Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 473/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 473
Ședința publică din 21 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror
de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de revizuientul și doamna avocat, împotriva deciziei penale nr. 149 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosar a fost depusă o cerere de către doamna avocat, prin care solicită acordarea unui termen de judecată motivat de faptul că nu se poate prezenta în instanță datorită condițiilor meteo nefavorabile și a drumurilor impracticabile.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu admiterea cererii de amânare formulată în scris de către apărătoarea revizuientului.
Având în vedere faptul că în cauză asistența juridică a revizuientului nu este obligatorie, au fost acordate mai multe termene de judecată la solicitarea doamnei avocat, care nici până la această dată nu a înțeles să-și asigure substituirea, instanța respinge cererea de amânare formulată de aceasta și constatând că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat și recursurile se află în stare de judecată, rămâne în pronunțare cu privire la acestea.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
La data de 01.11.2007 s-a înregistrat cererea de revizuire sentinței penale nr. 2812/15.12.2006 a Judecătoriei Botoșani formulată de revizuientul
După efectuarea actelor de cercetare conform art. 399 din Codul d e procedură penală, procurorul formulat concluzii de respingere a cererii deoarece nu sunt date cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a, din Codul d e procedură penală. Motivele invocate de revizuient (instanța nu cunoscut că probele depuse la dosar - buletinul de analiză toxicologică, cererea de analiză, proces-verbal de prelevare probelor biologice și buletinul de examinare clinică, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante nu puteau fi luate în considerare deoarece Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice au intrat în vigoare abia la data de 26.04.2006, medicul care a supravegheat recoltarea probelor de sânge este medic primar endocrinolog, supraspecialist în sexologie și nu i-a cerut consimțământul revizuientului, aparatul 7410 Plus nu este omologat și verificat de către Biroul Român de Metrologie Legală) au în vedere mijloace de probă existente la dosarul cauzei care au fost avute în vedere de instanța de judecată atât la soluționarea cauzei în primă instanță, cât și la soluționarea căilor de atac, iar împrejurarea că martorii au dat declarații mincinoase nu este dovedită prin hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului.
În fața instanței, revizuientul, prin apărătorul ales din cadrul Baroului B, a insistat doar pe motivul că probele cu privire la stabilirea alcoolemiei au fost obținute ilegal deoarece la recoltarea probelor biologice s- folosit o trusă standard distribuită experimental birourilor de poliție rutieră, înainte de intrarea în vigoare a Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice. În acest sens, s-au solicitat relații de la Spitalul Județean de Urgență "" B, de la B - Serviciul Poliției Rutiere și de la Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Poliției Rutiere cu privire la trusa utilizată în cazul revizuientului, la distribuirea, deținerea și utilizarea unor astfel de truse înainte de data de 26.04. 2006, data publicării Ordinului nr. 376/10.04.2006 al Ministerului Sănătății.
Apărătorul revizuientului depus la dosar Norma metodologică privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, rezoluția nr. 795/P/2007 din 20.08.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adresa nr. A 8/12742-12743 din 5.11.2008 emisă de - Minovici B și adresa nr. 44287/13.11.2008 a - Direcția Poliției Rutiere.
Prin sentința penală nr. 894/27.03.2009 Judecătoria Botoșania respins cererea de revizuire, formulată de revizuientul, fiul lui și, născut la data de 09.03.1962 în com., jud. B, cu domiciliul în municipiul B, Al. - nr. 1,. A,. 8, județul B, CNP -, posesor al seria - nr. - eliberat de Poliția
A fost obligat revizuientul să plătească statului suma de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a admis cererea formulată de av. în sensul că a redus amenda judiciară aplicată prin încheierea din data de 4.03.2009 de la 5000 lei la 2000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2812/15.12.2006 a Judecătoriei Botoșani inculpatul G fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 81, 82 din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, c din Codul penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 18/19.02.2006, în jurul orei 1,40, condus un autovehicul pe drumurile publice din municipiul B, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 172, 173/22.02.2006 eliberat de Serviciul de Medicină Legală B, inculpatul prezenta o alcoolemie în sânge de 1,7 gr %o la ora 2,00 și de 1,55 gr %o la ora 3,00.
În cursul urmăririi penale, la cererea învinuitului, s- dispus efectuarea unei expertize medico-legale de calcul retroactiv al alcoolemiei în două variante, în funcție de declarațiile făcute de învinuit cu privire la consumul de alcool. Astfel, inițial, învinuitul declarat că consumat 300 ml vin în seara de 18.02.2006, în intervalul orar 20,00 - 20,30, iar ulterior a arătat că a consumat 200 ml sake la ora 1,20, cu puțin timp înainte de fi surprins în trafic.
Potrivit raportului de expertiză medico_legală nr. 249/A din 29.05.2006 întocmit de Institutul de Medicină Legală I, conducătorul auto ar fi avut o alcoolemie de circa 0,50 - 0,55 gr %o în cazul în care ar fi consumat 200 ml sake la ora 1,20 în noaptea de 18/19.02.2006 și nu ar fi avut deloc alcoolemie în sânge dacă ar fi consumat 300 ml vin între orele 20 - 20,30 în seara de 18.02.2006.
Având în vedere diferența dintre aceste valori și cele reținute în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, s- cerut avizul Comisiei pentru avizare și control a alcoolemiei din cadrul Răspunsul fost că nu există contradicții între cele două acte medico-legale, contradicții existând doar între dozarea biochimică a alcoolemiei și declarațiile învinuitului care sunt subiective, iar calculul retroactiv devine caduc prin invocarea ireală a cantității de alcool consumate.
Inculpatul declarat apel împotriva sentinței de condamnare, solicitând instanței de apel ca, printr- largă aplicare dispozițiilor art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. d și art. 76 pct. 3 din Codul penal privitoare la reținerea circumstanțelor atenuante, să i se aplice o sancțiune administrativă întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Tribunalul Botoșani, prin decizia nr. 63 din 22.03.2007, respins ca nefondat apelul declarat.
De asemenea, Curtea de Apel Suceavaa respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei susmenționate (decizia nr. 266/28.05.2007).
La data de 20.08.2007 condamnatul formulează cerere de revizuire sentinței penale nr. 2812 din 15.12.2006 a Judecătoriei Botoșani, arătând că, la momentul pronunțării hotărârii, instanța nu cunoștea că probele depuse la dosar (buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, cererea de analiză, procesul-verbal de prelevare a probelor biologice și buletinul de examinare clinică) nu puteau fi luate în considerare pentru motivul că la data săvârșirii faptei, 19.02.2006, era cu neputință să se încheie astfel de documente pentru că Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie au intrat în vigoare la data de 26.04.2006, astfel încât aceste "probe" trebuiau înlăturate de procurorul care instrumentat cauza pentru a nu putea conduce la o condamnare pe nedrept.
Revizuientul mai relevat că medicul care supravegheat recoltarea probelor de sânge este specialist doar în endocrinologie și sexologie și nu i- solicitat consimțământul așa cum prevăd dispozițiile art. 18 din Legea nr. 46/2003.
O altă împrejurare necunoscută de instanță este aceea că aparatul 7410 Plus nu este omologat de către Biroul Român de Metrologie Legală, așa încât procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de organele de poliție la data de 19.02.2006, avut la bază o probă care nu este recunoscută de Codul d e procedură penală, respectiv rezultatul alcooltestului.
Revizuientul și-a exprimat îndoiala și cu privire la sinceritatea martorilor care, deși au pregătiri diferite, au dat declarații identice.
În fața instanței, revizuientul și-a susținut cererea de revizuire doar cu privire la motivul că probele în baza cărora s-a pronunțat condamnarea nu sunt valabile deoarece recoltarea probelor biologice s-a făcut cu o trusă standard înainte de intrarea în vigoare a Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță apreciat că nu sunt date cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. și din Codul d e procedură penală.
În primul rând, împrejurările invocate nu sunt împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei deoarece Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie au fost publicate în nr. 363/26.04.2006, iar sentința penală nr. 2812 fost pronunțată la data de 15.12.2006, iar revizuientul ar fi avut posibilitatea să invoce nelegalitatea probelor chiar în fața primei instanțe. La momentul respectiv, revizuientul recunoscut și regretat săvârșirea faptei, iar în căile de atac a solicitat achitarea bazându-se pe concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de I, cu susținerea că valorile alcoolemiei menționate în buletinul de analiză toxicologică alcoolemiei sunt eronate din cauza modului greșit în care au fost prelevate probele biologice, respectiv prin "folosirea de vată îmbibată în spirt". Prin urmare, revizuientul nu invocat alte nereguli cu privire la modul de prelevare a probelor biologice care să atragă ilegalitatea mijloacelor de probă obținute, în condițiile în care normele metodologice despre care s-a făcut vorbire fuseseră publicate.
De altfel, instanța, care avea cunoștință de aceste norme, dacă ar fi ajuns la concluzia că mijloacele de probă din cursul urmăririi penale erau obținute în mod ilegal, ar fi invocat din oficiu aceste aspecte și ar fi pronunțat soluția care se impunea.
Prelevarea probelor de sânge s-a efectuat cu respectarea instrucțiunilor emise de " Minovici" B în anul 1999, iar trusa standard folosită făcea parte din categoria celor comercializate de Grup B, căror utilizare fost avizată prin avizul nr. C 1/877 din 29.01.2004 al Consiliului Superior de Medicină Legală Fiecare trusă era însoțită de cererea de analiză în trei exemplare; buletinul de examinare clinică în două exemplare și instrucțiunile de folosire (filele 98 - 107 ds.). Prin urmare, nu era ilegală utilizarea truselor standard înainte de intrarea în vigoare a Ordinului ministrului sănătății nr. 376/2006 prin care s-a dispus înlocuirea metodei clasice de prelevare a probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei cu folosirea truselor standard.
În speță, alcoolemia fost determinată în laboratorul Serviciului de Medicină legală B, așa cum se prevedea la pct. 9 din Decizia nr. 48/1311 din 4.02.1999 emisă de " Minovici" B (fila 93 ds.). Obligativitatea de determinare a alcoolemiei numai în laboratoarele de toxicologie medico-legală de pe lângă instituțiile de medicină legală este prevăzută atât în decizia menționată cât și în Ordinul nr. 376/2006 și numai folosirea altei metode de laborator atrage anularea valorii probatorii în justiție a rezultatelor. Cu alte cuvinte, nu metoda de prelevare probelor biologice este sancționată cu anularea valorii probatorii a rezultatelor, ci metoda de determinare a alcoolemiei în alte laboratoare clinice decât cele prevăzute în dispozițiile menționate.
Din aceste considerente, rezoluția depusă la dosar de apărătorul revizuientului nu are nicio relevanță în cauză.
În ceea ce privește aspectul că aparatul alcooltest folosit de polițist nu era omologat, instanța apreciază că rezultatul prezentat de acesta constituit doar indiciu că revizuientul consumase alcool, vinovăția acestuia reținându-se în principal pe valorile alcoolemiei menționate în buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie.
Normele privind prelevarea probelor biologice nu prevăd ca medicul care efectuează examinarea clinică să aibă o anumită specializare, așa încât aceasta nu afectează cu nimic valoarea probantă a buletinului de examinare clinică.
Prima instanța a constatat astfel că nu este dat nici cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b din Codul d e procedură penală deoarece nu există hotărâri judecătorești de condamnare a martorilor pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Comportamentul apărătorului ales contribuit la tergiversarea soluționării cererii. Astfel, acesta formulat 13 cereri de acordare a unui alt termen de judecată pe diverse motive (medicale, plecată din țară), dar cele mai multe pentru imposibilitate de prezentare deoarece avea cauze la alte instanțe. În unele cereri de acordare unui nou termen de judecată, apărătorul solicita și efectuarea unor adrese către diverse instituții. După obținerea tuturor informațiilor necesare, apărătorul a continuat să lipsească pentru aceleași motive că asigură asistență juridică altor persoane, așa încât, instanța a apreciat că acesta avea obligația să asigure substituirea, aplicându-i amendă judiciară în sumă de 5.000 lei conform art. 198 alin. 3 din Codul d e procedură penală.
În ceea ce privește cererea de scutire de la plata amenzii formulată de apărătorul revizuientului, prima instanța a apreciat că apărătorul nu și-a îndeplinit obligația de asigura substituirea la mai multe termene de judecată, reducând amenda judiciară aplicată la 2000 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat apel revizuientul G și avocat. Cererile de apel nu au fost motivate.
Prin decizia penală nr. 149 A din 30.06.2009 a Tribunalului Botoșanis -a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de revizuientul G și avocat.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
În mod corect prima instanță a reținut că împrejurările invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile de revizuire arătate la art. 394 Cod procedură penală. Astfel, intrarea în vigoare a unor Norme metodologice nu constituie o împrejurare necunoscută de instanță la soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât respectivele Norme nu se aflau în vigoare la data comiterii faptei. După cum amănunțit a expus prima instanță, procedura de recoltare a probelor biologice a fost respectată întocmai, iar aspectul omologării sau neomologării aparatului alcooltest nu prezintă relevanță în cauză, în condițiile în care alcoolemia revizuientului nu a fost stabilită pe baza acestei constatări.
Revizuientul a invocat și faptul că martorii audiați de Parchet au declarat identic, folosind același limbaj, deși au pregătire diferită (unul este taximetrist, iar celălalt profesor). Concordanța între declarațiile unor martori nu constituie o împrejurare nouă în sensul art. 394 lit. a Cod procedură penală, după cum nu se încadrează nici în prevederile cuprinse la lit. b, neexistând vreo hotărâre definitivă de condamnare a celor doi martori pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În ce privește apelul declarat de avocat, s-a reținut că apărătorul revizuientului a lipsit nejustificat la mai multe termene de judecată, fără a asigura substituirea, astfel încât în mod just a fost sancționat conform art. 198 alin. 3 Cod procedură penală. Faptul că apărătorul era chemat să participe în cauze aflate pe rolul altor instanțe nu constituie o justificare a lipsei sale, din moment ce a cunoscut termenele acordate tocmai ca urmare a acestei împrejurări, iar anterior a solicitat urgentarea efectuării actelor de cercetare de către procuror invocând drepturile de care ar fi privat revizuientul ca urmare a condamnării pe nedrept.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs revizuientul G și avocat.
În motivarea recursului revizuientul Gac riticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în principal că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de revizuire prezentate detaliat în cuprinsul cererii.
A arătat că cererea de revizuire a fost întemeiată pe disp. art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală care se referă la faptul că revizuirea poate fi făcută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanța de judecată la soluționarea cauzei.
A susținut că prima condiție, aceea de a prezenta fapte și împrejurări noi, constituie acele condiții ce nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor, fiind îndeplinită în speță.
A apreciat că și cea de a doua condiție a temeiului invocat în cererea de revizuire, este îndeplinită în cauză ducând în mod automat la o soluție diametral opusă de la condamnare la achitarea sa.
A reiterat motivele invocate inițial în cererea de revizuire referitoare la probatoriul administrat de instanța de fond care a dispus condamnarea sa.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat a criticat decizia penală pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în principal, că lipsa sa la termenul de judecată din data de 04.03.2009 a fost justificată și dovedită.
A arătat că la acea dată s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în instanță întrucât acorda asistență judiciară la Tribunalul București pentru un inculpat arestat.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre a fost casată.
Examinând recursurile declarate de revizuientul G și avocat sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2812/15.12.2006 pronunțată de Judecătoria Botoșanis -a dispus condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c și art. 76 cp la pedeapsa de 3 luni închisoare cu aplicarea art. 81 și 82 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 18/19.02.2006 ora 01.40 a condus pe drumurile publice din Mun. B un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, din buletinul de analiză toxicologică rezultând o alcoolemie de 1,70 g la ora 0200și respectiv de 1,55 g la ora 0300.
Sentința penală nr. 2812 din 15.12.2006 a Judecătoriei Botoșania rămas definitivă ca urmare a respingerii apelului și recursului declarat de inculpatul G prin decizia penală nr. 63 A din 22.03.2007 a Tribunalului Botoșani, respectiv decizia penală nr. 266 din 28.05.2007 a Curții de Apel Suceava.
Ulterior, după rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare, revizuientul Gaf ormulat o cerere de revizuire a acestei sentințe, cerere ce formează obiectul prezentei cauze.
În cuprinsul cererii de revizuire, numitul Gaa rătat că, la momentul pronunțării hotărârii, instanța nu cunoștea că probele depuse la dosar, și anume buletinul de analiză toxicologică, cererea de analiză, procesul-verbal de prelevare a probelor biologice și buletinul de examinare clinică, nu puteau fi luate în considerare, întrucât Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice au intrat în vigoare abia la data de 26 aprilie 2006, astfel că aceste "probe" trebuiau înlăturate de procurorul care a instrumentat cauza.
Revizuientul a mai relevat că medicul care a supravegheat recoltarea probelor de sânge este medic primar endocrinolog, supraspecializat în sexologie, și nu i-a solicitat consimțământul, așa cum prevăd disp. art. 18 din Legea nr. 46/2003.
A mai arătat în cuprinsul cererii că o altă împrejurare necunoscută de instanță este aceea că aparatul 7410Plus nu este omologat de către Biroul Român de Metrologie și nu era verificat metrologic de această instituție.
Ca urmare, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de organele de poliție la data de 19 februarie 2006, a avut la bază o probă ce nu este recunoscută de Codul d e procedură penală (este vorba de rezultatul alcooltestului).
Revizuientul și- exprimat îndoiala și cu privire la sinceritatea martorilor, care, deși au pregătiri diferite (cernăuț este taximetrist iar - este profesor), au dat declarații identice.
În final, revizuientul arată că, dacă instanța de judecată ar fi cunoscut că s-au adus alte "probe" decât cele reale, ar fi dispus achitarea sa, și că a fost condamnat pe nedrept, prin ticluire de probe mincinoase.
Analizând motivele de revizuire invocate de revizuientul G cât și dosarul de fond în care s-a dispus condamnarea acestuia, ce este atașat la prezentul dosar, se constată că în mod corect a reținut instanța de fond și apel că în cauză nu sunt date niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a și b Cod procedură penală.
Aspectele invocate de revizuient în cererea de revizuire au putut fi invocate de către acesta cu ocazia judecării în fond a cauzei sale, legalitatea probelor fiind implicit analizată de către instanța de fond și de către instanțele de control judiciar atunci când i s-a stabilit vinovăția, așa încât în mod corect s-a apreciat că acestea nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Cu privire la conținutul declarațiilor de martori audiați cu ocazia stabilirii vinovăției sale, invocate ca temei al cererii de revizuire, în mod corect s-a apreciat că aceste declarații au fost deja analizate și cenzurate în primul ciclu procesual, iar în lipsa unor dovezi din care să rezulte că acești martori au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. b Cod procedură penală nu există.
În ceea ce privește recursul declarat de avocat se constată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului primei instanțe, că aceasta a lipsit nejustificat la mai multe termene de judecată, fără a-și asigura substituirea iar la termenul din 04.03.2009, deși cauza a suferit mai multe amânări, nu a asigurat substituirea, ceea ce condus la tergiversarea soluționării dosarului.
Sancțiunea ce i-a fost aplicată recurentei, în calitate de apărător al revizuientului G, respectă dispozițiile.art. 198 Cod procedură penală.
Față de cele ce preced, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să respingă recursurile declarate de revizuientul și avocat, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de avocat și revizuientul, fiul lui și, născut la data de 09.03.1962 în com., jud. B, domiciliat în mun. B,-,. A,. 8, jud. B, CNP - -, împotriva deciziei penale nr. 149 A din 30 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani, ca nefondate.
Obligă fiecare recurent să plătească statului câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. grefier aflat în semnează prim-grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/08.01.2010
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
