Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 578/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 578/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 19 august 2009
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul, cauză reținută spre rejudecare prin decizia penală nr. 472/R din 08 iulie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19 august 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 27 august 2009.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr. 1208/17.09.2008, Judecătoria Brașov în temeiul art.86 alin.1 din OUG 195/2002 a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce nu deține permis auto.
În temeiul art.71 alin.1 Cod penal pe durata executării pedepsei principale, inculpatului i-au fost interzise, în cadrul pedepsei accesorii, drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 17 06 2007 în municipiul, jud.B, lucrătorii de poliție au întocmit un proces verbal de constatare a faptului că s-a încercat oprirea regulamentară a inculpatului în timp ce rula pe drum public cu mașina, dar nu s-a reușit decât după ce el a mai parcurs 200. Inculpatul a fost apoi oprit regulamentar, a negat că a condus, indicându-l pe " al lui " ca șofer. Inculpatul a mai afirmat despre acesta că se îndepărtase de la mașină. Martori asistenți au fost și. Cele reținute rezultă din procesul verbal depus la fila 5 dosar urmărire penală. Ulterior, inculpatul a recunoscut prin declarațiile succesive furnizate că el a condus autoturismul pentru că a fost nevoit să își ducă fiul de 2 ani la spital și alt șofer nu era de găsit.
Prin adresa 66403/05 07 2007 emisă de Instituția Prefectului B, se învederează faptul că inculpatul nu deține permis auto. (fila 9 dosar urmărire penală).
În fața instanței inculpatul a precizat că poliția l-a oprit dar, pentru că l-a văzut cu copilul bolnav, i-a dat drumul să plece către spital, unde a ajuns în cele din urmă.
Prin adresa 1256/2008 unitatea spitalicească din a comunicat că nu a fost înregistrat la serviciul urgență în data de 17.06.2007 un pacient care să poarte numele fiului inculpatului,. (fila 15 dosar). S-a depus copia certificatului de naștere pentru minor, astfel a rezultat filiația paternă afirmată.
La data de 18.06.2007 s-a eliberat o rețetă minorului care fusese diagnosticat la cabinetul medicului de familie cu bronșită virală, ceea ce rezultă din înscrisul depus în original la fila 16 dosar.
Examinând materialul probator administrat, instanța a reținut vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunii ce s-a reținut în sarcina sa.
Starea de necesitate invocată în apărare nu poate fi primită. Potrivit art.45 Cod penal, este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc. Inculpatul nu a dovedit că l-a dus la spital pe fiul său cu mașina, nu s-a reținut prin procesul verbal de constatare sau prin depozițiile martorilor asistenți acest aspect. Pe de altă parte, dacă inculpatul ar fi probat că l-a transportat pe fiul său cu mașina la spital, acest fapt nu ar fi dus decât la concluzia că a pus în pericol chiar viața copilului, inculpatul nefiind examinat conform legii în vederea atestării aptitudinilor sale pentru șofat, prin eliberarea unui permis auto.
Prin decizia penală nr. 249/A din 17 noiembrie 2008, Tribunalul Brașova admis apelul declarat de către inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 1208/17.09.2008 a Judecătoriei Brașov, pe care o desființează sub aspectul modalității de executare a pedepsei și al executării pedepselor accesorii.
Rejudecând cauza, în baza art. 81.pen. a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului - pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82.pen.
A atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. 5.pen. a suspendat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului -.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Apărarea inculpatului în sensul că a trebuit să-l ducă la Spitalul din Mun. pe fiul său, deoarece avea temperatură și nu a găsit un șofer, nu fost dovedită în nici un fel, dimpotrivă, această apărarea este contrazisă de adresa nr. 1256/2008 unitatea spitalicească din, din care reiese că în data de 17.06.2007 nu a fost înregistrat la serviciul urgență un pacient care să poarte numele fiului inculpatului, (fila 15 dosar instanță de fond ).
Faptul că la data de 18.06.2007 s-a eliberat o rețetă minorului, care fusese diagnosticat la cabinetul medicului de familie cu bronșită virală ( fila 16 dosar instanță de fond ) nu justifică apărarea inculpatului privind necesitatea conducerii cu o zi înainte a unui autovehicol fără a avea permis de conducere auto, respectiv în data de 17.06.2008; dacă inculpatul s-ar fi prezentat la spital cu minorul în data de 17.06.2008, atunci i s-ar fi eliberat o rețetă medicală de către serviciul urgență din cadrul Spitalului din Mun..
Apelul formulat de către inculpat este fondat sub aspectul modalității de executare care a fost stabilită de către prima instanță, respectiv în regim de detenție, tribunalul apreciind că scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp. poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere natura infracțiunii și faptul că în acel moment inculpatul urma cursurile unei școli auto, fiind aplicabile prev. art. 81.pen.
Raportat la considerentele expuse, în baza art. 379 pct. a lit. a proc.pen. tribunalul a admis apelul declarat de către inculpatul - și în baza art. 81.pen. a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului - pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82.pen.
Prin decizia penală nr. 230/8.04.2009 a Curții de APEL BRAȘOV, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva deciziei penale nr. 249/A din 17.11.2008 a Tribunalului Brașov pe care o casează și menține sentința penală nr. 1208/17.09.2008 a Judecătoriei Brașov.
S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - împotriva aceleiași decizii.
Pentru a decide astfel, curtea a reținut următoarele:
Nu se impune în niciun caz redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului ei. Aplicarea unei pedepse mai mici nu ar fi de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și nici a funcțiilor educativă și sancționatorie ale acesteia.
Reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului - nu se justifică.
Astfel, nu se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal. Inculpatul - este recidivist și nu există în cauze elemente care să dovedească, ignorând chiar starea de recidivă menționată, faptul că inculpatul ar fi avut în rest o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii.
Art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal nu are aplicare în speță, dată fiind natura infracțiunii deduse judecății.
Nici dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal nu sunt incidente în cauză. Inculpatul nu s-au prezentat de bună voie în fața autorităților imediat după săvârșirea faptei, ci a fost depistat în trafic de organele de poliție; de asemenea, declarațiile inculpatului - au fost numai parțial sincere.
În cauză s-a făcut însă o greșită aplicare a dispozițiilor din Codul penal privitoare la individualizarea pedepsei sub aspectul modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei
Mai exact, instanța de fond a omis - probabil din eroare - să rețină la încadrarea juridică a faptei starea de recidivă mare postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (a se vedea cazierul inculpatului - 16 dosar de urmărire penală), deși aceasta era menționată în rechizitoriu.
În mod inexplicabil, Tribunalul Brașova apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 81 Cod penal și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Curtea a constatat că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatul fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 130/13.05.2002 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 201/2002 a Curții de APEL BRAȘOV, condamnare ce constituie primul termen al stării de recidivă mare postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
În aceste condiții nu se poate pronunța în mod legal suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an aplicată inculpatului -, apelul acestuia fiind așadar în mod greșit admis de către tribunal.
Prin decizia penală nr. 472/10.06.2009 a Curții de APEL BRAȘOV, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorul - împotriva deciziei penale nr. 230/8 aprilie 2009 Curții de APEL BRAȘOV care a fost desființată. S-a acordat termen pentru rejudecarea recursului la data de 29 iulie 2009, pentru care s-a citat contestatorul.
Din considerentele deciziei rezultă că în speță este incident cazul prev. de art. 386 lit.a Cod procedură penală, la data pronunțării soluției în recurs contestatorul fiind arestat în altă cauză și urmează în temeiul art. 392 Cod procedură penală să dispună desființarea deciziei penale nr. 230/2009 a Curții de APEL BRAȘOV și acordă termen pentru soluționarea cauzei la data de 29 iulie 2009 pentru când se va cita contestatorul.
Rejudecând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul -, curtea reține următoarele, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei:
Cazul de casare invocat în recursurile declarate este cel prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală.
Judecătoria a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pe baza criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal. Astfel, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, relativ ridicat, determinat de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, pedeapsa de 1 an închisoare corespunzând gravității faptei și persoanei inculpatului.
Se poate constata totuși că prima instanță a omis să rețină dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal, în sarcina inculpatului, deși acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 130/2002, definitivă prin decizia penală nr. 130/13.05.2002 a Curții de APEL BRAȘOV, pentru care a fost arestat în data de 14.10.2000 și liberat condiționat în data de 02.07.2003.
Văzând că apel împotriva acestei sentințe nu a declarat decât inculpatul, apelul său vizând reținerea stării de necesitate și individualizarea judiciară a pedepsei, iar tribunalul a aplicat față de inculpat dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată de judecătorie, curtea constată că, raportat la persoana inculpatului, la antecedentele sale penale, chiar dacă condamnările anterioare nu au avut ca obiect infracțiuni la legea circulației, nu se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 81 alin. Cod penal. Pe cale de consecință, se impune casarea deciziei tribunalului și menținerea sentinței primei instanțe, chiar cu omisiunea semnalată, respectiv nereținerea art. 37 lit. Cod penal, având în vedere principiul neînrăutățirii situației inculpatului în propria sa cale de atac. Această chestiune nu poate fi invocată în recurs de către parchet, recursul acestuia neputând viza decât decizia tribunalului care a fost pronunțată în apelul inculpatului.
Pedeapsa aplicată inculpatului nu se impune nici a fi majorată, față de împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, față de faptul că nu a produs niciun incident rutier, cât și în raport de modalitatea de executare a pedepsei, în regim privativ de libertate.
Față de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. d Cod procedură penală, curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și va casa decizia tribunalului, menținând sentința judecătoriei.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge recursul declarat de inculpatul - împotriva aceleiași decizii.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (conform Protocolului nr. -/2008), se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva deciziei penale nr. 249/A din 17.11.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o casează și menține sentința penală nr. 1208/17.09.2008 a Judecătoriei Brașov.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - împotriva aceleiași decizii.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (conform Protocolului nr. -/2008), se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. EB/21.09.2009
Dact.BD/25.09.2009 - 3 exemplare
Jud. fond ; Jud. apel /
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Constantin Epure, Laura Popa
