Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 371/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG 195/2002 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 371
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 137 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul
La apelul nominal, se prezintă pentru inculpatul recurent avocat C, care substituie pe avocat oficiu .
Inculpatul recurent lipsește.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat C pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond achitarea inculpatului în temeiul disp. art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, având în vedere că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv vinovăția. În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal, având în vedere consecințele faptei comise, precum și faptul că infracțiunea nu este de o gravitate sporită.
Reprezentantul Parchetului, față de probatoriul administrat în cauză, apreciază soluția pronunțată ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată
Prin sentința penală nr. 271 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr-, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În cauză s-a făcut aplicarea art.71 alin.2 Cod penal, în ceea ce privește exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
De asemenea, în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și următoarele din Cod penal.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, în sensul suspendării executării pedepselor accesorii pe perioada suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, din 29 august 2007, fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev. de art. 79 alin.4 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 7.08.2006 orele 0:30 a condus autoturismul marca Break cu nr. - pe DN 2 în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, intrând în coliziune cu autoutilitara marca cu nr. - condus regulamentar de numitul și a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Astfel, la data de 07.08.2006 orele 00:30, prin Serviciul de Urgență 112, lucrătorii Postului de Poliție au fost sesizați că pe DN 2 pe raza com. a avut loc un accident de circulație, soldat cu victime, respectiv inculpatul.
La fața locului, s-a găsit autoutilitara marca cu nr. - aflată pe de mers S - F și care prezenta avarii la partea lateral stânga, iar la distanța de 125 în spatele autoutilitarei, se găsea autoturismul marca Break cu nr. -, orientat cu fața spre S ce prezenta avarii la partea din față și lateral stânga.
Din verificările efectuate a rezultat că inculpatul, la data de 07.08.2006 în jurul orelor 00:30, se deplasa la volanul autoturismului Break cu nr. -, pe raza com. jud. S dinspre F spre S și, la o curbă ușoară la stânga, a observat că i s-a defectat faza mare și s-a aplecat spre de siguranță, moment în care a părăsit sa de circulație intrând pe contrasens și în coliziune cu autoutilitara care venea din sens opus.
După coliziune, șoferul autoutilitarei și martorul s-au deplasat la autoturismul condus de învinuit, l-au găsit pe acesta ieșit din mașina avariată, rănit la piciorul stâng.
La locul accidentului a venit și martorul, care auzise zgomotul mașinilor lovite. Cei trei martori au observat că inculpatul mirosea a alcool și vorbea fără sens, cerându-le acestora să plece, deoarece el este ziarist.
Polițiștii sosiți la fața locului au încercat să-l testeze pe învinuit cu aparatul etilotest dar acesta a refuzat.
Conducătorii celor două vehicule au fost conduși la Spitalul F pentru a li se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, mai ales că inculpatul mirosea a alcool. Inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în prezența medicului de gardă și a martorului asistent.
În cauză au fost audiați martorii:, care confirmă refuzul inculpatului la recoltarea probelor biologice, si, care declară că inculpatul mirosea a alcool și că avea un comportament necivilizat și, care confirmă starea de ebrietate în care se afla inculpatul.
Fiind audiat cu privire la învinuirea ce i se aduce, motivează că, înaintea deplasării sale spre S, a consumat două pahare de vin alb, însă nu-și amintește că i s-ar fi cerut la Spitalul F să i se recolteze probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, toate acestea din cauza șocului suferit în urma accidentării care i-ar fi afectat rațiunea, deoarece avea la cunoștință că prin refuzul său comite o infracțiune.
Audiat în fața instanței (68 dosar), inculpatul a recunoscut că a fost implicat într-un accident de circulație, a fost condus la Spitalul din F, dar că nu reține că s-ar fi opus recoltării probelor biologice.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică raportul de inspecție tehnică al autoturismului 1310 Break cu nr. de înmatriculare IS-01. adresa serviciului de Medicină Legală nr. 549/27.10.2006, documentele întocmite cu ocazia internării în Spitalul F respectiv, foaie de observație clinică generală, foaie de observație clinică terapie intensivă, biletul de trimitere în secția de ortopedie, buletinul de examinare clinică pentru intoxicații și procesul verbal din data de 7.08.2006, declarațiile martorilor audiați, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca aceea din actul de sesizare.
Privitor la încadrarea juridică a faptei instanța a constatat că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este prevăzută în noua reglementare privind circulația rutieră, prin modificarea OUG 195/2002 la art. 87 alin.5.
Astfel, la data de 20.11.2007, instanța de fond a pus în discuție încadrarea juridică faptei pentru care este cercetat inculpatul date fiind modificările aduse OUG 195/2002 și prin încheierea de ședință (69 dosar) a fost calificată corect fapta în cea prevăzută de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002, în loc de art.79 alin.4 din OUG 195/2002.
Deși inculpatul a susținut că nu-și amintește că i s-ar fi cerut la Spitalul F să i se recolteze probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, toate acestea din cauza șocului suferit în urma accidentului, aceste susțineri nu sunt dovedite de probe pertinente care să concluzioneze existența unei stări de inconștiență în care s-ar fi aflat inculpatul.
Astfel martorul, salariat al spitalului, relevă faptul că inculpatul adus fiind la Spitalul mun. Far efuzat să se legitimeze, era în pielea goală avea doar un tricou legat la mijloc, mirosea a alcool și făcea glume pe seama celor din jur.
Fiindu-i solicitat să asiste la recoltarea probelor de sânge, inculpatul care mai târziu a fost legitimat în persoana numitului a refuzat să se supună recoltării deși i s-a cerut de mai multe ori acest lucru.
Același martor, audiat în instanță, deși mai evaziv în declarațiile sale, confirmă faptul că a dat declarație la poliție privind pe inculpat care a fost adus la spital în vederea recoltării de probe biologice, declarație pe care arată că și-o menține și că-și recunoaște semnătura de pe aceasta.
Depoziția acestui martor, însoțită de actele medicale de la filele 21-27 dosar, confirmă faptul că inculpatul a refuzat să se supună recoltării probelor biologice drept pentru care în conformitate cu prev. art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 modificată acesta a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările comiterii, cât și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, este jurnalist la cotidianul "Evenimentul" de I, căsătorit. Funcție de aceste criterii de individualizare, prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea ce urmează a fi coborâtă sub minimul special prevăzut de textul de lege pentru fapta săvârșită, în conformitate cu prev. art.76 lit. d Cod penal, date fiind circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, respectiv cea prevăzută de art. 74 lit. "a" Cod penal - buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin.2 Cod penal în ceea ce privește exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Privitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite prev. art. 81 Cod penal referitoare la cuantumul pedepsei aplicate care nu depășește limita de 3 ani, faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție.
În conformitate cu prev. art. 81 Cod penal, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal (2 ani si 6 luni), atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 si următoarele Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul în care inculpatul va săvârși din nou infracțiuni în perioada termenului de încercare.
De asemenea, instanța de fond a făcut, totodată, aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, în sensul suspendării executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, apreciind că faptei îi lipsește unul din elementele esențiale și anume intenția.
În susținerea apelului, inculpatul a arătat că nu a putut avea reprezentarea faptelor, pe de o parte, iar pe de altă parte, realmente reacționa ca o persoană fără discernământ, pentru că nu a refuzat numai recoltarea probelor, în general a refuzat orice legătură cu personalul medical.
Prin decizia penală nr.137 din 18 mai 2009 Tribunalul Suceavaa admis apelul, a desființat în totalitate sentința sus-menționată și în rejudecare:
În baza art. 79 al. 4 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. a Cod penal și art. 76 al. 1 lit. Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 6 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Conform art. 359 al. 1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal referitoare la revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la prima instanță. În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr. 957/P/2006 din 29.08.2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice, prevăzută și pedepsită de art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia, că la data de 07.08.2006, în jurul orelor 00:30, fiind implicat într-un accident de circulație, a refuzat să fie testat cu alcooltestul și de asemenea, recoltarea de probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Prima instanță, la termenul din 20 noiembrie 2007, constatând că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este prevăzută în noua reglementare privind circulația rutieră, prin modificarea OUG 195/2002 la art. 87 alin.5, a pus în discuție încadrarea juridică faptei pentru care este cercetat inculpatul, date fiind modificările aduse OUG 195/2002 și prin încheierea de ședință (69 dosar), a calificat fapta ca fiind infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 modificată, în loc de art.79 alin.4 din OUG 195/2002.
Tribunalul a reținut că în mod greșit a fost calificată fapta în sensul arătat mai sus, deoarece fapta a fost comisă la data de 7 august 2006.
În forma inițială, Ordonanța de urgență 195/2002, în aliniatul 4, prevedea că "Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani".
Ori, acest act normativ a cunoscut modificări și completări succesive în timp, fiind republicat de mai multe ori, pentru ca, în final, în forma în care era în vigoare la data judecării cauzei, fapta inculpatului să fie încriminată în prevederile art. 87 alin. 5, astfel: (5) Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Prin urmare, limitele pedepsei prevăzute de legiuitor au crescut, de la perioada cuprinsă între 1 an - limita minimă și 5 - ani limita maximă, la 2 ani - limita minimă, respectiv 7 ani - limita maximă.
Regimul sancționator fiind unul mai dur decât cel inițial, tribunalul a constatat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză este vorba despre conținutul aceluiași articol, care ar fi căpătat o nouă numerotare.
Așa fiind, raportând succesiunea modificărilor în timp ale acestui act normativ, la data comiterii faptei, respectiv 7 august 2006, precum și la data judecării cauzei, adică intervalul 2007 - 2009, Tribunalul a constatat că în cauză erau în vigoare prevederile art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, completată și modificată, republicată, cu limite de pedeapsă între 2 și 7 ani, situație în care instanța de fond trebuia să dea eficiență practică prevederilor art. 13 Cod penal, care impune aplicarea legii penale mai favorabile, astfel: "În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă".
Prin urmare, legea cea mai favorabilă era legea de la data săvârșirii infracțiunii.
Cu privire la împrejurările comiterii faptei, Tribunalul a reținut aceeași situație de fapt ca și instanța de fond.
Cu ocazia judecării apelului declarat de inculpat, la solicitarea acestuia, și având în vedere efectul devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul a admis și administrat proba testimonială cu declarația martorului, medicul ce era de gardă în noaptea incidentului.
Acesta precizează că, la acea vreme, inculpatul era într-o stare avansată de ebrietate, agitat, confuz și refuzând recoltarea probelor biologice.
Arată martorul că s-a întocmit, cu acel prilej, un proces verbal de constatare și o foaie de observație, că inculpatul a refuzat categoric prelevarea de probe biologice; mai precizează martorul, că inculpatul nu a putut fi examinat clinic atât din cauza stării de ebrietate în care se afla, dar și din cauza stării de sănătate, respectiv a fracturii pe care o prezenta.
De altfel, este de observat că aceste acte medico - legale nu descriu nici o leziune ce ar fi putut fi cauzată prin lovire cu corpuri contondente sau cu pumnii ori picioarele, astfel încât este motivată atitudinea inculpatului, de a arăta că nu dorește să formuleze plângere penală pentru infracțiunea de vătămare corporală.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că inculpatul a recunoscut că a consumat, înainte de a pleca pe ruta F - S, două pahare de vin.
Relevant în speță este însă faptul că acesta recunoaște că s-a sustras recoltării de probe biologice, aspect confirmat, așa cum se arăta anterior, de către martorii oculari, dar și de medicul de gardă.
În asemenea circumstanțe nu au fost primite concluziile inculpatului de achitare cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În conformitate cu prevederile art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002, "Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani".
Prin urmare, starea de șoc emoțional invocată de inculpat, pe fondul consumului de alcool, nu poate fi interpretată ca o împrejurare de natură să echivaleze cu lipsa intenției, câtă vreme, dimpotrivă, starea de beție în care se afla inculpatul, constituie o circumstanță agravantă.
În asemenea împrejurări, Tribunalul a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 79 al. 4 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul, arătând că este nelegală și netemeinică, fără să precizeze, în termenul legal prevăzut de art. 38510alin. 2 Cod procedură penală, care sunt motivele de recurs. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, în susținerea recursului, a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Cu privire la vinovăția inculpatului, relativ la faptele pentru care a fost trimis în judecată, Curtea reține că există probe suficiente care stabilesc, fără echivoc, că la data de 7.08.2006, orele 0:30, a condus autoturismul marca Break cu nr. - pe DN 2 în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, intrând în coliziune cu autoutilitara marca cu nr. - condus regulamentar de numitul și a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Această situație de fapt rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, Buletinul de examinare clinică, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Apărarea inculpatului că nu a avut reprezentarea faptului că a refuzat recoltarea probelor biologice datorită suferințelor cauzate de accident sunt contrazise de mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, din Buletinul de examinare clinică coroborat cu declarația medicului de gardă, și a martorului (dată la urmărirea penală) rezultă că inculpatul era într-o stare avansată de ebrietate și a refuzat categoric recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Cu acea ocazie i s-a întocmit și o foaie de observație în care s-a consemnat fractura de tibie.
Din nicio probă nu rezultă că inculpatul era în stare de inconștiență, ci dimpotrivă, se consemnează în actele medicale că era într-o stare avansată de ebrietate.
Potrivit art. 48 alin. 1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă inculpatul, în momentul săvârșirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voința sa, în stare de beție completă produsă de alcool sau de alte substanțe. Conform acestui text legal, este considerată ca fiind săvârșită fără vinovăție doar infracțiunea comisă în stare de beție accidentală completă, condiție care nu se regăsește în speță. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, starea de beție voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanțe nu înlătură caracterul penal al faptei.
În speță, infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu îi lipsește vinovăția inculpatului, ca element constitutiv al infracțiunii și prin urmare în mod corect a fost exercitată acțiunea penală și s-a procedat la condamnarea acestuia.
Sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante cărora li s-a dat eficiență conform art. 76 Cod penal, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul prevăzut de lege.
În consecință, instanțele au dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 Cod penal, privind individualizarea pedepsei, iar pedeapsa aplicată, prin cuantum și mod de executare, este în măsură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, astfel cum este circumscris în disp. art. 52 Cod penal, neimpunându - se reducerea pedepsei.
Examinând din oficiu cauza, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 137 din 18 mai 2009 a Tribunalului Suceava.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2ex./4.11.2009
Președinte:Cheptene Micu DianaJudecători:Cheptene Micu Diana, Ilieș Titiana, Biciușcă
