Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 344
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă fiind inculpatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent arată că a luat legătura telefonic cu inculpatul, care i-a precizat că va veni la acest termen, însă nu a ajuns până la acest moment. Precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat. Solicită a se ave în vedere că inculpatul avea permisul anulat, iar aceste verificări nu au fost efectuate de către organele de poliție și nici de instanța de judecată. Apreciază că încadrarea corectă ar fi art. 86 al.2 din OUG 195/2002, care prevede limitele pedepsei între 6 luni și 3 ani sau amendă.
Față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului solicită, în conformitate cu disp. art. 76 al.1 lit. d din Codul penal, redozarea pedepsei sub minimul special.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Consideră că instanța de fond și instanța de apel a apreciat corect situația de fapt și a aplicat o pedeapsa corectă, însă opinează că ar trebui reținut aspectul invocat, respectiv faptul că inculpatul avea permisul anulat.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 3255/28.10.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
"Condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.01.1968 în comuna, sat, județul I, CNP: -, căsătorit, studii 10 clase, muncitor, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b Cod penal, la o pedeapsă de 1 (un) an și 6(șase) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b din Codul penal.
Condamnă același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având o alcoolemie peste limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b Cod penal, la o pedeapsă de 1 (un) an și 6(șase) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b din Codul penal.
În temeiul art. 34 lit. b Cod penal, raportat la art. 33 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6(șase) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b din Codul penal.
În temeiul art. 349 Cod procedură penală, raportat la art. 189 Cod procedură penală și 191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 350 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în cuantumul cărora fiind inclusă și suma de 100 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din faza de judecată (delegație nr. 5815 din 11.08.2008 emisă de Baroul Iași ), ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției."
Pentru a se hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:
"În seara zilei de 04.09.2007, inculpatul -, după ce a consumat băuturi alcoolice într-un bar situat în comuna, județul I, în jurul orei 23.30, s-a urcat la volanul autoturismului marca Oltcit, cu numărul de înmatriculare -, conducând autoturismul pe drumurile publice, din comuna până în municipiul
În jurul orelor 00.50, în timp ce conducea autoturismul menționat pe str. -, la intersecția cu strada -, în municipiul I, inculpatul a fost oprit regulamentar în trafic de către un echipaj de poliție, în autoturism aflându-se și martorii, -, și. Întrucât inculpatul, conducător al autovehiculului, prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul alcooltest, constatându-se că avea în aerul expirat, la orele 00.57, 0,61 mg/l alcool.
Inculpatul a fost condus ulterior la Spitalul Parhon din municipiul I unde i-au fost recoltate două probe de sânge, la interval de o oră între ele, în vederea stabilirii alcoolemiei. Buletinul de examinare clinică a concluzionat în sensul că inculpatul pare sub influența băuturilor alcoolice, el declarând, cu această ocazie, că a consumat, în intervalul orar 19 - 21.00 din data de 04.09.2007, 1500 ml. bere.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.2366-7 din 06.09.2007 al IML Iar ezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,20g/l alcool în sânge la prima probă (orele 01.15), respectiv 1,05g/ alcool în sânge la a doua probă (orele 02.15).
De asemenea, cu ocazia identificării în trafic a inculpatului, s-a constatat că acesta nu deține permis de conducere.
În ceea ce privește atitudinea inculpatului -, se reține că acesta, pe parcursul procesului penal, a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că nu are permis de conducere și că a condus autoturismul fiind sub influența băuturilor alcoolice.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță, rezultă din analiza coroborată a declarațiilor inculpatului -, în conformitate cu prevederile art. 69 Cod de procedură penală, cu declarațiile martorilor, cu aspectele menționate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.2366-7 din 06.09.2007 și buletinul de examinare clinică, după cum și în adresa nr.- din 01.09.2007 a Serviciului Poliției Rutiere
Astfel, inculpatul a arătat că, în seara zilei de 04.09.2007, după ce a consumat băuturi alcoolice într-un bar din comuna, respectiv 2 beri a câte 0.5. fiecare, în jurul orelor 23.30, dorind să se plimbe cu mașina s-a urcat la volanul autoturismului marca Oltcit, cu numărul de înmatriculare -, și s-a îndreptat spre municipiul Aici s-a întâlnit cu martorii, -, și, și, după un scurt interval de timp, a pornit înapoi spre localitatea de domiciliu împreună cu aceștia. Pe strada -, însă, la intersecția cu strada -, a fost oprit de un echipaj de poliție care a procedat la testarea lui cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,61 mg/l alcool. A fost condus apoi la Spitalul Parhon din municipiul I unde i-au fost recoltate două probe de sânge. În declarațiile sale, în plus față de cele arătate, inculpatul a precizat că nu mai deține permis de conducere din anul 1996, când acesta i-a fost anulat ca urmare a faptului că a condus sub influența băuturilor alcoolice.
Situația de fapt descrisă de către inculpatul - este confirmată de declarațiile martorilor prezenți în autoturism la momentul identificării în trafic a acestuia, respectiv, -, și. Aspectele relatate de acești martori sunt concordante în stabilirea locului și a perioadei de timp în care a fost surprins inculpatul și a modului în care a fost probată starea în care se afla acesta.
Martorul, care în momentul opririi autoturismului de către echipajul Poliței Rutiere se afla pe bancheta din spate alături de soția sa, și martorul -, au arătat că, în seara zilei de 04.09.2007, în jurul orelor 23.00, împreună cu persoanele arătate, aștepta în zona - Iom așină de ocazie pentru a se întoarce în localitatea de domiciliu, comuna. L-a observat la un moment dat pe inculpatul -, consătean cu ei, și cunoscând că acesta are mașină, martorul a apelat la el pentru a- lua la întoarcere în comuna. În jurul orelor 00.50, în timp ce se aflau în autoturismul inculpatului, au fost opriți de un echipaj de poliție, la intersecția dintre strada - și strada -. Apreciind că inculpatul, șofer al autovehiculului, se afla sub influența alcoolului, organele de poliție au procedat la testarea lui cu aparatul alcooltest. Martorul confirmă atât rezultatul obținut, anume 0,61 mg/l alcool cât și declarația dată de inculpat, potrivit căreia a consumat anterior băuturi alcoolice. Ca urmare, în jurul orelor 01.15, echipajul de poliție l-a condus pe inculpat la Spitalul de Urgență Parhon, unde i-au fost recoltate două probe de sânge. Aceleași împrejurări sunt relevate și de declarațiile celorlalți martori.
Din aspectele consemnate în procesul-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii coroborate cu declarațiile martorilor, cu rezultatele înscrise în buletinul de examinare clinică și în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2366 din 06.09.2007 a IML I, se reține faptul că inculpatului i-au fost recoltate probe biologice de sânge, concluzionându-se că la orele 01.15 inculpatul avea o alcoolemie de 1,20g/l, iar la orele 02.15 nivelul alcoolemiei era de 1,05g/ Cu ocazia examinării clinice, inculpatul a declarat că a consumat, fără să fi mâncat înainte, 1500 ml. bere, în intervalul orar 19.00-21.00 din data de 04.09.2007.
Adresa nr.- din 01.09.2007 a Serviciului Poliției Rutiere I, a atestat faptul că inculpatul - nu figurează cu permis de conducere în baza de date națională. Însuși inculpatul, în declarațiile sale a arătat că nu mai posedă permis de conducere din anul 1996, acesta fiindu-i anulat ca urmare a faptului că a condus sub influența băuturilor alcoolice.
Față de probatoriul administrat instanța, în conformitate cu prevederile art. 345 alin.2 Cod de procedură penală, constată că faptele reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței există, constituie infracțiuni și au fost săvârșită de către acesta.
În drept,
Fapta inculpatului - care, în data de 05.09.2007, în jurul orelor 00.50, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Oltcit cu numărul de înmatriculare -, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 OUG nr.195/2002 republicată.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a fost realizat de către inculpat prin activitatea de conducere pe drumurile publice (din comuna până în municipiul I și în I, pe strada -), a autoturismului marca Oltcit, cu număr de înmatriculare -, fără a poseda permis de conducere. Urmarea imediată a constat în generarea unei stări de pericol pentru siguranța celorlalți participanți la traficul rutier, între acțiunea inculpatului și rezultatul socialmente periculos fiind stabilită o legătură de cauzalitate directă.
Sub aspectul laturii subiective, se reține că inculpatul - a săvârșit fapta cu intenție indirectă, ca formă a vinovăției, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal. Astfel, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, știind, așa după cum a declarat, că nu deține permis de conducere, dar a adoptat o atitudine indiferentă față de urmarea socialmente periculoasă (periclitarea siguranței circulației pe drumurile publice), acceptând posibilitatea producerii acesteia.
II. Fapta inculpatului - care, în data de 05.09.2007, în jurul orelor 00.50, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Oltcit, cu numărul de înmatriculare -, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală (1,20g/l - 1,05 g/l) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având o alcoolemie peste limita legală (0,80g/l), faptă prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de fapta inculpatului de a se urca la volanul autoturismului marca Oltcit, cu numărul de înmatriculare -, și de a conduce pe drumurile publice, în condițiile în care anterior consumase băuturi alcoolice.
Urmarea imediată a constat în generarea unei stări de pericol pentru siguranța sa și a celorlalți participanți la traficul rutier, din momentul în care inculpatul, după consumarea băuturilor alcoolice, s-a urcat la volanul autovehiculului și a început deplasarea pe drumurile publice (între comuna și municipiul I, precum și în municipiul I, pe strada -).
Instanța a apreciat că între elementul material al laturii obiective și starea de pericol creată există un raport direct de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de către inculpat cu intenție indirectă, în condițiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b din Codul penal. Astfel, inculpatul a prevăzut faptul că, prin urcarea sa la volan și conducerea autoturismului în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, ar putea pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, rezultat pe care nu l-a urmărit, însă a acceptat producerea lui.
Prima instanță a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma concursului ideal de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit. b Cod penal. Aceasta întrucât, acțiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice autoturismul marca Oltcit, cu numărul de înmatriculare -, datorită împrejurărilor în care a avut loc, și anume, fără a deține permisul de conducere impus de legislația rutieră și având o alcoolemie peste limita legală - 0,80g/l, întrunește elementele infracțiunilor de "conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere", prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată și de "conducere pe drumurile publice a unui autoturism având o alcoolemie peste limita legală", prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.
De asemenea, din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului -, rezultă că acesta a săvârșit faptele pentru care este cercetat în cauza de față în stare de recidivă postexecutorie. Primul termen al recidivei este dat de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 5185/22.10.02 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 99/06.02.2003 a Curții de APEL IAȘI. Din executarea acestei pedepse, inculpatul - a fost liberat condiționat la data de 04.03.2005, având un rest neexecutat de 314 zile închisoare. Având în vedere faptul că nu s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească pentru condamnarea ce constituie primul termen al recidivei, până la momentul comiterii infracțiunilor din prezenta cauză, care constituie, fiecare în parte, cel de-al doilea termen al recidivei postexecutorii, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
La stabilirea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele legale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile comise (1 la 5 ani, conform art. 86 alin.1 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002); gradul de pericol social concret; urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Gradul de pericol social al faptei este determinat de pluralitatea actelor infracționale aflate în concurs, de gradul de alcoolemie din sânge, de starea de pericol creată siguranței circulației pe drumurile publice, de prezența în trafic a inculpatului, fără permis de conducere și aflat sub influența băuturilor alcoolice. Acest ultim aspect atrage atenția asupra consecințelor inevitabile generate de influența alcoolului, precum diminuarea puterii de discernământ, a capacității de concentrare și de atenție, alterarea reflexelor și a timpului de reacție.
Referitor la persoana inculpatului, prima instanță a reținut că acesta a săvârșit prezenta infracțiune în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce reprezintă o circumstanță personală de agravare a răspunderii penale. Inculpatul - mai săvârșit anterior infracțiuni de "conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere", infracțiune prevăzută și pedepsită, la momentul condamnărilor anterioare a inculpatului, de art.36 alin.1 din Decretul 328/1966, ceea ce denotă o perseverență și o specializare în acest comportament infracțional.
Mai mult decât atât, se relevă o periculozitate socială crescută, cât timp inculpatul, după condamnări succesive, a continuat în astfel de preocupări, aspect care vădește o nesocotire gravă a relațiilor sociale normale într-o comunitate, dar și a dispozițiilor legale imperative. În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este tras la răspundere penală, dar se reține că recunoașterea acestuia vine pe fondul surprinderii sale în flagrant și a existenței unor probe certe de vinovăție.
Față de aceste aspecte, prima instanță nu a dat valoare juridică înscrisului depus de către inculpat în cursul cercetării judecătorești, în sensul reținerii circumstanțelor atenuante, motivat de faptul că, așa cum rezultă din fișa de cazier, inculpatul a dat dovadă de perseverență în săvârșirea faptelor incriminate ca infracțiuni privind circulația pe drumurile publice, reiterând comportamentul infracțional. Acest înscris, care constituie o caracterizare a inculpatului de la locul de muncă, a fost avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei în limitele prevăzute de lege.
În consecință, având în vedere că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost comise de acesta cu forma de vinovăție cerută de lege, în temeiul art.345 alin.2 Cod procedură penală, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea, dozate corespunzător atingerii scopurilor și funcțiilor acestora, orientate spre minimul special prevăzut de lege, în raport de conduita procesuală a inculpatului și de cele consemnate în caracterizarea depusă la dosar, prin proporționalizare și cu pericolul social concret constatat și prezentat mai sus.
Față de împrejurarea că infracțiunile au fost săvârșite în concurs, instanța a contopit, în temeiul art.34 alin.1 lit. b raportat la art.33 alin.1 lit. b Cod penal pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Instanța a apreciat că, în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, este necesară aplicarea unei pedepse peste minimul special prevăzut de lege, cu modalitatea de executare în stare de detenție, pentru reeducarea inculpatului, în sensul formării unei atitudini corecte față de ordinea de drept, modalitate de executare obligatorie în raport de incidența recidivei reținute în cauză, urmând ca prin executarea acestei pedepse să fie atins scopul preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal.
În temeiul art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului -, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și b Cod penal.
La alegerea pedepsei accesorii instanța a ținut cont de pericolul social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de circumstanțele de săvârșire. De asemenea, a avut în vedere principiul constituțional conform căruia restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, de hotărârile CEDO care fac parte din dreptul intern, precum și de dispozițiile Deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cărora, prevederile art. 71 din Codul penal se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Astfel, este justificată interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b, datorită nedemnității de care a dat dovadă inculpatul săvârșind infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze, și a lipsei sale de respect și considerație față de valorile sociale apărate prin lege. Referitor la dreptul prevăzut de art.64 alin.1 lit. a teza I, având în vedere cauza "Hirst contra Marii Britanii" în care Curtea Europeană stabilește imposibilitatea interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii, instanța consideră că, față de natura infracțiunilor săvârșite, de natura și gravitatea pedepsei principale aplicate, nu este proporțională și nu se impune restrângerea acestui drept.
Instanța nu a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 litera c Cod penal, având în vedere că infracțiunea nu a fost săvârșită de către acesta folosindu-se de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura. De asemenea, nu a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d, respectiv interzicerea drepturilor părintești, întrucât, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, aplicarea de drept a acesteia reprezintă o ingerință nejustificată în viața de familie, iar în cauza de față, dată fiind natura infracțiunilor săvârșite nu se impune restrângerea acestui drept.
În temeiul art.349 raportat la art.189 și art.191 alin.1 Cod proc. pen. față de culpa procesuală a inculpatului, acesta a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare, atât cele din faza de urmărire penală cât și cele din cursul judecății, în cuantum de 350 lei, în care este inclusiv onorariul apărătorului din oficiu în faza de judecată, în cuantum de 100 lei (delegația nr.5815/11.08.08 emisă de Baroul Iași ), care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției."
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin declarația de apel, inculpatul nu și-a motivat calea de atac promovată. Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezenta la termenul de judecată acordat de instanța de control judiciar pentru a-și motiva apelul formulat. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul-apelant a solicitat redozarea pedepsei aplicate, apreciind faptul că, deși recidivist, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă mult prea aspră.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul de față este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu corespunzător, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici. Într-adevăr, din analiza coroborată a procesului-verbal de depistare și constatare, a declarațiilor martorilor oculari, -, și, a buletinului de examinare clinică, a rezultatului alcooltestului, a buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei și a declarațiilor inculpatului rezultă, fără echivoc, că, în seara zilei de 04.09.2007, în jurul orelor 00.50, apelantul a condus pe drumurile publice din I un autoturism marca Oltcit, cu numărul de înmatriculare -, în condițiile în care avea în sânge o alcoolemie de cel puțin 1,20 gr. %o alcool pur în sânge, cu mult peste limita legală de 0,80 gr. %o, și nu poseda permis de conducere. De altfel, inculpatul-apelant a recunoscut și regretat constant, comiterea infracțiunilor imputate.
Prima instanță a încadrat corect din punct de vedere juridic faptele reținute în sarcina inculpatului. Astfel, infracțiunile săvârșite de inculpat sunt prevăzute de art.86 alin.1 OUG nr.195/2002 republicată și art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată. În mod corect a reținut prima instanță incidența dispozițiilor art. 33 lit. b Cod penal, privind comiterea infracțiunilor în concurs ideal.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor stabilite și, ulterior, a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, atât limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială (de la 1 la 5 ani închisoare), modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, gradul de pericol social concret al acestora, urmările produse și care s-ar fi putut produce, cât și valoarea concretă a alcoolemiei. Pe de altă parte, s-a ținut cont și de faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, dovedind perseverență infracțională în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, prin care s-au adus atingere acelorași relații sociale ocrotite de lege, fiind necesară o intervenție categorică și promptă. S-au avut în vedere și circumstanțele sale personale deduse din atitudinea sa procesuală corectă, de recunoaștere constantă a faptei și de cooperare cu autoritățile judiciare. Această împrejurare a fost corect valorificată, pedepsele stabilite fiind într-un cuantum orientat spre limita minimă prevăzută de lege.
În funcție de toate aceste criterii, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe care a dozat-o corespunzător și care nu se impune a fi redusă. Astfel, valoarea alcoolemiei și împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunilor sunt împrejurări ce relevă că nu se impune reducerea pedepsei aplicate.
Corect a fost individualizată și pedeapsa accesorie.
Prin urmare, criticile apelantului - formulate prin intermediul avocatului din oficiu - privitoare la cuantumul pedepsei aplicate sunt vădit nefondate.
În termenul legal prevăzut de art.3853alin.1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpat și criticate ca nelegale și netemeinice.
Prin recursul declarat, inculpatul a invocat greșita încadrare juridică a faptei de conducere fără permis, susținând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din OUG195/2002 întrucât avea permisul de conducere anulat.
Pe planul individualizării pedepselor, recurentul a criticat soluția instanțelor ce nu au dat eficiență împrejurărilor care atenuează răspunderea penală - atitudinea după săvârșirea faptelor, prezența în fața organelor judiciare, comportarea sinceră, faptul că are în întreținere copii minori și un loc de muncă permanent - considerând că aceste elemente justifică reducerea pedepselor până la limita minimului special sau sub acesta până la minimul general.
Curtea, verificând hotărârile pronunțate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vor fi analizate în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art.3859pct.14 și 17 Cod procedură penală, constată următoarele:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză rezultă că în mod judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, stabilind la rândul ei vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor, în raport cu situația de fapt reținută ce este în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească.
Soluția de condamnare a inculpatului - dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind bazată pe procesul-verbal de depistare și constatare, declarațiile martorilor oculari, și, buletinul de examinare clinică, rezultatul alcooltestului, buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, adresa emisă de Serviciul Poliției Rutiere I și declarațiile date de inculpat, probe ce dovedesc cu certitudine că inculpatul -, în data de 5.09.2007, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Oltcit, fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În raport cu situația de fapt reținută, activitatea infracțională desfășurată de inculpat se circumscrie dispozițiilor art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 și art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit. "b" Cod penal și art.33 lit. "b" Cod penal.
Prin recursul declarat, inculpatul a criticat reținerea de către prima instanță a infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG195/2002, susținând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din OUG195/2002.
Critica formulată nu este fondată.
În speță, din adresa nr.- din 1.09.2007, emisă de Serviciul Poliției Rutiere I rezultă că inculpatul nu figurează cu permis de conducere.
Așa fiind, Curtea constată că evaluarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului este corectă, legală și corespunzătoare situației de fapt relevate de probe și conținutului constitutiv al normelor de incriminare.
Verificându-se hotărârile recurate și sub aspectul individualizării pedepselor - criticat de recurent - Curtea constată că s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor stipulate în art.72 Cod penal, ținându-se seama atât de gradul de pericol social concret al faptelor, de importanța valorilor sociale lezate - infracțiunile prevăzute de OUG195/2002 fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal, fapte ce pot avea consecințe imprevizibile de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri -, de condițiile concrete de comitere a faptelor, valoarea mare a alcoolemiei, cât și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului - atitudinea procesuală sinceră, dar și persistența în activitatea infracțională, fiind recidivist postexecutoriu.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor stabilite de instanța fondului ce a manifestat suficientă clemență prin dozarea pedepselor spre minimul special prevăzut de textele sancționatorii și a dispus executarea pedepsei celei mai grele, fără aplicarea vreunui spor permis de lege în cazul contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente.
Împrejurările invocate de recurent privind situația familială și buna conduită la locul de muncă nu justifică prin ele însele considerarea lor ca circumstanțe atenuante și în consecință atragerea aplicării unor pedepse reduse, ele trebuie raportate la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, la urmările lor, elemente care, în speță, conduc la concluzia că nu se justifică reducerea pedepselor sub limitele stabilite de prima instanță.
În consecință, Curtea constată că nu poate fi reținută critica inculpatului deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, astfel că pedeapsa aplicată cu executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Pentru considerentele expuse anterior, motivele de recurs invocate de inculpat fiind neîntemeiate, iar, din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art.3859Cod procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva Deciziei penale nr.26 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare suportate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr.26 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
18.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Otilia Susanu, Maria Cenușă
