Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 344/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 344/R/2008
Ședința publică din 27 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin procuror.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 57/A din data de 28 martie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita de 80 gr. %0prev. de art. 87 alin.1 OUG nr. 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr.pen. respectiv fapta nu există. În subsidiar, solicită să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1pr.pen. respectiv fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infrațiuni. Susține că probatoriul administrat în faza de urmărire penală se caracterizează prin subiectivism și parțialitate. La fila 48 din dosarul de urmărire penală se află declarația martorului care arată că a dat o declarație la aproximativ o zi, două sau două săptămâni de la incident, însă de fapt a dat declarație la cinci luni de la incident. Învederează că la filele 3, 10, 14 și 31 din dosarul de urmărire penală există înscrisuri, respectiv procesul verbal de începere a urmăririi penale, adresă către IML, care cuprind ștersături, modificări, adăugiri, care nu au fost contrasemnate pentru conformitate. Arată că sunt probe, care au aceste caracteristici, ce afectează gradul de credibilitate al acestora. Apreciază că se ajunge la un dubiu și, potrivit principiului in dubio pro reo, orice dubiu trebuie să profite inculpatului. Aceste mijloace de probă nu au răsturnat însă prezumția de nevinovăție.
Apreciază că, în subsidiar, se poate face aplicarea art. 181pen. pentru că inculpatul nu are antecedente penale, iar urmările faptei săvârșite nu au fost dovedite. Circumstanțele personale și reale în care s-a săvârșit această infracțiune poate să ducă la aplicarea acestui articol, respectiv să se dispună achitarea inculpatului, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Prima critică adusă acestei hotărâri are în vedere aspectul că soluția pronunțată în cauză s-a bazat pe declarațiile unor martori, care au fost audiați fără a fi asistați de părinți, deși aveau vârsta sub 14 ani. Învederează că acest aspect a fost invocat și în fața instanței de fond și în fața instanței de apel. Martorii au fost audiați inițial fără a fi asistați de părinți, însă acest aspect de nelegalitate a fost înlăturat, în fața instanței de fond fiind audiați asistați de părinți.
Referitor la acele înscrisuri care au în cuprinsul lor ștersături, completări, adăugiri, care nu au fost contrasemnate, arată că acesta este un caz de nulitate relativă, care trebuia semnalat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. În ceea ce privește urmările faptei săvârșite, arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere în stare de ebrietate, astfel încât în această cauză urmările faptei nu au nicio relevanță.
Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Instanța de fond a reținut corect toate aspectele, individualizarea pedepsei, respectiv aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării, fiind de asemenea corectă.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.2107 din 6 decembrie 2007 a Judecătoriei Baia Mares -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev.de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată și modificată.
În baza art. 71.pen. i s-a interzis inculpatului pe durata pedepsei exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit.a, b pen.
În temeiul art. 81.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani 2 luni (termen ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii).
În baza art. 71 alin.5 pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 191 alin.1 pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 380 lei - cheltuieli judiciare.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că în data de 26.08.2005 în jurul orei 1700în timp ce încerca să parcheze în spatele imobilului nr. 29 de pe B-dul - din B M, în care locuia, autoutilitara marca Toyota cu nr. - inculpatul a acroșat două autoturisme parcate în zonă, printre care și auto marca Renault cu nr.de înmatriculare - aparținând martorului. Respectiva alee este drum public după cum relevă adresa de la fila 21 dosar.
Inculpatul, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a coborât din mașină și ignorând incidentul, a urcat în apartamentul său. Organele de poliție care au sosit la fața locului l-au identificat pe inculpat și întrucât acesta a refuzat testarea cu aparatul etilotest a fost condus la spital unde i s-au recoltat probe biologice. Potrivit mențiunilor din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 461 din 26.08.2005, inculpatul a avut în sânge o îmbibatie de 1,55 g%o la ora 1830 și 1,45 g%o la ora 1930.
Instanța a reținut că deși inculpatul a negat comiterea faptei arătând că nu el a condus respectivul autoturism, declarație ce s-ar corobora cu depoziția martorului, totuși această din urmă depoziție este în aprecierea instanței una subiectivă, dat fiind și gradul de rudenie existent între martor și inculpat.
Astfel, din depozițiile martorilor, rezultă că aceștia l-au văzut pe inculpat coborând de la volanul autoutilitarei marca Toyota, ulterior acroșării celor două autoturisme, iar acesta părea a fi sub influența băuturilor alcoolice, mirosind a alcool și clătinându-se pe picioare. Mai mult, martorul a precizat în declarația de la fila 17 dosar că îl cunoaște bine pe și nu putea să-l confunde. Aceste depoziții nu sunt infirmate de cea a martorului care a stat împreună cu inculpatul până în jurul orei 17 - fără a putea preciza dacă acesta a consumat sau nu băuturi alcoolice. Întrucât incidentul din parcare s-a petrecut în jurul aceleiași ore, instanța a considerat că "timpul critic" nu a fost justificat de către inculpat, iar susținerile acestuia conform cărora nu s-ar fi aflat la volanul autoutilitarei sunt lipsite de suport real.
În drept, fapta inculpatului care în data de 26.08.2005 în jurul orei 17 a condus pe drumul public - din spatele imobilului nr. 29 de pe B-dul - din B M - autoutilitara marca Toyota cu nr.de înmatriculare -, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr alcool pur în sânge întrunește, obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art. 87 alin.1 din OUG - modificată și republicată.
Sub aspect obiectiv, acțiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, în condițiile în care avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur, a produs urmarea socialmente periculoasă, constând în crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației și a participanților la trafic. Sunt întrunite și condițiile speciale de loc prevăzute de norma de incriminare.
Din perspectiva laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și față de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte, prev.de art. 19 al.1 pct.llit.b pen. inculpatul prevăzând și acceptând că prin săvârșirea faptei creează o stare de pericol pentru siguranța circulatiei, chiar dacă nu a urmărit-o anume.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art. 52 și 72.pen. reținând în acest sens gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitatea de comitere a acesteia, faptul că s-a produs avarierea a două autovehicule, nivelul ridicat al alcoolemiei constatate, aflate în descreștere, persoana inculpatului și atitudinea acestuia care a negat săvârșirea infracțiunii, pretinzând că nu s-ar fi aflat la volanul mașinii, aspect infirmat de probatiunea administrată, lipsa antecedentelor penale ale acestuia. In concret instanța a apreciat că o pedepasă de 1 an 2 luni închisoare satisface scopul preventiv și represiv al sancțiunii penale.
Având în vedere că potrivit disp.art. 71 al.2 pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a-c, instanța, în temeiul dispozițiilor acestui articol a interzis inculpatului pe durata pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de primele două litere. Dată fiind natura faptei săvârșite, care nu are legătură cu calitatea de părinte a inculpatului, nu se impune aplicarea disp.art. 64 lit.d și e pen. De asemenea, urmând raționamentul din cauza Sabou și împotriva României, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului prev.de art. 64 lit.c pen. deoarece infracțiunea comisă de către inculpat nu-l face pe acesta nedemn de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, inculpatul nefolosindu-se anume pentru săvârșirea infracțiunii de vreuna dintre acestea.
Ținând seama de faptul că inculpatul este infractor primar, apreciind că îndreptarea și reinserția socială a acestuia se pot face și fără executarea pedepsei, privarea de libertate putând avea consecințe nefaste asupra inculpatului, instanța constatând îndeplinite și celelalte condiții prev.de art. 81.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a fixat un termen de încercare de 3 ani și 2 luni conform prev.art. 82.pen. Termenul se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul disp.art. 71 al.5 pen. instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, iar conform prev.art. 359 al.1 pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 pen. a căror nerespectare are drept consecință revocarea suspendării condiționate.
In baza prev.art. 191 al.1 pr.pen. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 380 lei cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală și de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul fără a și-l motiva în scris, însă în ședința din 18 martie 2008 acesta a precizat faptul că solicită a fi achitat, în temeiul art. 10 lit.a pr.pen. cu motivarea că, în speță, operează prezumția de nevinovăție și principiul "in dubio pro reo", în faza de urmărire penală primele declarații s-au luat după trecerea unui interval de 5 luni de la incident, unii martori minori s-au audiat fără părinți astfel că aceste declarații trebuie înlăturate, declarațiile date sunt subiective, apelantul-inculpatul nu a condus autoturismul în discuție, nu există planșe foto care să ateste existența vreunei zgârieturi, declarațiile aflate la dosar sunt asemănătoare în sensul că nu se reține că apelantul-inculpat a condus autoturismul.
Examinând sentința penală apelată prin prisma dispozițiilor art. 371.pr.pen. tribunalul a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză rezultă că în data de 26 august 2005, în jurul orelor 1700, inculpatul a condus autoturismul marca" Toyota" având numărul de înmatriculare - - proprietatea SC " " SRL al cărei administrator este fratele său și în timp ce încerca să îl parcheze în parcarea aflată în spatele imobilului în care locuiește, a acroșat două autoturisme unul dintre ele având marca "Renault " cu nr.de înmatriculare MM-03-P JV - proprietatea martorului.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 461 din 26 august 2005 întocmit de Serviciul medico-Iegal B M la orele 1830 (la o oră și 30 minute după ce a condus autovehiculul menționat), inculpatul a prezentat o alcoolemie de 1,55 g%o, iar la un interval de două ore și 30 minute o alcoolemie de 1,45 g%o (13 dosar urmărire penală).
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita de 0,80 g%o prev.de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată și actualizată, astfel cum în mod corect a apreciat prima instanță.
Apărarea formulată de inculpat în sensul că nu a condus autoturismul mai sus amintit nu poate fi primită, fiind contrazisă de depozițiile martorilor (care a condus mașina anterior și a confirmat faptul că nu el a acroșat autoturismul martorului ), (care a aflat de la mai mulți copii aflați în zona respectivă faptul că mașina sa a fost lovită de inculpat), (acesta a arătat că inculpatul a condus mașina când a acroșat-o pe cea a martorului, că pe martorul nu l-a văzut în acea zi, dar îl cunoaște bine și nu putea să îl confunde), (acesta l-a indicat tot pe apelantul-inculpat ca fiind autorul accidentului), (care confirmă același fapt). Chiar și martorul (care efectua niște lucrări de renovare la locuința inculpatului) a arătat că acesta din urmă a plecat din casă la orele 1700și nu s-a mai întors până la orele 1830-19 când martorul a plecat de la locuința acestuia.
S-a constatat, așadar, că majoritatea probelor (5 martori fiind martori oculari) confirmă faptul că inculpatul a condus autoturismul menționat în momentul în care a acroșat cele două autovehicule. Singurele probe în sens contrar sunt depozițiile martorilor și care sunt însă probe singulare și indirecte urmând a fi, în consecință, înlăturate (cel dintâi martor cunoaște faptul că nu inculpatul a condus autovehiculul din spusele acestuia din urmă; cel de-al doilea martor a aflat tot de la inculpat că a coborât, chemat fiind de mai mulți copii, acolo aflându-se și reprezentanții organelor de poliție). Inculpatul a avut de la început o atitudine de nerecunoaștere a faptei - atitudine pe care și-a manifestat-o și față de martorii și.
Nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia o parte din martori au fost audiați în faza de urmărire penală fără a fi prezenți părinții lor astfel că depozițiile lor se impun a fi înlăturate. Primele declarații au fost luate martorilor, și (care la acea dată aveau sub 14 ani) fără a fi prezenți părinții lor - cerință prev.de art. 81 pr.pen. însă ulterior fiecare a fost reaudiat în prezența unuia dintre părinți, reiterând, în aceste condiții, faptul că inculpatul a condus autoturismul menționat.
De asemenea, audiați fiind în fața instanței cu respectarea principiului nemijlocirii care guvernează faza de judecată a procesului penal (după împlinirea vârstei de 14 ani, nefiind necesară în aceste condiții prezența vreunuia dintre părinți), acești martori au confirmat din nou același aspect. Așa fiind, depozițiile acestora nu pot fi înlăturate.
De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia nu există la dosar vreo planșă foto care să ateste existența vreunei zgârieturi, o atare probă nefiind necesară având în vedere faptul că la dosar există declarațiile a 5 martori oculari și la obiectul cauzei (infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita de 0,80 g%o și nu vreo infracțiune de rezultat).
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod judicios individualizată în raport de gradul de pericol social al faptei și al acestuia (nu are antecedente penale, a avut o atitudine constantă de nerecunoaștere a faptei), reducerea cuantumului acesteia nefiind justificată. Chiar dacă acesta nu are antecedente penale, tribunalul apreciază că reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special legal nu se justifică raportat la atitudinea pe care acesta a manifestat-o în cursul procesului penal.
În mod legal și temeinic s-a dat eficiență prev.art. 81.pen.fiind îndeplinite cerințele prevăzute de acest text legal inclusiv aceea potrivit căreia scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție (având în vedere natura infracțiunii și faptul că inculpatul nu are antecedente penale).
Întrucât inculpatul a suferit o condamnare în prezenta cauza, în mod legal și temeinic i s-au interzis) conform art. 71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. dreptul de a fi ales și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat ocuparea acestor funcții implicând o conduită impecabilă din partea respectivelor persoane. In raport de natura infracțiunii comise (care nu prezintă o gravitate deosebită) și de împrejurarea că acesta se află la prima faptă penală, tribunalul consideră că acesta este în măsură a face aprecieri cu privire la modul în care este ales organul legiuitor. Prin urmare, interzicerea și a dreptului de a alege nu se justifică urmând a se înlătura aplicarea în cauză a prev.art. 64 lit.a teza 1 pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal achitarea sa fundamentată pe dispozițiile art.10 lit.a proc.pen. iar în subsidiar aplicarea dispozițiilor art.18/1 întrucât fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că în data de 26 august 2005 inculpatul a condus autoturismul marca Toyota cu nr.de înmatriculare - și în timp ce încerca să-l parcheze în parcarea situată în spatele imobilului în care locuiește a acroșat două autoturisme.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.461 din 26 august 2005 întocmit de Serviciul medico legal BMr ezultă că inculpatul a prezentat o alcoolemie de 1,55 gr.%o la prima probă respectiv 1,45 gr.%o la a doua probă.
În consecință, în mod corect s-a reținut că fapta reținută pe baza stării de fapt întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
Susținerea inculpatului că în cauză se impune pronunțarea unei soluții de achitare fundamentată pe dispoz.art.10 lit.a proc.pen.nu poate fi primită, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în cauză. Astfel starea de fapt a fost reținută pe baza depozițiilor martorilor (16), (17), (48), (49), (50), (51) și (52).
În consecință, raportat la ansamblul probelor administrate în cauză, în mod corect s-a dispus înlăturarea depoziției martorului apreciindu-se că aceasta este una subiectivă dat fiind și gradul de rudenie existent între părți.
De asemenea, în mod ocrect s-a înlăturat și susținerea inculpatului potrivit căreia martorii audiați au dat declarație la un interval M de la data săvârșirii faptei și nu au fost audiați în prezența reprezentanților legali câtă vreme aceștia au fost audiați nemijlocit de instanța de judecată.
În cauză nu se poate reține nici incidența dispoz.art.181pen. Astfel potrivit disp.art.181pen.nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă aduce o atingere minimă valorilor apărate de lege și dacă prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță.
Ori, în cauză, fapta inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice în condițiile în care avea în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, a fost de natură să creeze o stare de pericol pentru participanții la trafic și pentru siguranța circulației, astfel că în acest context nu se poate reține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, sens în care având în vedere și dispozițiile art.38515pct.1 lit.b proc.pen.recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în B M,-/21, jud.M, împotriva deciziei penale nr.57 din 28.03.2008 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./MB/CA
11.06.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan
