Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 381
Ședința publică de la 28 - 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpatulși de partea civilă SC" "SRL B,împotriva deciziei penale nr. 58/A din data de 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, asistat de avocat ales, pentru recurenta-parte civilă SC" "SRL, avocat ales, lipsă fiind intimata-parte civilă -Ag. Națională de Administrare Fiscală și partea responsabilă civilmente SC" "SRL.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Avocat ales, depune motive de recurs.
Instanța pune în discuție dispozițiile art.385 pct.10 al.2 pr.penală cu privire la nemotivarea în termenul legal de 5 zile a recursului declarat de partea civilă.
Nefiind alte cereri de formulat s-au constatat recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales, pentru partea civilă, precizează că recursul declarat vizează latura civilă. Solicită a se observa că încă de la judecata în fond, s-a arătat că Administrația Finanțelor Publice nu are calitate procesuală și nu poate fi parte în cauză, s-a emis o decizie de impunere pe numele SC" "prin care a fost obligată să restituie sumele care constituiau dări către stat, ca urmare a săvârșirii aceste infracțiuni.
S-au înstrăinat unele bunuri ale societății, pentru care s-au plătit unele taxe.
Precizează că SC" " a făcut cunoscut instanței penale că s-a judecat în contencios administrativ, contestând această decizie, contestație care a fost respinsă, soluția menținută în continuare, iar SC" " a și plătit către stat impozitele datorate.
Apreciază că eronat instanța de fond și de apel a reținut că Adm. Publice are calitate procesuală în cauză,iar inculpatul a fost obligat la plata sumelor datorate, ca taxe și impozite către stat. Aceste sume dacă ar fi fost plătite de două ori, prin îmbogățire fără justă cauză, SC" "ar avea calea; fie să solicite aceste sume datorate către stat, apoi de la Adm. Publice, fie să solicite pe calea acțiunii în regres împotriva inculpatului.
Consideră că odată ce instanța civilă s-a pronunțat înainte de a deveni irevocabilă hotărârea instanței penale, astfel că hotărârea instanței civile are totuși autoritate de lucru judecat, în sensul că nu ar ține instanța penală în legătură cu ceea ce s-a stabilit, iar față de calitatea procesuală a Finanțelor Publice, apreciază că instanța penală este ținută,nu mai poate reține calitate de parte civilă a Finanțelor Publice, câtă vreme aceasta a emis de bună voie decizia de impunere, a stat în judecată de bună voie și nu a fost de acord cu suspendarea procesului civil până la soluționarea acestei cauze penale și a ales ca debitoare SC" " din proprie inițiativă. De asemenea arată că hotărârea instanței civile are autoritate de lucru judecat, iar instanța penală este ținută de calitatea procesuală a Administrației Finanțelor Publice, în procesul penal, calea acțiunii în regres este formală, că cel vătămat nu mai este Adm. Publice ci SC" ".
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de partea civilă pe latură civilă, a se constata că excepția lipsei calității procesuale s-a soluționat greșit de instanța de fond și de apel, casarea acestor hotărâri.
Avocat ales pentru recurentul-inculpat, arată că își menține în totalitate precizările cu privire la motivele de recurs invocate, privind admiterea recursului declarat de inculpat. Apreciază că parchetul la trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa, a plecat de la interpretarea unor termeni literari.
În rechizitoriu acest acord ferm lipsește, acest acord ferm nu trebuie neapărat să fie scris, înseamnă un acord neechivoc.
Precizează că instanța de fond a reținut că acordul ferm nu trebuie neapărat a fi scris, avea nevoie de un acord ferm al asociatului, care presupune hotărâre, siguranță, stabilit definitiv, fără a fi schimbat.
La tribunal, s-a reținut că din toate actele administrate rezultă neechivoc lipsa acceptului actului de dispoziție, la dosar nu există acte neechivoce din care să rezulte că inculpatul nu a avut acordul ferm al asociatului.
De asemenea, instanțele au uitat depoziția martorului -chiar dacă era în dușmănie sau avea interese contrare, instanța a admis audierea acestuia, care a relatat că acordul se realiza telefonic sau în site, iar când venea la B discutau aceste operațiuni, nu aveau un acord scris, arătând că abia în 2005 auzit că utilajele au fost înstrăinate, aspect nereal deoarece la un moment dat a relatat că în 2004 se împrumutau de utilaje pentru că nu existau în patrimoniu, deci știa de acestea.
A relatat că este posibil ca cele 3 utilaje să fi aparținut lui și să fi fost vândute societății soției sale.
A se avea în vedere că tribunalul comerciala dispus excluderea lui din societate.
A se avea în vedere și depoziția martorului, care a fost interpretată greșit de instanță.
În concluzie, pentru prima faptă reținută, prev. de art.272 penal, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.a-fapta nu există, nu se poate reține că a folosit bunurile societății și nu le-a vândut și înstrăinat cu buna știință a asociatului. A se avea în vedere că de contabilitate se ocupa și contabilul, nu inculpatul.
Astfel că a solicitat achitarea și în temeiul art.10 lit.c față de cea de a II a faptă, întrucât nu a fost comisă de inculpat, facturile au fost înscrise în societatea soției, după care trebuiau înregistrate în contabilitate, inculpatul era cu aceeași cotă de participare, a acționat cu bună știință.
Față de recursul declarat de partea civilă, având în vedere solicitarea de achitarea a inculpatului, se impune respingerea recursului părții civile.
Avocat ales, față de recursul declarat de inculpat, precizează că lipsa intenției penale nu s-a dovedit nici în fața instanței de recurs, pentru că asociatul știa de existența utilajelor, imprimatele tipizate găsite în urma controlului nu erau ale societății ci aparțineau imprimeriei naționale pentru societate, cu un regim fiscal, care au fost ridicate pe baza ștampilei 2, care stătea la inculpat, acesta și-a schimbat buletinul, astfel că există diferențe în consemnări.
Nici când au fost cumpărate și nici când au fost înstrăinate mijloacele fixe nu au fost înregistrate în contabilitate. Trebuia să existe o Adunare generală a asociațiilor care să dispună asupra acestora, în care inculpatul ar fi trebuit să se abțină pentru că nu avea drept de vot, se afla în conflict vădit de interese cu societatea soției, fapt pentru care a fost trimis în judecată.
Este lipsit de relevanță faptul arătat de inculpat prin apărător cu privire la existența acordului telefonic pentru unele operațiuni comerciale, cât timp nu s-a arătat dacă acordul a fost dat sau ratificat, dacă a existat sau nu anterior. Utilajele au fost înstrăinate de societatea soției inculpatului, evident inculpatul se afla în conflict de interese conform Lg.31.
În al patrulea rând, banii cu care s-au vândut utilajele nu au intrat în contabilitatea societății lui sau virați prin virament de SC"" și nici inculpatul nu a susținută că a luat o geantă de bani de la această societate apoi să-i fi dus la SC" ".
Solicită a se constata că lipsa intenției penale nu s-a dovedit, fapta există, astfel că solicită respingerea recursului declarat de inculpat pe latură penală.
Procurorul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținerea hotărârii pronunțate ca fiind legală și temeinică, condamnarea inculpatului s-a dispus pe baza probelor administrate, pedeapsa a fost corect individualizată.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă, solicită respingerea ca fiind nemotivat în termenul legal de 5 zile, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat în cuvântul său, arată că își menține declarațiile date. Precizează că după 6 luni de la derularea faptelor a solicitat control de la Finanțe iar finanțele au solicitat încrucișarea societăților. Nu a comis o evaziune fiscală, astfel că a solicitat control pentru clarificarea situației existente. Se raliază concluziilor puse de apărător.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.800 din 16.04.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr-, în baza art. 272 alin.1 pct. 2 din Legea nr.31/1990 republicată, cu aplicarea art.74 lit. și 76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.08.1960, în B, CNP -, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, administrator la " " B, domiciliat în B str. 9 -.78,.C.1, județul B, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art.9 alin.1 lit. din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.74 lit. și art. 76 lit. d Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea,cea de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durata de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin.5 Cod penală, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. teza a II-a și lit. Cod penală pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva inculpatului și partea responsabilă civilmente " ", cu sediul în str.-.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 92.938 lei, din care 28.783- impozit pe profit, 23078 lei - TVA și 41.117 lei penalități.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă " " împotriva inculpatului .
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 122. 250 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 984/P/2006 din 08.11.2006, înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 18181/181/13.11.2006, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecata a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicata și art.9 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut ca în calitate de administrator la " " Bav ândut mai multe utilaje aparținând societății in valoare de 1.442.875.000 lei, către "" B, administrata de soția sa, fără a avea acordul ferm al celuilalt asociat și fără a înregistra în contabilitatea societății operațiunea comercială efectuata, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 510.000.000 lei, nefiind incluse penalități.
În cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art.323 Cod procedura penală și art.69-74 Cod procedură penală a fost audiat inculpatul, care a arătat ca a vândut utilajele către "" B având acordul verbal al asociatului sau, întocmind facturi pe care le-a depus la sediul societății.
Instanța a procedat la audierea martorilor (fl.47), (fl.128) și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
În cauză s-a administrat probatoriu cu înscrisuri, depunându-se la dosar în copie: raport de inspecție fiscală (fl. 29-42), decizia penala 3091/03.05.2007 a Curții de Apel Bacău ( fl.75-77), raport de expertiza contabila judiciara ( fila 86-97), decizia nr. 1891/09.06.2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Analizând întregul material probator administrat in cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Verificările efectuate au stabilit ca în anul 1993 inculpatul împreună cu tatăl reclamantului au înființat " " Statutul societății prevede expres la art.6 alin.2 că:"pentru operațiuni comerciale sau bancare, pentru stabilirea, modificarea ori stingerea unor raporturi cu valoare mai mare de 200.000 lei va trebui sa aibă acceptul ferm al administratorul "care avea și calitatea de membru fondator (fl.17).
Ulterior, pe 27.05.1996 urmare a decesului numitului, fiul acestuia, respectiv reclamantul, a preluat părțile sociale corespondente din cadrul societății printr-un act adițional autentificat (fl.15-18), rămânând valabilă clauza expresă prevăzută de art.6 din Statut.
În anul 2002, între " " B și
"" B, al cărei administrator este numita, soția inculpatului, s-a încheiat un contract de închiriere a suprafeței de 3000 mp tern în comuna, județul N, în scopul desfășurării activităților de prelucrarea lemnului, contractul fiind semnat de inculpat ca administrator " " B și, administrator al ""
Prin facturile fiscale seria - - -/30.06.2001, B - -/28.02.2003 și - - -/1.07.2003 au fost vândute bunuri (menționate în anexa 1 raportului de expertiza contabilă judiciara f 95) în valoare de 122.250 lei către societatea soției sale "" B fără acordul ferm al asociatului sau, stipulat la art.6 alin.2 din Statut.
Astfel, ( fl.28) a arătat ca în anul 1995 după decesul tatălui sau i-au revenit acțiunile societății desfășurând activitate in B sediul înființat, în localitatea, județul N, unde exista un punct de lucru.
Ulterior, s-au cumpărat o seria de utilaje despre care a aflat în anul 2005 că au fost vândute.
Susținerea inculpatului, în sensul că a avut acordul asociatului său la înstrăinarea utilajelor nu poate fi reținută atât timp cât potrivit statutului societății avea nevoie de acordul ferm al asociatului, acord care presupune hotărâre, siguranța, care este stabilit definitiv, fără a fi în stare să fie schimbat.
Nu poate fi reținuta nici declarația martorului ( fila 47) prin care aceasta a arătat că la vânzarea utilajelor a participat și celalalt asociat, care și-a exprimat acordul cu privire la acest contract, având în vedere că martorul a făcut declarația sub influența relațiilor de căsătorie și contractele cu inculpatul.
Astfel, inculpatul, neavând acordul ferm al celuilalt asociat, a abuzat de însărcinarea primită și a folosit cu rea - credință bunurile societății într-un scop contrar intereselor acesteia, favorizând o alta societate, respectiv
" " administrată de soția sat.
Acest scop rezultă din declarația martorului, care a arătat că " " B efectua activități de exploatare fond forestier ulterior toate utilajele fiind folosite de "", " " neavând utilaje, acestea fiind închiriate de la alte societăți.
Reaua - credință a inculpatului și intenția sa de frauda societatea la care era administrator reiese și din neînscrierea facturilor în evidența contabilă, diminuând astfel patrimoniul societății.
În urma verificărilor efectuate de B la cele două societăți s-a constatat că facturile fiscale menționate, emise și completate de inculpat nu au fost înregistrate în contabilitatea " ", fiind înregistrate însă în contabilitatea "" B, astfel încât realizându-se operațiuni impozabile pentru care se datorează bugetului de stat debite principale și accesorii, s-a prejudiciat statul în sumă de 92.938 lei) proces - verbal încheiat de B ( fl.75-83 ).
Situația de fapt reținută de instanța se probează cu: plângerea și declarațiile reclamantului (fl.8-14); statutul societății comerciale " " (fl. 15-17),
actul adițional pentru modificarea contractului de asociere (fl.18), certificatul de înregistrare și anexa certificatului (fl. 19-21), copiile facturilor fiscale (fl.22-28, 33-40, 4-87, 89-90, 108, contractul de închiriere dintre " " cu "" B (fl.29-31), jurnal de vânzări (fl.41-58); adresa " ASIGURĂRI" (fl.59, contractele de închiriere din 1.07.2003 și 5.01.2002 (fl.60-61), actele deprinse de societatea de asigurare privind primele de asigurare acordate (fl.62-66), cererea și autorizația de construcție necesare pentru plata asigurărilor către "" B (fl.69-71), procesul verbal încheiat la data de 29.03.2006 de DGFP B (fl.75-82,93), situația activelor vândute în perioada 2001 - iulie 2003 (fl.83), anexa a II a privind impozitul pe profit (fl.88), anexa a III a la procesul verbal contabil privind TVA-ul suplimentar
în perioada iunie 2001 - iulie 2003 (fl.91), notele explicative (fl.94-101), relațiile B (fl. 103), fișa de evidență a învinuitului (fl. 104-106), adresa B (fl. 107), procesul verbal întocmit de B, privind verificarea modului de înregistrare în evidența contabilă a facturilor fiscale prin care s-au preluat bunuri de la " " B (fl. 129-132), note de decont și facturi fiscale (fl. 135-160), relații privind specimene de semnături de la Banca Transilvania -
Sucursala B (fl. 161), declarații martor (fl.72), coroborate cu declarațiile inculpatul (fl 164-171).
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.272 alin. 1 pct.2 din Legea nr31/1990 republicata și art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzuta de art.72 Cod penal, și anume gradul de pericol social al faptelor, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și urmările produse (prejudiciu în valoare de - lei nerecuperat).
Instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedentele penale și care a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, împrejurare care a fost reținută ca circumstanță atenuantă, conform art.74-76 Cod penal, în temeiul cărora instanța a aplicat pedeapsa sub minimul special.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.33 lit. a Cod penal, la aplicarea pedepsei rezultante instanța a avut in vedere tratamentul sancționator propriu concursului de infracțiuni prevăzute de art. 34 lit. b Cod penal.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, dispunând suspendarea condiționată a executării acesteia, a stabilit termen de încercare pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a și lit. Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond a reținut următoarele:
Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit partea civilă împotriva inculpatului și părții responsabile civilmente " " cu suma de 92.938 lei.
Având in vedere ca potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicata răspunderea pentru organizarea si conducerea pentru organizarea și coordonarea contribuabililor revine administratorilor " ", iar pe de altă parte emiterea facturilor fiscale reprezentând mijloace fixe și diverse prese de scris către "" a realizat operațiuni impozabile, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 92.938 lei, din care 28.783 lei impozit pe profit, 23,038 lei TVA și 41.117 lei penalități ( conform procesului verbal fl.75-82 ) instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Naționala de Administrare Fiscala și a obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata acestor sume.
" " s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 lei contravaloarea bunurilor vândute de către inculpatul și suma de 29.938 lei reprezentând obligațiile fiscale către stat.
Pentru înstrăinarea bunurilor societății, fără ca această operațiune să fie înregistrată în contabilitate s-a produs un prejudiciu societății constând în contravaloarea bunurilor înstrăinate în sumă de 122.250 lei.
Instanța nu poate obliga inculpatul către societatea la plata obligațiilor către stat atât timp cât aceste obligații revin societății în calitate de contribuabil.
Așa fiind, instanța de fond a admis în parte formulată acțiunea civilă formulată de partea civilă " " împotriva inculpatului și obligat inculpatul să plătească să plătească părții civile suma de 122. 250 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal partea civilă și inculpatul.
Inculpatul a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității soluției de condamnare, motivat de faptul că s-a comis o gravă eroare de fapt, întrucât lipsește logica în ceea ce privește soluția primei instanțe; este vorba despre o interpretare cât privește noțiunea de "acord ferm", interpretare care a dus la greșita condamnare a inculpatului.
Partea civilă a criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, în mod greșit a fost obligată și partea civilă la plata obligațiilor fiscale către Ministerul Finanțelor, atât timp cât această obligație i-a revenit și printr-o decizie civilă a Curții de Apel Bacău, iar aceste obligații în mod corect îi incumbă inculpatului.
Prin decizia penală nr.58/A din data de 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate.
S-a constatat că părțile au fost asistate de apărători aleși.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare apelant la plata a câte 50 ron cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a stabilit o situație de fapt corespunzătoare și a dat o încadrare juridică corectă faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În mod legal a statuat instanța de fond că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, motivarea inculpatului prin apărătorul său ales că în cauză este vorba despre o eroare judiciară nu se susține.
Nu poate fi vorba despre faptul că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pe baza unei interpretări eronate a noțiunii de "acord ferm", atât timp cât rezultă neechivoc din toate actele și lucrările dosarului, cât și din statutul societății, lipsa acceptului actului de dispoziție efectuat de către inculpat precum și faptul că vânzarea bunurilor de către inculpat nu a fost trecută în contabilitatea societății, converg spre una și aceeași soluție și anume faptul că inculpatul a acționat singur, cu rea - credință și cu intenția clară de a prejudicia celelalte părți.
- mult decât atât, bunurile societății la care și inculpatul era administrator au fost vândute societății aparținând soției sale, aspect care dovedește încă o dată faptul că inculpatul a acționat cu bună știință și cu intenția doar de prejudicia atât partenerul său de afaceri, cât și statul prin înregistrarea în evidențele contabile ale societății a tranzacțiilor.
Cât privește apelul părții civile și acesta este nefondat, în mod eronat a considerat partea civilă că a fost obligată la plata obligațiilor către stat fără să-i incumbe această obligație. Este clar faptul că ne aflăm în fața unei infracțiuni de evaziune fiscală în care statul trebuie să-și recupereze datoriile pe care societatea la care, indiferent de modul în care acestea au fost create.
Dacă aceste datorii au fost recuperate pe calea unei contestații, cu siguranță că potrivit principiului îmbogățirii fără justă clauză, Ministerul Finanțelor nu-și va putea încasa de două ori datoriile, partea civilă, având calea unei acțiuni în regres împotriva inculpatului pentru recuperarea acestei sume însă în acest moment procesual este clar că statul nu poate rămâne prejudiciat.
Nu se poate reține, susținerea potrivit căreia s-a procedat la o amestecare a sumelor datorate, ne aflăm clar în fața a două infracțiuni cu 2 subiecți prejudiciați, răspunderea de drept civil în raport de fiecare, respectiv Ministerul Finanțelor și partea civilă " ", fiind corect stabilite, așa încât nici sub acest aspect apelul declarat nu este fondat.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul și partea civilă " "
În motivarea scrisă a recursului, recurentul-inculpat a arătat că nu se face vinovat de comiterea celor doua fapte reținute in sarcina sa, cele doua instanțe interpretând eronat probele din dosar.
Tribunalul Bacău, se susține de recurentul-inculpat, respinge apelul motivând în mod greșit că: "Nu
poate fi vorba despre faptul ca instanța de fond a dispus condamnarea
inculpatului pe baza unei interpretări eronate a noțiunii de "acord
ferm", atât timp cât rezultă neechivoc din toate actele și lucrările
dosarului și statutul societarii, lipsa acceptului actului de dispoziție
efectuat de către inculpat, precum și faptul că vânzarea bunurilor de
către inculpat nu a fost trecută în contabilitatea societății. converg
spre una și aceeași soluție și anume faptul că inculpatul a acționat singur, cu rea - credință și cu intenția clară de a prejudicia cealaltă parte".
Inculpatul arată că nu a descoperit în dosar "actele si lucrările dosarului" din care ar rezulta neechivoc lipsa acceptului ferm.
Nici Judecătoria Bacău nu rezolvat acceptabil noțiunea "acordului
ferm" stipulat în statutul societarii, arătând că acest acord presupune
hotărâre, siguranța, care este stabilit definitiv, fără a fi în stare să fie
schimbat și că susținerea inculpatului că nu a avut acordul verbal la
înstrăinarea utilajelor nu poate fi luată în considerare.
Chiar și în rechizitoriu se simplifică acuzarea, reținându-se că acordul trebuia scris și în lipsa acordului scris orice probă ca acest acord a existat trebuie eliminat.
Instanțele nu au avut în vedere proba esențială și anume declarația martorului. Acesta a precizat în declarație că el a fost acela care a închiriat suprafața de 3000 mp și nu inculpatul, așa cum retine instanța de fond și tot el lămurește problema acordului ferm. Astfel, acesta declară că s-au mai efectuat și alte operațiuni "care mi le-a adus la cunoștința, și am luat împreuna hotărârea de a efectua sau nu aceste operațiuni, toate documentele depunându-le la societate. Precizez ca întotdeauna acest acord se realiza telefonic sau in site. Când venea la B discutam cu privire la aceste operațiuni. Nu a fost cazul să-mi exprim acordul în scris pentru astfel de operațiuni, întrucât acel acord nu se referea la înstrăinarea bunurilor".
Recurentul-inculpat a solicitat să se aibă în vedere și declarațiile martorilor și.
Recurenta-parte civilă " " B nu a motivat recursul în scris.
În susținerile orale făcute și prin apărătorul ales, recurenții au mai criticat hotărârile pronunțate pentru motivele reținute în considerentele prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate. |
Analizând hotărârile pronunțate în raport de motivele de recurs invocate și examinându-le și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursurile urmează a fi respinse pentru motivele care vor fi prezentate.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-parte civilă " " B, C reține următoarele:
În conformitate cu art.385/10 Cod procedură penală, "(1) Recursul trebuie să fie motivat.
2. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
2/1. În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. 1 și 2, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivitart. 385^9alin. 3, se iau în considerare din oficiu."
Așa cum se arăta recursul nu a fost motivat și Curtea constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 Cod procedură penal, respectiv: nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, instanța nu a fost sesizată legal, instanța nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederileart. 292alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate, ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel, judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii, urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie, judecata s-a făcut fără întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori, instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat și când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.
Referitor la recursul inculpatului Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, constată că în cauză a fost reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, instanța de fond a dat faptelor comise de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de multă înțelegere prin aplicarea unor pedepse mult sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile în care s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante.
Din probele administrate, respectiv: plângerea penală formulată de -fl.8-9 dosar urmărire penală și declarațiile date de acesta în cursul urmăririi penale-fl.12-14 și fl.128 dosar instanța de fond, Statutul Societății Comerciale "" B-fl.15-17 dosar urmărire penală, actul adițional, autentificat sub nr.2687 din data de 27.05.1996-fl.18 dosar urmărire penală, certificatul de înregistrare fiscală a " " B și Anexa acestuia -fl.19-20 dosar urmărire penală, facturile fiscale-fl.22-28 și fl.33-40 dosar urmărire penală, procesul verbal nr.974 din data de 29.03.2006, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Activitatea de Control Fiscal și adresa Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B nr.1078 din data de 10.04.2006-fl.24-102 dosar urmărire penală, procesul verbal nr.839 din data de 23.03.2006, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Activitatea de Control Fiscal -fl.129-161 dosar urmărire penală, adresa nr.42907 din data de 07.11.2005 Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Compartimentul gestionare formulare -fl.107-123 dosar urmărire penală, depoziția martorei -fl.22 dosar urmărire penală și fl.47 dosar instanța de fond, decizia nr.189 din data de 09.06.2006 a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Biroul de Soluționare a Contestațiilor -fl.110-114 dosar prima instanță, decizia civilă nr.309 din data de 03.mai.2007 a Curții de Apel Bacău -fl.75-77 dosar instanța de fond, coroborate cu declarațiile date de recurentul-inculpat-fl.164-170 dosar urmărire penală și fl.48 dosar instanța de fond, rezultă pe deplin vinovăția inculpatului cu privire la cele două infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată acestuia și condamnarea de instanța de fond.
Așa cum rezultă în mod expres din prevederile art.6 alin.2 din Statutul " " B:"Pentru operațiile comerciale sau bancare, pentru stabilirea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice sau pentru încheierea unor acte juridice cu o valoare mai mare de 200.000 lei domnul va trebui să aibăacceptul fermal domnului care are și calitatea de membru fondator".
Ori, recurentul-inculpat, în calitate de administrator al " " a înstrăinat, către " COM", administrată de soția sa, mai multe mijloace fixe, după cum urmează:
a) prin factura Seria - - nr. - din data de 30.06.2001-fl.38 dosar urmărire penală, un tractor forestier 657, în valoare de 40.000.000 lei rol și un tractor rutier Universal 651, în valoare de 26.000.000 lei rol;
b) prin factura Seria - - nr. - din data de 28.02.2003 -fl.39 dosar urmărire penală, o autospecializată și semiremorcă pentru transport bușteni, în valoare de 450.000.000 lei rol;
c) prin factura Seria - - nr. - din data de 01.07.2003, -fl.39 dosar urmărire penală, un gater vertical, în valoare de 580.000.000 lei rol, un motor electric de 55 KW, în valoare de 64.000.000 lei rol, un tablou electric, în valoarea de 36.000.000 lei rol și pânze gater, în valoare de 300.000 lei rol, fără a avea acordul ferm al asociatului său.
Potrivit dispozițiilor din statut cei doi asociați au convenit ca orice act juridic cu o valoare mai mare de 200.000 lei să fie făcut cu "acordul ferm" al asociatului fondator al societății.
În conformitate cu prevederile art.70 și art.70/1 din Legea nr.31/1990:"Administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv.
Actele de dispoziție asupra bunurilor unei societăți comerciale pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanților legali ai societății, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societății adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale actului constitutiv al societății, nefiind necesară o procură specială și în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziție trebuie încheiate în formă autentică."
Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că asociatul și-ar fi dat acordul cu privire la înstrăinarea bunurilor menționate mai sus.
Faptul că pentru anumite operațiuni se obținea acordul telefonic sau prin alte mijloace de la asociatul fondator nu justifică înstrăinarea bunurilor enumerate mai sus, bunuri de o valoare foarte mare, cu nesocotirea prevederilor statutare.
Recurentul-inculpat a recunoscut că facturile menționate mai sus au fost completate de elși că evaluarea bunurilor a făcută a făcut-o tot el, după propria apreciere, fără o evaluare de specialitate.
Se impune a observa că, așa cum rezultă din procesul verbal nr.974 din data de 03.04.2006 al Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice, Direcția Controlului Fiscal B-fl.75-82 dosar urmărire penală, factura Seria - - nr. - din data de 28.02.2003 -fl.39 dosar urmărire penală și factura Seria - - nr. - din data de 01.07.2003-fl.39 dosar urmărire penală, fac parte din carnetul de facturi seria - - cu plaja de numere de la - la - și au fost achiziționate de la.P B cu factura seria - - nr.- din 16.05.2003, fără a fi indicat numele delegatului.
Din examinarea facturii de achiziționare a facturilor fiscale, se constată că factura Seria - - nr. - din data de 28.02.2003 -fl.39 dosar urmărire penală a fost întocmită anterior achiziționării, ceea ce dovedește o dată în plus că vânzarea-cumpărarea a fost făcută cu intenția de a prejudicia " " B și, implicit bugetul de stat.
Factura seria - - nr.- din 16.05.2003 nu a fost prezentată organelor de control.
Din verificările efectuate de organele fiscale s- constatat că facturile fiscale mai sus menționate nu au fost înregistrate în contabilitatea " " B, fiind înregistrate doar în contabilitatea cumpărătorului.
Privitor la încasarea contravalorii bunurilor, organele fiscale au identificat 18 chitanțe, având seriile nr.- - -, prin care s-ar fi încasat suma totală de 512.550.000 lei, reprezentând achitarea parțială a contravalorii facturii seria - - nr.- din data de 28.02.2003, dar sumele nu sunt înregistrate în contabilitatea " "
Recurentul-inculpat a susținut inițial că trei facturi au fost înmânate asociatului său -fl.169 dosar urmărire penală și că sumele reprezentând contravaloarea bunurilor menționate în aceste facturi"s-au stins între societăți fără a exista documente de plată în acest sens",în declarațiile date ulterior în cursul urmăririi penale-fl.164-168 să susțină că facturile și chitanțele privind încasarea sumelor privind contravaloarea bunurilor înstrăinate au fost lăsate de el la sediul societății din municipiul B,-, dar nu s-a făcut nici o dovadă în sensul celor susținute.
Nici un moment recurentul-inculpat nu a susținut că sumele reprezentând contravaloarea bunurilor înstrăinate au fost depuse la " " B prin virament sau în numerar.
Martora a declarat în cursul urmăririi penale că vânzarea-cumpărarea ar fi fost reală, dar că a reprezentat"o compensare între cele două firme"în baza unor datorii pe care " " B le avea la " Com"
Apoi, nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că " " B ar fi avut datorii către " Com"
Dacă recurentul-inculpat și martora au susținut în tot cursul urmăririi penale că a avut acordul verbal al asociatului său, martora, care așa cum se arăta este soția recurentului-inculpat, la instanța de fond-fl.47 a declarat că:"la vânzarea utilajelor a participat și celălalt asociat, care și-a exprimat acordul cu privire la acest contract".
În mod corect a fost înlăturată depoziție acestei martore, deoarece declarațiile acesteia se contrazic și, apoi, susținerile acesteia nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză.
Martorul, audiat la instanța de fond-fl.183 nu a declarat nimic cu privire la condițiile în care a avut loc înstrăinarea utilajelor și dacă acest lucru s-a făcut cu acordul asociatului.
Potrivit art.80 și art.222 din Legea nr.31/1990: " care,fără consimțământul scrisal celorlalți asociați, întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul societății în folosul său sau în acela al unei alte persoane este obligat să restituie societății beneficiile ce au rezultat și să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate
Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilorart. 80și82."
Ori, recurentul-inculpat a înstrăinat bunurile din patrimoniul " " B, fără consimțământul celuilalt asociat și în folosul unei societăți concurente și al cărui administrator era soția sa, nesocotind atât prevederile statutare, cât și dispozițiile legale menționate mai sus.
De altfel, pentru astfel de fapte s-a solicitat excluderea inculpatului din societate, această cauză a făcut obiectul dosarului nr.1920/2006 al Tribunalului Bacău.
În această cauză s-a efectuat o expertiză contabilă-fl.86-97 dosar instanța de fond, expertiză prin care s-au concluzionat următoarele:
a) în contabilitatea " " B au figurat în contul 212 "mijloace fixe" bunurile înstrăinate prin cele trei facturi fiscale;
b) în evidența contabilă a " " B nu sunt înregistrate cele trei facturi fiscale;
c) facturile fiscale au fost emise de recurentul-inculpat;
d) contravaloarea bunurilor înstrăinate de recurentul-inculpat prin cele trei facturi fiscale nu fost înregistrată în evidența contabilă a " " B;
e) la data de 20.03.2003 " Com" B avea o datorie către " " B în sumă de 100.867.365 lei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistată de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECI D E:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-inculpat și de recurenta-parte civilă " " împotriva deciziei penale nr.58/A din data de 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistată de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții să plătească statului suma de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.
Pronunțat dec.apel -Gh.
Red.dec. recurs
15.06/15.06.2009
2 ex.
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Gabriel Crîșmaru
