Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 379/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 379
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatulG,împotriva deciziei penale nr.45/AP din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat G, asistat de avocat ales.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales, pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fond achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e pr.penală. Expune situația de fapt, cu precizarea că nu se poate reține în sarcina inculpatului fapta reținută, acesta nu a condus autoturismul pe drumurile publice fără a avea permis de conducere, doar și-a împins mașina, care este veche și nu mai funcționa în momentul respectiv.
Apreciază că în cauză nu se justifică pedeapsa aplicată de 6 luni cu privare de libertate, nu sunt probe care să conducă la stabilirea vinovăției inculpatului și condamnarea acestuia, diferă locul săvârșirii faptei precizat în rechizitoriu și reținut de instanță. A se analiza declarațiile martorilor audiați, nu s-a analizat dacă există stare de recidivă, iar martorul a fost audiat după 4 luni de la presupusa comitere a faptei.
Solicită în principal achitarea inculpatului, iar în subsidiar solicită a se avea în vedere că este singurul întreținător de familie, se putea aplica o amendă, reținerea circumstanțelor atenuante și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză, condamnarea inculpatului s-a dispus pe baza probelor administrate, pedeapsa a fost corect individualizată, coroborate cu declarațiile inculpatului date la urmărirea penală și instanță, menținerea hotărârii pronunțate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat în cuvântul său arată că se raliază concluziilor puse de apărător, a se avea în vedere doar declarația dată la instanța de apel, întrucât la urmărirea penală a semnat declarațiile deja scrise.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față;
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, nr. 3185/P/2007 din 11.02.2008, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 și de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal și art. 37 lit. b cod penal.
Inculpatul, în fața instanței, s-a prevalat de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală, nedorind să dea o nouă declarație, precizând însă că recunoaște și regretă faptele pentru care a fost trimis în judecată (fila 8 dosar).
Prin sentința penală nr. 1144 din 15.09.2008 a Judecătoriei Piatra Neamța fost respinsă cererea formulată de inculpatul G privind reabilitarea.
A fost condamnat inculpatul G, domiciliat în comuna, sat., jud. N, pentru:
- săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, în condițiile art. 74, 76 lit. d cod penal,la pedeapsa de 6 (șase ) luni închisoare;
- săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, în condițiile art. 74, 76 lit. d cod penal,la pedeapsa de 6 (șase ) luni închisoare.
Conform art. 33 lit. b cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatulsă execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase ) luni închisoare
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II- a și lit. b cod penal.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru pronunțarea sentinței, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 26.07.2007, lucrătorii din cadrul Poliției municipiului P N au oprit în trafic, pe raza comuna, jud. N, autoturismul marca "Renault", cu nr. de înmatriculare -, la volanul căruia se afla
Constatându-se că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice, a fost invitat la Spitalul Județean N, în vederea recoltării de probe biologice, însă inculpatul a avut un comportament necorespunzător, a refuzat să-i însoțească pe lucrătorii de poliție la spital, părăsind locul unde se desfășura evenimentul.
În aceleași împrejurări și urmare verificărilor efectuate în cauză, a rezultat că inculpatul G nu posedă permis de conducere.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 și de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal și art. 37 lit. b cod penal.
S-a reținut că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu:
- proces-verbal de constatare a infracțiunii ( 7 dosar urmărire penală);
- relații SPR N ( 8);
- declarațiile martorului ( 15 și 15 bis), coroborate cu declarațiile inculpatului.
În cadrul dezbaterilor inculpatul, prin apărător, a solicitat să se constate intervenită reabilitarea sa cu privire la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 124/1998 și 7.000.000 lei ROL, amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 1626/2004, ambele ale Judecătoriei Piatra Neamț.
Instanța a constatat însă că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru constatarea reabilitării, motiv pentru care a respins cererea inculpatului ca nefondată.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
S-au reținut în cauză în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74, 76 cod penal, avându-se în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale și poziția sa procesuală sinceră, de recunoaștere a faptelor săvârșite.
Astfel fiind, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
În temeiul art. 71 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul G invocând în concluziile orale formulate prin apărător ales, că pedeapsa aplicată este excesiv de severă, fără a se fi avut în vedere circumstanțele reale și personale favorabile inculpatului. De asemenea, în cauză au fost audiați martorii, și, ale căror declarații nu au fost luate în considerare în soluționarea cauzei, astfel că se impune admiterea apelului, desființarea sentinței și, în fond, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. d Cod procedură penală.
În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, prin reținerea circumstanțelor atenuante în baza art. 74, 76 Cod penal.
Analizând motivele de apel invocate și examinând cauza sub toate aspectele în cadrul efectului devolutiv al apelului, conform dispozițiilor art. 371 al. 2 Cod procedură penală se constată ca fiind întemeiat apelul declarat de inculpatul G, pentru motivele care se analizează în continuare:
Prin sentința apelată, în mod neîntemeiat a fost respinsă cererea de reabilitare formulată de inculpatul G, prin apărător, în concluzii orale consemnate în încheierea de ședință din 26.05.2008 ( 26, dosar fond). În primul rând, instanța nu a putut fi valabil sesizată cu privire la cererea de reabilitare în lipsa unei cereri scrise formulată în cadrul dispozițiilor art. 133- 139 Cod penal.
De asemenea, fiind confruntată cu stabilirea stării de recidivă a inculpatului, pe cale incidentală instanța a fost ținută să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile reabilitării judecătorești astfel, cum s-a invocat în apărarea inculpatului la termenul din 26.05.2008.
Astfel, în privința pedepsei de 1 an și 6 luni, închisoare, aplicată prin sentințe penală nr. 124 din 28.01.1998 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă, se constată că inculpatul a fost arestat la data de 2.12.1997 și liberat condiționat la data de 3.12.1998, cu un rest rămas neexecutat de 180 zile, pedeapsa fiind considerată executată la data de 2.06.2000. Potrivit art. 135 lit. a Cod penal, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an, după trecerea unui termen de 4 ani la care se adaugă J din durata pedepsei de 1 an și 6 luni, adică rezultă un termen de reabilitare de 4 ani și 8 luni care se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, respectiv de la 2.06.2000. În aceste condiții, termenul de reabilitare pentru această pedeapsă a expirat la data de 2.02.2005.
Privind pedeapsa de 7.000.000 lei, aplicată inculpatului prin decizia penală nr. 151/AP/31.03.2005 a Tribunalului Neamț, definitivă, potrivit art. 134 Cod penal, intervine reabilitarea de drept dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit nicio altă infracțiune, în cauză acest termen fiind împlinit la data de 31.03.2008.
În consecință,Tribunalul a apreciat că pentru ambele pedepse anterioare analizate, intervenind reabilitarea, nu se justifică reținerea stării de recidivă în sarcina inculpatului, în condițiile art. 37 lit. b Cod penal.
Nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului prin care susține că nu a comis faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deoarece în data de 26.07.2007, aflându-se pe raza comunei, jud. N, nu a făcut decât să manevreze autoturismul său cu motorul oprit, fiind împins din spate de o altă persoană, doar pe o distanță de 10- 15.
Aceste apărări ale inculpatului, sunt în mod clar infirmate prin procesul verbal din 26.07.2007 și declarația martorului din care rezultă că inculpatul a fost oprit de către un echipaj de poliție în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare -, după ce inițial nu a oprit la semnalul luminos al echipajului de poliție.
Declarațiile martorilor și ( 17 și 22, dosar fond) invocate de inculpat, nu se coroborează cu probatoriul administrat în urmărirea penală și cercetarea judecătorească, inclusiv declarația de recunoaștere a inculpatului dată în urmărirea penală( 15, dosar urmărire penală).
În consecință, prima instanță a stabilit în mod întemeiat atât faptele și împrejurările comiterii lor cât și încadrarea juridică, iar pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este judicios individualizată fiind reținute în favoarea acestuia și circumstanțe atenuante personale cu efectul reducerii pedepselor pentru infracțiunile concurente sub minimul special.
Pentru motivele analizate, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală s-a admite apelul inculpatului G, s-a desființat în parte sentința în sensul înlăturării dispoziției de respingere a cererii de reabilitare și a aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței ca fiind temeinicie și legale.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul, în cererea scrisă criticând atât decizia cât și sentința ca fiind nelegale, deoarece nu a comis infracțiunile reținute în sarcina sa.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a susținut că nu a condus autoturismul, ci a făcut manevre de scoatere a acestuia în afara carosabilului prin împingere cu umărul, în timp ce, cu cealaltă mână a acționat volanul pe o distanță de 10- 15 metri.
În principal a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. d
C.P.P.În subsidiar a solicitat să se acorde eficiență sporită circumstanțelor atenuante, iar în ce privește modalitatea de executare pedepsei, să se dispună suspendarea condiționată a acesteia.
Recursul nu este fondat pentru considerente ce se vor expune.
Atât prima instanță, cât și cea de apel, au reținut o situație de fapt conformă probelor administrate în cauză, însupși inculpatul recunoscând în cursul urmăririi penale, dar și la judecata în prima instanță că a comis cele două infracțiuni ( fl.15 dos.urm. pen, fl.8 dos. fond).
Aceste declarații se coroborează cu procesul verbal de constatare a faptelor și declarațiile date de martorul, în cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe ( fl.6,9,10,14 dos. urm. penală; fl. 18 dos. fond).
Declarația martorului nu numai că nu se coroborează cu celelalte probe, dar este în contradicție și cu cea dată de inculpat la judecata în apel. Astfel, în timp ce acesta din urmă a susținut că la sosirea patrulei de poliție nu se afla în autoturism( fl.24), ci îl împingea cu umărul, martorul a declarat că inculpatul se afla la volan, încercând să frâneze autoturismul, deoarece se afla într-o ( fl.17 dos. fond).
Contradicțiile menționate dovedesc că atât inculpatul cât și martorul au intenționat să prezinte o altă situație de fapt favorabilă inculpatului, dar nu s-au pus de acord asupra tuturor detaliilor, neconcordanțele dintre cele două declarații fiind de altfel semnificative cu privire la existența faptelor.
În concluzie, ambele instanțe au reținut corect existența infracțiunilor și vinovăția inculpatului.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se impune precizarea că hotărârea dată în apel este nelegală sub aspectul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b la calcularea termenului de reabilitare instanța de apel ignorând dispozițiile art. 137 lit. a, potrivit cărora cererea de reabilitare se admite dacă cel condamnat nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prev. de art. 135
Din fișa de cazier rezultă că prin sentința penală nr. 124/28.01.1998 a Judecătoriei Piatra Neamț inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare început la 2.12.1997 considerându-se executată la 2 iunie 1999. Potrivit art. 135 lit. a termenul C.P.P. de reabilitare este de 4 ani și 9 luni și s-ar fi împlinit la 2 martie 2004.
Anterior acestei date, respectiv lqa 26.12.2003 inculpatul a comis infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 181, astfel încât reabilitarea pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni nu intervenit la 2 martie 2004, curgând un nou termen.
Faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise la 26.07.2009, dată la care inculpatul devenit recidivist în condițiile art. 37 lit. b
C.P.P.Având în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac, Curtea nu va face aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b
Constată însă că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b nefiind astfel aplicabile dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ce privește cuantumul pedepselor și implicit al celei rezultante, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante constând în lipsa antecedentelor, poziția procesuală sinceră, vârsta acestuia, Curtea constată că aceste împrejurări invocate de prima instanță fie nu există ( inculpatul are antecedente penale, negat comiterea faptei), fie nu au semnificația unor circumstanțe atenuante ( vârsta ), dar, respectând principiul neagravării situației în propria cale de atac, acestea vor fi menținute.
Din considerentele arătate, în temeiul art. 38515pct.1 lit. b se C.P.P. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva dec.pen. nr. 45/AP din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Constată că în recurs inculpatul a fost asistat de avocat angajat.
În baza art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. recurentul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. I/
Red.
Tehnored. /17.06.2009/ 2 ex
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Gabriel Crîșmaru
