Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția penală și pentru cauze cu minori și familie
DECIZIA PENALĂ NR.39/ DOSAR NR.15065/197/R/P/2008
Ședința publică din data de 18 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Epure JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
- C - - JUDECĂTOR 3: Manuela
- - judecător
- - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului promovat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva Deciziei civile nr.301/A din data de 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția penală în dosarul nr.-, având ca obiect "infracțiuni privind circulația pe drumurile publice - conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere - art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002".
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 8 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea asupra recursului pentru data de 15 ianuarie 2010, când, având aceeași componență și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 ianuarie 2010.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.262/2009, Judecatoria Bah otărât, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală în referire la art. 51 Cod penal, achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a retinut că la data de 29.07.2006, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca cu număr de înmatriculare -, condus de soția sa Boldi, de la domiciliul lor din comuna, pe, pentru a aduna ciuperci, iar la intoarcere, deși nu poseda permis de conducere, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului, cunoscând că segmentul de drum din locul unde parcase mașina și până la intrarea în sat, este folosit pentru exploatarea lemnului. După ce a parcurs 511, în dreptul Cantonului Silvic, inculpatul a fost oprit pentru un control de rutină de un echipaj de poliției al comunei. Fiindu-i cerute documentele, inculpatul a recunoscut în prezența martorilor asistenți și, că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Raportând situația de fapt mai sus expusă la dispozițiile art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 51 Cod penală, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, conform cărora nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul în momentul săvârșirii acesteia, nu a cunoscut existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
Judecătoria a reținut că, la momentul săvârșirii faptei, inculpatul nu a cunoscut existența unei împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, respectiv nu a cunoscut că segmentul de drum pe care se deplasează reprezintă drum public, având convingerea că se deplasează pe un drum forestier, destinat mașinilor pentru exploatarea lemnului. Susținerile inculpatului în acest sens au fost confirmate de depoziția martorului, care a relatat că la data când inculpatul a fost oprit pentru un control de rutină de un echipaj de poliției al comunei, acesta se deplasa la volanul autoturismului dinspre pădure spre sat, că pe acel segment de drum unde a fost depistat inculpatul, nu sunt amplasate indicatoare, acesta nu este folosit ca drum județean, ci ca drum forestier, circulând doar mașinile mari pentru exploatarea lemnului.
Conform art. 14 din OUG nr. 195/2002, noțiunea de drum public este definită ca fiind orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice, iar potrivit art. 5 administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, cu avizul poliției rutiere, este obligat să instaleze indicatoare sau alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare.
În cauza dedusă judecății, instanța reține din coroborarea declarației inculpatului cu depoziția martorului, că pe segmentul de drum unde a fost depistat inculpatul conducând autoturismul, nu există instalate indicatoare, acesta nu este asfaltat, fiind cunoscut că este folosit de vehiculele mari pentru exploatarea lemnului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecatoria Brașov criticind solutia instantei sub aspectul temeiniciei.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că inculpatul ar fi trebuit sa fie mai diligent în acțiunile sale, eroarea de fapt reținută de prima instanta nefiind o cauza care să îl absolve de răspundere penală, cu atât mai mult cu cât inculpatul și soția sa au avut posibiltiatea să observe că pe drumul pe care s-a circulat era deschis traficului rutier. Deși pe segmentul de drum pe care a condus inculpatul nu există marcaje rutiere, procurorul a solicitat să se aibă în vedere că nu este este necesară amplasarea unor astfel de marcaje pe toate segmentele drumului; drumurile care sunt inchise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile. Inculpatul a afirmat în cursul urmăririi penale că la momentul observării organelor de politie a decis sa schimbe locul cu soția sa care poseda permis de conducere, iar în situația în care cunoștea că drumul nu este public, nu ar fi avut nici un motiv să procedeze în acel mod.
Tribunalul Brașov, prin decizia penale nr.301/A/26.10.2009, a respins apelul declarat în cauză. S-a argumentat în sensul că este adevarat că marcaje ale drumului public nu trebuie amplasate pe fiecare segment al unei căi de comunicație, însă trebuie să existe posibilitatea ca un anumit segment de drum să poată fi apreciat ca aparținând circulației publice. Drumul public presupune însă marcaje stradale - trasarea unor benzi de circulatie in pricipal; daca segmentul de drum neamenajat ar fi provenit din întreruperea unei căi de acces amenajate, s-ar fi putut reține în cauză intenția indirectă a inculpatului de a conduce pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere. Este însa de remarcat faptul că drumul asfaltat, așa cum susțin toate persoanele audiate în cauză, se termină în apropierea cantonului silvic - locul în care inculpatul a coborât din autoturism pentru a permite soției sale să conducă, loc în care de altfel a fost oprit de organele de poliție.
Împotriva deciziei nr. 301/A/26.10.2009 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticile aduse de procuror vizând aspecte de netemeinicie relativ la greșita achitare a inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs care se regăsesc în memoriul de la filele 4-6 dosar recurs, au fost reluate motivele de apel, susținându-se că nu era incidentă în prezenta speță - urmare a coroborării tuturor elementelor de fapt - eroarea de fapt ca și cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor fomrulate de procuror - cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct. 18.pr.pen. Curtea reține că recurusl declarat în cauză este nefondata pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, cum în mod corect au reținut și instanțele de fond, noțiunea de drum public este definită ca fiind orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice. O dată deschisă o astfel de cale de comunicație, administratorului, antreprenorului sau executantului drumului public îi revin anumite obligații care reclamă și concursul poliției. Mai precis, este necesar avizul poliției rutiere, iar după obținerea acestuia, celor trei categorii de persoane le incumbă obligația să instaleze indicatoare sau alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare.
Or, atât timp cât aceste obligații nu au fost respectate, este mai mult decât evidentă reținerea în cauză a incidenței dispozițiilor care reglementează eroarea de fapt, toate acestea în ansamblul faptic descris nu numai de inculpat, dar și de celelalte persoane audiate în cauză. Aspectele privind încercarea inculpatului de a schimba locul de pe scaunul destinat șoferului cu soția sa, nu prezintă relevanță sub aspectul obligațiilor despre care s-a făcut vorbire mai sus, câtă vreme această încercare a avut loc pe porțiunea de drum nesemnalizată.
Punctul esențial în soluționarea prezentei cauze îl constituie nemarcarea și neinstalarea indicatoarelor de drum public de către cei responsabili cu aceste obilgații, mai ales că este vorba de un drum de pământ, iar nu de unul asfaltat care se termina în apropierea cantonului silvic și unde inculpatul a coborât din autoturism pentru a permite soției sale să conducă. De altfel, în acest loc inculpatul a fost oprit de organele de poliție.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.301/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.189 și 192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.301/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art.189 pr.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățeanului către Baroul Brașova sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - C - -
GREFIER,
-
Red.:-CE/25.02.2010
Dact.:-BN./08.03.2010/ex.
Jud.apel:-; -
Jud.fond:-
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Alina Constanța Mandu, Manuela
