Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 333/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA DE PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 333/R/2008
Ședința publică din data de 22 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 15 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de art. 20, raportat la art. 174, 175 lit. i pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu, pentru prezentarea și studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea constată încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu al inculpatului și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului și casarea în întregime a încheierii atacate, în principal constatând încetat mandatul de arestare preventivă a inculpatului și în subsidiar punerea în libertate a inculpatului, deoarece nu mai sunt întrunite dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Solicită a se avea în vedere că prin încheierea penală nr. 10/C/26.02.2008 a Tribunalului Cluj, începând cu ora 17,07 s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat, iar prin încheierea penală nr. 21/C/25.03.2008 a Tribunalului Cluj, începând cu ora 17,35 s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat. În opinia sa având în vedere aceste împrejurări măsura arestului preventiv a inculpatul a expirat în data de 25 martie 2008 la orele 17,07, raportat și la dispozițiile art. 188.pr.pen. respectiv la modul de calculare a termenelor în cazul măsurilor preventive. Astfel, solicită a se constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 140 alin. 1 lit. a pr.pen. și a se dispune punerea inculpatului în stare de libertate, măsura preventivă luată față de acesta expirând la data de 25 martie 2008, ora 17,07. În caz contrar apreciază că s-ar accepta ideea că vreme de 28 de minute inculpatul a fost arestat fără a exista o încheiere legală în acest sens.
În subsidiar, apreciază că raportat atât la practica CEDO, pericolul pentru ordinea publică trebuie să fie raportat la existența probelor din dosar și nu trebuie făcută o referire generică la probele administrate și la existența pericolului concret. Consideră, totodată, că aprecierile instanței de fond exprimate în încheierea penală atacată conform cărora lăsarea în libertate a inculpatului ar putea prezenta un sentiment de insecuritate al victimei, nu este cel mai temeinic argument. Pentru aprecierea pericolului concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului solicită a se avea în vedere că evenimentul dedus judecății s-a petrecut în urmă cu trei luni, de când au trecut și zilele necesare refacerii părții vătămate, că inculpatul este student, nu are antecedente penale, precum și că la data comiterii faptei s-a lăsat dus de val ca urmare a consumului de băuturi alcoolice. De asemenea, solicită a se reține și că, coinculpatul este cel care a aplicat lovituri părții vătămate ce i-au pus acesteia viața în pericol, inculpatul aplicând doar două lovituri cu piciorul în abdomen. În acest sens solicită a se avea în vedere și poziția CEDO, în speță cazul Patronia contra, unde s-a stabilit că arestarea preventivă nu poate fi determinată doar potrivit gravității faptei imputate. Chiar în măsura în care inculpatul este cercetat pentru comiterea unei fapte grave, trebuie susținut care este pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Legat de încetarea de drept a măsurii arestului preventiv, solicită a se avea în vedere că a atacat hotărârea instanței de fond deoarece aceasta a menținut starea de arest, cu toate că menținerea măsurii arestului preventiv vizează legalitatea și temeinicia arestului.
Reprezentantul Parchetului constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat. Având în vedere în cauză persistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, apreciază că încheierea penală atacată este temeinică și legală, astfel că solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Consideră, de asemenea, că dat fiind rolul încărcat al instanței este posibil ca aceasta să se fi pronunțat la ore diferite cu privire la emiterea unui mandat sau prelungirea mandatului existent, însă inculpații cu siguranță au fost aduși în fața instanței în termenul stabilit. Față de aceste situații, este necesar în opinia ca instanța de judecată să fie pe viitor mai scrupuloasă, raportat și la motivele invocate în această cauză. Totodată, apreciază că nu este vorba de o încetare a mandatului de arestare preventivă a inculpatului, fiind în fapt vorba de o neconcordanță de câteva minute, care nu poate atrage încetarea mandatului de arestare preventivă.
Apărătorul inculpatului, în replică, apreciază că nu se poate considera că 28 de minute este o perioadă neînsemnată pentru a priva pe cineva de libertate fără a exista o încheiere dată în acest sens. Solicită a se avea în vedere că, chiar dacă atât Ministerul Public cât și instanța de judecată admit în general propunerile de arestare, apreciind că față de lipsa expertizei sau pentru administrarea unor probe se poate dispune prelungirea, oricum și în orice situație nu se poate aprecia că 28 de minute sunt nesemnificative pentru ca o persoană să poată fi privată de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, cu mențiunea că nu a dorit nici un moment să pună în pericol viața victimei. De asemenea, apreciază că nu poate prezenta pericol pentru ordinea publică și nici nu ar avea cum să influențeze bunul mers al procesului penal.
CURTEA
Prin încheierea penală din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, n baza art. 300 ind.1 rap.la art.160 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
- fiul lui și, născut la 6.01.1984 în C-N, domiciliat în C-N,-,.1, în prezent deținut în Arestul C și - fiul lui și, născut la 25.03.1986 în C-N, domiciliat în C-N, str. -, nr.5,.2, în prezent deținut în Arestul IPJ
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr.l0/C/26.02.2008 a Tribunalului Cluj - Secția penală - s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților n și, emițându-se mandatele de arestare preventivă nr.5 și respectiv 6 din 26.02.2008. Măsura arestării preventive a fost prelungită în cursul urmăririi penale prin încheierile penale nr. 21/C/25.03.2008 și 26/C/22.04.2008.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpații au fost trimiși in judecată, in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev.și ped.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i pen.
Verificând măsura arestului preventiva inculpaților la primirea dosarului instanța a apreciat că există indicii că inculpații au comis fapta pentru care au fost trimiși în judecată, acestea reieșind din depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, din concluziile raportului de constatare medico-legală privind pe partea vătămată G și parțial din declarațiile inculpaților.
În cauză, tribunalul a apreciat că este în continuare incident temeiul arestării prev.de art.148 lit.f Codul d e procedură penală, respectiv inculpații sunt trimiși în judecată pentru o infracțiune pedepsită cu închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, prima cerință a textului de lege sus-menționat fiind astfel îndeplinită.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpați lor, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unordatedin care să rezulte, fără putință de tăgadă că o întreagă colectivitate sau ordinea de drept ar fi puse în primejdie prin lăsarea în libertate a infractorului. Astfel, pentru a se constata existența sau inexistența acestei condiții cerute de art.148 litf se C.P.P. pornește și de la pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, însă apare imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ciinterdependent,pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unorprobecă lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu fermitate.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță socială a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Inculpații sunt acuzați de comiterea unei infracțiuni îndreptate împotriva vieții unei persoane, de săvârșirea unei agresiuni de o violență deosebită, în public, urmările acesteia asupra stării de sănătate a părții vătămate fiind extrem de serioase, așa cum reiese din raportul de constatare medico-legaIă. Partea vătămată nu este refăcută și nu a putut fi audiată nici până în prezent, medicii afirmând că la 3 luni de la incident relaționarea cu pacientul este extrem de dificilă și i se recomandă acestuia consult psihiatric.
În aceste condiții, independent de împrejurarea că inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală și au manifestat ulterior regret față de cele petrecute, cercetarea lor în stare de libertate în acest moment procesual poate conduce la crearea acelei stări de dezaprobare publică, la care se adaugă și sentimentul de insecuritate pe care l-ar resimți partea vătămată și persoanele apropiate acesteia.
În ceea ce privește susținerile apărătorului inculpatului în sensul că prelungirea măsuri arestării preventive prin încheierea penală nr.21/2008 începând cu ora 17,35 ar fi nelegală, măsura expirând la orele 17,07 în aceeași zi, acestea sunt nefondate. Dincolo de împrejurarea că această încheiere, la fel ca și încheierea ulterioară prin care s-a prelungit măsura (26/C/2008) au fost supuse controlului instanței de recurs și măsura arestării preventive a fost prelungită, există și alte argumente pentru care susținerile apărării nu pot fi primite. Astfel, termenele pe zile în cazul măsurilor preventive se socotesc potrivit dispozițiilor art. 188.pr.pen. care prevăd că în calcularea termenelor privind luarea, menținerea ori revocarea măsurilor preventive, ora sau ziua de la care începe și la care sfârșește termenul intră în durata acestuia.
Textul legal sus-menționat face referire la două termene distincte, respectiv termenul pe ore (de exemplu, cel de 24 de ore privind reținerea) și termenul pe zile (de exemplu, cele 30 de zile pentru care se poate dispune prelungirea măsurii arestării preventive). Dispozițiile art. 188.pr.pen. vorbesc de ora sau ziua de la care începe și la care sfârșește termenul și nu de ora și ziua de la care începe și la care sfârșește termenul, prin urmare în cazul termenul calculate pe zile acesta expiră la ora 24 zilei în care expiră măsura.
Constatând în consecință că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpații n și cu respectarea dispozițiilor art.143 al.1-3.C.P.P. iar temeiul prev.de art.148 lit.f p Cod Penal, impune în continuarea privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva mai sus menționatei încheieri a formulat recurs în termenul legal inculpatul, solicitând în principal constatarea incetării de drept a măsurii arestului preventiv și in subsidiar revocarea măsurii arestului prev. deoarece nu mai sunt îndeplinite condițiile art.148 lit.f
C.P.P.Analizând recursul declarat, raportat la dispozițiile art.3856alin.3 și C.P.P. la probele administrate până în acest moment, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis in judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosarul nr.109/P/2008 sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 raportat la art.174 și art.175 lit.i Cod Penal, în sarcina sa reținându-se că în noaptea de 23/24 februarie 2008, în loc public, împreună cu inculpatul n au agresat partea vătămată G aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
Instanța fondului, potrivit dispozițiilor art.3001rap. la art.160 C.P.P. a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii aretului preventiv dispuse față de inculpat odată cu primirea dosarului și a reținut că există indicii temeinice că inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși in judecată și că temeiurile arestării subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Constatând că aprecierile instanței de fond sunt corecte și au fost amplu motivate însă vom adăuga următoarele aserțiuni.
Potrivit art.160 când C.P.P. procurorul dispune prin rechizitoriu trimiterea in judecată a inculpatului aflat în stare de arest dosarul se înaintează instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau,după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestăruii, iar instanța, în camera de consiliu, procedează potrivit dispozițiilor art.3001respectiv C.P.P. este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, respectiv să constate dacă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu, sau dacă există sau nu temeiuri noui care să justifice privarea de libertate.
În momentul verificării legalității și temeiniciei unor măsuri preventive instanța este ținută să verifice in primul rând dacă sunt probe sau indicii temeinice să persoana față de care s-a dispus o măsură preventivă a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Din probele ce se află în dosarul de urmărire penală rezultă o bănuială legitimă că inculpatul recurent poate fi autorul infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată. Aceste probe sunt declarațiile inculpaților, ale martorilor audiați in cauză, concluziile raportului de expertiză medico-legală și procesul verbal de cercetare la fața locului.
Apoi instanța este obligată să verifice dacă temeiul avut în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv subzistă și impune in continuare privarea de libertate a inculpatului.
În sarcina inculpatului a fost reținut art.148 lit.f respectiv C.P.P. inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care lege prevede pedeapsa închisorii pe viață sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este sancționată de lege cu pedeapsa inchisorii cuprinsă intre 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare, ca atare prima condiție impusă de art.148 lit.f este C.P.P. indeplinită.
Cu privire la cea de-a doua teză, Curtea reține că punerea în libertate a inculpatului în acest moment procesual este inoportună si ar împiedica buna soluționare a procesului penal deoarece inculpatul prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
În susținerea acestor afirmații aducem ca argumente gravitatea deosebită a faptei pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea in care aceasta a fost comisă, exercitarea de agresiuni de o violență extremă in public de către două persoane, urmările deosebit de grave pe care aceste agresiuni le-au produs părții vătămate, urmări reliefate de raportul de constatare medico-legală întocmit in cauză, faptul că inculpații au continuat să agreseze victima in special după ce aceasta a fost căzută la pământ și a fost practic in imposibilitatea de a se apăra.
De asemenea trebuie avută în vedere și reacția comunității cu privire la o astfel de faptă comisă în plin centrul orașului și generată de un incident absolut minor ce a avut loc anterior agresiunii între partea vătămată și inculpatul.
Faptul că inculpatul s-a lăsat antrenat intr-o activitate ilicită de o asemenea gravitate permite instanței de recurs să aprecieze că acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în acest moment deoarece este facil de prezumat că o astfel de persoană, pe fondul consumului de alcool nu-și poate controla reacțiile și poate comite acte de violență.
Ne însușim în totalitate susținerile instanței de fond cu privire la aspectul că nu operează încetarea de drept a măsurii arestului preventiv având în vedere că la termenele pe zile cu privire la măsurile preventive se ia în considerare ziua in care începe și ziua la care se sfârșește termenul. Motivul pentru care în încheierile prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților și respectiv s-a prelungit această măsură apare ora la care a avut loc pronunțarea în ședință publică este acela că împotriva acestor încheieri se poate declara recurs in termen de 24 de ore de la pronunțare sau de la comunicare după caz și aceste termene pe ore se socotesc în conformitate cu dispozițiile art.188
C.P.P.Având in vedere aceste considerente instanța în baza art.38515pct.1 lit.b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la 25.03.1986, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 15 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronuntata in dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./25.05.2008
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
