Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 342/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 342/R/2008

Ședința publică din 27 mai 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Delia Purice

JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan Președinte Secția Penală

- -

GREFIER: - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR -.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla și de către partea vătămată SC SA - Sucursala C împotriva deciziei penale nr. 63/A din data de 3 martie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen.; uz de fals, prev. și ped. de art. 291 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen.; instigare la infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 25 pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen.; instigare la infracțiunea de uz de fals, prev. și ped. de art. 25 pen. rap. la art. 291 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. totul cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 33 lit. a pen.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, pentru părțile vătămate SC SA - Sucursala C și SC SA B se prezintă avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentanta legală a SC SA - Sucursala C solicită admiterea recursului declarat, casarea atât a sentinței penale nr. 972 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Cluj N, cât și a deciziei penale nr. 63 din data de 3 martie 2008 a Tribunalului Cluj, apreciind că este incident motivul de casare prev. de art. 385⁹pct. 21 pr.pen. respectiv la instanța de fond partea vătămată nu a fost legal citată, astfel încât constituirea de parte civilă a ajuns cu întârziere la instanță. În temeiul art. 364 pr.pen. solicită repunerea în termenul de constituire de parte civilă, ca fiind depusă până la citirea actului de sesizare a instanței. Suma cu care se constituie parte civilă în cauză este de 22350,71 Ron, sumă la care se vor adăuga și dobânzi. Susține că SC SA C și SC SA B nu sunt două entități diferite. SC SA B are calitate procesuală pentru SA SA C, această unitate fiind o sucursală a celei de la Cu cheltuieli judiciare.

Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, apreciind că sunt incidente motivele de casare prev. de art. 385⁹pct. 10 și 18 pr.pen. casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Consideră că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale, nu s-a exercitat rolul activ al instanței, i s-a încălcat dreptul la apărare, câtă vreme nu s-au făcut toate demersurile vizavi de aflarea adevărului în cauză, audierea unor martori, pentru a verifica dacă apărarea formulată de inculpat este reală. Inculpatul a avut ferma convingere că are calitatea de angajat la Barul, primind o remunerație în cuantum de 1000 dolari. Martora a declarat că l-a văzut pe inculpat pe terasa barului și nu în calitate de simplu consumator. De asemenea această martoră a declarat că inculpatul i-a spus că și-a găsit de lucru la bar. Arată că într-adevăr se poate dovedi calitatea de angajat cu acel contract de muncă, dar inculpatul a avut încredere în proprietara barului, numita că are contract de muncă la barul respectiv. Se încearcă să se arate că din declarația inculpatului rezultă că acesta avea reprezentarea că nu avea contract de muncă la barul. Arată că se impune audierea unor martori pentru a dovedi că inculpatul s-a deplasat la bancă cu un contract. Inculpatul făcea deplasări până la sediul băncii, pentru a duce niște acte. Susține că aceste aspecte dorește a fi clarificate prin reaudierea inculpaților și, prin audierea lui.

În subsidiar, solicită achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. având în vedere că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, sau în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. pr.pen. respectiv inculpatul a fost în totală eroare vizavi de faptă, de aspectul că acele acte erau sau nu legale, dar și vizavi de contractul încheiat de. Apreciază că trebuie să i se dea posibilitatea inculpatului de a formula apărări. Susține că acea declarație olografă i-a fost dictată inculpatului. Apreciază că există dubii în prezenta cauză, dubii care trebuie să profite inculpatului.

Cu privire la latura civilă consideră că nu sunt indicii care să ducă la concluzia că este incident art. 364 pr.pen. respectiv repunerea în termen, întrucât nu s-a putut proba susținerea că partea vătămată nu a fost legal citată. Fără cheltuieli judiciare.

Reprezentanta legală a SC SA - Sucursala C lasă la aprecierea instanței soluționarea laturii penale a cauzei, iar cu privire la soluționarea laturii civile solicită repunerea în termen.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul susține că în declarația dată cu ocazia judecării fondului, acesta a arătat că nu a cunoscut că actele prezentate de cei doi inculpați ar fi false. În urma verificării probatoriului administrat în cauză, apreciază că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa. În primele declarații inculpații și au arătat că au fost acostați de inculpat, că niciunul dintre ei nu era încadrat în muncă și că inculpatul le-a propus procurarea unor acte false, pentru a putea intra în posesia unor sume de bani de la. Sumele de bani solicitate erau de 2500 euro și de 17 000 lei. Susține că toată problema a plecat de la martora, care în declarația aflată la fila 108 din dosarul instanței de fond, a arătat că inculpatului i-a fost aprobat acest credit. Această martoră l-a văzut pe inculpatul împreună cu ceilalți doi inculpați efectuând demersurile necesare pentru ca ceilalți doi inculpați să intre în posesia unor credite. Au fost anunțate organele abilitate în drep, astfel încât a fost descoperită această faptă.

Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului, vizavi de faptele comise, de consecințele acestor fapte, hotărârea pronunțată fiind temeinică și legală în ceea ce privește individualizarea pedepsei.

Referitor la latura civilă a cauzei, arată că în cursul urmăririi penale s-a efectuat adresă către SC SA C pentru a preciza dacă aceasta se constituie sau nu parte civilă în cauză. SC SA C nu a emis niciun răspuns. Prin încheierea din data de 6 septembrie 2007 instanța de fond a dispus efectuarea unei adrese către SC SA B prin care a solicitat relații. În acest moment banca constată că a suferit acel prejudiciu și se constituie parte civilă în cauză, însă este prea târziu. Instanța de fond a considerat corect această cerere ca fiind tardiv introdusă, apelul declarat de partea vătămată SC SA C fiind de asemenea respins ca tardiv.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătoarei alese. Se consideră nevinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Cluj -N prin sentința penală nr.972 din 9 octombrie 2007, n temeiul art. 334 a C.P.P. dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de instigare la înșelăciune reținută în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat Cod Penal la art. 215 alin. 1,2,3 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 37 lit. a în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat Cod Penal la art. 20 Cod Penal, art. 215 alin. 1, 2, 3 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 37 lit. a

Cod Penal

1. In temeiul art. 215 al. 1, 2, 3 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, art. 41 alin. 2 Cod Penal, condamna inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07.08.1957, în C N, cetățean român, studii medii, fără ocupație și fără loc de muncă, necăsătorit, domiciliat în C-N, nr. 8 jud. C, 1 C-N,- jud. C, în prezent în Penitenciarul Gherla, recidivist, la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infractiunii de înșelăciune în formă continuată.

În temeiul art. 291 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 37 lit. a Cod Penal, a condamnat pe inculpatul, cu datele personale de mai sus, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infractiunii de uz de fals în formă continuată.

În temeiul art. 25 raportat Cod Penal la art. 20 Cod Penal, art. 215 alin. 1,2,3 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 37 lit. a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea instigare la săvârșirea in fracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 25 raportat Cod Penal la art. 291 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 37 lit. a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea instigare la săvârșirea infractiunii de uz de fals.

În temeiul art. 33 lit. a s Cod Penal-a constatat că infracțiunile sunt săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b s Cod Penal-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, rezultând pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 37 lit. a s Cod Penal-a constatat că infracțiunile au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, față de condamnarea la pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1644/2004 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin decizia penală nr. 259/10.05.2005 a Curții de APEL CLUJ.

În temeiul art. 61 s Cod Penal-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1644/2004 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin decizia penală nr. 259/10.05.2005 a Curții de APEL CLUJ și s-a contopit restul rămas neexecutat de 450 zile cu pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

In temeiul art. 71 i Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b pe Cod Penal durata executării pedepsei începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 350 alin. 1 s C.P.P.-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat și în temeiul art. 88 s Cod Penal-a dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 06.02.2007 la zi.

În temeiul art. 20 raportat Cod Penal la art. 215 alin. 1, 2, 3 cu Cod Penal aplicarea art. lit.a, c art.Cod Penal 76 lit. d a Cod Penal fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 10.02.1960 în C-N, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, tinichigiu auto, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în C-N,-. 1 jud. C, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infractiunea de înșelăciune.

În temeiul art. 291 Cod Penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod Penal, art. 76 lit. d a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infractiunii de uz de fals.

În temeiul art. 71 s Cod Penal-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b pe Cod Penal durata executării pedepsei.

In temeiul art. 81 s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82

Cod Penal

În temeiul art. 71 alin. 5 s Cod Penal-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

In temeiul art. 359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 privind Cod Penal revocarea suspendării condiționate.

3. În temeiul art. 20 raportat Cod Penal la art. 215 alin. 1, 2, 3 cu Cod Penal aplicarea art. 74 lit.a, c art.Cod Penal 76 lit. d a Cod Penal fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la data de 14.11.1979, în C-N, CNP - -, cetățean român, studii 3 clase, fără ocupație, căsătorită, fără antecedente penale, domiciliat în C-N,- jud. C, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune.

În temeiul art. 291 Cod Penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod Penal, art. 76 lit. d a Cod Penal fost condamnată inculpata, cu datele personale de mai sus, la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art. 71 s Cod Penal-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b pe Cod Penal durata executării pedepsei.

In temeiul art. 81 s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82

Cod Penal

În temeiul art. 71 alin. 5 s Cod Penal-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 privind Cod Penal revocarea suspendării conditionate.

În temeiul art. 14, 346 s C.P.P.-a constatat că partea vătămată Transilvania SA cu sediul în C-N,- jud. C, nu s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpați.

În temeiul art. 346 alin. 1 raportat C.P.P. la art. 15 alin. 2 p Cod Penal s-a respins ca tardivă acțiunea civilă formulată de partea civilă SA - cu sediul în B Calea nr. 6 - 6 A Sector 3 și Sucursala C, cu sediul în C N, Str. - nr. 2 A jud.

În temeiul art. 348 s C.P.P.-au desființat înscrisurile falsificate de la filele 48-63 și 69-72.

În temeiul at. 191 alin. 1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar inculpatii și la plata sumei de 150 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N nr.1059/P/2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată prev.de art.215 alin.1, 2, 3 pen.cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.37 lit.a pen. uz de fals în formă continuată prev. de, art. 291 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 art.Cod Penal 37 lit.a Cod Penal, instigare la infracțiunea de înșelăciune in formă continuată prev. de art. 25 rap.la Cod Penal art. 215 al.1,2,3 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 art.Cod Penal 37 1it.a Cod Penal, instigare la uz de fals in formă continuată prev. de art. 25 rap.Cod Penal la art. 291 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 art.Cod Penal 37 lit.a Cod Penal, totul cu aplic. art. 33 lit.a

Cod Penal

Prin acelasi act de sesizare au fost trimiși in judecată inculpații si, fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 și Cod Penal tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 rap.Cod Penal la art. 215 al.1,2,3 cu Cod Penal aplic. art. 33 lit.a

Cod Penal

In esență, sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că, in data de 17 ianuarie 2007, inculpatul a indus în eroare angajații SC SA Sucursala C cu ocazia încheierii contractului de credit pentru suma de 19.700 lei, prin folosirea unui contract individual de muncă și a unei adeverințe de venit ce atestau in mod nereal calitatea sa de angajat al SC SRL și salariul obținut, dobândind astfel un folos material injust, iar în data de 24 ianuarie 2007 prin utilizarea unor acte ce atestau in mod nereal calitatea sa de angajat al aceleiași societăți comerciale a încercat să inducă in eroare angajații SC Transilvania SA pentru a-i determina să îi acorde un credit in valoare de 18.200 lei, cerere care i-a fost respinsă pentru motive independente de voința sa.

In sarcina inculpatului s-a reținut că, in cursul lunii februarie 2007, i-a determinat pe inculpatii si să formuleze cereri la SC SA Sucursala C pentru acordarea unor credite in valoare de 5200 Euro, respectiv 17.000 lei, prin inducerea in eroare a reprezentanților băncii ca urmare a folosirii unor înscrisuri ce atestau in mod nereal calitatea de angajați ai acestora si veniturile realizate. In sarcina inculpaților si s-a reținut că au încercat să inducă in eroare reprezentanții SC SA Sucursala C, utilizând înscrisurile false puse la dispozitie de inculpatul.

Cu ocazia audierii inculpatul nua recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina sa. Inculpatii si au recunoscut faptele in materialitatea lor, dar au incercat să acrediteze ideea că au fost induși in eroare de inculpatul și nu au avut intenția de a înșela banca.

SC Transilvania SA nu s-a constituit parte civilă in cauză având in vedere că infracțiunea a rămas in forma tentativei și nu a suferit nici un prejudiciu.

SC SA - Sucursala C nu s-a constituit parte civilă in cursul urmăririi penale și nici până la citirea actului de sesizare, comunicând instanței pentru ultimul termen de judecată înscrisul de constituire de parte civilă cu suma de 20.421,19 lei, față de inculpatul.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

1.a In luna ianuarie 2007, inculpatul s-a prezentat la sediul SC SA Sucursala C pentru a solicita acordarea unui credit de nevoi personale. Inculpatul era însoțit de numitul care a fost prezentat ca un consilier care îl ajută la completarea formularelor pentru obținerea creditului. Cei doi au discutat despre cele necesare pentru întocmirea dosarului de credit cu martora, angajată in calitate de ofițer de credite.

Inculpatul a prezentat martorei un contract individual de muncă și o adeverință de venit din care rezulta că este angajat in calitate de maistru măcelar la SC SRL C N și că realizează un venit de 1.690 lei lunar.(48-51,71). Martora a verificat documentele prezentate și a întocmit dosarul pentru aprobarea creditului de către conducerea băncii.

Cererea inculpatului a fost aprobată și s-a încheiat contractul de credit din data de 17.01.2007, in baza căruia acesta a primit suma de 19.700 lei pe termen de 10 ani, fiindu-i înmânată suma de 18.924 lei deoarece diferența a fost reținută in contul ratelor aferente lunilor ianuarie -februarie 2007. (117 -128).

Cu ocazia audierii in cursul urmăririi penale și in cursul judecății martora a declarat că inculpatul s-a prezentat la bancă însoțit de un despre care a aflat că se numeste și a solicitat întocmirea dosarului pentru un credit de nevoi personale. Martora a declarat că inculpatul i-a prezentat contractul de muncă și o adeverință de venit și l-a întrebat dacă este angajat la SC SRL, acesta răspunzând afirmativ. Martora a precizat că cererea de credit a fost completată in prezența sa de numitul, dar semnătura de pe cerere aparține inculpatului. De la numitul a aflat că inculpatul îi datorează o sumă de bani pe care i-o va restitui din creditul pe care urma să-l ridice, acesta fiind motivul pentru care îl ajută la completarea actelor. Martorei i-a fost lăsat numărul de telefon al numitului și i s-a solicitat să-l anunțe atunci când creditul va fi aprobat. In data de 17 ianuarie 2007 la bancă s-au prezentat cei doi, iar inculpatul a semnat contractul de credit și cererea de deschidere de cont. Martora a declarat că inculpatul s-a prezentat la bancă cu toate documentele pregătite, fără să ceară in prealabil informații cu privire la actele necesare pentru întocmirea contractului de credit (106-109).

Față de numitul s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, motiv pentru care nu a fost audiat de instantă in calitate de martor.

1.b In luna ianuarie 2007 inculpatul s-a prezentat împreună cu la sediul Băncii Transilvania Sucursala C și a cerut informații privind condițiile de acordare a unui credit bancar. Discuțiile au fost purtate cu martora angajată in calitate de analist de credite. După câteva zile cei doi au revenit la bancă cu documentele pregătite și au prezentat copia contractului de muncă și a adeverinței de venit din care rezulta că inculpatul era angajat in calitate de maistru măcelar la SC SRL.

Martora a primit documentele, a întocmit dosarul pentru credit și urma să îl contacteze pe inculpat in momentul aprobării. Aceasta a constatat că societatea angajatoare avea datorii la bugetul de stat și i-a spus inculpatului că are nevoie de un girant. Acesta s-a prezentat la bancă împreună cu numitul, care avea o adeverință de venit din care rezulta că este angajat la SC SRL cu un salariu de 942 lei lunar. Cu ocazia verificării acestei societăti comerciale s-a constatat că firma nu avea vechimea minimă acceptată de bancă, respectiv un an de la înființare și i s-a comunicat inculpatului că trebuie să prezinte un alt girant. In aceste condiții inculpatul nu s-a prezentat cu o altă persoană, iar contractul de credit nu i-a fost aprobat.

Cu ocazia audierii martora a declarat că, in cursul lunii ianuarie 2007, inculpatul s-a prezentat la bancă împreună cu un care s-a prezentat ca intermediar și care s-a interesat de condițiile necesare pentru obținerea unui credit. Ulterior, cei doi au revenit la bancă și martora a declarat că l-a întrebat pe inculpat dacă este angajat la societatea comercială trecută pe înscrisurile prezentate, iar acesta i-a răspuns afirmativ. Cererea de credit viza acordarea sumei de 18.200 lei, dar in urma verificărilor efectuate martora a constatat că firma are datorii la stat. Martora a menționat că inculpatul s-a prezentat cu un girant care era angajat la o societate comercială ce nu îndeplinea condițiile stabilite de bancă și i-a spus că are nevoie de o altă persoană. Martora a declarat că inculpatul nu s-a mai prezentat la bancă pentru a solicita creditul ( 103-104).

Inculpatul a declarat in cursul urmăririi penale in data de 6.02.2007 că, in perioada mai 2006 - ianuarie 2007, a lucrat ca șef de echipă la SC SRL, la punctul de lucru din comuna care are ca obiect industrializarea cărnii, fiind angajat cu contract de muncă pentru un salariu de 1.800 lei. In cuprinsul aceleiași declarații inculpatul a revenit asupra poziției exprimate și a arătat că nu a lucrat niciodată la SC SRL, iar contractul individual de muncă i-a fost întocmit de d-na care este patroana localului din comuna, urmând să îi dea acesteia suma de 1500 lei in cazul in care va obține creditul de la bancă. Aceasta l-a rugat să găsească și alte persoane care doreau să ia credite și aveau nevoie de contracte de muncă (152-154). Ulterior inculpatul a declarat că a lucrat o perioadă la punctul de lucru din al SC SRL, in calitate de încărcător-descărcător de mărfuri și că nu știa dacă patroana i-a încheiat sau nu un contract individual de muncă înregistrat la ITM

Cu ocazia audierii in fața instanței, inculpatul a declarat că a fost angajat la punctul de lucru din, unde încărca si descărca marfă și a fost văzut de mai multe persoane in timpul serviciului dintre care a indicat câteva nume și a solicitat audierea acestora, respectiv,. Inculpatul a susținut că patroana firmei numita i-a cerut buletinul când a început să lucreze pentru ea și nu cunoștea care sunt formalitățile in legătură cu încheierea unui contract de muncă. Inculpatul a declarat că nu a semnat nici un contract de muncă in perioada in care a lucrat pentru cu exceptia contractului pe care l-a prezentat la bancă și pe care l-a primit de la aceasta. Inculpatul a mentionat că, din luna iunie 2006 până in luna februarie 2007, a lucrat in calitate de bodyguard în localul din comuna, unde mergea in special seara când erau intervenții și că a fost plătit cu suma de aproximativ 1000 USD lunar de către, care i-a spus că il angajează legal și că poate să stea liniștit. In luna decembrie 2006 i-a spus acesteia că are nevoie de bani pentru o mașină și că îi trebuie un contract de muncă pentru obținerea unui credit la bancă. Aceasta i-a dat o copie de pe contract si o adeverință de venit după care s-a deplasat la bancă împreună cu numitul care se pricepea la credite. Inculpatul a recunoscut că a fost intrebat de angajata SC SA dacă lucrează la firma respectivă și i-a răspuns afirmativ. Ulterior, a fost anuntat că suma de 18.000 lei i-a fost virată in cont.

Inculpatul a recunoscut că s-a prezentat și la Transilvania pentru a obține un credit unde a prezentat aceleași documente pe care le-a primit de la. Despre acest credit a declarat că nu i-a fost acordat pentru că nu a prezentat girantul corespunzător.

Așa cum rezultă din pozițiile exprimate de inculpat, acesta a încercat să acrediteze ideea că, avea reprezentarea faptului că este angajat la SC SRL și că documentele prezentate la instituțiile bancare pentru obținerea creditelor au fost întocmite corespunzător. Pe cale de consecință, inculpatul a exprimat o poziție din care să rezulte că nu a avut intenția să inducă in eroare angajații băncilor, ci a acționat in mod corect pentru întocmirea dosarelor de credite, răspunderea pentru inscrisurile prezentate aparținând numitei. Susținerea inculpatului nu poate fi avută in vedere deoarece din probele administrate rezultă cu certitudine că acesta nu a fost angajat la SC SRL. Așa cum rezultă din copia contractului individual de muncă prezentat de inculpat la cele două bănci, acesta poartă un număr de înregistrare la ITM C din data de 10.01.2006. Inculpatul s-a aflat in executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicată prin sentința penală nr.1644/2004 a Judecătoriei Cluj -N, până in data de 18.04.2006 când a fost liberat condiționat. Este evident faptul că atâta timp cât inculpatul se afla in stare de detenție nu putea discuta despre o eventuală angajare cu și mai mult nu putea să desfășoare nici o activitate in calitate de salariat. Inculpatul a recunoscut că nu a semnat nici un contract de muncă, deși ar fi fost angajat din luna mai 2006 la SC SRL, semnând doar copiile contractelor prezentate pentru obținerea creditelor bancare. A fost încuviințată cererea apărătorului inculpatului in privința audierii martorilor și care l-ar fi văzut pe inculpat la localul din comuna și care ar fi avut cunoștinte că acesta era angajat în locul respectiv. Martorul nu a putut fi audiat deoarece la adresa indicată de apărătorul inculpatului nu a fost găsit de către organele de poliție cu ocazia emiterii mandatului de aducere, iar ulterior acesta nu a indicat alte adrese de citare, la care martorul putea fi găsit. Martorul a declarat cu ocazia audierii in data de 26 iunie 2007 că il cunoaște pe inculpat din vedere și in iarna anului 2006-2007, in preajma sărbătorilor, l-a văzut pe inculpat pe terasa unui bar situat in comuna. Martorul a declarat că nu cunoaște nimic despre situația personală a inculpatului respectiv dacă acesta era angajat la acel local și l-a văzut o singură dată pe terasă. Martorul a mentionat că l-a retinut pe inculpat deoarece s-a împiedicat pe terasă si i-a atras atenția.(74)

In cursul urmăririi penale martora, sora inculpatului, a declarat că acesta și-a găsit de lucru in cursul anului 2006 la barul din comuna. Martora a declarat că nu știe perioada in care inculpatul a lucrat la acel bar și nici dacă a fost angajat cu carte de muncă și nu poate indica pe nici unul din colegii de serviciu, deoarece a fost o singură dată în acel local cu ocazia unei mese festive (244). Această declarație nu poate face dovada că inculpatul a fost angajat la SC SRL, având in vedere că dovada calității de salariat se efectuează prin contractul individual de muncă înregistrat la ITM. Din adresa nr. 1487/2007 emisă de ITM C rezultă ca inculpatul nu figura înregistrat în baza de date a C, cu contract individual de muncă încheiat cu SC SRL. Înscrisurile "doveditoare" depuse de inculpat la bancă nu pot fi luate in considerare pentru motivele mai sus arătate. Este evident că inculpatul cunoștea faptul că nu este angajat la SC SRL, aspect recunoscut in declarația olografă unde a menționat că a apelat la numita care i-a pus la dispoziție un contract individual de muncă și o adeverință de venit pentru a-l ajuta să obțină creditele bancare, probabil in schimbul unei sume de bani astfel cum a arătat inculpatul. Numita nu a putut fi audiată de organele de cercetare penală deoarece este dispărută și față de aceasta s-a dispus disjungerea cauzei.

Vinovăția inculpatului in săvârșirea infracțiunii de inselăciune in formă continuată (un act de inșelăciune consumat față de SC SA și o tentativă la înșelăciune față de SC Transilvania SA) este dovedită deoarece reprezentanții băncilor au fost induși in eroare asupra unor împrejurări determinante pentru încheierea contractului de credit, respectiv prezentarea unor înscrisuri din care să rezulte calitatea de salariat al solicitantului. In lipsa unor astfel de documente contractele de credit nu se pot încheia de societățile bancare. Actele prezentate de inculpat sunt false, iar cu privire la persoana care a întocmit in fals aceste înscrisuri s-a dispus disjungerea cercetărilor deoarece sa constatat că nu au fost falsificate de inculpatul, ci de o altăpersoană, în sarcina acestuia putând fi reținută infracțiunea de uz de fals în formă continuată.

Fapta si vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: copia contractului individual de muncă și a adeverinței de venit întocmite pe numele inculpatului (56-59, 72), cererea de acordare a creditului formulată de inculpat la Trasilvania (78-82), declarația numitului și adeverința de venit a acestuia (67-68), declarația martorei ( 103-104,53 dosar instanță), adresa SC SA privind valoarea creditului acordat inculpatului, copia contractului de credit și a cererii de credit întocmite de inculpat la SC SA (83, 117-133), adresa nr.800/2007 a SC SA privind poziția procesuală (116), declarația martorei (106-109, 108 dosar instanță), declarațiile inculpatului (152-163).

2.In luna ianuarie 2007 inculpatul i-a intâlnit pe inculpații si cărora le-a propus să solicite acordarea de credite de la diferite bănci. Inculpatul le-a spus celor doi că poate să le facă rost de contracte de muncă și adeverințe de venit, urmând ca din banii obținuți să-i plătească o sumă de bani. Pentru întocmirea documentelor necesare inculpatul i-a pus in legătură pe cei doi cu numitul.

Inculpata a declarat cu ocazia audierii in cursul urmăririi penale, că s-a întâlnit cu inculpatul in din C-N in luna ianuarie 2007 și i s-a plâns acestuia că are nevoie de bani pentru a-și aduce soțul din Spania. Cu acea ocazie inculpatul i-a spus că are o firmă și că va plăti la Directia de muncă cele necesare, după care îi va da un contract de muncă și o adeverință de venit din care rezulta că este angajată la SC SRL G, acte pe care urma să le depună la SC C pentru obținerea unui credit de nevoi personale in sumă de 17.000 lei. Inculpata a declarat că, zis " ", i-a pretins suma de 1.500 Euro, din care 1.000 Euro își reținea pentru el, iar 500 Euro erau pentru "d-nul " care lucrează la. Inculpata a menționat că în realitate nu a lucrat niciodată la SC SRL, nu știe unde se află sediul acestei firme și nici nu ce se ocupă.

Inculpata a declarat că, in data de 02.02.2007, s-a întâlnit cu inculpatul și cu in fața la Magazinul Central din Cluj- Inculpatul i-a spus că are actele care atestă că lucrează la SC SRL și că numitul i-a confirmat că sunt in regulă, iar impreună cu cei doi s-a deplasat la sediul SC SA Sucursala Inculpatul a rămas afară, iar inculpata impreună cu au intrat in sediul băncii unde acesta a completat niște formulare, după care i s-a spus că in data de 06.02.2007 va primi banii. Inculpata a fost sunată in data de 06.02.2007 de și de și s-a deplasat la sediul băncii pentru a ridica bancii. In timp ce aștepta impreună cu in incinta băncii au venit organele de poliție care organizaseră un flagrant (188-190).

In cuprinsul declarației din data de 22.02.2007, inculpata a arătat că, in luna decembrie 2006, inculpatul a intrebat-o dacă nu dorește să scoată un credit de la bancă și i-a spus acestuia că nu lucrează nicăieri, inculpatul spunându-i că o va angaja. Inculpata a susținut că s-a întâlnit cu inculpatul căruia i-a predat buletinul și pentru că urma să o angajeze a fost de acord să-i dea suma de 1.500 Euro după obținerea creditului bancar. Ulterior, l-a cunoscut pe prin intermediul lui care a văzut actele aduse de inculpat și i-a spus că sunt in regulă, iar de intocmirea documentelor la bancă s-a ocupat care a vorbit cu ofiterul de credite.

Inculpata a susținut că nu a lucrat la se SRL, dar inculpatul i-a spus că din ziua următoare obținerii creditului urma să plece la muncă, motiv pentru care ea a crezut că este angajată la acea firmă. Inculpata a declarat că nu a semnat contractul de muncă și adeverința de salariu care atestau că este angajată la se SRL și nu cunoaște cine a semnat in locul ei. (191-192). In cursul judecății inculpata a exprimat aceeași poziție in sensul că avea reprezentarea că este angajată la se SRL și urma să meargă la serviciu imediat după obținerea creditului. Inculpata a declarat că urma să primească un salariu intre 900 și 2000 lei și că firma se ocupa cu produse alimentare. Aceasta a recunoscut că nu a semnat înscrisurile prezentate la bancă și puse la dispozitie de inculpat.(35-36).

Inculpatul a declarat că, in luna ianuarie 2007, s-a întâlnit intâmplător cu inculpatul care l-a intrebat dacă nu doreste să scoată un credit de la bancă. Inculpatul a declarat că i-a spus acestuia că nu este angajat, dar i-a spus că nu este nici o problemă pentru că il va angaja la o firmă. La această discuție inculpatul era însotit de un alt pe nume. Acesta i-a spus să nu își facă probleme pentru că il va insoți la bancă, aspect care s-a întâmplat in data de 1.02.2007. Inculpatul a declarat că a intrat in sediul se impreună cu numitul care a vorbit cu o funcționara căreia i-a prezentat actele. Inculpatul a aratat că a fost întrebat de funcționară dacă lucrează la firma trecută pe contract și el a răspuns afirmativ. Inculpatul a menționat că înainte de a intra la bancă a văzut contractul de muncă și adeverința de venit adusă de cei doi și le-a spus că el nu lucrează nicăieri, dar i s-a spus să nu-și facă probleme. Inculpatul i-a spus că trebuie să plătească suma de 1000 Euro după obținerea creditului, bani pe care îi va da celor care i-au întocmit actele. In data de 06.02.2007 a fost sunat de inculpatul care i-a spus să meargă la bancă împreună cu numitul pentru a ridica banii. Acolo a semnat niște acte prezentate de funcționară și i s-a spus că trebuie să aștepte. Imediat după acea a venit poliția care i-a legitimat și a recunoscut faptul că a intenționat să ridice un credit de nevoi personale. Inculpatul a menționat in cuprinsul declarației că nu știa denumirea firmei la care urma să fie angajat și că nu a fost niciodată la lucru la acea firmă. (211-213). In cursul judecății inculpatul și-a menținut poziția exprimată și a arătat că, cu ocazia unei discuții cu inculpatul, acesta l-a intrebat dacă poate să scoată un credit. I-a spus acestuia că nu este angajat, dar inculpatul i-a spus că știe pe cineva care îl angajează la o firmă. Inculpatul i-a spus că trebuia să dea patroanei firmei suma de 1.000 Euro pentru cartea de muncă. Inculpatul a menționat că până la depunerea actelor la bancă nu a lucrat nici o zi la acea firmă, dar dacă obținea creditul trebuia să plătească pentru cartea de muncă. (37-38).

A fost audiată in cursul urmăririi penale si in cursul judecății martora, care a declarat că, in data de 01.02.2007, la sediul băncii s-a prezentat inculpatul însoțit de care avea toate documentele pregătite pentru obținerea unui credit pentru nevoi personale. Cu această ocazie a prezentat o adeverință de venit și o copie de pe contractul de muncă din care rezulta că este angajat la SC SRL. Martora a declarat că cererea de credit a fost completată de și semnată de. Martora l-a întrebat pe dacă lucrează la acea firmă si acesta i-a răspuns afirmativ motiv pentru care a întocmit dosarul in vederea aprobării. In data de 02.02.2007 la bancă s-a prezentat numita însoțită de cu documentele pregătite pentru obținerea unui credit in valoare de 17.000 lei. Martora a declarat că și in acest caz numitul a completat cererea de credit pentru inculpata care a semnat-o și a întrebat-o pe aceasta dacă este angajată la SC SRL. Aceasta a răspuns afirmativ motiv pentru care a întocmit dosarul de credit. Martora a declarat că deoarece existau dubii cu privire la prezența numitului la bancă ca însoțitor si consilier al celor trei inculpați, a sesizat conducerea băncii, iar ulterior a fost sesizată poliția. In data de 06.02.2007 cei trei au fost anunți să se prezinte la bancă pentru semnarea contractelor, moment in care au fost surprinși de organele de poliție (l06-109).

A fost audiat martorul fratele inculpatei, care a declarat că era împreună cu aceasta in Piata când inculpatul i-a propus surorii sale să ia un credit. Martorul a susținut că la întrebat pe inculpat dacă sora lui poate să ia un credit in condițiile in care nu este angajată, dar acesta i-a spus că nu este nici o problemă, deoarece o va angaja și o va duce la lucru. Martorul a declarat că inculpatul i-a cerut buletinul surorii sale și cunoaște faptul că in data de 06.02.2007 inculpatul a sunat-o pe și i-a spus să meargă la bancă pentru a ridica banii. Cu acea ocazie l-a văzut și pe numitul care a intrat in sediul băncii împreună cu sora sa (102). In cursul judecății martorul a făcut mai multe mențiuni din care rezulta că inculpata avea reprezentarea faptului că va fi angajată la o firmă de către inculpat, ca vânzătoare pentru un salariu bun și că, chiar dacă nu va obține creditul, era bucuroasă pentru că va fi angajată, deoarece vânzarea cu florile nu mai mergea. Martorul a menționat că inculpatul i-a spus surorii sale că va trebui să-i dea 1.000 Euro deoarece atât au costat actele, pentru că a plătit la forțele de muncă câteva luni in urmă angajarea. Martorul a menționat că nu știe la ce firmă urma să lucreze inculpata și nici cui apartine. Pentru că au rezultat contradicții intre declarațiile martorului i s-au citit acestuia declarațiile din faza de urmărire penală. Martorul a declarat că nu iși menține declarațiile citite și că era speriat la prima audiere pentru că se afla prima dată in fața organelor de poliție. Martorul a sustinut că inculpatul i-a spus surorii sale că la o zi sau două după ce scoate creditul poate să meargă la lucru (52).

Din declarațiile inculpatilor și ale martorilor audiati rezultă că inculpații si s-au hotărât să solicite acordarea creditelor de nevoi personale la propunerea inculpatului. Ambii inculpați iau spus lui că nu sunt salariați, dar acesta i-a asigurat că poate rezolva această problemă, inculpatei spunându-i că o va angaja la firma sa, iar inculpatului că îi poate rezolva angajarea la o firmă. Această asigurare din partea inculpatului i-a determinat pe cei doi să accepte propunerea de a solicita creditele cunoscând că cerința esențială pentru aprobarea creditelor este cea de a fi angajat cu contract de muncă. Inculpatul a susținut că nu el a fost cel care i-a propus celor doi să solicite credite, ci a fost contactat de aceștia care i-au solicitat ajutorul in acest sens. Susținerea inculpatului este infirmată de declarațiile celor doi inculpati și ale martorului care a fost de față când inculpatul i-a propus surorii sale obținerea creditului. Pe de altă parte in declarația olografă dată de inculpat la organele de poliție acesta a recunoscut că numita i-a spus că poate să găsească și alte persoane care doresc să obțină credite, pentru că le va face rost de actele necesare. Este cert că inculpatul i-a instigat pe ceilalți inculpați să accepte depunerea documentației necesară pentru obținerea creditelor. Atât inculpatul, cât și inculpatii și cunoșteau faptul că documentele prezentate la bancă (contracte de muncă și adeverințe de venit) erau false, respectiv faptul că era trecută in mod nereal mențiunea că cei doi sunt angajati la SC SRL sau SC SRL. Inculpata a incercat să acrediteze ideea că in plan subiectiv avea reprezentarea că este angajată la această societate comercială, deși a recunoscut că nu a semnat contractul de muncă, nu s-a prezentat niciodată la serviciu până la momentul depunerii actelor la bancă. Este evident faptul că inculpata nu putea să aibă această reprezentare atâta timp cât nu a semnat nici un înscris in sensul angajării, nu cunoștea unde este sediul firmei și în ce calitate urma să fie angajată. Inculpatul a declarat de asemenea că nu știa nimic despre societatea comercială in numele căreia au fost întocmite inscrisurile.

Instanța a preciat că este dovedită vinovăția inculpatilor si in săvârșirea infracțiunilor de uz de fals pentru că au prezentat documentele false angajatei de la SC Sucursala C in vederea întocmirii dosarelor de credit și in săvârșirea tentativei la infracțiunea de inșelăciune, deoarece au incercat să inducă in eroare reprezentantii băncii cu privire la condiții esențiale pentru incheierea contractelor de credit, prezentând documente false care atestau in mod nereal calitatea lor de salariati. Așa cum s-a arătat mai sus inculpatul i-a instigat pe cei doi să săvârșească infracțiunea de inșelăciune și le-a pus la dispoziție documentele false in lipsa cărora societatea bancară nu putea să întocmească dosarul de credit.

În actul de sesizare s-a reținut in sarcina inculpatului

săvârșirea instigării la infracțiunea de inșelăciune in formă consumată. Așa cum rezultă din cele descrise mai sus inculpatii si au săvârșit infracțiunea de înșelăciune in forma tenativei, deoarece infracțiunea nu s-a consumat prin acordarea creditelor. Instanța apreciază că acest aspect profită inculpatului, chiar dacă întreruperea activității infracționale desfășurată de ceilalți doi inculpati a avut loc independent de voința acestora. Astfel, in sarcina inculpatului a fost reținută prin schimbarea încadrării juridice săvârșirea instigării la infracțiunea de tentativă la înșelăciune prev. de art. 25 raportat Cod Penal la art. 20 Cod Penal, art. 215 alin. 1, 2, 3 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 37 lit. a

Cod Penal

Fapta și vinovăția inculpați lor sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunilor flagrante (12-15), raport de constatare tehnico-știintifică grafică pentru stabilirea autorilor scrisului de completare si a semnăturilor de pe contractele individuale de muncă și adeverințelor de venit (35-47), adresa nr.1487/2007 a ITM C (76), adresa nr.573/2007 emisă de SC SA Sucursala C (116), copia contractelor individuale de muncă încheiate pe numele inculpatilor, (52-55, 60-63), adeverintele de venit emise pe numele inculpatilor si (70,64), cererea de credit, contractul de credit al inculpatei (193-205), cererea de credit a inculpatului (214-224), declarația martorilor (l0l-l02), (l06-109), declarațiile inculpatei (185-197, 35-36 dosar instanță), declarațiile inculpatului (208-213, 37-38 dosar instanță), declarațiile inculpatului (152-163,32-34 dosar instanță).

In drept:

Fapta inculpatului, care in data de 17 ianuarie 2007, a indus in eroare angajații SC SA Sucursala C cu ocazia încheierii contractului de credit pentru suma de 19.700 lei, prin folosirea unui contract individual de muncă și a unei adeverințe de venit ce atestau in mod nereal calitatea sa de angajat al SC SRL și salariul obținut, dobândind astfel un folos material injust, iar in data de 24 ianuarie 2007 prin utilizarea unor acte ce atestau in mod nereal calitatea sa de angajat al aceleiasi societăți comerciale a încercat să inducă in eroare angajații SC Transilvania SA, pentru a-i determina să îi acorde un credit in valoare de 18.200 lei, cerere care i-a fost respinsă pentru motive independente de voința sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune in formă continuată prev. de art. 215 al. 1,2,3 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, art. 41 alin. 2

Cod Penal

Fapta inculpatului care, în datele de 17 ianuarie 2007 și 24 ianuarie 2007, a prezentat reprezentanților băncilor contracte individuale de muncă și adeverințe de venit care atestau in mod nereal calitatea sa de angajat al SC SRL și venitul obținut, pentru a determina acordarea creditelor bancare solicitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals in formă continuată prev. de art. 291 cu Cod Penal aplic. art. 41 a1.2 art.Cod Penal 37 lit.a

Cod Penal

Fapta inculpatului care, în cursul lunii februarie 2007, în baza aceleiasi rezoluții infracționale i-a determinat pe inculpatii si să formuleze cereri la SC SA pentru acordarea unor credite in valoare de 5200 Euro, respectiv 17.000 lei, prin inducerea in eroare a reprezentanților băncii ca urmare a folosirii unor înscrisuri ce atestau în mod nereal calitatea de angajați ai acestora, împrejurare determinantă pentru acordarea creditelor, care nu au fost aprobate din motive independente de voința lor, întruneste elementele constitutive ale instigării la săvârșirea tentativei la infracțiunea de inșelăciune prev. de art. 25 raportat Cod Penal la art. 20 Cod Penal, art. 215 alin. 1,2,3 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 37 lit. a

Cod Penal

Fapta inculpatului care, în luna februarie 2007, în baza aceleiasi rezolutii infracționale i-a determinat pe inculpatii si să utilizeze contracte de muncă si adeverinte de venit care contineau date nereale in privința calității de angajați ai societăților respective și a veniturilor realizate, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de instigare la uz de fals prev. de art. 25 rap.Cod Penal la art. 291 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 art.Cod Penal 37 lit.a

Cod Penal

La încadrarea juridică a infracțiunilor s-au retinut dispozițiile art. 37 lit.a având Cod Penal in vedere că inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al.1, 2 și Cod Penal art. 240 la Cod Penal o pedeapsă rezultantă de 3 ani si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1644/2004 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin decizia penală nr. 259/10.05.2005 a Curții de APEL CLUJ, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 18.04.2006, cu un rest de pedeapsă de 450 zile. Infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis in judecată au fost săvârșite înainte de împlinirea restului rămas neexecutat, fiind incidente dispozițiile legale privind recidiva postcondamnatorie.

Fapta inculpatului care, in data de 01.02.2007, a încercat să inducă in eroare reprezentanții SC SA Sucursala C prin solicitarea unui credit de consum pentru nevoi personale in valoare de 5200 Euro, utilizând un contract individual de muncă și o adeverință de venit care atestau in mod nereal calitatea sa de angajat al SC SRL și veniturile realizate, împrejurări determinante pentru acordarea creditului, care nu s-au acordat din motive independente de voința sa, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de inșelăciune prev. de art. 20 raportat Cod Penal la art. 215 alin. 1, 2, 3

Cod Penal

Fapta inculpatului care, in data de 01.02.2007, a prezentat reprezentanților băncii contractul individual de muncă și adeverința de venit care atestau in mod nereal calitatea sa de angajat al SC SRL și venitul obținut, pentru a determina acordarea creditului bancar solicitat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals in formă continuată prev. de art. 291 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 art.Cod Penal 37 lit.a

Cod Penal

Fapta inculpatei care, în data de 02.02.2007, a încercat să inducă în eroare reprezentanții SC SA Sucursala C prin solicitarea unui credit de consum pentru nevoi personale în valoare de 17.000 lei, utilizând un contract individual de muncă și o adeverință de venit care atestau în mod nereal calitatea sa de angajat al SC SRL și veniturile realizate, împrejurări determinante pentru acordarea creditului, care nu s-au acordat din motive independente de voința sa, întruneste elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 raportat Cod Penal la art. 215 alin. 1, 2, 3

Cod Penal

Fapta inculpatei care, în data de 02.02.2007, a prezentat reprezentanților băncii contractul individual de muncă și adeverința de venit care atestau in mod nereal calitatea sa de angajat al SC SRL și venitul obținut, pentru a determina acordarea creditului bancar solicitat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals in formă continuată prev. de art. 291 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 art.Cod Penal 37 lit.a

Cod Penal

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaților instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod Penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute in partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana inculpati lor. In privința inculpatului, instanța constată că acesta a contribuit esențial la săvârșirea infracțiunilor de către inculpatii si, a reușit să obțină un credit pe baza înscrisurilor falsificate cauzând un prejudiciu de valoare considerabilă.

Inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, este cunoscut cu antecedente penale fiind condamnat anterior pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni. Infracțiunile săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, reieșind din datele dosarului că acesta cunoștea mai multe persoane care puteau să participe la inducerea in eroare a instituțiilor bancare.

In privința inculpaților si instanța a avut în vedere faptul că aceștia au avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul cercetării penale, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, urmând ca în favoarea acestora să fie reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit.a,c

Cod Penal

Raportat la cele de mai sus instanța a aplicat inculpatului următoarele pedepse: 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune in formă continuată prev. de art.215 al. 1,2,3 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, art. 41 alin. 2 Cod Penal, 1 an inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals in formă continuată prev. de art. 291 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 37 lit a Cod Penal, 2 ani inchisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de inșelăciune prev. de art. 25 raportat Cod Penal la art. 20 Cod Penal, art. 215 alin. 1, 2, 3 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 37 lit. a Cod Penal, 1 an inchisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 25 raportat Cod Penal la art. 291 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 37 lit. a Cod Penal, apreciate ca fiind suficiente pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52

Cod Penal

Având in vedere că infracțiunile au fost săvârșite in timpul liberării condiționate, în temeiul art. 61 s Cod Penal-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1644/2004 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin decizia penală nr. 259/1 0.05.2005 a Curții de APEL CLUJ și contopirea restului rămas neexecutat de 450 zile cu pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

In temeiul art. 71 s Cod Penal-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b pe Cod Penal durata executării pedepsei începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 350 alin. 1 instanța C.P.P. a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpat și în temeiul art. 88 a Cod Penal dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 06.02.2007 la zi.

Instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de inșelăciune prev. de art. 20 raportat Cod Penal la art. 215 alin. 1, 2, 3 cu Cod Penal aplicarea art. 74 lit.a, c art.Cod Penal 76 lit. d și Cod Penal 2 luni inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 cu Cod Penal aplicarea art. 74 lit. a,c Cod Penal, art. 76 lit.d Cod Penal, apreciate ca fiind suficiente pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prev. de art. 52

Cod Penal

În temeiul art. 71 s Cod Penal-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b pe Cod Penal durata executării pedepsei.

Instanța a aplicat inculpatei pedeapsa de 1 an inchisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de inșelăciune prev. de art. 20 raportat Cod Penal la art. 215 alin. 1, 2, 3 cu Cod Penal aplicarea art. 74 lit.a, c art.Cod Penal 76 lit. d și Cod Penal 2 luni inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 cu Cod Penal aplicarea art. 74 lit. a,c Cod Penal, art. 76 lit.d Cod Penal, apreciate ca fiind suficiente pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prev. de art. 52

Cod Penal

În temeiul art. 33 lit. a s Cod Penal-a constatat că infracțiunile sunt săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 341it. b s Cod Penal-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, rezultând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 s Cod Penal-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b pe Cod Penal durata executării pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpatilor si instanța a apreciat că scopul sancționator și preventiv poate fi atins și fără executare in regim de detenție având in vedere că inculpații nu au antecedente penale și au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

In temeiul art. 81 instanța Cod Penal a dispus suspendarea condiționata a executării pedepselor de 1 an inchisoare aplicate inculpatilor și pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82

Cod Penal

În temeiul art. 71 alin. 5 s Cod Penal-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepselor principale.

In temeiul art. 359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatilor asupra dispozițiilor art. 83 privind Cod Penal revocarea suspendării condiționate.

Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14, 346 s C.P.P.-a constatat că partea vătămată Transilvania SA nu s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpați, având in vedere că nu i s-a cauzat nici un prejudiciu.

Partea vătămată SC SA a comunicat in cursul urmăririi penale prin adresa de la 242 că nu a suferit nici un prejudiciu până la data de 23.03.2007, motiv pentru care nu s-a constituit parte civilă, urmând ca in măsura in care vor înregistra un prejudiciu, să formuleze pretenții civile față de inculpatul. In cursul procesului penal partea vătămată a fost citată și până la citirea actului de sesizare sau ulterior nu a depus nici un înscris prin care să își modifice poziția exprimată in cursul urmăririi penale. Pentru termenul de judecată din data de 27.09.2007 instanța a admis cererea in probațiune a apărătorilor inculpaților și a efectuat o adresă la SC pentru a se comunica modul in care s-a verificat situația firmelor înscrise pe documentele depuse pentru acordarea creditelor și situația contului inculpatului. Partea vătămată a răspuns instanței comunicând datele solicitate, iar in completare a fost depus un înscris separat prin care s-a menționat că se constituie parte civilă cu suma de 20.421,19 lei, având in vedere că in data de 26.09.2007 creditul a fost trecut integral la restanță. Din înscrisurile depuse de partea vătămată rezultă că s-a constatat producerea prejudiciului doar in data de 26.09.2007, deși infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpat s-a consumat imediat după acordarea creditului, iar reprezentanții băncii au cunoscut faptul că s-au săvârșit fapte de natură penală de către inculpat cu ocazia acordării creditului, încă în faza de urmărire penală. Faptul că la un anumit moment inculpatul nu figura cu restante nu însemna că prejudiciul nu s-a produs.

Raportat la momentul procesual in care a fost trimisă constituirea de parte civilă și având in vedere poziția exprimată de apărătorul inculpatului care a invocat faptul că s-a depășit momentul prevăzut de lege, în temeiul art. 346 alin. 1 raportat C.P.P. la art. 15 alin. 2 instanța C.P.P. a respins ca tardivă acțiunea civilă formulată de partea civilă SA - Sucursala

În temeiul art. 348 s C.P.P.-au desființat înscrisurile falsificate de la filele 48-63 și 69-72, respectiv copiile contractelor individuale de munca si ale adeverintelor falsificate.

În temeiul at. 191 alin. 1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar inculpatii și la plata sumei de 150 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă SC SA B arătând că s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.421,9 lei atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, astfel consideră că inculpatul trebuia să fie obligat la plata despăgubirilor așa cum au fost formulate, solicitând și cheltuieli judiciare în apel.

Inculpatul a declarat apel solicitând achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.e proc.pen. apreciind că se afla în eroare, crezând că este angajat cu contract individual de muncă, la fel crezând și despre cei doi inculpați.

Tribunalul Cluj prin decizia penală nr.63 din 3 martie 2008, în temeiul art.379 pct.1 lit.b proc.pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și de către partea civilă SC SA B împotriva sentinței penale nr.972/9.10.2007 a Judecătoriei Cluj -

În temeiul art.350 proc.pen.s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestului preventiv cu începere de la data de 6.02.2007 la zi.

S-au respins cheltuielile judiciare solicitate în apel d e către SC SA

În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.a fost obligat inculpatul apelant și partea civilă SC SA B la cheltuieli judiciare statului în sumă de câte 100 lei fiecare.

Decizia Tribunalului Cluj și implicit sentința judecătoriei au fost atacate cu recurs de către inculpatul și partea civilă SC B - SA Sucursala

Inculpatul prin recursul promovat a apreciat că se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea dosarului spre rejudecare la Judecătoria Cluj -N fiind incidente motivele de casare prev.de art.385/9 pct.10 și 18 proc.pen.întrucât nu au fost administrate cereri esențiale formulate de inculpat și s-a încălcat dreptul la apărare al acestuia, iar pe de altă parte, recurentul s-a aflat în eroare de fapt cu privire la calitatea sa de angajat în cadrul societății comerciale Barul, având-o ca patroană pe.

În subsidiar, s-a cerut de către recurent achitarea sa în baza art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a proc.pen.întrucât faptei îi lipsește latura subiectivă, intenția de a înșela părțile civile.

Partea civilă, a solicitat admiterea recusului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj -N, întrucât nu a fost legal citată la instanța de fond pe parcursul procesului, iar constituirea de parte civilă a fost greșit respinsă ca tardivă, aceasta fiind formulată în termenul legal.

Apreciază că după repunerea în termen judecătoria va trebui să oblige inculpații la plata sumei de 22350,71 ron cu dobânzile legale până la repararea integrală a prejudiciului.

Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Conform art.1 din Codul d e procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual-penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Legea oprește categoric a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a obține probe.

Potrivit art. 345 alin.1 cod proc.pen. asupra învinuirii aduse inculpatului, instanța hotărâște prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

Art.345 alin.2 din același cod, precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat.

Potrivit art.200 din Codul d e procedură penală, "urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".

Art. 289 cod proc.pen. dispune că "judecarea cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu".

Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penaletrebuie verificate în activitatea de judecatăde către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.

Numai după verificarea efectuată, în aceste condiții, instanța poate reține motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.

Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 62, 63 cod proc.pen. cu referire la art.1, art.200, art.289 cod proc.pen. hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.

Potrivit art.62 din proc.pen. în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească speța sub toate aspectele, pe bază de probe.

Ca atare, săvârșirea cu vinovăție a unei fapte prevăzute de legea penală și care prezintă pericol social trebuie să fie stabilită pe bază de probe, convingerea de vinovăție trebuind a fi certă, așa încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăției, doar acea persoană care a comis o infracțiune.

În consecință, în raport de textul menționat, cu referire la art.17 alin.2 și art.52 din Codul penal, precum și art.1 din Codul d e procedură penală, scopul procesului penal trebuie realizat în așa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului.

În cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești au fost administrate probe, în raport de care instanța a reținut corect starea de fapt, conformă cu realitatea și care dovedesc cert vinovăția recurentului.

Astfel, încă de la înregistrarea cauzei în fața Judecătoriei Cluj -N inculpatul recurent a fost asistat de către apărător ales și care a formulat cereri în probațiune, respectiv în apărarea clientului său.

Astfel, la termenul din 22 mai 2007 s-a solicitat de către apărătorul ales al inculpatului ca audierea acestuia să se efectueze separat de ceilalți coinculpați, cerere încuviințată de către instanță. Oad oua cerere de probațiune a fost formulată la 26 iunie 2007 când apărătorul ales al recurentului a solicitat audierea martorului, cerere de asemenea încuviințată de către judecătorul fondului.

La același termen de judecată, apărătorul inculpatului a solicitat încuviințarea audierii unui alt martor, cerere pe care instanța a respins-o întrucât acest martor nu a fost propus niciodată în vederea audierii nici la urmărirea penală și nici în cursul judecății, martor prin care recurentul intenționan să dovedească că nu i-a instigat pe ceilalți coinculpați la comiterea infracțiunii de înșelăciune.

În aceste condiții, respingerea audierii acestui martor a fost pe deplin justificată de către instanță, proba nefiind concludentă, utilă și nici pertinentă.

Cu toate acestea, la termenul următor, apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar declarația dată de martorul în fața unui notar, declarație autentificată prin care implicarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, declarație extrajudiciară, martorul nefiind audiat nemijlocit, oral și în contradictoriu cu celelalte părți, în fața instanței de fond.

La data de 5 septembrie 2007, la fila 107 din dosar, s-a depus o adresă din partea organelor de poliție din care rezultă că martorul nu mai locuiește la adresa indicată de inculpat, condiții în care nu a putut fi executat mandatul de aducere emis pe numele acestuia.

Apărătorul ales al inculpatului a cerut judecătorului fondului menținerea pe mai departe a dispoziției privind încuviințarea audierii martorului arătând că va depune diligență pentru identificarea noii adrese de domiciliu, instanța menținând cererea recurentului vizând audierea martorului.

La termenul de judecată din 6 septembrie 2007 apărătorul inculpatului recurent a cerut audierea ca martor a învinuitului, cercetat în speță pentru ajutorul dat inculpatului la săvârșirea infracțiunilor, persoană față de care s-a disjuns urmărirea penală, cercetarea sa făcând obiectul unui alt dosar, probă respinsă de instanță ca neconcludentă.

La data de 27 septembrie 2007 apărătorul ales al recurentului a arătat instanței că întrucât nu poate identifica noua adresă a martorului, solicită pe cale de consecință să se revină asupra probei încuviințate.

Față de cele învederate mai sus rezultă fără putință de dubiu că inculpatului recurent i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului "egalității de arme" promovat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, cu privire la acest principiu CEDO precizează că:"exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecăruia o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care, să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale". (a se vedea hotărârea nr.27 din octombrie 1993, Dombo BV versus Olanda).

Mai mult, aceeași curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, "în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate". (hotărârea din 24 februarie 1994, Bendenoun versus Franța).

De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror". (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 decembrie 1992).

Verificând piesele dosarului, se constată că la pronunțarea soluțiilor de către instanța de fond și apel au fost avute în vedere și încuviințate toate probele solicitate de inculpat, dar și cele ale acuzării, probe care dovedesc fără putință de dubiu vinovăția acestuia în săvârșirea faptelor imputate prin actul de inculpare.

Cum probele administrate susțin învinuirea, în cauză nu este incidentă eroarea gravă de fapt ca motiv de casare, care nu privește dreptul suveran al instanței de apreciere a probelor ci, exclusiv discordanța dintre cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce ilustrează nevinovăția inculpatului și care a avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea impusă de materialul probator administrat, ipoteză ce nu se constată în cauză.

Astfel, vinovăția inculpatului rezultă indubitabil chiar din declarațiile sale date în prezența apărătorului la data de 7 februarie 2007 (163) în fața instanței de fond în care precizează că "poate să-și procure acte de la o persoană cu prenumele, fiind vorba de acte necesare pentru obținerea unor credite bancare. Ulterior, în declarațiile de la filele 152-155 precum și 159 recurentul a arătat că a lucrat ca șef de echipă la SC SRL, în altele precizează că a desfășurat activitate în calitate de maistru măcelar ca apoi să revină și să precizeze că a fost încărcător-stivuitor, iar în final, a acreditat ideea că a fost "om de ordine" la SC SRL.

Probele dosarului infirmă categoric însă susținerile inculpatului, care sunt făcute evident cu scopul de a scăpa de răspunderea penală.

Cum potrivit art.64 proc.pen.nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și cea a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.

Dispozițiile art.63 alin.3 proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține, sau de organul care le-a administrat.

Dând sens și disp.art.3 din proc.pen.privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Pe de altă parte, declarația inculpatului dată în faza judecății poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Așa fiind, în declarația de la fila 161-162 din faza de urmărire penală inculpatul arată "recunosc că prin întocmirea actelor respective am solicitat și obținut un credit de la Suc,C, acte care nu reflectă adevărul, întrucât eu nu îndeplineam funcția respectivă și nu aveam un astfel de salariu, cerere care în baza acestor acte, mi-a fost aprobată, acordându-mi-se un credit în valoare de 19.700 lei". Tot în acea declarație inculpatul arată că folosind "acte similare" a încercat să ia un credit și de la Transilvania C în sumă de 14.000 lei însă a fost refuzat.

Eroarea gravă de fapt există atunci când situația de fapt reținută prin hotărârea atacată este contrară actelor și probelor dosarului. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar, pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică. Având în vedere că starea de fapt reținută de instanța a cărei hotărâre a fost atacată cu recurs nu este îndoielnică, inculpatul invocând principiul "in dubio pro reo" nu este incident cazul de casare prevăzut în art.385/9 alin.1 pct.18 proc.pen.

Verificând probele existente în cauză și știut fiind că o eroare gravă de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce afirmă instanța, se poate conchide că există concordanță între probe și hotărârea dată, că s-a acordat eficiență deplină dispozițiilor legale ce reglementează probele și mijloacele de probă.

Pe de altă parte, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat este cea corectă în raport de următoarele aspecte, corect valorizate de către instanța de fond și menținute de instanța de apel, ca urmare a respingerii căii de atac exercitată de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe.

Astfel, cu privire la cea de a doua infracțiune, inculpatul recurent susține că ar fi fost abordat de ceilalți doi coinculpați care i-ar fi cerut să-I ajute să ia un credit, sens în care recurentul arată că "am vorbit cu o doamnă - patroana firmei SRL, i-am spus că am cunoștințe care m-au rugat să-i ajut să ia niște bani din bancă și să le procur acte"în ce privește contractele și adeverințele de venit pe care le-am folosit la solicitarea creditelor pentru mine, nici acestea nu le-am întocmit eu, ci mi le-a redactat, căruia i-am dat înainte, copie după buletinul meu. Este adevărat că nu am lucrat niciodată la firma respectivă ca maistru măcelar, așa cum scria în acele acte. În schimbul întocmirii actelor trebuia să-i dau lui niște bani, fără a stabili ce sumă, pentru fiecare dintre ele".

Rezultă din piesele dosarului că inculpatul a mai fost ajutat și de către numitul în activitatea de înșelăciune, persoană față de care s-a dispus disjungerea cercetărilor, astfel că afirmațiile de genul "nu știam ca actele sunt false" nu sunt reale, sunt neveridice, excluzând ideea unei erori de fapt, latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune fiind dovedită cu prisosință, intenția de a induce în eroare băncile fiind de domeniul evidenței.

Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului apare ca nefondat și se va respinge ca atare în baza art.385¹⁵pct.1 lit.b proc.pen.nefiind incidente motivele de casare vizate de pct.10 și 18 al art.385⁹proc.pen.

Cu privire la recursul părții civile:

În faza de urmărire penală la fila 242 din dosar, Sucursala C precizează că la 7 februarie 2007 nu înregistrează nici un prejudiciu prin acordarea creditului inculpatului recurent, în valoare de 19.700 ron. De asemenea, arată că întrucât nu au suferit vreo pagubă nu se constituie parte civilă.

În fața instanței de fond a fost citată atât SC SA Suc.C la termenele din 19 aprilie 2007, 15 mai 2007, 22 mai 2007, 12 iunie 2007, 26 iunie 2007, cât și SC SA B la termenele din 16 august 2007, 6 septembrie 2007, 27 septembrie 2007. La termenul din 27 septembrie 2007 când s-a declarat terminată cercetarea judecătorească și a avut loc dezbaterea pe fond a cauzei se constată că SC B s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului recurent cu suma de 20.421,19 ron, condiții în care în mod corect instanța de fond a apreciat că această solicitare este tardivă întrucât constituirea de parte civilă în fața instanței se face până la citirea actului de sesizare respectiv până la 22 mai 2007. Ceea ce este de reținut este împrejurarea că deși au fost legal citate ambele unități atât cea din B cât și cea din C, niciuna dintre ele nu s-au prezentat în instanță și nici măcar nu și-au făcut vreo apărare în cauză, ceea ce demonstrează o pasivitate ieșită din comun în apărarea intereselor unității.

În aceste condiții, constatându-se că ambele unități au fost legal citate încă din faza de urmărire penală și pe tot parcursul procesului penal, dar neînțelegând să-și facă vreo apărare în cauză, se va reține că nu este incident cazul de casare reglementat de pct.21 al art.385⁹proc.pen. deoarece partea civilă a fost legal citată la toate termenele de judecată și așa cum avocatul precizează, "SC B și SC C nu sunt două entități diferite ci o singură unitate".

Așa fiind, și recursul părții civile se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.

În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorar apărător oficiu pentru av. ce se va achita din

Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul și partea civilă vor fi obligați să achite fiecare statului câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorar apărător din oficiu pentru inculpatul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă SC B SA, Sucursala C și a inculpatului, născut la 7.08.1957, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.63/A din 3 martie 2008 a Tribunalului Cluj.

Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru avocat din oficiu.

Obligă pe inculpat și pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 27 mai 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - - -

Red./PD/CA

06.06.2008 - 4 ex.

Jud.fond.

Jud.apel:;

Președinte:Maria Boer
Judecători:Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 342/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 342/2008. Curtea de Apel Cluj