Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 45/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 8815/299/2009
2918/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.45
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul G împotriva Deciziei penale nr.638/A/24.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat G, personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică hotărârea atacată sub aspectul menținerii cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, pedeapsă pe care o consideră mult prea aspră și fără a fi stabilită în concordanță cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, existând suficiente temeiuri pentru ca pedeapsa aplicată să poate fi diminuată spre minimul special prevăzut de lege, respectiv, împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră manifestată pe întreg parcursul procesului penal, precum și faptul că a absolvit cursurile unei școli de conducere.
Mai critică faptul că, în mod nejustificat, Tribunalul București nu a dedus și prevenția de la data de 26.01.2003 la data de 19.01.2005, prevenție executată de recurent în baza Sentinței penale nr.555/10.04.2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr.1256/2003. Solicită a se constata că instanța de apel a făcut o corectă contopire a pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, contopind inclusiv cele două pedepse de câte 2 ani și cele două pedepse de 9 luni închisoare, aplicate de Judecătoria Sectorului 2 B, prin Sentința penală nr.608/2004. Având în vedere că această sentință a fost pronunțată în intervalul de timp în care recurentul se afla în executare pedepsei de 3 ani închisoare, aplicate prin Sentința penală nr.555/10.04.2003, consideră că infracțiunile pentru care a primit cele două pedepse de câte 2 ani și cele două pedepse de 9 luni închisoare sunt concurente, fiind săvârșite anterior infracțiunii pentru care a fost condamnat la 3 ani închisoare. Astfel că, în mod corect, se impunea ca instanța de apel, admițând apelul inculpatului, să deducă și prevenția de la 26.01.2003 la data de 19.01.2005 alături de prevenția de la 04.08.2006 la zi și ca urmare să constate că pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare este integral executată, situație în care nu s-ar mai fi impus emiterea unui nou mandat.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe fond, micșorarea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății și deducerea prevenției de la 26.01.2003 la data de 19.01.2005.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii respingerea, ca nefondat, a recursului, solicitând a se constata că inculpatul, în mod corect, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără să posede permis de conducere, în stare de recidivă postcondamnatorie, față de gravitatea faptei și persoana inculpatului, care a suferit anterior condamnări pentru săvârșirea aceluiași tip de infracțiune.
Cu privire la cel de al doilea motiv, consideră că instanța de apel corect a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei finale de 5 ani închisoare.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În replică, apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită a se avea în vedere că se impune deducerea prevenției așa cum a fost solicitată pentru motivele expuse anterior.
Recurentul-inculpat G, având ultimul cuvânt, se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.439 din 12.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, conform art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul G la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără să posede permis de conducere, în stare de recidivă postcondamnatorie.
Conform art.36 alin.1 Cod penal, s-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la 1 (unu) an închisoare prin sentința penală nr.163/2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la 5 ani prin sentința penală nr.2591/2006 al Judecătoriei Sectorului 3
Conform art.33, 34 lit.b Cod penal, s-au contopit cele trei pedepse, dând inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Conform art.83 alin.1 teza ultimă Cod penal, și art.7 din Legea nr.543/2002, pe lângă această pedeapsă de 5 ani, inculpatul are de executat următoarele pedepse:
- 2 ani și 9 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.608/2004 a Judecătoriei Sectorului 1 B și devenită executabilă prin sentința penală nr.163/2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B;
- 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr.784/2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B și devenită executabilă prin sentința penală nr.163/2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B, urmând ca în final inculpatul G să execute o pedeapsă totală de 8 (opt) ani și 9 (nouă) luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza finală și lit.b Cod penal.
În temeiul art.36 al.3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 04.08.2006, la zi.
În temeiul art.35 al.4 Cod penal s-au menținut măsurile de siguranță dispuse prin sentința penală nr.2591/2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B, respectiv confiscarea sumei de 350 lei, în temeiul art.118 lit.e Cod penal și confiscarea următoarelor bunuri folosite la săvârșirea infracțiunii: 6 șurubelnițe, o geantă tip laptop de culoare neagră, din pânză, o cheie reglabilă de culoare argintie, un clește tip papagal, cu de culoare albastră, un T-eu cu 3 imbusuri, un clește cu portocaliu cu albastru, un levier cu capătul îndoit, o foarfecă de tăiat sârmă de culoare roșie, în temeiul art.118 lit.b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a dispus anularea nr.281/25.03.2009, emis în baza sentinței penale nr.163/2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B și emiterea unui nou mandat conform sentinței.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, la data de 18.03.2006, în jurul orei 13:00, organele de poliție rutieră au oprit pentru control auto marca OPEL cu număr de înmatriculare B-79- ce era condus pe bd - de Nord de către inculpatul G.
La controlul efectuat s-a constatat că autoturismul în cauză este proprietatea numitei și că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice fără să posede permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule (filele 5-6 dup).
Fiind audiat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, inculpatul a recunoscut că, la data de 18.03.2006, a condus auto marca Opel cu număr de înmatriculare B-79-, proprietatea mamei sale, pe drumurile publice, fără să posede permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Acesta a susținut că a condus autoturismul fără acordul mamei sale
Fiind audiată, în cursul urmăririi penale, mama inculpatului, a declarat că nu formulează plângere penală împotriva fiului său sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.210 rap.la art.208 alin.1 și 4 Cod penal și că nu are nicio pretenție de natură civilă.
Martorul a confirmat situația de fapt expusă mai sus.
Din procesul verbal din data de 06.06.2008, întocmit de organele de poliție rutieră a rezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Astfel instanța de fond a constatat că fapta inculpatului G - de a conduce pe drumurile publice un autoturism fără să posede permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 rep.cu aplicarea art.13 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a Cod penal.
Primul termen al recidivei mari postexecutorii îl reprezintă condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.784/06.05.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare.
Mai înainte ca această pedeapsă să fie considerată executată, inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății.
Astfel, pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.784/2005 a făcut obiect al unei grațieri condiționate, potrivit art.1 Legea nr.543/2002.
Conform art.7 din Legea nr.543/2002, această grațiere a fost una condiționată și doar după îndeplinirea condiției, executarea pedepsei este considerată stinsă.
Condiția stabilită de art.7 din Legea nr.543/2002, constă în nesăvârșirea altei infracțiuni într-un interval de 3 ani.
Or, inculpatul a încălcat această condiție, astfel încât pedeapsa nu este considerată executată și atrage incidența art.37 lit.a Cod penal.
Instanța fondului a reținut că inculpatul a suferit și alte condamnări în afară de cea dispusă prin sentința penală nr.784/2005, potrivit fișei de cazier, față de ele fiind dispuse un număr total de 7 condamnări la pedepse penale, dintre care șase pentru infracțiuni la regimul circulației sau infracțiuni conexe acestora (vătămare corporală).
De asemenea, instanța fondului a reținut că ultimele două condamnări (deși inițial a beneficiat de grațieri, suspendări condiționate) au devenit executabile potrivit sentinței penale nr.163/24.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin neapelare.
Astfel, dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința penală nr.163/24.02.2009 a avut ca obiect cercetarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, în ziua de 03.02.2006.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile enumerate de art.72 Cod penal: circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmarea produsă și circumstanțele personale, sub acest ultim aspect reținându-se că inculpatul a avut o atitudine sinceră, dar a dovedit perseverență infracțională, el suferind anterior 7 condamnări dintre care 6 pentru săvârșirea aceluiași tip de infracțiune.
Punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța fondului a apreciat că pentru această infracțiune o pedeapsă orientată în a doua Jai ntervalului prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție, este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii (în concret 3 ani închisoare).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând coborârea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege și apreciind că în mod greșit s-a realizat concursul de infracțiuni.
Prin decizia penală 638/A din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.439 din 12.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B; a fost desființată, în parte, sentința apelată, în ceea ce privește contopirea pedepsei și rejudecând în fond:
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.163/2009 a Judecătoriei Sectorului 1
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele ce compun pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.163 din 24.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B, în dosarul nr-, definitivă prin neapelare la 25.03.2009, astfel:
- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin 1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art. 13 și art.37 lit. a Cod penal;
- două pedepse a câte 2 ani închisoare și două pedepse a câte 9 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr.608/2004 a Judecătoriei Sectorului 2 B, ca urmare a revocării beneficiului grațierii condiționate;
- pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.784/2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B, ca urmare a revocării beneficiului grațierii condiționate dar și a revocării suspendării condiționate a acestei pedepse.
- pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin 1-209 alin 1 lit.a, i, Cod penal, cu aplicarea art.37 lit a Cod penal, aplicate prin sentința penală nr.2591 din 18.12.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 415 din 14.03.2007 a Curții de Apel București.
În baza art.36 alin.1 Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată în speță, de 3 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 163/2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2591/2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare, ca rezultantă a revocării beneficiului grațierii condiționate și suspendării condiționate a pedepselor aplicate prin sentința penală nr.608/2004 a Judecătoriei Sectorului 4 B și sentința penală nr.784/2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B,- inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 5 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că, din examinarea hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu conform art.371 al.2 Cod procedură penală, apelul declarat de inculpat este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul nr.4149/P/2006 din 27.03.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Baf ost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, reținându-se - în esență - că ziua de 18.03.2006 inculpatul a condus un autovehicul fără să posede permis de conducere.
Situația de fapt reținută a fost dovedită pe baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de constatare, proces verbal întocmit de organele de poliție la data de 06.06.2008, declarații martor, declarații inculpat.
Reevaluând întreg materialul probator existent la dosarul cauzei Tribunalul a constatat că, în mod judicios, prima instanță a analizat situația de fapt, cenzurând faza urmăririi penale și pronunțând o soluție bazată pe probele existente în dosar.
Sub aspectul situației de fapt, dar și al vinovăției, Tribunalul a constatat că nu se identifică probleme care să conducă la o altă soluție și că aceste elemente nu sunt contestate de inculpat.
Din perspectiva primei critici formulate, aceea a pedepsei aplicate, Tribunalul a constatat că, în mod corect, instanța de fond a dat eficiență criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, analiză motivată, fiind puse în evidență atât elementele privind circumstanțele reale ale faptei, dar și circumstanțele personale, stabilind astfel o pedeapsă în sarcina inculpatului orientată în a doua Jai ntervalului prevăzut de lege.
Cu privire la acest motiv de apel, Tribunalul a apreciat că pedeapsa de 3 ani, corespunde scopului pedepsei în accepțiunea art.52 Cod penal, o pedeapsă mai mică neputând să justifice - pe de o parte - de natura infracțiunii comise care este una de pericol, dar și de antecedentele penale ale inculpatului, fără a ignora starea de recidivă postcondamnatorie, în care a săvârșit infracțiunea dedusă judecății.
Conchizând, Tribunalul a apreciat critica vizând cuantumul pedepsei aplicate, formulată de petent, ca fiind nefondată.
Referitor la critica formulată de inculpat vizând nelegalitatea sentinței penale, Tribunalul a constatat că aceasta este justificată atât tehnica de realizare a contopirii, cât și pedeapsa finală la care s-a ajuns fiind incorectă.
Astfel, tribunalul a arătat că infracțiunea dedusă judecății - pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare - este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare - prin sentința penală nr.163/2009 a Judecătoriei Sectorului 1
În ceea ce privește pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.163/2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B, Tribunalul a constatat că aceasta a făcut obiectul contopirii de către instanța de fond, fără a fi repuse pedepsele în individualitatea lor și a se stabili corect raporturile de concurență.
A arătat Tribunalul că, în mod legal, instanța de fond trebuia să repună în individualitatea lor pedepsele ce compun pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.163 din 24.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin neapelare la 25.03.2009, astfel:
- pedeapsa de 1 an închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 13 și art.37 lit. a Cod penal;
- două pedepse a câte 2 ani închisoare și două pedepse a câte 9 luni închisoare - aplicate prin sentința penală nr.608/2004 a Judecătoriei Sectorului 2 B, ca urmare a revocării beneficiului grațierii condiționate;
- pedeapsa de 1 an închisoare - aplicată prin sentința penală nr.784/2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B, ca urmare a revocării beneficiului grațierii condiționate, dar și a revocării suspendării condiționate a acestei pedepse;
- pedeapsa de 3 ani închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin 1-209 alin. 1 lit. a, i, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, aplicate prin sentința penală nr.2591 din 18.12.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 415 din 14.03.2007 a Curții de Apel București.
Constatând că sunt incidente în cauză dispozițiile art.36 al.1 Cod penal, raportând datele săvârșirii infracțiunilor și momentul rămânerii definitive a hotărârilor de condamnare, se impunea ca în baza acestui temei de drept, să se contopească pedepsele de: 3 ani închisoare - aplicată în speță; cu pedeapsa de 1 an închisoare - aplicată prin sentința penală nr.163/2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B și cu pedeapsa de 3 ani închisoare - aplicată prin sentința penală nr.2591/2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Totodată, Tribunalul a apreciat că, în cauză, se impunea adăugarea la pedeapsa stabilită (în speță) a pedepsei cea mai grea din următoarele pedepse: două pedepse a câte 2 ani închisoare, două pedepse a câte 9 luni închisoare (sentința penală nr.608/2004 a Judecătoriei Sectorului 2 B), și pedeapsa de 1 an închisoare (sentința penală nr.784/2005 a Judecătoriei Sectorului 5 B) - identificându-se această pedeapsă ca fiind o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Urmare acestui cumul aritmetic (prin revocarea suspendării condiționate), inculpatul ar fi trebuit să execute pe lângă pedeapsa rezultantă de 3 ani - așa cum a fost ea stabilită - și pedeapsa de 2 ani închisoare, în final, având de executat 5 ani închisoare.
A arătat Tribunalul că, prin nerepunerea în individualitatea lor a pedepselor componente a celei rezultante de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.163/2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B, s-a ajuns la a se cumula - încă odată - la pedeapsa de 5 ani închisoare (care includea pedepsele revocate), pedepsele de 2 ani; 9 luni închisoare și 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr.608/2004 a Judecătoriei Sectorului 1 B, respectiv sentința penală nr.784/2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B (avute în vedere la stabilirea pedepsei finale de 5 ani prin sentința penală nr.163/2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B), inculpatul conform soluției instanței de fond având de executat, în plus, o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare.
Nemulțumit și de această din urmă hotărâre, în termen legal, a promovat recurs inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate și respectiv nededucerea prevenției de la 26.01.2003 la data de 19.01.2005, alături de prevenția de la 04.08.2006 la zi și, ca urmare, constatarea că pedeapsa rezultantă - de 5 ani închisoare - este integral executată.
Verificând probele administrate în cauză și analizând motivele invocate, precum și decizia pronunțată de Tribunalul București, Curtea constată și reține că recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins.
Decizia penală nr.638/A/24.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr- este legală și temeinică.
Criticile aduse în recursul declarat de inculpat sunt nefondate.
Astfel, pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut o corectă situație de fapt și s-a stabilit cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Din fișa de cazier judiciar depusă la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul perseverează în activitatea infracțională, condamnările anterioare, în număr de șase pentru infracțiuni de același gen (circulația pe drumurile publice), dovedindu-se a fi insuficiente pentru reeducarea sa, astfel că, având în vedere și circumstanțele reale de săvârșire (inițial a sustras autoturismul mamei sale), evidențiate ca atare în hotărârea primei instanțe, precum și faptul că inculpatul nu a fost condamnat și pentru furt, întrucât mama sa nu a depus plângere, de impactul pe care asemenea fapte îl au asupra circulației pe drumurile publice, dar și urmarea mai gravă care s-ar fi putut produce, Curtea constată că, individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată acestui inculpat a fost efectuată în mod corect.
Nici critica adusă în recurs de inculpat, cu privire la greșita deducere nu este întemeiată, Curtea reținând că - în conformitate cu prevederile art.36 alin.3 Cod penal - perioada executată s-a scăzut din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente, constatându-se că, în prezent, inculpatul este arestat în altă cauză.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge - ca nefondat - recursul inculpatului și constatând că acesta se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul inculpat G împotriva Deciziei penale nr.638/A/24.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Red.-Jud.Sect.1
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Dumitrița Piciarcă, Corneliu Bogdan
