolul social al faptei este raportat și la posibilitatea inculpatului de a-și însuși o sumă mai mare de bani, fără a dovedi ce anume sumă era în casieria stației la ora săvârșirii faptei.
Prin decizia penală nr. 12/A din 14 ianuarie 2008, Tribunalul Bihor, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale nr. 863 din 25 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocat, cât și a celor din oficiu, potrivit disp.art.371 al.1 și 3.C.P.P. tribunalul a reținut că aceasta este temeinică și legală, iar apelul nefondat și l-a respins în consecință, în baza art.379 pct.1 lit.b
C.P.P.Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, ce constau în plângerea penală a părții vătămate, notă de constatare, contract individual de muncă, depoziția martorului - fila 20 dosar fond, declarația de recunoaștere a inculpatului, demonstrând cu certitudine că în noaptea de 5.07.2006, inculpatul, fiind de serviciu, în calitate de angajat pe post de vânzător la partea vătămată SC România SRL și având atribuții de gestiune, încasând banii din încasarea produselor petroliere și a celorlalte produse din magazin, și-a însușit din gestiune suma de 3.695 lei, pe care i-a folosit pentru a-și achita o datorie personală. În dimineața aceleiași zile, inculpatul l-a anunțat pe martorul, care era șef de stație, și i-a comunicat că și-a însușit din gestiune suma menționată.
Reținând că inculpatul, deși avea posibilitatea de a-și însuși o sumă de bani mai mare, s-a limitat la suma necesară acoperirii unei datorii personale, a anunțat imediat conducerea societății, a avut o atitudine sinceră, a achitat o parte din prejudiciu, instanța de fond a apreciat că, în concret, faptei inculpatului îi lipsește pericolul social specific unei infracțiuni și, ca atare, a dispus achitarea acestuia în baza art.10 lit.b/1 C.P.P. aplicându-i o sancțiune administrativă.
Tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind în consens cu disp.art.18/1 al.2 C.P.P. ce reglementează criteriile după care o faptă penală poate fi socotită fără pericolul public specific infracțiunii. S-a reținut corect prejudiciul redus, conduita inculpatului, de a anunța imediat fapta sa părții vătămate, persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedenței penale a acestuia, atitudinea sinceră în procesul penal, demersul său pentru a înlătura rezultatul faptei sale, vizând repararea parțială a prejudiciului.
Este adevărat că fapta inculpatului putea să aibă ca urmare demiterea colegului său de tură, însă deși în cadrul criteriilor prev.de art.18/1 al.2 se C.P.P. regăsește și acesta, respectiv urmarea ce s-ar fi putut produce, legea nu impune ca aceste criterii să se regăsească cumulativ în cauză. În altă ordine de idei, s-a apreciat că acest rezultat e puțin probabil să se fi produs, față de conduita inculpatului, de a se autodenunța imediat, înlăturând astfel orice suspiciune asupra colegului său de muncă.
Mai este adevărat că fapta s-a produs în cursul nopții, însă, raportat la modul de comitere și motivația inculpatului, s-a apreciat că această circumstanță nu a constituit o împrejurare de fapt de care inculpatul să se folosească în săvârșirea faptei. Inculpatul a săvârșit această faptă noaptea, întrucât în cursul nopții i s-a potrivit de lucru.
Față de aceste considerente, s-a apreciat legală și temeinică soluția instanței de fond, în ce privește latura penală a cauzei.
Hotărârea instanței de fond conține o nelegalitate în latura civilă a cauzei, întrucât s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.695 RON, reținându-se că până în prezent acesta a achitat 1.000 RON. La dosarul instanței de fond se află 3 înscrisuri, la filele 11, 12 și 21, ce atestă că acesta a făcut depuneri în contul părții vătămate în cuantum de 1.200 lei, respectiv 300, 400 și 500 lei. Față de aceste înscrisuri, din suma sustrasă de 3.695 lei, inculpatul a achitat 1200 lei și mai datorează 2.495 lei. La solicitarea instanței de apel, partea vătămată a comunicat că prejudiciul achitat până în prezent de către inculpat este de 1.200 lei, comunicarea aferentă aflându-se la fila 23 dosar apel. Cu toate acestea, hotărârea instanței de fond nu poate fi reformată, în sensul obligării inculpatului doar la plata sumei de 2.495 lei, și nu 2.695 lei, întrucât în cauză se soluționează doar apelul Parchetului, care, potrivit modificărilor aduse prin 356/2006, regăsite în art.362 al.1 lit.a C.P.P. nu devoluează și în latura civilă a cauzei, decât în situația de excepție în care partea vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu o capacitate de exercițiu restrânsă, situații neincidente în cauză, iar inculpatul nu a declarat apel în cauză.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești atacate și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului pentru fapta comisă.
În motivarea recursului s-a arătat că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului, fapta inculpatului prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 18 ind. 1 Cod penal; suma de 3.600 lei însușită de inculpat din gestiunea părții vătămate este relativ semnificativă, iar sustragerea banilor din gestiunea comună a acestuia cu cea a colegului său de serviciu, martorul ar fi putut atrage suspiciuni și asupra acestuia; s-a arătat că aducerea la cunoștință de către inculpat a faptei comise, șefului de schimb, martorul, nu are o relevanță atât de mare câtă vreme lipsa banilor s-ar fi descoperit odată cu verificarea gestiunii și a monetarului la ieșirea din schimb.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele permise de lege, Curtea va reține că aceasta este legală și temeinică, având în vedere următoarele motive:
În mod concret au stabilit instanța de fond și cea de apel că în noaptea de 5/6.07.2006, inculpatul, fiind de serviciu în calitate de vânzător la partea vătămată SC România SRL (cu atribuții de gestiune), și-a însușit din banii încasați în urma vânzării de produse suma de 3695 lei, pe care i-a folosit pentru a-și achita o datorie personală; despre însușirea banilor, inculpatul l-a încunoștințat pe martorul, care era șef de stație.
În mod legal și temeinic au constatat cele două instanțe că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18 ind. 1 Cod penal, fapta inculpatului fiind în mod vădit lipsită de importanță, datorită atingerii minime adusă valorilor sociale ocrotite de lege și conținutului său concret.
S-au reținut ca și criterii de apreciere a gradului de pericol social, prejudiciul redus, conduita inculpatului de a anunța imediat partea vătămată despre fapta sa, persoana inculpatului - fără antecedente penale - și atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal și demersurile făcute pentru recuperarea parțială a prejudiciului.
Susținerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, potrivit căreia fapta comisă de inculpat ar fi putut să genereze suspiciuni și asupra colegului său de tură, nu poate fi primită în condițiile în care inculpatul a adus la cunoștința șefului de stație fapta comisă în chiar dimineața următoare.
Față de cele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva hotărârii penale mai sus arătate.
În baza art. 192 lit. d Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 100 lei, reprezentând contravaloare onorariu apărător desemnat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției, urmând ca celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 12/A din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe intimatul să plătească suma de 100 lei, onorariu avocat din oficiu, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red. în concept: - 09.05.2008
Tehnored. - 2 ex. - 10.05.2008
Jud. apel: -
Jud. fond:
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
