Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 342/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 342
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 446 din data de 06 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită citarea inculpatului cu mandat de aducere, pentru a se stabili exact dacă inculpatul este plecat din țară, așa cum rezultă din citația restituită, pentru a nu exista nici un dubiu, ținând cont și de faptul că este primul termen de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului recurent precizează că inculpatul a fost în țară de sărbători. Nu se opune la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, ca inculpatul să fie citat cu mandat de aducere.
Instanța, asupra solicitării reprezentantului Ministerului Public, constată că nu se impune citarea cu mandat de aducere a inculpatului, motivat de faptul că în cauză s-au acordat patru termene de judecată, iar inculpatul a fost citat, atât la domiciliile indicate, cu mențiunea de a se prezenta în vederea audierii, cât și prin afișare la ușa Consiliului Local.
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, față de motivele expuse pe larg în nota scrisă depusă la dosar.
Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este excesivă.
Solicită, în principal, achitarea inculpatului, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate inculpatul și aplicarea unei pedepse mai mici, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.
Din datele dosarului rezultă că pentru infracțiunea de tentativă de viol, s-a desistat, iar în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, arată că nu rezultă că ușa, care era asigurată cu un zăvor, ar fi fost forțată.
Din primul moment, inculpatul și-a susținut nevinovăția, iar față de actele dosarului, solicită aplicarea principiului "in dubio pro reo".
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, iar în ceea ce privește argumentul invocat de apărare cu privire la existența unui dubiu, solicită a se avea în vedere că acest dubiu a fost înlăturat de instanța de fond și instanța de apel. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, într-o primă poziție, a participat la reconstituire, martorii asistenți au semnat procesul verbal, iar la momentul reconstituirii, inculpatul a avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, dacă nu era vinovat.
Susținerea apărării cu privire la faptul că nu a existat o forțare, apreciază că nici nu era necesar a se forța ușa, atât timp cât inculpatul a intrat în locuința părții vătămate la o oră târzie iar pătrunderea în locuința părții vătămate, în miez de noapte, oricum era calificată ca " violare de domiciliu". Din planșele foto existente la dosar rezultă că acel prin care se asigura ușa, exista, însă nu exista suportul de prindere.
Referitor la desistare, apreciază că nu poate fi primită o astfel de susținere întrucât, practic inculpatul nu s-a desistat, partea vătămată a ripostat, apoi a intervenit o terță persoană, ceea ce l-a făcut pe inculpat să renunțe.
Cu privire la reindividualizarea pedepsei, apreciază că pedeapsa fiind minimă s-ar putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. pe o reducere rezonabilă a pedepsei aplicată inculpatului, de la 3 ani la 2 ani pentru ca pedeapsa ce urmează a fi aplicată, să nu cadă în derizoriu.
Formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Av. pentru inculpatul recurent, solicitând cuvântul în replică arată că martorii audiați au precizat că inculpatul a fost ridicat de către organele de poliție și a fost lovit pentru a da declarație.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de fată;
Prin sentința penală nr. 1865/10.06.2008 Judecătoria Iașia condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.08.1987 în I, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:
- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 din Codul penal.
- 1 (un) an și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 din Codul penal.
S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză, comise la data de 11/12.06.2006, sunt concurente cu cea comisă la data de 08.05.2005, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art.861, raportat la art.110 Cod penal, prin sentința penală nr.404/13.06.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr- a Curții de APEL IAȘI, modificată în latură civilă și rămasă definitivă prin decizia penală nr2579/14.05.2007 a.
În baza art.865Cod penal s-a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21lit. a cu aplicarea art.99 Cod penal, art.74 lit. a, c Cod penal și art.76 lit. c Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.404/13.06.2006 a Tribunalului Iași.
În baza art.36 alin.1, 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa mai grea de 3 ( trei ) ani închisoare, în regim de detenție.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată, domiciliată în sat și comuna, județul I, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 Codul d e procedură penală a fost inculpatul să plătească statului suma de 300 lei."
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 11/12.06.2007 partea vătămată se afla la domiciliul său, singură, iar în jurul orei 23:30, s-a așezat în pat. La scurt timp după aceea, în locuință a pătruns un, împingând ușa. ul a întrebat-o dacă " este acasă?" și, la răspunsul ei negativ, a mers peste ea în pat, i-a rupt fusta cu care era îmbrăcată și i-a spus să tacă. Acel a încercat să o violeze, însă ea s-a opus, și, când i-a spus că urmează să vină să-i restituie căruța, acesta a plecat. Partea vătămată susține, de asemenea că i-a spus tânărului că l-a recunoscut că este fiul lui, după care acesta nu a mai spus nimic și a plecat ieșind din curte prin spatele casei.
În plângerea consemnată în proces verbal, partea vătămată a arătat faptul că tânărul se afla în stare de ebrietate, întrucât mirosea a băutură.
Potrivit certificatului medico legal partea vătămată prezenta echimoze și fractură arc post coasta a IX-a, care pot data din 11/12.06.2006, care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, au putut fi provocate prin lovire cu mijloace contondente.
Deși legal citată, partea vătămată nu s-a prezentat în fața instanței pentru a putea fi ascultată.
În ziua de 12.06.2007, la domiciliul părții vătămate s-au efectuat cercetări la fața locului și o reconstituire la care au participat, atât partea vătămată cât și inculpatul. Cu acest prilej, potrivit procesului-verbal întocmit, s-a constat că intrarea în locuință se face printr-o ușă din lemn, având un sistem de închidere tip "" și, pentru asigurare, un din metal, iar partea care asigura ul lipsea din tocul ușii. Acest aspect rezultă și din fotografia nr.5 din planșa fotografică, de la fila 31 din dosarul de urmărire penală, unde se constată că, în tocul ușii nu este nimic care să oprească ul iar în planșa foto se consemnează că este vorba de "detaliu metalic al sistemului de asigurare de la ușa de acces "ce nu prezintă urme de forțare". În declarația dată cu prilejul reconstituirii, inculpatul a arătat că ușile nu erau asigurate cu nici un sistem de închidere. Deși partea vătămată a susținut că a asigurat ușa cu ul metalic, instanța nu a reținut acest aspect, deoarece în tocul ușii nu s-au găsit urme de forțare.
Atât partea vătămată cât și inculpatul au arătat cum s-au întâmplat evenimentele, declarațiile date de părți în ziua de 12.06.2006 coroborându-se, în ceea ce-l privește pe inculpat, instanța având în vedere declarațiile date cu prilejul reconstituirii și ce de a doua declarație dată în ziua respectivă, în cuprinsul căreia au fost relatate evenimentele, astfel cum au fost reținute.
Inițial inculpatul, în declarația dată în ziua de 12.06.2006, în fața lucrătorului de poliție, a arătat că a consumat băuturi alcoolice cu, a plecat spre casă, s-a întâlnit cu și s-au plimbat cu căruța prin sat, după care, împreună cu acesta, a mers la domiciliu părții vătămate unde a lăsat calul și căruța, plecând apoi fiecare spre locuința lui. În fața scării în care locuiește, s-a întâlnit cu și pe care i-a salutat, mergând la domiciliul său unde a stat restul nopții.
Ulterior, în declarația dată în prezența apărătorului ales, inculpatul nu a mai dorit să dea declarație în cauză, la prezentarea materialului de urmărire penală arătând că nu-și mai menține declarațiile deoarece era în stare de ebrietate și a scris ce i-a dictat lucrătorul de poliție. A precizat că nu recunoaște săvârșirea faptei deoarece era în stare de ebrietate și nu își mai amintește ce a făcut. În fața instanței, inculpatul nu a dorit să dea declarație și, prin apărătorul ales a solicitat proba cu martorul, la audierea căruia a renunțat ulterior și proba cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar o caracterizare întocmită de preotul paroh.
In cursul urmăririi penale au fost ascultați martorii indicați de către inculpat în declarațiile date.
Cu privire la martorii și, instanța a constatat imposibilitatea audierii lor în cursul judecății la termenul din 30.10.2007, deoarece aceștia erau plecați la muncă în Italia, avându-se în vedere declarațiile acestora date în cursul urmăririi penale.
Astfel, în cursul urmăririi penale, martorul a declarat că în ziua de 11.06.2006, în jurul orei 23:30, mergând prin centrul comunei, în căruță sa s-a urcat inculpatul, mergând împreună la discoteca "" din, la cererea inculpatului. Martorul a precizat că deoarece nu era nimeni în discotecă, au mers împreună la bunica martorului, partea vătămată pentru a lăsa calul și căruța, după care, în jurul orei 24:00, martorul a plecat la cealaltă bunică a sa -, iar inculpatul a plecat spre casă.
Martorul a precizat că l-a văzut pe inculpat în ziua de 11.06.2006, în jurul orelor 23:30 în centul comunei în căruță cu martorul, în timp ce stătea pe scările din fața blocului în care locuia inculpatul împreună cu martora -. Martorul a declarat că a stat împreună cu martora - în noaptea de 11/12.06.2006 până în jurul orei 01:30, timp în care nu l-a observat pe inculpat întrând sau ieșind din scara blocului.
Aceste două declarații se coroborează cu susținerile martorei -, atât din timpul urmăririi cât și din timpul judecății, cum că în data de 11.06.2006 l-a văzut pe inculpat în jurul orelor 23:30 în căruță cu martorul, după care a stat în fața scării blocului cu martorul până în jurul orei 01:30, timp în care nu l-a observat pe inculpat intrând sau ieșind din scară.
Declarațiile acestor martori înlătură susținerile inculpatului referitoare la faptul că s-a întors la domiciliul să, în jurul miezului nopții.
Cu prilejul efectuării reconstituirii, la domiciliul părții vătămate au fost prezenți martorii și.
Dacă în cursul urmăririi penale ambii martori au arătat că au asistat la reconstituire și au auzit când, atât partea vătămată cât și inculpatul, au relatat cele întâmplate, astfel cum au fost anterior reținute, în cursul cercetării judecătorești, declarațiile acestora s-au schimbat.
Astfel, dacă inițial martorul a declarat că a auzit susținerile părților, inclusiv faptul că partea vătămată i-a spus inculpatului că l-a recunoscut și a văzut când martora a fost chemată de lucrătorul de poliție însă nu-și mai amintește dacă a intrat în curte, ulterior, în declarația dată la data de 08.01.2008, luată la cererea inculpatului, prin apărătorul ales, să arate că nu a auzit declarațiile părților și și-a amintit faptul că, în acea perioadă martora era certată cu partea vătămată astfel că nu a intrat în curte.
Aceeași atitudine a avut-o și martora în cursul cercetării judecătorești, când a arătat că a semnat declarația din cursul urmării penale fără aoc iti sau a-i fi citită, nu a participat la reconstituire, nu a auzit nimic în acea noapte, nu l-a văzut pe inculpat în curtea părții vătămate.
Instanța a apreciat că martorii nu au justificat credibil schimbarea declarațiilor, martorul relatând a doua zi după comiterea faptei aspecte ce nu erau cunoscute decât de persoanele implicate. În ceea ce privește schimbarea declarației martorei, instanța a apreciat că aceasta s-a produs pe fondul conflictului dintre ea și partea vătămată.
De asemenea, instanța a apreciat că susținerile inculpatului nu sunt dovedite de probele administrate în cauză iar apărarea acestuia, în sensul că era în stare de ebrietate și nu își mai amintește cele întâmplate nu este de natură a-l exonera de răspundere penală.
Instanța a apreciat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită de probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, astfel cum au fost menționate, respectiv: declarația părții vătămate; certificat medico-legal nr. 1207/14.07.2006; proces verbal de cercetare la fața locului și reconstituire; declarațiile martorilor,; planșe foto efectuate cu ocazia cercetării la fața locului și reconstituirii.
În drept, fapta inculpatului de a pătrunde fără drept în locuința părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, fapta s-a realizat printr-o acțiune de a pătrunde, de a intra în locuința părții vătămate, în camera în care aceasta locuia, fără drept și fără a avea permisiunea părții vătămate, fiind irelevant în cauză modul în care s-a realizat aceasta. Deoarece pătrunderea s-a realizat în timpul nopții, când posibilitățile de apărare ale părții vătămate sunt mai reduse, instanța a reținut aplicarea agravantei menționate de alin.2 al art.192 Cod penal.
Infracțiunea a fost săvârșită de inculpat cu intenție directă, în forma prevăzută de art.19 alin.1pct.1 lit. a Cod penal, inculpatul prevăzând și urmărind producerea rezultatului periculos.
Infracțiunea s-a consumat în momentul în care inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate.
Fapta inculpatului de a încerca, prin violență, să întrețină raport sexual cu partea vătămată, contrar voinței acesteia, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de viol, prevăzută de art.20 raportat la art.197 alin.1 Cod penal.
Elementul material al infracțiunii este realizat de încercarea inculpatului de a întreține un raport sexual cu partea vătămată, prin exercitarea de violențe asupra acesteia, dovadă în acest sens fiind leziunile produse părții vătămate, astfel cum au fost reținute în certificatul medico-legal, faptul că haina pe care o purta partea vătămă a fost ruptă de inculpatul care a mers în pat, peste partea vătămată.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, în forma prevăzută de art.19 alin.1pct.1 lit. a Cod penal, inculpatul prevăzând și urmărind producerea rezultatului periculos, intenția sa, astfel cum rezultă din acțiunile sale, din momentul în care a intrat în locuința părții vătămate, fiind de a întreține raport sexual cu aceasta.
Nu constituie o justificare a actelor inculpatului, faptul că acesta se afla în stare de ebrietate, și instanța nu a reținut că acesta s-a desistat, făcând aplicarea art. 22 Cod penal, deoarece oprirea inculpatului nu s-a realizat datorită propriei voințe ci ca urmare a faptul că partea vătămată i-a spus despre iminenta venire a numitului, să-i restituie căruța, și a recunoașterii sale de către partea vătămată. În aceste condiții, nu se poate reține că inculpatul a întrerupt executarea ca urmare a voinței sale libere, din proprie inițiativă, specifică desistării.
Având în vedere acțiunile inculpatului, până la momentul în care acesta a plecat, lăsând-o pe partea vătămată, instanța a reținut ca infracțiunea îmbracă forma tentativei.
Instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor rezultând din modul și modalitatea de săvârșire - noaptea, asupra unei părți vătămate care, datorită faptului că este o femeie în vârstă, ar fi fost mai puțin probabil să reacționeze, urmările produse, constând în leziunile produse părții vătămate și în atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei, dar și cele referitoare la ocrotirea dreptului persoanei la desfășurarea vieții private într-un loc ales, fără amestecul altor persoane, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut atitudinea în cursul procesului penal, a aplicat acestuia câte o pedeapsa ce a fost stabilită spre minimul prevăzut de lege, la dozarea lor avându-se în vedere scopului pedepsei, astfel cum este el stabilit de art. 52 Cod penal. Instanța a apreciat că, raportat la atitudinea nesinceră a inculpatului și la dezinteresul manifestat de acesta în soluționarea procesului penal, în condițiile în care faptele pentru care era judecat în prezenta cauză au fost comise în timp ce, la Tribunalul Iași era judecat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, concurentă cu faptele deduse judecății (relevantă fiind pentru atitudinea necorespunzătoare a inculpatului împrejurarea că, la data de 06.06.2006 inculpatul a fost prezent la ședința de judecată de la Tribunalul Iași, când cauza a rămas în pronunțare, iar la data de 11/12.06.2006 a comis faptele pentru care este judecat), instanța a apreciat că lipsa antecedentelor penale justifică doar aplicarea unei pedepse stabilite spre minimul prevăzut de lege, fără a face aplicarea dispozițiilor legale referitoare la circumstanțele atenuante.
Instanța a avut în vedere data la care au fost comise infracțiunile pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză, (11/12.06.2006), și data de 08.05.2005, la care a fost comisă infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art.861, raportat la art. 110 Cod penal, prin sentința penală nr.404/13.06.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr- a Curții de APEL IAȘI, modificată în latură civilă și rămasă definitivă prin decizia penală nr2579/14.05.2007 a, constată că acestea au fost săvârșite în condițiile concursului real prevăzut de art.33 lit. a Cod penal, mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
În baza art.865Cod penal instanța a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei menționate, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21lit. a cu aplicarea art.99 Cod penal, art.74 lit. a, c Cod penal și art.76 lit. c Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.404/13.06.2006 a Tribunalului Iași și, în baza art.36 alin.1, 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa mai grea, în regim de detenție, apreciind că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât în aceste condiții, având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite și aspectele ce țin de circumstanțele personale ale inculpatului, anterior precizate.
Instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal. Pedeapsa principală ce a fost aplicată inculpatului prin prezenta sentința, îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege si de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritarii de stat întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morală ireproșabilă.
Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și, de asemenea, faptul că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 191 Codul d e procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în cauză.
În termenul prev. de art. 363. proc. pen. hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către inculpatul, care a criticat-o sub aspectul legalității și a temeiniciei, invocând prin motivele de apel depuse în scris la dosar următoarele:
- nu există probe din care să rezulte, fără putință de tăgadă, vinovăția sa în ceea ce privește infracțiunile pentru care este cercetat, având în vedere că probatoriul este contradictoriu, respectiv martorii asistenți l și nu au asistat efectiv la reconstituire, iar partea vătămată a declarat că zăvorul era pus pe ușă, aspect pe care inculpatul nu-l știa;
- pedepsele aplicate sunt dozate într-un cuantum mult prea mare, fără a se ține cont de faptul că provine dintr-o familie organizată, a avut un loc de muncă stabil în Italia și nu are antecedente penale.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod proc. pen. tribunalul a constatat că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și, tribunalul a apreciat că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptelor prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției acestuia, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunile săvârșită de acesta. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașis -a reținut că, în fapt, noaptea de 11/12.03.2006, inculpatul a pătruns, fără drept, în locuința numitei, prin smulgerea ului care asigura închiderea ușii și a încercat, prin violență, să întrețină un raport sexual cu aceasta.
Inculpatul, la termenul de judecată din data de 13.10.2006, a învederat instanței de fond că nu dorește să dea declarație în cauză, iar, prin apărător, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei de la termenul de judecată din data de 04.03.2008, a precizat că a intrat în locuința părții vătămate la invitația acesteia, iar în ceea ce privește fapta de viol, s-a desistat, fiind aplicabile disp. art. 10 lit. e pen. rap. la art. 22. pen. În subsidiar, a solicitat să-i fie aplicat o pedeapsă îndreptată sub minimul special, a cărei executare să fie suspendată.
Dar, în vederea aflării adevărului, instanța de fond a administrat toate probele utile și concludente necesare și care au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Mai mult, prima instanță în cuprinsul expunerii a analizat în detaliu și temeinic atât probele care au servit ca temei a reținerii vinovăției, respectiv declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 1207/14.07.2006, procesul-verbal de cercetare la fața locului și reconstituire, declarația martorilor, - din faza de urmărire penală -, și, cât și cele care au fost înlăturate, respectiv declarațiile martorilor și din faza cercetării judecătorești, argumentare pe care instanța de control și-o însușește, atâta timp cât în cauză nu s-au relevat date noi de respingere a acestei motivări.
De altfel, declarațiile date de către partea vătămată se coroborează cu declarațiile date de inculpat cu prilejul cercetării la fața locului și a reconstituirii faptei efectuate de organele de poliție la data de 12.06.2006 precum și cu concluziile certificatului medico-legal, potrivit cărora partea vătămată a prezentat echimoze pe coapsa stg. și în zona genio-maseterin stg. și o fractură arc post coastă a IX a stg. ce s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, și care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a verificat și aspectele invocate de către inculpat, prin apărător, respectiv că ușa era sau nu asigurată, (reținând în mod corect că cea de a doua variantă este cea reală, față de aspectele de la fața locului, ce au fost surprinse în fotografiile judiciare, și din care rezultă că nu sunt urme de forțare a ușii, precum și faptul dacă sunt îndeplinite condițiile desistării. Referitor la acest ultim aspect, tribunalul a constatat că prima instanță a apreciat, în mod just, că nu sunt îndeplinite condițiile desistării, având în vedere că întreruperea executării faptei a intervenit ca urmare a opoziției dârze a părții vătămate (a se vedea leziunile provocate acesteia cu acest prilej ce au fost mai sus menționate, precum și fotografiile judiciare cu aspecte ce surprind capotul părții vătămate, rupt în partea de jos) și nu a voinței inculpatului.
Referitor la declarațiile oscilante ale martorilor asistenți, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a reținut, ca exprimând adevărul, doar declarațiile acestora din faza de urmărire penală, având în vedere că motivele invocate de acești martori nu au justificat credibil schimbarea declarațiilor din faza cercetării judecătorești.
În raport de faptele comise de către inculpat, fiecare pedeapsă cu închisoarea aplicată, inculpatului a fost corect dozată și adaptată gravității faptelor comise (gravitate conturată de împrejurările concrete ale comiterii faptei, respectiv în timpul nopții, împotriva unei persoane de sex feminin cu o vârstă înaintată, respectiv 82 de ani, și nu în cele din urmă de leziunile provocate părții vătămate) și persoanei inculpatului (deși nu are antecedente penale, a comis fapta în timp ce era judecat pentru comiterea unei alte infracțiuni de tâlhărie, fapt ce denotă un comportament antisocial constant, a avut o poziție procesuală oscilantă, iar agresiunile fizice exercitate împotriva unei persoane foarte în vârstă dovedesc un pericol social deosebit al acestuia).
Prin motivele de apel, inculpatul a invocat că prima instanța nu a dat eficiență factorilor pozitivi ce caracterizează persoana sa, respectiv că provine dintr-o familie organizată, a avut un loc de muncă stabil în Italia, și că nu are antecedente penale.
Analizând individualizarea judiciară a fiecărei pedepse din prisma acestor critici, tribunalul a constatat că aceste împrejurări ce caracterizează persoana inculpatului au fost avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță apreciind în mod just că, raportat și la celelalte circumstanțe personale ce nu au fost amintite de către apelant, respectiv, poziția procesuală oscilantă, comiterea în aceeași perioada a altor acțiuni ilicite, neprezentarea în fața autorităților judiciare și la gravitatea faptei, factorii pozitivi amintiți mai sus se constituie doar într-o circumstanță personală, care a determinat individualizarea fiecărei pedepse spre minimul special prevăzut de lege.
În raport de cele mai sus arătate, tribunalul a apreciat că pedepsele cu închisoarea au fost corect dozate și adaptate gravității fiecărei fapte comise, și că nu se impune reducerea cuantumului acestora.
În mod legal s-a constatat de către prima instanță că faptele deduse judecății au fost comise în condițiile concursului real cu fapta de tâlhărie pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art.861, raportat la art.110 Cod penal, prin sentința penală nr.404/13.06.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr- a Curții de APEL IAȘI, modificată în latură civilă și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2579/14.05.2007 a, având în vedere datele de săvârșire a fiecărei infracțiuni și data rămânerii definitive a sentinței penale anterior menționate.
Astfel, după anularea suspendării condiționate în temeiul disp. art. 865pen. în mod legal s-a dispus contopirea pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, apreciindu-se în mod just că reeducarea și reinserția socială a inculpatului se poate realiza doar prin executarea efectivă a pedepsei rezultante aplicate.
Întrucât criticile formulate în apel nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu a rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul a respins, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. b proc. pen. ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul împotriva sent. pen. nr. 1865/10.06.2008, ce a fost menținută ca legală și temeinică.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul susținut că în cauză nu sunt probe care să fi dovedit fără putință de tăgadă vinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă de viol și a solicitat achitarea.
A mai precizat inculpatul că pedepsele aplicate sunt deosebit de severe și a cerut reducerea cuantumului acestora și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Primele instanțe apreciind materialul probator administrat au reținut corect vinovăția inculpatului, făcând o justă încadrare în drept a faptelor comise de acesta.
În declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale, respectiv la data de 12.06.2006 acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, relatând în detaliu modul de comitere.
Astfel, inculpatul a arătat că în noaptea de 11/12 iunie 2006 în jurul orelor 24,00, după ce s- despărțit de prietenul său - s- întors la locuința bunicii acestuia, în vârstă de 84 ani, a pătruns în curte pe poarta din față și apoi în casă pe ușa care nu era asigurată și prin violență a încercat să întrețină un raport sexual cu partea vătămată.
Inculpatul nu a reușit să întrețină actul sexual cu partea vătămată, întrucât aceasta s-a opus și i-a spus că l-a recunoscut, că este fiul și că urmează să vină la ea numitul să-i aducă căruța.
Urmare a violențelor exercitate asupra părții vătămate, în scopul întreținerii actului sexual, inculpatul i-a cauzat acesteia echimoze și fractură de arc post coastă a-IX-a, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14 - 16 zile îngrijire medicală.
Susținerile părții vătămate se coroborează cu datele consemnate în certificatul medico-legal nr. 1207/14.06.2006, cu datele consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului, cu declarațiile inițiale ale inculpatului și cu declarațiile martorilor, și.
Ulterior inculpatul a refuzat să mai dea declarații cu privire la faptele pentru căror săvârșire era cercetat.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 16.06.2006, în prezența apărătorului ales, inculpatul declarat că nu mai menține declarația dată la poliție întrucât i-a fost dictată. A mai precizat că în noaptea de 11/12 iunie 2006 era beat și nu-și amintește ce a făcut.
Față de această situație de fapt, Curtea constată că în cauză s-a făcut pe deplin dovada vinovăției inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa.
Pe cale de consecință, cererea inculpatului de a se dispune achitarea este nejustificată urmând a fi respinsă.
Pedepsele aplicate au fost corect individualizate, la nivelul minimului special și nu se justifică reducerea cuantumului acestora.
Modul de săvârșire a faptelor: pe timp de noapte, prin pătrundere fără drept în curtea și apoi în locuința părții vătămate, în vârstă de 84 ani, despre care știa că locuiește singură și folosirea violenței împotriva acesteia în scopul de a întreține acte sexuale dovedesc un pericol social concret din partea inculpatului, pentru ordinea publică.
Inculpatul a comis acest concurs de infracțiuni în timp ce se afla în fază de judecată la Tribunalul Iași pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, situație față de care, în mod corect primele instanțe au reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 36 alin. 1, 33 lit. și 34 lit. b Cod penal și au dispus anularea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare și contopirea acesteia cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință.
Față de perseverența manifestată de inculpat în săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave: tâlhărie, violare de domiciliu, tentativă de viol, în mod corect s-a apreciat că reeducarea se va realiza doar prin executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.
Așa fiind, Curtea constată că nu se justifică nici reducerea cuantumului pedepselor aplicate și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârilor urmează ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul.
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin.3 Cod procedură penală, constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 446 din 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
18.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud. -
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Otilia Susanu, Maria Cenușă
