Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 332/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 332/R/2008
Ședința publică din 22 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 12 din 13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av. N, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului susține recursul formulat în cauză, solicitând, în principal, în temeiul art. 385/9 pct. 10 și 18.pr.pen. admiterea recursului cu consecința restituirii dosarului la instanța de fond, pentru înlăturarea respingerii unei cereri în probațiune fundamentată, care a condus în final în mod eronat la condamnarea inculpatului.
Referitor la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, solicită a se avea în vedere că există anumite particularități și anumite elemente care țin de modul concret de săvârșire a faptei. În cauză nemulțumirea față de hotărârea dată este aceea că deși s-au administrat probe, din care au rezultat anumite dubii, s-a pronunțat o decizie de condamnare. Astfel, a rezultat că inculpatul s-a deplasat cu autoturismul după ce anterior consumase băuturi alcoolice în condițiile intervenirii unei situații medicale și în scopul de a acorda ajutor medical. De asemenea, din declarațiile martorilor cadre medicale care au participat la procedura de prelevare a probelor biologice de la inculpat rezultă că nu a existat un refuz din partea acestuia de recoltare a celei de-a doua probe biologice, ci, ca urmare a primei recoltări vasul de sânge s-a spart, iar cel de-al doilea braț era inapt ca urmare a unei intervenții chirurgicale. În aceste condiții, solicită a se constata că în mod eronat s-a consemnat refuzul inculpatului de a i se recolta și cea de-a doua probă de sânge, mai ales că exista și posibilitatea recoltării probei cu urina. Consideră că există dubii și semne de întrebare care pot fi clarificate printr-un raport medico-legal de către IML. Învederează totodată că, conform practicii IML, instituție care a arătat că dacă nu există cea de-a doua probă biologică nu se poate pronunța asupra posibilei alcoolemii, neexistând posibilitatea de a face proiecția celor două variabile posibile fenomenul este favorabil inculpatului. În opinia sa, în aceste condiții, este evident că o expertiză medico-legală ar fi fost de esență pentru stabilirea valorii reale a alcoolemiei la momentul opririi în trafic a inculpatului, cererea în probațiune formulată în acest sens fiind prea ușor respinsă atât de instanța de fond cât și de instanța de apel. Pentru că alcoolemia indicată în sentința penală pronunțată de instanța de fond a determinat condamnarea inculpatului și modalitatea de executare a pedepsei, dat fiind și cazierul judiciar al inculpatului, apreciază că o eventuală altă variantă în favoarea inculpatului ar fi fost exploatată altfel. Pentru aceste motive, apreciază că validarea dubiilor în interesul inculpatului și-ar fi avut aplicarea în cauză, astfel că solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și restituirea cauzei la instanța de apel pentru administrarea probei respinse ca nejustificată, cu mențiunea că instanța era chemată să răspundă cu privire la această cerere în probațiune menționată în motivele de apel.
În subsidiar, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu s-a urcat la volanul autoturismului în formula clasică, ci în condițiile intervenirii unei situații medicale, cu mențiunea că dacă persoana pe care a transportat-o ar fi suferit efectiv o criză sau ar fi decedat nu ar fi existat discuții cu privire la reținerea unui caz fortuit. Apreciază că valoarea socială nu a fost lezată prin modul în care inculpatul a înțeles să asigure ajutorul, ținând cont și de faptul că nu s-a realizat un accident, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 81/1 pen. În opinia sa pericolul în speță este mult diminuat în condițiile în care rezoluția inculpatului a fost aceea de a acorda ajutor medical și de a suporta rigorile legii dacă va fi depistat în trafic, aceste aspecte fiind confirmate de probele administrate în cauză. Consideră că asumarea unui risc în scopul acordării unui ajutor este de natură a conduce la reținerea dispozițiilor art. 18/1 pen.
Învederează instanței că, cazierul judiciar al inculpatului reflectă anumite infracțiuni din aceeași zonă a Codului rutier, însă solicită a se avea în vedere că fiecare situație este diferită, mai ales că inculpatul a răspuns pentru pedepsele anterioare. Totodată, solicită a se avea în vedere că termenul de reabilitare era îndeplinit, însă nu s-a formulat cerere de reabilitare în acest sens, deși ar fi atras o altă încadrare prezentei fapte.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, deoarece în eventualitatea menținerii hotărârii atacate s-ar ajunge în situația de a se sancționa mult prea dur o situație de fapt.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză apreciind că din probele administrate în cauză în fața celor două instanțe rezultă fără dubiu că la data de 26 mai 2007 inculpatul a fost depistat în trafic sub influența băuturilor alcoolice, fiind oprit, testat cu etilotestul și condus apoi la spital pentru recoltarea probelor biologice. Cu această ocazie inculpatului i s-a spart vena la prima recoltare a probelor biologice iar asistenta medicală a încercat să recolteze a doua probă din celălalt braț, inculpatul refuzând, invocând anumite probleme medicale, cu mențiunea că în momentul recoltării probei biologice inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,4 gr% Ulterior, inculpatul a invocat că a existat o culpă a organelor judiciare întrucât nu i s-a recoltat și cea de-a doua probă biologică, omițând însă să spună că a refuzat recoltarea cele de-a doua probe. De asemenea, s-a pus și problema de ce nu i s-a recoltat urină, însă apreciază că această probă nu era necesară raportat la rezultatele buletinului de analize.
Totodată, inculpatul s-a apărat încercând să spună că a făcut un gest colegial, fără a proba acest aspect, cu mențiunea că este de apreciat un asemenea gest, dar nu este explicabil totuși pentru a se urca astfel sub influența băuturilor alcoolice la volan.
Referitor la întocmirea unui raport de expertiză conform solicitării apărării, apreciază că față de probele administrate în cauză, care dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului, instanța de fond în mod corect a respins această solicitare.
Apărătorul inculpatului solicită a se face diferența între "în stare de ebrietate" și "sub influența băuturilor alcoolice". În cauză există patru martori care au perceput inculpatul ca nefiind într-o stare vizibilă de ebrietate, acest aspect făcând diferență între infracțiune și contravenție. De asemenea, cu ocazia testării cu etilotestul, inculpatul prezenta o alcoolemie de 0,68 gr/l alcool pur în aerul expirat, iar conform probelor tehnologice, raportat la această valoare, inculpatul prezenta o îmbibație alcoolică de 1,36 gr/ Cu toate acestea, rezultatele probei biologice a indicat o îmbibație alcoolică în sânge de 1,40 g/l în momentul controlului, considerând că neconcordanțele apărute ar fi putut fi înlăturate prin recoltarea celei de-a doua probe biologice.
Învederează instanței că există foarte multe cauze de această natură, unde există tendința de a se încerca admiterea tuturor probelor care se impun, pentru că există o diferență între contravenție și infracțiune și sancțiunile aplicabile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru motivele invocate de către apărătorul său, cu mențiunea că regretă comiterea faptei, mai ales că intenția sa a fost de a ajuta.
CURTEA
Prin sentința penală nr.538/23 11 2007, Judecătoria Zalău, în baza art.79(l) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.13 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17 07 1969 în J, județul S, cu antecedente penale,la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art.7l Cod penal,s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de
art.64 lit.a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat
Pentru a pronunța această hotărâre, în urma analizei materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii, imprimanta alcooltest, proces-verbal de analiză toxicologică, declarațiile martorilor, cazierul și declarațiile inculpatului instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
Inculpatul este posesor al permisului de conducere valabil categoria "B" seria -.
În data de 26.05.2006, inculpatul a fost oprit in trafic pentru efectuarea unui control rutier. Acesta conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare SJ-Ol- pe str. - din orașul J, jud. S, având direcția de deplasare dinspre mun. Z înspre centrul orașului. Cu ocazia verificării, s-a constatat că emană halenă alcoolică, motiv pentru care a fost testat cu aparatul etilotest, în prezența martorului, rezultatul fiind de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat. Astfel, inculpatul a fost însoțit la Spitalul Orașului J unde i s-a recoltat o probă biologică în vederea stabilirii alcoolemiei, refuzând-o pe cea de-a doua, la interval de 1 oră. Conform buletinului de analiză toxicologică nr. 286, s-a concluzionat că inculpatul prezenta o îmbibație alcoolică în sânge de 1,40 g/l în momentul controlului.
Referitor la porțiunea de drum pe care inculpatul conducea autoturismul său, respectiv str. -, Primăria orașului J comunică faptul că aceasta face parte din categoria drumurilor publice și că în data de 26.05.2006 era deschisă circulației publice.
Inculpatul a recunoscut că în seara respectivă a mers la domiciliul unor prieteni din loc. unde a consumat 50 gr. lichior și 2 berii în cantitate de 500 mI fiecare, după care s-a urcat la volanul mașinii sale cu intenția de a ajunge la locuința sa din
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut și a regretat fapta comisă, astfel că din propriile sale declarații rezultă că a consumat băuturi alcoolice cu cca 2 ore înainte de eveniment și că a refuzat recoltarea celei de-a doua probă de sânge.
Această stare de fapt a fost confirmată și de martorul.
Potrivit art. 8 din Ordinul nr. 376/2006 emis de Ministerul Sănătății, în cazul refuzului de prelevare a celei de-a doua probe de sânge, de regulă, nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei.
S-a reținut că inculpatul nu este sincer și statornic în declarațiile sale, astfel că în cursul urmăririi penale a recunoscut și a regretat comiterea faptei dar înaintea instanței de fond a susținut că a condus în stare de ebrietate întrucât soției sale bolnave i s-a făcut rău.
De asemenea, în cursul rejudecării cauzei, inculpatul a propus audierea martorei, din declarația căreia rezultă că are funcția de gestionară la firma inculpatului, iar în data de 26.05.2006, după terminarea programului de lucru, i s-a făcut rău și l-a rugat pe inculpat să o conducă acasă cu mașina.
Cu privire la caracterizarea inculpatului, din cuprinsul cazierului judiciar rezultă că acesta a mai suferit două condamnări pentru infracțiuni prevăzute de legislația rutieră și Codul penal. Astfel, prin sentința penală nr. 658/27.08.1997 a Judecătoriei Zalău, inculpatul a fost condamnat la 350.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. 2 din Decretul 328/1966. Prin sentința penală nr. 977/03.12.1997 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin decizia penală nr. 378/26.05.1998 a Curții de Apel Cluj, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal, art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, art. 38 alin. 1 din Decretul 328/1966. A fost arestat în 07.09.1997, liberat în 21.04.1999, rest 685 zile.
Raportat la ultima condamnare, instanța a constatat că inculpatul a comis prezenta infracțiune în stare de recidivă postexecutorie (art. 37 lit b Cod penal).
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului recidivist postexecutoriu, care în data de 26.05.2006, prezentând în sânge o alcoolemie peste limita legală a condus un autoturism pe drumuri publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 79 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumuri publice a unui autoturism, având în sânge o alcoolemie peste limita legală.
Deoarece inculpatul este recidivist, instanța nu a dispus executarea pedepsei aplicată inculpatului cu suspendare condiționată, sub supraveghere sau la locul de muncă (art. 81 Cod penal).
Așadar, pedeapsa aplicată inculpatului va fi executată cu privare de libertate, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 Cod penal, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și achitarea, în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin. 1 lit.a Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.12 din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins ca nefundat apelul declarat de inculpatul, acesta fiind obligat să plătească statului suma de 130 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei a fost suportată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că din starea de fapt constatată de prima instanță și dovedită cu procesul- verbal (5) și proba testimonială rezultă că inculpatul a fost testat cu aparatul 0338, rezultatul fiind de 0,68 mg/ alcool pur în aerul expirat după care a fost însoțit la Spitalul Orășenesc J, unde i s-a recoltat numai o probă biologică,a 2-a fiind refuzată.
Prin buletinul de analiză toxicologică (8-12) s-a concluzionat că inculpatul prezintă o îmbibație alcoolică în sânge de 1,40 g/l,proba 1 și s-a menționat că acesta a refuzat recoltarea celei de-a 2- a probe de sânge.
Prin motivele de apel inculpatul susține că alcoolemia sa nu a fost stabilită legal întrucât nu s-au respectat dispozițiile Ordinului Ministerului Sănătății nr. 376/2006 precum și faptul că prima instanță a reținut greșit refuzul său la recoltarea celei de-a 2 - a probe, în realitate, fiind imposibilă efectuarea acesteia din cauza unei situații medicale speciale.
Referitor la acest motiv, tribunalul a reținut că la dosarul cauzei nu există probe certe care să lămurească situația medicală în care se afla inculpatul la momentul recoltării probelor de sânge.
Proba cu martori nefiind relevantă într-o asemenea situație, deoarece aceasta se determină numai pe baza actelor medicale, nefiind dovedită o astfel de situație, lipsa prelevării a 10 mI de urină este justificată, conform art. 7 a1.2 din Ordonanța 376/2006.
De asemenea, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o astfel de îmbibație alcoolică este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de 0,80 %0 constituie infracțiune și nu contravenție.
Cu toate că inculpatul și martorii, susțin că starea sa nu a constituit vreun pericol pentru ceilalți participanți la trafic, rezultatele testării cu aparatul etilotest și cel din Buletinul de analiză contrazic susținerile acestora.
Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv,legal și efectiv.
Susținerea că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni ar însemna să se adauge la lege, scoțându-se din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
Prima instanță, în baza probelor administrate: procesul verbal de constatarea infracțiunii, imprimanta alcooltest procesul verbal de analiză toxicologică și Buletinul de examinare clinică, a apreciat în mod legal că inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul, având o îmbibație alcoolică în sânge, infracțiune prevăzută în art. 79 alin.1 teza 1 din OUG 195/2002.
Împrejurarea că inculpatul, în calitatea pe care o are, de recidivist, a perseverat în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, îl caracterizează ca o persoană predispusă la comiterea unor astfel de fapte, ceea ce în mod corect a determinat prima instanță să pronunțe o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii de 1 an, cu privare de libertate, astfel că în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva deciziei în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpatul prin care s-au invocat următoarele:
În principal, se impune rejudecarea cauzei de către instanța de apel datorită faptului că instanța nu s-a pronunțat cu privire la o cerere importantă din dosar. Concret, nu s-au respectat normele metodologice privind recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei iar instanțele inferioare deși trebuiau să constate acest lucru care năștea cel puțin un dubiu asupra valorii reale a alcoolemiei nu au dispus efectuarea în cauză a unei expertize medicale care ar fi adus elucidările de rigoare, deși inculpatul a formulat o astfel de cerere.
În subsidiar, s-a solicitat și o soluție de rejudecare a cauzei de către instanța de recurs și pronunțarea unor soluții de achitare a inculpatului fie pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii constatate ori pentru constatarea lipsei de pericol social al acesteia.
În final s-a făcut vorbire și de o eventuală incidență a dispozițiilor art.81 și 82 pen. în cauză.
Temeiuri concrete ce să justifice o reținere a cauzei în rejudecare de către instanța de recurs vizează cazul de casare de la art.3859pct.18 - în sensul comiterii unei grave erori de fapt având drept consecință condamnarea inculpatului de către instanțele inferioare. S-a trecut cu ușurință peste declarațiilor medicului care a arătat că inculpatul la momentul examinării avea o comportare normală același lucru învederându-l și martora, astfel inculpatul nu trăda un real pericol pentru circulația pe drumurile publice. Nu trebuie omisă împrejurarea ce a stat la baza conducerii autoturismului și anume intenția de a acorda ajutor medical unei persoane, altfel spus din dorința de a face bine inculpatul a ajuns să-și facă un rău.
Curtea, analizând recursul formulat, solicitările exprese invocate, motivele învederate în sprijinul acestora, cazurile de casare prevăzute la art.3859proc.pen. reține următoarele:
În urma analizei materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii, imprimanta alcooltest, proces-verbal de analiză toxicologică, declarațiile martorilor, cazierul și declarațiile inculpatului instanța, ca stare de fapt redă:
Inculpatul este posesor al permisului de conducere valabil categoria "B" seria -.
În data de 26.05.2006, inculpatul a fost oprit in trafic pentru efectuarea unui control rutier. Acesta conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare SJ-Ol- pe str. - din orașul J, jud. S, având direcția de deplasare dinspre mun. Z înspre centrul orașului. Cu ocazia verificării, s-a constatat că emană halenă alcoolică, motiv pentru care a fost testat cu aparatul etilotest, în prezența martorului, rezultatul fiind de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat. Astfel, inculpatul a fost însoțit la Spitalul Orașului J unde i s-a recoltat o probă biologică în vederea stabilirii alcoolemiei, refuzând-o pe cea de-a doua, la interval de 1 oră. Conform buletinului de analiză toxicologică nr. 286, s-a concluzionat că inculpatul prezenta o îmbibație alcoolică în sânge de 1,40 g/l în momentul controlului.
Referitor la porțiunea de drum pe care inculpatul conducea autoturismul său, respectiv str. -, Primăria orașului J comunică faptul că aceasta face parte din categoria drumurilor publice și că în data de 26.05.2006 era deschisă circulației publice.
Inculpatul a recunoscut că în seara respectivă a mers la domiciliul unor prieteni din loc. unde a consumat 50 gr. lichior și 2 berii în cantitate de 500 mI fiecare, după care s-a urcat la volanul mașinii sale cu intenția de a ajunge la locuința sa din
Această stare de fapt a fost confirmată și de martorul.
Potrivit art. 8 din Ordinul nr. 376/2006 emis de Ministerul Sănătății, în cazul refuzului de prelevare a celei de-a doua probe de sânge, de regulă, nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei, problema elucidând astfel aspectul că justificat s-a respins cererea în probațiune formulată în acest sens de inculpat.
Cu privire la caracterizarea inculpatului, din cuprinsul cazierului judiciar rezultă că acesta a mai suferit două condamnări pentru infracțiuni prevăzute de legislația rutieră și Codul penal. Astfel, prin sentința penală nr. 658/27.08.1997 a Judecătoriei Zalău, inculpatul a fost condamnat la 350.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. 2 din Decretul 328/1966. Prin sentința penală nr. 977/03.12.1997 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin decizia penală nr. 378/26.05.1998 a Curții de Apel Cluj, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal, art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, art. 38 alin. 1 din Decretul 328/1966. A fost arestat în 07.09.1997, liberat în 21.04.1999, rest 685 zile.
Raportat la ultima condamnare, instanța a constatat că inculpatul a comis prezenta infracțiune în stare de recidivă postexecutorie (art. 37 lit b Cod penal), nefiind astfel de acceptat ideea împlinirii termenului de reabilitare.
În drept, este de reținut că fapta inculpatului recidivist postexecutoriu, care în data de 26.05.2006, prezentând în sânge o alcoolemie peste limita legală a condus un autoturism pe drumuri publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 79 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Raportat la aspectul principal invocat de către recurent, prezentat și în fața instanțelor inferioare, respectiv că procedura de stabilire a alcoolemiei nu a fost una derulată legal nu poate fi primită.
Este adevărat că în speță alcoolemia a fost determinată prin prelevarea unei singure probe de sânge, însă acest aspect nu este imputabil persoanelor cu pregătire medicală ce au avut aceste sarcini. Concret, aspecte de ordin total obiectiv au determinat imposibilitatea recoltării și a doua probe, cu ocazia primei recoltări s-a spart vena inculpatului a și rezultat chiar și o hemoragie locală.
În orice caz persoanele implicate în activitatea de recoltare a sângelui sau organele de anchetă nu aveau alte atribuții în cauză, în măsura în care inculpatul ar fi fost nemulțumit de modalitatea de prelevare sau ar fi dorit contestarea celor petrecute, în acel moment trebuia să acționeze, să formuleze anumite solicitări sau orice alte aspecte. Inculpatul însă a recunoscut și chiar a regretat fapta comisă ce i-a fost imputată, a arătat că în seara respectivă la domiciliul unor prieteni a consumat alcool în cantități modice pe care le-a individualizat, iar ulterior s-a urcat la volanul mașinii sale.
Toate aceste împrejurări prezentate pe parcursul derulării procesului vizând prelevarea celei de a doua probe nu sunt altceva decât anumite speculări de situații în contextul în care inculpatul este recidivist și pe parcursul procesului a conștientizat consecințele nefaste pe care le are o astfel de faptă.
Din buletinul de analiză toxicologică a rezultat că inculpatul prezenta o alcoolemie în sânge de 1,40 g la mie, așadar semnificativă, orice fel de completări sau de reduceri eventuale în timp a acestei proporții neputând să creeze vreun dubiu asupra întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii imputate.
Apărarea sprijinită pe cazul de casare de la art.3859pct.10 proc.pen. nu are suport în acest context, nu există nici un fel de dubii sau de cereri formulate de către inculpat ce să fi fost respinse nejustificat, mai mult la nivelul instanței de apel,ținând cont și de caracterul devolutiv al acestei căi de atac, inculpatul nici nu a insistat cu vreo cerere de probațiune în sensul celor prezentate la instanța de fond.
Prezentarea unor martori prin care s-a intenționat să se arate că inculpatul nu se afla în stare de ebrietate nu are relevanță juridică.
Infracțiunea de a conduce pe drumul public un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr la mie s-a realizat efectiv. Aspectul s-a produs în cauză, a fost certificat, așa încât orice fel de completări sunt doar pentru o circumstanțiere a cauzei și nu pentru a se produce efectele juridice urmărite prin apărările făcute.
Pericolul unei astfel de fapte este unul obiectiv, legal și efectiv așa încât nu se poate susține că inculpatul nu ar prezenta un real pericol pentru circulația rutieră, nu se poate crea o sinonimie între conducerea într-o astfel de stare, ce produce deja pericolul, și concretizarea efectivă a acestui pericol printr-un eventual accident.
Statutul de recidivist pe care-l are inculpatul, aspectul că a perseverat în săvârșirea acelorași genuri de fapte, de infracțiuni la regimul circulației rutiere, au determinat instanțele în a proceda cu corectitudine în individualizarea sancțiunii la 1 an închisoare și fără posibilitatea legală de incidența art.81 pen.
Așa fiind, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul, domiciliat în J,-, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 12/A din 13 februarie 2008 a Tribunalului Sălaj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SM
Dact./2ex.
30.05.2008
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
