Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 439
Ședința publică de la 04 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Chirilă Mihaela
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " OUG nr.195/2002 " pronunțat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 6o din 19.o3.2oo8 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Avocat depune la dosarul cauzei acte medicale - xerocopii - cu privire la inculpatul recurent, și precizează că nu mai are de formulat cereri.
Interpelat fiind, inculpatul recurent arată că nu mai vrea să declare nimic.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că acesta a atacat decizia instanței de apel și sentința instanței de fond, în condițiile în care instanța de apel doar a menținut soluția primei instanțe, argumentând soluția în mod lapidar, fără a se avea în vedere și susținerile inculpatului. Recursul de față se întemeiază pe disp. art. 385 ind. 9 pct. 9,10,13,14,20 și art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. b
C.P.P.Inculpatul a invocat atât în apel cât și în motivele de recurs că textul de lege în vigoare pentru fapta pentru care a fost condamnat era cel prev. de art. 79 al. 4 din OUG 195/2002, în vioare la data de 02.01.2003. Art. 13 din Codul penal prevede că "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale mai favorabile, se aplică legea mai favorabilă". Legea penală este de strictă interpretare, și, în aceste condiții, instanța era obligată să aplice inculpatului textul de lege mai favorabil, lucru care, însă nu s-a întâmplat, și, mai mult, instanța de apel nici nu a răspuns la motivul de apel referitor la aplicarea legii mai favorabile. Mai consideră inculpatul că cele două instanțe au făcut o greșită individualizare a pedepsei, întrucât nu s-a aplicat legea penală mai favorabilă, respectiv legea veche. În vechea reglementare, respectiv art. 79 al. 4 din OUG 195/2002, minimul pedepsei era de 1 an. La rejudecare inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 13, art. 74 și 74 Cod penal, însă, dacă ar fi fost reținute circumstanțe atenuante ar fi trebuit ca pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special, deci sub un an.
Inculpatul a solicitat să se facă aplicarea legii mai favorabile la data săvârșirii faptei, respectiv art. 79 al. 4 din OUG 195/2002 și să se dispună achitarea lui, întrucât nu s-a sustras de la recoltarea probelor biologice (dovadă fiind existența buletinului de analiză alcooltest prin care s-a stabili concentrația de alcool în aerul expira de 0,53 %0 mg/l). Textul de lege mai sus menționat cuprinde conjuncția "sau" între "refuzul recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemieisau testării aerului expirat". Astfel, se poate observa că săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea de probe se poate săvârși doar atunci când inculpatul nu îndeplinește niciuna din obligațiile expres prevăzute de art. 79 al. 4 din OUG 195/2002, și care constituie latura obiectivă a infracțiunii de sustragere de la recoltarea de probe. În aceste condiții, dacă persoana învinuită îndeplinește una din cele două obligații alternative, fie acceptă să i se recolteze probe biologice într-o unitate spitalicească, fie acceptă testul cu fiola alcoolscop(sau alcooltest), nu mai poate săvârși infracțiunea de sustragere de la recoltarea de probe; toate acestea sunt prevăzute și de art. 80 al. 2 din OUG 195/2002. Inculpatul a fost testat cu un mijloc tehnic certificat, și, potrivit legii, este la latitudinea lui să solicite recoltarea de probe biologice. Conjuncția "sau" nu îl obligă, ci lasă la aprecierea persoanei cercetate opțiunea de a solicita recoltarea probelor biologice. În aceste condiții, condamnarea inculpatului pentru faptul că a refuzat recoltarea probelor biologice, deși organele de poliție îl testaseră cu fiola alcooltest, apare ca nelegală și netemeinică.
Faptul că ulterior s-a schimbat legislația și că în prezent există obligativitatea de a se prezenta pentru recoltarea probelor biologice, chiar dacă a avut loc testarea cu fiola alcooltest (însă numai în cazul în care concentrația de alcool în aerul expirat depășește 0,4 mg/l alcool pur în aerul expirat), nu poate constitui motiv de condamnare a inculpatului, cât timp art. 13 Cod penal prevede în mod expres că în astfel de cazuri se aplică legea mai favorabilă.
În cuprinsul hotărârii instanței de apel se arată faptul că refuzul semnării rezultatului testării cu aparat alcooltest înseamnă refuzul supunerii la testare, însă, nu există nicio reglementare legală, nici măcar în Normele Ministerului Sănătății, de recoltare a probelor biologice care să prevadă obligația semnării rezultatului (a bonului). Dacă inculpatul refuză, legea procesual penală prevede ce trebuie să facă organul judiciar. Nici un text de lege nu prevede că în cazul refuzului de a semna bonul alcooltest este obligatorie recoltarea de probe biologice. Această concluzie a instanței de apel este o simplă supoziție, care nu are fundament legal. Este adevărat că în prezent este obligatorie recoltarea de probe biologice, însă la momentul respectiv nu era.
Instanța de apel mai precizează și despre probele neurologice, care nu sunt prevăzute de lege (fila 6 decizie), probele neurologice fiind diferite de probele biologice.
Consideră că în mod nelegal și netemeinic, atât instanța de fond cât și instanța de apel au înlăturat declarațiile martorilor cât și apărările inculpatului, în sensul că este alergic, suferă de diabet și i se face rău atunci când i se recoltează sânge și nu înțelege pe baza căror probe a ajuns instanța de apel la concluzia că este de notorietate că administrarea intravenoasă a lui poate avea reacții secundare, pentru că aceasta este o concluzie de tip medical. Atât timp cât un cadru medical, respectiv asistenta audiată în cauză, a declarat că au existat situații când inculpatului i s-a făcut rău atunci când i s-au făcut injecții, apreciază că în mod nelegal și netemeinic a fost înlăturată declarația acestei martore și apărările inculpatului.
Față de toate acestea, având în vedere că instanța de apel nu a motivat soluția dată, răspunzând în mod lapidar la motivele invocate de inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 1 lit. a raportat la art. 10 lit. a
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că ambele soluții, atât a instanței de fond cât și a instanței de apel, sunt legale și temeinice. Cauza nu a comportat probleme în evaluarea probatoriului administrat de organele de poliție, este vorba despre o infracțiune tipică la legea circulației. Consideră că în mod corect a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpatului, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Bârlad, prin sentința penală nr. 767/2 noiembrie 2007 a hotărât în rejudecarea cauzei condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002, modificat cu aplicarea art. 13, 74, 76 Cod penal.
S-au aplicat prevederile art. 81, 82, 83 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La reluarea judecății au fost audiați martorii: și audiați și in timpul cercetării penale precum și martorii și propuși de inculpat. Din declarațiile martorilor precum și din declarația inculpatului rezultă situația de fapt reținută prin rechizitoriu inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice pentru a se stabili alcoolemia. A motivat refuzul său susținând că este alergic, suferă de diabet și că i se face rău când se recoltează sânge. Motivele medicale invocate de inculpat nu sunt susținute cu acte medicale. Martora, a confirmat faptul că inculpatului i se face rău când i se recoltează sânge. Motivele invocate de inculpat nu îl exonerează pe acesta de răspunderea penală. Textul de lege nu face distincție cu privire la obligațiile conducătorilor auto de a se supune recoltării probelor biologice.
Urmare a nerespectării dispozițiilor art. 38 din OUG195/2002, inculpatul a mai invocat că in vechea reglementare a textului recoltarea probelor biologice era o opțiune a sa și nu o obligație care să aibă consecințe penale. În cazul său se aplică vechea reglementare.
Art. 38 din OUG195/2002 modificat prin Legea nr. 49/2006, care se aplica la data comiterii faptei prevede: Conducătorii vehiculelor, cu excepția celor trase sau împinse cu mâna, instructorii auto atestați să efectueze instruirea practică a persoanelor pentru obținerea permisului de conducere, precum și examinatorul autorității competente, în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, sunt obligați să se supună testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, la solicitarea polițistului rutier. În art. 80, în vigoare la aceeași dată se prevedea:
(4) Stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
(5) Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic certificat și depistată ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, poate solicita acestuia să i se recolteze probe biologice de către instituțiile medicale prevăzute la alin. (1) în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.
(6) Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice sau testării cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Inculpatul a avut o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,53 mg/, ceea ce crea obligația inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice.
Față de textele de mai sus, apărările inculpatului se vor înlătura.
Prin probe a fost înlăturată prezumția ne vinovăție. Inculpatul s-a făcut vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 87 al. 5 din OUG195/2002. Urmează să fie condamnat la pedeapsa închisorii care se va individualiza potrivit art. 52 și 72 din Codul penal, inculpatul a recunoscut fapta și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Comportamentul inculpatului, bun anterior faptei, va fi apreciat ca circumstanță atenuantă, potrivit art. 74 din Codul penal. Potrivit art. 76 din Codul penal pedeapsa se va coborî sub limita legală.
Ca modalitate de executare a pedepsei instanța apreciază pentru inculpat că scopul urmărit,de prevenție generală și specială, se poate realiza fără privarea de libertate. În temeiul art. 81 din Codul penal va dispune suspendarea condiționată a executarea pedepsei. Se va fixa termen de încercare de 2 ani, care se va adăuga la pedeapsa aplicată și se va calcula de la rămânerea definitivă a hotărârii, în temeiul art. 82 din Codul penal. Se vor pune în vedere inculpatului disp. art. 83 din Codul penal cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în temeiul art. 71 din Codul penal se va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c din Codul penal. În temeiul art. 71 al. 5 din Codul penal se va suspenda executarea pedepselor accesorii. În temeiul art. 189 și 193 din Codul d e procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală inculpatul criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivarea apelului, inculpatul susține, în primul rând, că la data săvârșirii faptei - 21 iunie 2006 - textul de lege incriminator era reprezentat de art. 79 al.4 din nr.OUG 195/2002 text modificat și renumerotat, în noua reglementare, diferită, infracțiunea fiind incriminată prin art. 87 al. 5 din nr.OUG195/2002.
Inculpatul invocă aplicarea art. 13 Cod pen. și solicită achitarea deoarece apreciază că nu s-a sustras de la recoltarea probelor biologice în condițiile în care a suflat în aparatul etilotest și a rezultat o alcoolemie de 0,53 mg/ în aerul expirat.
Astfel, inculpatul susține că textul aplicabil în cauză, respectiv art. 79 al. 4 din nr.OUG 195/2002, în vigoare la data săvârșirii faptei, îi este favorabil și prevede 2 ipoteze normative alternative, prima care constă în refuzul recoltării probelor biologice și cea de a doua în refuzul testării aerului expirat. Ori, inculpatul susține că s-a supus testării în aerul expirat și a considerat că nu mai are obligația de a se deplasa la spital pentru recoltarea probelor biologice, având doar dreptul de a solicita o asemenea recoltare, drept prevăzut de art. 80 al. 2 (vechea numerotare a textelor).
Chiar dacă noua incriminare a faptei, respectiv art. 87 al. 4 arată că este obligatorie recoltarea probelor biologice dacă rezultatul testării în aerul expirat depășește 40 mg/, inculpatul arată că acest text nu îi este aplicabil în virtutea art. 13 Cod pen. care impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 60 A/19 martie 2008 a respins ca nefondat apelul inculpatului împotriva sentinței penale 767/2 noiembrie 2007 a Judecătoriei Bârlad, pe care a menținut-o și a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Inculpatul susține ca era la curent cu dispozițiile legale aplicabile și că a apreciat că nu are obligația de a se supune recoltării probelor biologice.
Apărarea sa nu este fondată, ceea ce rezultă cu foarte multă claritate din probatoriul administrat.
La fila 9 din dosarul de urmărire penală există dovada testării aerului expirat, respectiv înscrisul constatator care se tipărește automat de aparat după fiecare testare. Pe acest înscris, la rubrica semnătura, există o consemnare a lucrătorului de poliție, care atestă faptul că cel testat refuză să semneze.
În aceste condiții, refuzul semnăturii echivalează cu o contestare a rezultatului analizei, fiind obligatorie recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cu atât mai mult cu cât aparatul a indicat o alcoolemie peste limita legală.
Dacă inculpatul ar fi apreciat că nu se impune recoltarea probelor biologice, potrivit legii, putea de la bun început să refuze deplasarea la spital. Ori, acesta a mers la spital dar a refuzat să fie examinat, mai precis să se supună probelor neurologice.
Pe de altă parte, martorul ( 41 fond) a relatat că inculpatul a fost recalcitrant și nu a motivat de ce refuză să i se recolteze probe, infirmând apărarea acestuia de la fond în sensul că îi este teamă de injecții.
Pentru a dovedi aceste apărări, respectiv teama de tratament injectabil, inculpatul a propus proba cu martori ( 24, 25, 26 fond).
nu au fost relevante, în sensul că nu au arătat că inculpatul are probleme de sănătate care fac imposibilă administrarea de tratamente injectabile sau prelevarea de sânge pentru analize.
Asistenta medicală audiată ( 26) a precizat că a încercat o data să îi administreze inculpatului intravenos dar acestuia i s-a făcut rău, motiv pentru care i s-a dat alt tratament. Este de notorietate faptul că administrare intravenoasă a lui poate avea reacții secundare dar aceasta nu înseamnă că inculpatul avea o contraindicație absolută pentru tratamente de acest gen.
Pe de altă parte, alt martor audiat ( 25) este ginerele inculpatului iar mărturia sa poate fi apreciată ca fiind subiectivă și chiar dacă s-ar aprecia ca reflectând realitatea, acest martor nu arată decât că inculpatul se ferește să i se ia sânge, ca și martorul ( 24) care precizează că inculpatul nu suportă să vadă sânge, acestea fiind simple susțineri care nu sunt completate de acte medicale relevante.
De altfel, se constată în cauză că inculpatul, pe parcursul soluționării cauzei și-a construit mai multe apărări, care au ținut fie de starea de sănătate a fiicei sale, fie de condiția sănătății sale, cu privire la tratamentele injectabile, pentru ca în prezentul apel să susțină că nu avea obligația să meargă la spital ci doar latitudinea de a solicita el însuși aceste analize.
Se constată pornind de la apărările diferite ale inculpatului, infirmate de probatoriul administrat, că acesta nu a avut, în momentul săvârșirii faptei, atitudinea subiectivă la care face referire în apel, respectiv conștientizarea faptului că nu este obligat să meargă la spital pentru a i se recolta probe biologice.
Acest aspect rezultă cu prisosință din probele administrate, care reflectă opoziția sa constantă, mai întâi față de rezultatul testării inițiale, apoi față de examinarea sa de către medicul de gardă și în ultimul rând față de recoltarea de sânge pentru dozarea alcoolului în sânge. Solicitarea lucrătorului de poliție este justificată față de atitudinea inculpatului, care a refuzat să semneze înscrisul cu rezultatul testării aerului expirat.
Chiar și dacă i s-ar aplica inculpatului dispozițiile art. 79 al. 4 din nr.OUG 195/2002, în vigoare la data săvârșirii faptei, contextul faptic reliefat de probele dosarului, relevă refuzul clar al inculpatului de a i se recolta probe biologice, la solicitarea justificată a lucrătorilor Poliției Rutiere.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. pen. se va respinge apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 767/2007 a Judecătoriei Bârlad care va fi menținută.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpatul criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au ținut cont de textul de lege aplicabil faptei, reținute în sarcina sa și care este art. 79 alin. 4 din OUG, nr. 195/2002, în vigoare la 2 ianuarie 2003, fiind obligatorie aplicarea legii penale mai favorabile care nu incrimina ca infracțiune fapta sa.
Inculpatul arată că nu s-a sustras de la încălcarea probelor biologice și de aceea se impune schimbarea sa întrucât el a fost testat cu aparatul alcooltest și acesta era unul din modul de testare prevăzut de lege, iar nesemnarea bonului (rezultatul testării) nu-i poate atrage vreo răspundere, nefiind prevăzută de lege obligativitatea semnării rezultatului testării.
De aceea, inculpatul solicită achitarea sa întrucât fapta nu există, conform art. 11 pct. 1 lit. a, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu lucrările cauzei tot instanța de fond, cât și cea de apel au reținut că inculpatul a comis o infracțiune prevăzută de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 modificat cu aplicarea art. 13, 74, 76 Cod penal, situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.
În ziua de 21 mai 2005, prin jurul orelor 5,55 dimineața, cu ocazia unui control rutier în zona "Podul " din Bârlad, strada "1 -", inculpatul a fost oprit în trafic în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare -. Fiind testat cu aparatul alcooltest, întrucât mirosea a alcool, a rezultat o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,53 mg/
Inculpatul a refuzat să semneze rezultatul testării. Apoi a fost condus la spital în vederea recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă ajuns acolo, inculpatul a refuzat să se supună recoltării probelor de sânge, invocând că este alergic, bolnav de diabet și i se face rău când se recoltează sânge. Legea prevedea la acea dacă că persoana care conduce un autovehicul, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/ alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice, nefiind lăsată la latitudinea organelor de control posibilitatea testării sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Apărările invocate de inculpat nu sunt de natură a înlătura existența faptei, rezultând fără dubiu din coroborarea probelor administrate, atât în apărare, cât și în acuzare, că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului s-a făcut în mod corect de către instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este infractor primar și a avut o atitudine oscilantă în cauză.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 60/A/19 martie 2008, a Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 60/A din 19.03.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 90 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex./19.09.2008
Tribunalul Iași
Jud.
jud.
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Ciubotariu, Chirilă Mihaela
