Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 413/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 413/

Ședința publică din data de 10 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.414 din10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar pentru inculpatul recurent lipsă.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei și în rejudecare reducerea pedepsei sau înlocuirea acesteia cu amendă administrativă sau penală.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor date ca fiind legale și temeinice întrucât pedeapsa aplicată a fost just individualizată, întrucât inculpatul are antecedente penale care îi atrag starea de recidivă postcondamnatorie, având numeroase condamnări.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele: prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, nr. 98/P/2007 înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr- la data de 28.03.2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, modificată și completată prin Legea nr.6/2007 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.

S-a reținut că în data de 02.09.2005 inculpatul a condus o motocicletă pe str. - din T și a fost implicat într-un accident rutier ușor, iar urmare cercetărilor efectuate cu aceea ocazie s-a constatat că motocicleta nu era înmatriculată și că inculpatul nu poseda permis de conducere.

Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 2073/10.10.2007 pronunțată în dosar nr-, a admis cererea pentru schimbarea încadrării juridice.

În baza art. 77 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art.13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice în condițiile art. 334 Cod procedură penală din infracțiunea prevăzută de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare cu aplicarea art. 64 lit.a-c, art. 71 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat în circulație.

În baza art. 78 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 13 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice în condițiile art. 334 Cod procedură penală din infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare cu aplicarea art. 64 lit.a-c, art. 71 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către un conducător auto care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele anterior aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 2 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 1 lună, stabilind pedeapsa rezultantă de 1 an și 3luni închisoare.

În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 160 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani o lună și 7 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr.5841/31.03.2003 a Judecătoriei Oradea și a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin sentința de față, în pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 3 luni închisoare, pe care a sporit- cu o lună, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a-c Cod penal în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

În temeiul art. 349,191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata a 35 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut aceeași stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriul.

Având a se pronunța asupra încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, prima instanță a constatat că fapta inculpatului de a conduce în 02.09.2005 o motocicletă neînmatriculată în circulație, pe drumul public, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 77 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 78 alin. 1 din același act normativ, cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 37 lit.a Cod penal și art. 33 lit. Cod penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului și înlocuirea pedepsei aplicate cu amenda penală sau administrativă, în subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Tribunalul Timiș prin decizia penală nr. 414/A din 10.12.2007, pronunțată în dosar nr-, a respins apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 2073/10.10.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.

Analizând hotărârea penală în raport de motivele invocate, tribunalul a constatat că procedând la stabilirea răspunderii penale, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal și în raport de acestea, constatând pe de o parte faptul că inculpatul are antecedente penale care îi atrag starea de recidivă postcondamnatorie, suferind în trecut numeroase condamnări, inclusiv pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației rutiere, iar pe de altă parte acesta a recunoscut acuzațiile aduse, fără însă că această din urmă împrejurare să justifice reținerea unor circumstanța atenuante, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special.

Din fișa de cazier rezultă că inculpatul s-a liberat din Penitenciarul Oradea la data de 25.05.2005, din executarea unei pedepse de 4 ani, o lună și 7 zile de închisoare, rămânând un rest de pedeapsă de executat de 160 zile, pedeapsa fiind considerată executată la data de 01.11.2005, în timp ce apelantul a comis fapte din prezentul dosar la data de 02.09.2005, aflându-se în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit.a Cod penal.

Împotriva deciziei penale nr.414 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs în termen inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 20.02.2008.

Recursul nu a fost motivat în scris ci doar oral solicitând admiterea recursului, casare sentinței penale recurate și aplicarea unei pedepse sub cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta comisă luându-se în considerarea că a avut o atitudine sinceră recunoscând fapta.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale pronunțate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este netemeinică în privința modalității de aplicare a pedepsei accesorii, fiind în schimb legală și temeinică în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în privința pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel care este corect individualizată raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de art.72 pen.

În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, probe în temeiul cărora a procedat la aplicarea pedepsei rezultante de un an și patru luni închisoare, cu executare în regim de detenție, raportat la antecedența penală a inculpatului recurent, fapta din prezentul dosar fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel că instanța de recurs apreciază că, în speță cuantumul pedepsei este bine dozat și adaptat gravității infracțiunii comise. S-a avut în vedere că inculpatul a condus în data de 2.09.2005 o motocicletă pe strada -ui din T, deci pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, iar în urma cercetărilor efectuate s-a descoperit că motoreta nu era înmatriculată, faptă recunoscută de acesta prin declarația dată în cursul judecății-fila 10 dosar fond- și confirmată de probele administrate, respectiv martora și adresele emise de Instituția Prefectului județul T ( filele 12 și 13 dosar de urmărire penală).

În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

În mod corect instanța de fond nu a aplicat circumstanțe atenuante inculpatului, raportat la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările acesteia și ansamblul condițiilor în care fapta a fost comisă. Pedeapsa aplicată de instanța de fond este rezultatul evaluării tuturor probelor administrate în procesul penal și este în măsură să realizeze reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta a unor noi fapte antisociale fiind corect aleasă și modalitatea de executarea a acesteia, inculpatul neputând beneficia de posibilitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei din lipsa întrunirii condiției prevăzute de art.81 al.1 lit.b penal.

Recursul declarat de inculpat este întemeiat însă în ceea ce privește modalitatea în care instanța de fond și de apel au făcut aplicarea dispozițiilor art.64 lit.a pen, ca pedeapsă accesorie. În temeiul art.3 din Protocolul nr.1, jurisprudența CEDO în materie- Hotărârea din 30.03.2004 pronunțată în cauza Hirst contra Marea Britanie- nu va interzice inculpatului dreptul de a alege prev. de art.64 lit.a penal, reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestor drepturi, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia penală nr.632 din 2.03.2007 care a statuat că, la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 pen se are în vedere fapta săvârșită de inculpat și legătura acesteia cu drepturile reglementate de articolul citat.

Astfel, în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 414/A/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

- casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 2073/10.10.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara sub aspectul individualizării pedepsei accesorii și rejudecând:

- înlătura interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I Cod Penal- dreptul de a alege, din conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

- menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

- dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 414/A/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 2073/10.10.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara sub aspectul individualizării pedepsei accesorii și rejudecând:

Înlătură interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I Cod Penal- dreptul de a alege, din conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică din 10.04. 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 14.04.2008

Tehnored.

2ex/ 22.04.2008

Prima inst.

Inst. apelV.,