Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 400
Ședința publică din data de 04 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Ecaterina Ene
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 106/A din data de 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregJ. cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că își întemeiază recursul pe prevederile art.3859pct.18 întrucât C.P.P. instanța de apel a comis o eroare gravă când a pronunțat hotărârea de casare.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru că în ziua de 18.09.2009 a condus un autoturism pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,50 %
Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru că din probele adminJ. a rezultat că acesta nu am fost găsit de organele de poliție conducând autoturismul pe drumurile publice, dosarul penal care a fost întocmit fiind rezultatul încheierii în fals a unui proces-verbal de către agentul de poliție.
În acest proces-verbal, datat din 18.09.2007, agentul de politie a consemnat în mod nereal că "azi data de mai sus, în jurul orelor 16.30, în timp ce mă aflam în exercitarea sarcinilor de serviciu pe drumul comunal în localitatea am oprit pentru control autoturismul -. "
În baza acestui proces-verbal s-a format dosarul penal nr. 5480/P/2007, iar la 27.09.2007 s-a dispus începerea urmăririi penale, confirmată în aceiași zi de procuror, căruia i s-a prezentat deformat realitatea.
La 12.10.2007 inculpatul fost audiat în prezenta apărătorului, ocazie cu care s-a învederat organului de cercetare penală că în procesul-verbal s-a consemnat în fals că ar fi fost oprit în timp ce conducea autoturismul.
Ulterior, la dosar s-a depus un proces-verbal de îndreptare a erorii materiale (f 20 dosar urmărire penală), antedatat la 08.10.2007, față de data audierii inculpatului (12.10.2008), n care se precizează că în mod greșit s-a consemnat în procesul-verbal că ar fi fost oprit în timp ce conducea autoturismul i că în realitate organele de politie s-au deplasat la fața locului (la sediul SC SRL ) pentru că fuseseră sesizate de o persoană care a refuzat să-și decline identitatea, că s-a produs un scandal. Acest proces-verbal a fost întocmit de agentul de poliție în încercarea de a-și acoperi falsul și abuzul comis, însă instanța de apel a considerat că "în mod greșit instanța de fond a apreciat procesul-verbal ca un veritabil fals intelectual având în vedere că îndreptarea de eroare materială din acest proces-verbal are la baza procesul-verbal de consemnare a denunțului (f 18), care arată în mod clar că organele de poliție au fost sesizate telefonic că pe drumul comunal DC, o persoana sub influenta băuturilor alcoolice conduce autoturismul -".
Referitor la acest denunț care a fost depus ulterior la dosar, acesta neexistând când a fost audiat, arată că este tot un fals, în el consemnându-se în mod nereal că o persoană necunoscută ar fi făcut sesizarea că o persoană sub influența băuturilor alcoolice conduce autoturismul, în realitate cunoscându-se cine a făcut sesizarea telefonică și ce a relatat acesta, așa cum rezultă din declarația lui (f 40, dosar urmărire penală) care precizează:."în ziua de 18.07.2007, în jurul orelor 13, mă aflam la sediul societății când am fost anunțat de paznicul unității că un cetățean vrea să discute cu mine. Am sunat la politia că acesta este sub influența alcoolului și poate să plece cu mașina și reprezintă pericol".
Reaua-credință a organului de poliție rezultă și din faptul că procesul-verbal a fost întocmit a doua zi după ce se produsese scandalul, agentul de politie deplasându-se la domiciliul martorului asistent pentru a-l semna (f 38, dosar apel).
Instanța de apel a reținut că în cauză există "o activitate de conducere în condiții nelegale, din probele adminJ. rezultând neîndoielnic că înainte de a opri mașina inculpatul a condus-o având în sânge acea îmbibație alcoolică stabilită prin buletinul de analiza toxicologică - alcoolemică, emis de LML "
Din probele adminJ. însă, rezultă că probele de sânge au fost recoltate la orele 17.25 si 18.25, cu mult după ce inculpatul a avut discuțiile cu personalul de la SC SRL. La momentul când a condus mașina nu avea în sânge această îmbibație alcoolică pentru că consumase doar în jurul orelor 8.30 - 9.00 un pahar de, după care s-a dus acasă și a făcut, iar în jurul orelor 15 a plecat să-și ia soția de la serviciu și, constatând că patronul ține personalul din nou peste program, a cerut paznicului să meargă să vorbească cu acesta.
Deoarece nu i s-a permis, s-a certat cu paznicul și cu un alt salariat și, nervos fiind, a consumat până a ieșit soția din incinta societății bidonul de 2 litri cu bere pe care-l avea cu el.
La un moment dat au venit organele de poliție din comună, care au sesizat și patrula de circulație și l-au condus la Spitalul Județean Nu s-a întocmit nici un proces-verbal, după recoltare fiind condus acasă și atrăgându-i-se atenția să nu mai facă scandal.
Față de cele arătate, apreciază că instanța de apel a comis o gravă eroare când a reținut că inculpatul avea când a fost găsit în fața sediului SC SRL îmbibația alcoolică stabilită de LML B, pentru că aceasta se raportează la orele 17.25 și 18.25, din nici o proba științifică rezultând că la orele când a condus mașina (aproximativ 15 - 15.30) de acasă până la locul de muncă al soției ar fi avut o îmbibație alcoolică de peste 0,80%o.
În consecința, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii primei instanțe prin care a fost achitat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, apreciind că pedeapsa este corect individualizată. De asemeni, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat - având cuvântul arată că își menține declarațiile date în cauză și se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele;
Prin decizia penală nr. 106/A/27.02.2009 a Tribunalului Bacăus -a dispus: În baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, împotriva nr.1219 din 16.06.2008, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-.
S-a desființat în totalitate sentința penală menționată, s-a reținut cauza spre rejudecare și pe fond:
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 (republicată) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă din 18.09.2007;
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 27.12.1964 în com. jud.B, căsătorit, fără antecedente penale, cu domiciliul în com. satul M, jud.B,la pedeapsade 1 (un) an închisoare.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b pe durata și în condițiile art.71 alin.2 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În baza art.82 Cod penal, s-a stabilit termen de încercare de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea condițiilor suspendării prevăzute de art.83 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicate.
S-a constatat că la instanța de fond și în apel, intimatul inculpat a fost asistat de apărător angajat.
În baza art.191 alin.1 Cod pr.penală, a fost obligat intimatul inculpat la plata sumei de 185 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bacăua reținut:
Prin nr.1219 din 16.06.2008, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. pr. pen. achitarea inculpatului - fiul lui și, ns. la 27.12.1964, in com., sat. M, jud. B, CNP:-, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1din OUG. 195/2002 republicată întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
În baza art. 192 alin 3 cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Coroborând și analizând probele adminJ. în cursul urmăririi penale, cu cele adminJ. nemijlocit în cursul judecății, instanța a constatat că în cauză nu există probe directe sau indirecte, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului.
Astfel, procurorul prin rechizitoriu a reținut că la data de 18.09.2007 inculpatul a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculate - pe DJ 119 și DC 167 din Com., jud. B având o îmbibație alcoolică în sânge de 2,50 gr%0 la prima probă și 2,40 gr%0la cea de a doua probă.
Procurorul a arătat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu s-a probat cu: procesul verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și procesul verbal de îndreptare a erorii materiale, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, declarațiile martorilor, și G și declarațiile inculpatului.
Examinând legalitatea și temeinicia mijloacelor de probă instanța a constatat că unele au fost obținute nelegal iar altele nu reprezintă mijloace de probă.
Astfel, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 18.09.2007(fl.19 dup) este într-adevăr lipsit de valoare probatorie, așa cum a invocat explicit apărătorul inculpatului în concluziile pe fondul cauzei.
Potrivit art. 467.pr.pen. "constatarea infracțiunii flagrante se face de organul de urmărire penală sesizat care întocmește un proces verbal, în care se consemnează cele constatate cu privire la fapta săvârșită".
Ori, în condițiile în care prin procesul verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 08.10.2007(fl.20 dup) s-a rectificat chiar alin.3 din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante unde era menționat ", data de mai sus (18.09.2007 nota inst.), în jurul orei 16,30, în timp ce ne aflam în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DC 167 în localitatea M, com. am oprit pentru control autoturismul "" -"în sensul că", data de mai sus, în timp ce ne aflam în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe raza com., jud. B, în baza sesizării telefonice a unei persoane care nu și-a declinat identitatea, referitoare la o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice care a condus autoturismul marca "" cu nr. - pe DC 167 și pe care la oprit voluntar pe marginea drumului comunal 167 pe raza satului M, comuna, jud. B, precum și în temeiul art. 465 și următoarele din ne-am deplasat la locul indicat unde am găsit în fața SC SRL staționat autoturismul marca "" cu nr. -,efectuând verificări am constat următoarele:", instanța a constatat că de fapt nu există o infracțiune flagrantă probată cu un proces verbal legal întocmit. Îndreptarea de eroare materială făcută de agentul constatator nu se încadrează în dispozițiile art. 195, ba mai mult îmbracă caracterul unei fapte penale, fiind un veritabil "fals intelectual".
Privitor la celelalte probe adminJ. cu ocazia rejudecării cauzei, respectiv declarația inculpatului și declarațiile martorilor, instanța a constatat că acestea nu se coroborează unele cu altele, nefiind în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea inculpatului.
În Codul d e procedură penală român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă."
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte " erga omnes";
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.
Faptul că inculpatul a fost inconsecvent în declarațiile date în fața organelor judiciare este irelevant, întrucât, conform art. 66 alin. (1) proc. pen. "inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția." Potrivit art. 69. proc. pen. "declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză."
Inculpatul atât cu ocazia primei declarații cât și ulterior a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice. Dacă inițial inculpatul a recunoscut că a consumat 300 ml de după care a condus autoturismul, ulterior și-a nuanțat declarația în sensul că în cursul dimineții a consumat aproximativ 50 ml iar după ce a ajuns cu autoturismul pe care la oprit în fața SC SRL, în timp ce își aștepta soția a mai consumat 2 litri de bere.
De subliniat că nici declarațiile martorilor audiați în cauză nu sunt de natură a conduce la aflarea adevărului, fiind contradictorii în ceea ce privește consumul de băuturi alcoolice, inițial aceștia susținând - în fața agentului de poliție - că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, fără a indica cantități și sortimente, pentru ca ulterior în fața procurorului și a instanței aceiași martori să declare că nu cunosc ce băuturi a consumat inculpatul alcoolice sau nonalcoolice.
Având în vedere că toți martorii au fost în bar împreună cu inculpatul recunoscând că au consumat băuturi alcoolice, ba mai mult martorii și s-au prezentat și în fața instanței sub influența băuturilor alcoolice (procese verbale fl.12,13 dos.inst), instanța a constatat că susținerile acestor martori, nu prezintă garanții de credibilitate.
Martorul a afirmat că "ajunși la serviciul soțiilor inculpatul a început a face scandal în timp ce făcea scandal inculpatul a început să bea din bidonul cu bere pe care îl cumpărase" (fl.10 dup) respectiv "ajungând la locul de muncă al soțiilor noastrel-am văzut pe inculpat desfăcând sticla de bere și consumând din ea"(fl.31 dos inst.). Această declarație este în concordanță cu declarația inculpatului însă contravine celor declarate de martorul G, respectiv "l-am văzut - (pe inculpat - nota inst) - scoțând din mașină un bidon de bere plin, neînceput și pe care soția inculpatului l-a luat din mână și l-a aruncat în cimitir". Acest din urmă martor mai declară că "nu l-am supravegheat pe inculpat în tot intervalul de timp petrecut de acesta în fața societății întrucât am fost nevoit să-mi îndeplinesc atribuțiile de serviciu".
Declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați nu sunt în măsură a lămuri instanța cu privire la cantitatea de alcool ingerată de inculpat înainte de a conduce autoturismul și nici cu privire la faptul dacă inculpatul a consumat sau nu cei doi litri de bere după ce a oprit autoturismul în fața SC SRL.
Neputând fi lămurite aceste aspecte, instanța nu și-a putut forma convingerea întemeiată pe probe că inculpatul a condus autoturismul având o alcoolemie de 2,50 gr%0(la prima probă), respectiv 2,40 gr%0(la cea de a doua probă).
Este posibil ca inculpatul să nu fi consumat bere după de a oprit autoturismul în fața SC SRL și în consecință inculpatul să fi condus având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,50 gr%0(la prima probă), respectiv 2,40 gr%0(la cea de a doua probă), dar este posibil ca inculpatul să fi consumat cei doi litri de bere după de a oprit autoturismul în fața SC SRL iar alcoolemia (nestabilită) să nu depășească pragul de 0,80 gr%0, necesar pentru existența infracțiunii.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3. proc. pen. se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile adminJ. pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. . justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile adminJ. în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție" și deci inculpatul trebuie achitat.
Față de considerentele ce preced, instanța în baza art. 11 pct.2 lit.a pr.pen. rap. la art. 10 lit.d pen. a achitat inculpatul, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin 1 din OUG. Nr. 195/2002 republicată, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, existând așa cum s-a arătat dubiul în ceea ce privește valoarea alcoolemiei în momentul conducerii efective a autoturismului.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.
S-a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, întrucât la dosar sunt probe certe și sigure de vinovăție a acestuia.
Pentru acest motiv, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar pe fond condamnarea inculpatului.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivul invocat și din oficiu, constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.5480/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 al.1 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 18.09.2007, a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - pe DJ 119 și pe DC 167 din comuna, jud.B, având o îmbibație alcoolică în sânge de 2,50 g%o - prima provă și 2,40 g%o - a doua probă.
Actul de sesizare al instanței, se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: procesul verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral; procesul verbal de constatare a infracțiuni și procesul verbal de îdreptare a erorii materiale, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, declarațiile martorilor, G și declarațiile inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, martorii din lucrări, precum și martorul propus în apărare de către inculpat - și martorul în circumstanțiere -.
Examinând actele și lucrările dosarului, atât cele din cursul urmăririi penale, cât și cele din faza de cercetare judecătorească, Tribunalul a apreciat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu se confirmă, fiind susținută de probele adminJ.
Astfel, s-a reținut că la data de 18.09.2007 inculpatul a mers la barul SRL, unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii, și. Aici, au convenit împreună să meargă la pădure să culeagă bureți. În acest sens, inculpatul s-a deplasat la domiciliu a adus autoturismul proprietatea personală marca cu nr.-, în care s-au urcat toți patru și s-au deplasat pe DJ 119, până la barul SRL, unde au oprit pentru a cumpăra bere. În acest loc, martorii și au coborât din autoturism fiindcă au observat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpatul și martorul au hotărât să meargă la SRL pentru a-și lua soțiile de la lucru și a merge împreună la pădure, inculpatul conducând autoturismul pe DC 167 până la poarte societății.
Între inculpat și paznicul societății Gai zbucnit un conflict, primul devenind agresiv, motiv pentru care administratorul societății a anunțat organele de poliție don comuna.
Urmare a acestuia denunț (fila 18 dosar urmărire penală), la fața locului au sosit și lucrătorii de poliție din cadrul Poliției mun-B care l-au legitimat pe inculpat și l-au testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 1,35 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean B unde i-au fost recoltate două probe de sânge. Prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.2449-2459/2007 emis de SML Baf ost stabilită o alcoolemie de 2,50 g%o - prim aprobă și 2,40 %o - a doua probă.
În primele două declarații date în cursul urmăririi penale cea din20.09.2007, respectiv27.09.2007(filele 24 și 26 dosar ), inculpatul a recunoscut fapta, arătând detaliat ceea ce s-a întâmplat în ziua de 18.09.2007, în sensul că a consumat împreună cu mai mulți prieteni băuturi alcoolice la un bar din sat, respectiv 300 ml., după care a condus autoturismul marca ajungând în final la. SRL B, pentru a-și lua soția, loc în care a avut un conflict cu paznicul societății,"care văzându-mă în stare de ebrietate a anunțat organele de poliție".
Inculpatul a revenit asupra acestor declarații, astfel că în cea de-a treia declarație dată la urmărirea penalădin 12.10.2007(fila 22 dosar ) și în declarația dată în fața instanței, a arătat faptul că a consumat la barul din sat, doar 50 ml,iar după conflictul avut cu paznicul societății până la venirea organelor de poliție a consumat dintr-un bidon de bere,pe care îl cumpărase de la un magazin, astfel că așa se explică alcoolemia stabilită în buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie, emis de SML
Aceste aspecte expuse de către inculpat nu pot fi reținute ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, întrucât se observă în mod vădit că ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale inculpatului, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii penale sau cel puțin a atenua impactul acestor consecințe.
Astfel, împrejurarea că unele susțineri ale inculpatului sunt nereale este dovedită, pe de o parte de faptul că însăși declarațiile sale cuprind elemente contradictorii de la o fază procesuală la alta (spre exemplu nu-și amintește nimic de berea consumată după conflictul avut cu paznicul societății și până la venirea organelor de poliție în primele declarații, acest aspect fiind relevat abia în cea de-a treia declarație dată la urmărirea penală când de altfel a și fost asistat de apărător și apoi în cursul cercetării judecătorești) iar, pe de altă parte prin aceea că apărările sale sunt contrazise de celelalte mijloace de probă adminJ. în cauză.
Astfel, martorul G, paznicul societății, a arătat în toate declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond și de apel, că inculpatul până la venirea organelor de poliție nu a consumat băuturi alcoolice. despre care s-a făcut vorbire fiind scos după venirea poliției, când de altfel soția i l-a luat din mână și l-a aruncat.
În ceea ce privește depoziția martorului, acesta trebuie avută în vedere cu foarte M circumspecție din privința relațiilor speciale existențe între martor și inculpat (fiind prieteni) din examinarea conținutului depozițiilor rezultând în mod evident tendința de subiectivism în favoarea inculpatului, în sensul că inițial declară că berea a fost consumată până a avea conflictul cu paznicul, ca apoi să spună despre cearta cu paznicul a început să bea din bidon, însă nu știe cât anume deoarece el a plecat.
De asemenea și martorii și au declarat că și-au dat seama că inculpatul era băut după modul în care se comporta și în care conducerea mașina și că au coborât de teamă să nu se întâmple ceva.
Mai mult martorii respectivi, au arătat că această comportare a inculpatului a fost înainte de a ajunge la magazinul din sat, iar după plecarea lor, acesta și-a continuat drumul până la. SRL, împreună cu martorul.
De asemenea, la corecta determinare a situației de fapt sunt importante procesele verbale întocmite de lucrătorii de poliție cu prilejul primelor cercetări întreprinse în cauză.
În cauza de față,s-a constată că în mod greșit instanța de fond a consideratprocesul verbal aflat la fila 19 dosar urmărire penală, ca fiind unveritabil "fals intelectual"avându-se în vedere că îndreptarea de eroarea materialăa aliniatului 3, din acest proces verbal și aflată lafila 20din dosarul de urmărire penală are la bază procesul verbal de consemnare a denunțului (fila 18) în care se arată în mod clar faptul că organele de poliție au fostsesizate telefonicde o persoană care nu si-a declinat identitatea, despre faptul că pe 167, o persoană sub influența băuturilor alcoolice conduce autoturismul -.
Îndreptarea de eroare materială constă tocmai în consemnarea acestei situații în procesul verbal, în sensul că deplasarea s-a făcut în baza acestei sesizări telefonice și nu a faptului că a fost oprit pentru control autoturismul -.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a constatat că prin probele adminJ. s-a dovedit, la adăpost de orice îndoială, că inculpatul a condus autoturismul pe drumul public având o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege.
Prin "conducerea" unui autoturism, înțelegem acea operație tehnică prin care o persoanăpune în mișcareautoturismul și îldirijeazăpe drumurile publice potrivit cu scopurile urmărite de ea.
"conducerea pe drumurile publice" desemnează activitatea care face posibilă circulația propriu-zisă a autoturismului pe un drum public, ori, cel puțin, efectuarea unei manevre necesare parcării acestuia; cu alte cuvinte, conducerea implică deplasarea autoturismului, deci aflarea acestuia în mișcare.
În cauza de față există o activitate de conducere, în condițiile nelegale, din probele adminJ. rezultând neîndoielnic că înainte de a opri mașina în fața SRL inculpatul a condus-o, având în sânge acea îmbibație alcoolică stabilită prin buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie emis de SML B, buletin care de altfel nici nu a fost contestat de către inculpat în cursul urmăriri penale.
În drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 al.1 din OUG 195/2002, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea sa.
Fiind stabilită vinovăția inculpatului, s-a dispus condamnarea acestuia, urmând a se ține seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în art.72 din codul penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, condițiile și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, poziția oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, precum și faptul că acesta nu a mai cunoscut rigorile legii penale până în prezent.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei ce s-a aplicat poate fi atins fără executare în regim de detenție, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 din codul penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În consecință, în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. s-a admis apelul declarat, s-a desființat sentința penală în totalitate, iar pe fond s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu aplicarea art.81 cod penal.
S-a stabilit un termen de încercare în condițiile art.82 cod penal și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 din codul penal.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal în condițiile art.71 al.2 Cod penal.
În baza art.71 al.5 cod penal, pe durata suspendări condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Împotriva deciziei penale susmenționată a declarat recurs, în termen legal, recurentul inculpat, pentru netemeinicie, invocând nevinovăția în comiterea faptei, întrucât au fost încălcate dispozițiile procedurale de întocmire a procesului verbal de constatare a infracțiunii, considerentele fiind înfățișate în detaliu în preambulul hotărârii.
Analizând decizia penală susmenționată, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că intimatul-inculpat, a condus autoturismul proprietate personală pe raza comunei, Jud. B, aspect recunoscut personal de acesta cu ocazia audierilor pe parcursul procesului penal și, la data constatării infracțiunii consemnată în procesul verbal de către organele poliției rutiere, 18.09.2007, fila 19 ds. urm. pen. avea potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.2449 - 50, datat de 20 sept. 2007- fl.32 dosar urmărire penală, o alcoolemie de 2,50 %o la prima recoltare care avut loc la ora 17.25 și de 2,40 % la cea de-a doua recoltare, ora 18,25.
Cu ocazia audierii inculpatului în datele de 27.09.2007 și respectiv, 12.10.2007, acesta a recunoscut sincer comiterea faptei, a regretat-o, însă ulterior a contestat modalitatea de întocmire a procesului verbal de constatare a infracțiunii invocând încălcarea unor aspecte procedurale de întocmire a acestuia, făcând totodată referire la împrejurarea că organele de poliție au fost sesizate în anumite împrejurări conflictuale, că nu a fost identificat în trafic, că redactarea procesului verbal a avut loc la câteva zile după constatarea infracțiunii, și respectiv că, starea de ebrietate ar fi fost probată prin declarațiile martorilor și nu în mod științific.
Aceste apărări au fost invocate și susținute cu intenție evidentă de sustracțiune de răspundere penală, întrucât probele adminJ. științific și testimonial converg spre un singur rezultat dat de raționamentul juridic, și anume vinovăția inculpatului.
Probele adminJ. în cauză, probe testimoniale, inclusiv actele întocmite cu ocazie recoltării probelor biologice, coroborate cu declarațiile de recunoaștere inculpatului, confirmă atât împrejurarea că în după amiaza zilei de 18.09.2007 recurentul inculpat a condus autoturismul proprietate personală deși consumase în prealabil alcool, cât și starea de beție în care se afla inculpatul în momentul prelevării probelor biologice, precedat de consumul de alcool între orele 9,00 și 14,00 a se vedea, concluziile buletinului de examinare clinică aflate la fila 30 ds. urm. penală. Astfel, celelalte apărări referitoare la viciile procedurale de întocmire a actului constatator și la modul în care au fost sesizate organele de poliție și a avut loc de altfel constatarea încălcării dispozițiilor la legea circulației, nu au relevanță sub aspectul stabilirii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii rutiere, ci sunt apărări colaterale stabilirii în adevăr a împrejurărilor comiterii infracțiunii.
Așadar, conducerea pe drumurile publice a autovehiculului de către inculpat, persoană care a acționat voluntar știind că a consumat băuturi alcoolice și care îl face inapt deplasării cu autoturismul, atât din punct de vedere legal, dar și ca persoană care nu deține capacitatea specifică pilotării, nu poate conduce decât la concluzia unui pericol social, concret și ridicat al faptei comise.
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b pr. pen. va respinge recursul declarat de recurentul inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr. 106/A/27.02.2009 a Tribunalului Bacău.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 C.P.P. obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.06.2009.
Pentru,
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Ecaterina Ene
Aflată În
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
15.06.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Ecaterina Ene
