Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 558/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 558
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier: - -
Ministerul publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " nr.OUG195/2002 " promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr.241 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul intimat, asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinirea procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Curtea, pune în vedere inculpatului disp.prev.de art. 7o alin.2 Cod procedură penală, așa cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa și de asemenea să declare tot ce știe cu privire la faptă.
Inculpatul intimat, având cuvântul, arată că nu înțelege să formuleze și alte relatări cu privire la faptă, menține declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.
Nemaifiind de formulat alte cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține oral, motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei recurată.
Susține procurorul că instanța a făcut o greșită interpretare a mijloacelor de probă administrate atunci când a stabilit că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev.de art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002, dispunând achitarea în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a, rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, la data de 02.03.2006, în jurul orei 16,15 inculpatul a condus autoturismul marca 1300, cu numărul de înmatriculare IȘ-73-, în parcarea I, unde a lovit cu flapsul stânga - față al mașinii sale autoturismul cu numărul de înmatriculare -, aflat în staționare în acea zonă. Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest rezultatul fiind de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat. De asemenea, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice ( sânge) concluzionându-se că la ora 17,10 avea o alcoolemie de 2,25 gr.o/o0 iar la ora 16,15 alcoolemia era între 0,80 și 0,85 gr gr.o/o0 iar în funcție de valorile de analiză chimică a sângelui alcoolemia ar fi fost de 1,40 gr.o/o0. În cauză fost audiat martorul - care a declarat, atât în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești faptul că în momentul impactului s-a simțit un balans al autoturismului în care se afla astfel că, pe cale de consecință, același balans s-a simțit și la autoturismul condus de către inculpat, indiferent de gravitatea acestuia, împrejurare care a putut fi conștientizată de către inculpat încă din acel moment, inculpatul recunoscând acest aspect cu ocazia confruntării sale cu martorul - în cursul urmăririi penale.
Apreciază procurorul că vinovăția inculpatului este dovedită cu certitudine și sub aspectul laturii subiective.
În ce privește infracțiunea prev.de art-87 alin.1 din nr.OUG195/2002 susține procurorul că instanța a dat dovadă de prea mare clemență atunci când a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 10 lunci închisoare cu suspendarea executării acesteia. Sancțiunea aplicată este neîndestulătoare pentru atingerea scopului legii penale în raport de gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost cercetat și condamnat, raportat la concentrația mare de alcool avută în sânge la momentul la care a condus autoturismul pe drumurile publice, atitudinea nesinceră în ceea ce privește declarația sa referitoare la consumul de alcool precum și în raport de activitatea sa de a părăsi locul accidentului.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.89 alin.1 din OUG195/2002 și aplicarea unei pedepse mai aspră pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din același act normativ.
Avocat, pentru inculpatul intimat, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași ca fiind nefondat, decizia recurată fiind temeinică și legală.
Sub aspectul laturii subiective,inculpatul nu a acționat cu vinovăție, nu a observat faptul că între autoturismul său și cel ocupat de cei doi martori oculari a avut loc acel impact datorită stării de ebrietate. Oficiul neachitat.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința penală nr. 11/8.01.2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -a hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui G și, născut la 28.09.1955 în orașul I, fără antecedente penale la 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a, c, 76 lit. Cod penal.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 10 luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală dispune achitarea inculpatului, cu datele de stare civilă mai sus menționate referitor la săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prevăzută de art.89 alin.1 din OUG195/2002 republicată.
În baza art.189 Cod procedură penală dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Iași, delegație 7535/2007.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 02.03.2006, în jurul orei 16:15, inculpatul a condus autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare -, în parcarea SA, astfel cum afirmă inculpatul în declarațiile date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății - filele 29 și 31 din dosarul de urmărire penală și fila 24 din dosarul de judecată, afirmație reluată și cu ocazia confruntării cu martori oculari - filele 23-24, respectiv 25-26 din dosarul de urmărire penală. Acest fapt este confirmat și de către martorii și, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale - filele 19 și 21 din dosarul de urmărire penală, precum și în timpul judecății - filele 15 și 23 din dosarul de judecată.
În parcarea, inculpatul a lovit cu flapsul stânga față al mașinii sale autoturismul cu nr. de înmatriculare - aflat în staționare în acea zonă, fiind orientat cu fața către intrarea în sediul firmei, în care se aflau martorii oculari, în pe scaunul din dreapta față, și, pe scaunul din stânga față. Aceste aspecte rezultă din constările procesului verbal ce cercetare la fața locului - fila 8 din dosarul de urmărire penală, declarațiile celor doi martori oculari aflate la filele 9 și 21 din dosarul de urmărire penală și filele 15 și 23 din dosarul de judecată.
După cum afirmă inculpatul, acesta nu și-a dat seama de faptul că a lovit autoturismul cu nr. de înmatriculare -, și și-a continuat deplasarea către ieșirea din parcare, circa 10-15 de la locul impactului, cu intenția de a parca mașina pe partea cealaltă a b-dului - - filele 24, 26 din dosarul de urmărire penală.
După impact, cei doi martori oculari au coborât din mașină pentru a vedea ce avarii s-au produs și au observat că a fost deteriorat flapsul stânga spate, astfel cum declară acești doi martori atât în timpul urmăririi penale cât și în fața instanței - filele 20 și 23 din dosarul de urmărire penală și filele 15 și 23 din dosarul de judecată. Acest fapt este susținut și de constatările procesului verbal de cercetare la fața locului - fila 7 din dosarul de urmărire penală.
Martorul, văzând că inculpatul își continua drumul, a plecat după mașina condusă de inculpat, mergând pe jos, s-a poziționat în fața mașinii, rugându-l pe inculpat să oprească, fapt relatat de martorul cu ocazia confruntării cu inculpatul - fila 24 din dosarul de urmărire penală, și confirmat de inculpat - filele 24, 31 din dosarul de urmărire penală și fila 24 din dosarul de judecată.
Imediat după oprirea mașinii inculpatul a deschis portiera stânga față, întrebând ce se întâmplă, iar martorul a venit și i-a scos cheia din contact, fapt recunoscut de inculpat și relatat și de martorul - filele 24, 31 din dosarul de urmărire penală și fila 24 din dosarul de judecată, respectiv fila 24 din dosarul de urmărire penală.
În timp ce-i explica inculpatului ce se întâmplase, martorul a observat că acesta se aflat într-o stare avansată de ebrietate, mirosea puternic a alcool, nu era coerent în exprimare și era nesigur în mișcări, astfel cum declară acest martor - fila 15 din dosarul de judecată. Pentru aceste motive, martorul a efectuat un apel d e urgență, de pe telefonul său mobil, pentru anunțarea evenimentului.
La scurt timp la fața locului au sosit lucrătorii de poliție, care au solicitat inculpatului să se legitimeze, însă acesta a declarat că nu se află în posesia actelor de identitate. Ulterior, constatându-se că inculpatul emana miros de alcool, avea o vorbire incoerentă și se clătina vizibil pe picioare, a fost testat cu aparatul alcooltest 7410, testul nr. 04060 din data de 02.03.2006, ora 16:39 (fila 9 din dosarul de urmărire penală), rezultatul fiind 1,10 mg/l, alcool pur în aerul expirat.
Pentru stabilirea îmbibației alcoolice în sânge, inculpatul a fost condus la Spitalul "Sf. " I, unde i s-au recoltat probe biologice. Rezultatul în urma analizei probelor de sânge a fost consemnat în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 456-7 din data de 06.03.2006 - fila 12 din dosarul de urmărire penală, stabilindu-se că la ora 17:10 inculpatul avea o alcoolemie de 2,25g, iar la ora 18:10 o alcoolemie de 2,10g.
La cererea inculpatului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, întocmindu-se raportul de expertiză medico-legală nr. 117/A din data de 22.02.2007 aflat la filele 16-18 din dosarul de urmărire penală. Raportul de expertiză a concluzionat că pe baza consumului de băuturi alcoolice declarat de către inculpat și circumstanțele consumului, inculpatul ar fi trebuit să aibă la ora 16:15 alcoolemia între 0,80 și 0,85g, iar în funcție de valorile de la analiza chimică a sângelui alcoolemia ar fi fost de 1,40g.
Inculpatul a declarat că în ziua de 02.03.2006, a fost la serviciu până în jurul orei 14:15, după care s-a deplasat în parcarea, unde era staționat autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare -, al cărui proprietar era la acel moment, pentru a efectua unele lucrări de reparație la instalația de frânare a acestei mașini - fila 30-31 din dosarul de urmărire penală. De asemenea, a recunoscut că, deoarece era frig afară, a consumat băuturi alcoolice, în cantități de 1000 ml bere alcoolizată și 200 ml de votcă - filele 29 și 31 din dosarul de urmărire penală, precum și fila 24 din dosarul de judecată. După terminarea, reparației, în jurul orei 16:15, inculpatul a declarat că s-a urcat la volanul mașinii sale, deplasându-se spre ieșirea din parcarea, cu intenția de aop arca pe partea cealaltă a b-dului -, nerealizând faptul că a lovit o altă mașină staționată în zonă.
Din toate probele administrate în cauză, astfel cum au fost ele evidențiate în expunerea situației de fapt, rezultă vinovăția inculpatului referitor la săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, instanța apreciază că se impune achitarea inculpatului, deoarece fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Astfel, potrivit art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, constituie infracțiune părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei.
locului accidentului de către conducătorul unui autovehicul presupune existența unei situații premisă, și anume un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni.
În cauză instanța apreciază că situația premisă există, inculpatul provocând un accident de circulație, constând în lovirea autoturismului cu nr. de înmatriculare - și avarierea flapsului stânga spate al acestuia. Totodată, producerea evenimentului rutier s-a datorat unei manevre greșite efectuată de către inculpat, greșeală la producerea căreia a concurat faptul că inculpatul a condus propriul autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, această faptă constituind infracțiune potrivit art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
De asemenea, pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, este necesar ca acel conducător de autovehicul să părăsească locul producerii accidentului. locului producerii accidentului presupune ca respectivul conducător de autovehicul care a fost implicat întru-un accident să se îndepărteze de zona în care s-a produs evenimentul rutier.
În cauză, inculpatul după momentul impactului cu autoturismul în care se aflau cei doi martori a continuat să se deplaseze spre ieșirea din parcarea, intenționând să intre în trafic, pe b-dul -. Faptul că s-a oprit exact la ieșirea din parcare s-a datorat imposibilității de a intra de îndată în trafic și, de asemenea, intervenției martorului care s-a așezat în fața mașinii inculpatului, rugându-l să oprească. Aceste aspecte sunt confirmate atât de martorii oculari, ocupanții autoturismului avariat, cât și de către inculpat.
Pe de altă parte, inculpatul a părăsit locul impactului, înainte ca organele de poliție să fi ajuns la fața locului pentru a întreprinde cercetări cu privire la evenimentul rutier, îndepărtarea inculpatului de locul impactului realizându-se fără a avea încuviințarea organelor de cercetare.
Urmarea periculoasă s-a produs în momentul în care inculpatul deși a lovit un alt autovehicul a continuat să se deplaseze, producând o stare de pericol cu privire la relațiile sociale privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și activitatea desfășurată de către organele de cercetarea penală în vederea strângerii probelor și aflarea adevărului.
În consecință, instanța apreciază că sub aspectul laturii obiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază că inculpatul nu a acționat cu vinovăție, acesta declarând că nu a observat faptul că între autoturismul său și cel ocupat de cei doi martori oculari a avut loc un contact. Pe de altă parte, martorul a precizat în declarația dată în fața instanței că și-a "dat seama de producerea impactului deoarece mașina s-a balansat"și consideră că și "inculpatul ar fi trebuit să simtă și el impactul".
Instanța arată că afirmația martorului, potrivit căreia inculpatul ar fi trebuit să simtă și el impactul, reprezintă o supoziție pur subiectivă, neconstituind o dovadă directă a atitudinii subiective a inculpatului. Totodată, instanța reține și faptul că inculpatul la momentul producerii impactului se afla in stare de ebrietate, "nu era coerent în exprimare și era nesigur în mișcări", astfel cum declară martorul - fila 15 din dosarul de judecată. Relevantă în acest sens este și concluzia buletinului de examinare clinică întocmit la Spitalul "Sf. " I,potrivit căreia inculpatul "pare" sub influența băuturilor alcoolice.
În aceste condiții, nu se poate reține că inculpatul a avut reprezentarea caracterului ilicit al faptei de a-și continua deplasarea prin parcare, deoarece din materialul probator nu reiese, dincolo de orice îndoială, conștientizarea de către inculpat a impactului dintre cele două autovehicule și realizarea astfel a laturii subiective a infracțiunii.
În consecință, instanța, având în vedere prevederile art. 52și art. 66 alin. 1 din Codul d e procedură, precum și art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, contată că în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul achitării inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului. S-a mai arătat că din declarațiile martorului rezultă intenția inculpatului de a părăsi locul accidentului.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 241/26 mai 2008 respins ca nefundat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a hotărât achitarea inculpatului conform art. 10 lit."d" pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din nr.OUG 195/2002 reținând că sub aspectul laturii subiective, acesta nu a acționat cu vinovăție.
Motivele de apel ale parchetului se referă la declarația martorului ocular care a arătat că a fost acroșat de autoturismul aparținând inculpatului, după care s-a deplasat aproximativ 15 metri, prin parcare, fiind oprit de. Însă, din declarația aceluiași martor rezultă că impresia sa a fost că inculpatul nu și-a dat seama că i-a accidentat mașina, întrucât atunci când a coborât din mașină inculpatul a întrebat ce s-a întâmplat. Declarația acestui martor se coroborează cu declarația inculpatului și a martorului, rezultând cu certitudine că intenția inculpatului nu a fost aceea de a părăsi locul accidentului, așa cum s-a reținut în actul de inculpare.
Astfel, instanța de fond a reținut corect că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul nu a acționat cu vinovăție, raportat la starea de ebrietate în care se găsea și la probele administrate în cauză.
Nu se poate reține că inculpatul a avut reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale întrucât acest aspect nu a fost dovedit cu probele administrate în cauză, astfel încât nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul.
Având în vedere considerentele arătate, Tribunalul va reține că sentința primei instanțe este legală și temeinică și, în consecință, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul parchetului și va menține sentința primei instanțe.
În termen legal decizia pronunțată în apel a fost recurată de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași fiind invocate următoarele motive:
- nelegalitatea în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din nr.OUG 195/2002, aspect dovedit probatoriu prin declarația martorului -;
- netemeinicia hotărârii sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din nr.OUG 105/2002, apreciindu-se că în raport de gravitatea faptei și concentrația mare de alcool pedeapsa este neîndestulătoare.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul de față este nefondat.
În mod corect au reținut instanțele că infracțiunii de "părăsirea locului accidentului" îi lipsește latura subiectivă.
Această faptă se săvârșește cu vinovăție sub forma intenției care poate fi directă sau indirectă.
Rezultă din actele dosarului, că inculpatul, datorită unei manevre greșite a lovit cu flapsul stânga față al mașinii sale autoturismul cu nr. de înmatriculare VS - 02 - aflat în staționare în acea zonă fiind orientat cu fața către intrarea în sediul firmei.
Este evident că în cauză a rezultat degradarea ușoară din culpă a autoturismului ce se afla în staționare.
Există elementul subiectiv al infracțiunii atunci când inculpatul știind că a fost angajat într-un accident de circulație își dă seama că prin părăsirea locului accidentului se creează o stare de pericol pentru siguranța circulației și totodată se împiedică ori se îngreunează activitatea organelor judiciare în legătură cu acel accident și se urmărește sau numai acceptă, ca o eventualitatea, producerea acestei urmări.
Ori, potrivit probelor dosarului, după impactul ușor cu autoturismul în care se aflau martorii și -, inculpatul și-a continuat deplasarea - pe o distanță scurtă - până la ieșirea din parcare intenționând să intre în trafic pe B-dul -.
Acesta s-a oprit la ieșirea din parcare întrucât nu avea posibilitatea de a intra îndată în trafic situație în care a intervenit martorul.
În aceste condiții, inculpatul nu a avut reprezentarea caracterului ilicit al faptei și nici nu a conștientizat impactul între cele două autoturisme.
Prin urmare soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din OUG195/2002 este temeinică iar critica adusă de procuror este nefondată.
În ceea ce privește a doua critică privind cuantumul neîndestulător al pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din nr.OUG 195/2002, se constată că aceasta este inadmisibilă.
Sentința fondului a fost apelată de procuror numai în ceea ce privește greșita achitare pentru fapta de părăsire a locului accidentului.
Inculpatul nu a folosit calea de atac astfel că pedeapsa stabilită a intrat în puterea de lucru judecat.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 ind.15 pct. 1 lit."b" pr.pen. recursul declarat de procuror împotriva deciziei penale nr. 241 din 16.05.2008 a Tribunalului Iași se va respinge nefondat.
În baza art. 192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva deciziei penale nr.241 din 26 mai 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare în sumă de 15o lei, din care 100 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex/11.11.2008
Tribunalul Iași:
Jud. N/
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Dan Anton, Tatiana Juverdeanu
