Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 66/AP DOSAR NR-
Ședința publică din 27 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Popa JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu C - - judecător
- - grefier șef secție
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 225/S din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19 august 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 27 august 2009.
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Deliberând asupra apelului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 225/S/2009, Tribunalul Brașova respins cererea formulată de revizuientul în vederea revizuirii sentinței penale nr. 38/2005 a Tribunalului Brașov, considerând-o nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, prin sentința penală nr.38/19.01.2005 a Tribunalului Brașovs -a dispus achitarea petentului relativ la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 al.2 lit. b, c și alin.2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cp.
Această soluție a fost păstrată prin decizia penală nr.348/20.12.2006 a Curții de Apel Brașov.
Prin decizia penală nr.5135/31.10.2007 a ICCJ s-a hotărât condamnarea petentului la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni.
In cursul judecății pe fond a cauzei s-a administrat un vast probatoriu (declarații de inculpați, de părți vătămate, de martori, recunoașteri din grup), întreg probatoriul administrat fiind analizat pe larg în fiecare grad de jurisdicție în parte. Petentul a avut la dispoziție toate gradele de jurisdicție pentru a putea propune pe cei doi martori la care s-a oprit în final în prezenta cerere de revizuire însă nu i-a propus spre audiere până în acest moment.
Aspectele pe care petentul dorește să le reliefeze ca împrejurări noi în conformitate cu art.394 lit. a Cod procedură penală, nu se referă la perioada reținută ca fiind aceea a săvârșirii faptei, adică noaptea de 5/6 iulie 2003, când în loc public, a sustras împreună cu bunuri în valoare de 30.000.000 lei ROL de la partea vătămată, folosind în acest scop violențe fizice și psihice.
Prin propunerea martorului (fila 60) se urmărește confirmarea situației reale din dimineața zilei de 6 iulie 2003 atunci când martorul l-a vizitat pe petent în locuința fratelui său și l-a văzut imobilizat la pat datorită unei boli fizice pe care o avea.
Prin propunerea martorului (fila 60), fratele inculpatului, se urmărește dovedirea acelorași aspecte cât și faptul că în acea noapte petentul nu avea cum să participe la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie; este de menționat faptul că martorul este un alt frate al petentului decât (audiat la prima instanță).
În declarația dată de acest martor rezultă că petentul ar fi locuit în perioada ce acoperă și data săvârșirii faptei a locuința martorului situată în; acest martor nu a făcut nici un fel de precizare cu referire directă la intervalul de timp cuprins între orele la care s-a reținut săvârșirea faptei prin actul de sesizare.
Este evident că prin propunerea ca martor a celuilalt frate al petentului (abia în această cale extraordinară de atac) se urmărește același lucru care s-a urmărit la judecata în fond a cauzei, dată fiind ineficiența din punct de vedere al apărării a declarației martorului.
La pronunțarea soluției de condamnare a petentului în fața instanței de recurs s-a avut în vedere întreg probatoriul administrat și s-a făcut o amplă analiză a acestuia în cuprinsul considerentelor hotărârii.
Având în vedere acuzația care i s-a adus prin rechizitoriu și care a fost susținută de probele administrate de către organele de cercetare penală, petentul avea dreptul și obligația procesuală corelativă de a-și dovedi nevinovăția; dovedirea nevinovăției trebuia să îl preocupe pe petent atât în faza judecății în primă instanță cât și a judecății cauzei în apel (cale devolutivă de atac) în condițiile în care s-a declarat apel d e către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticându-se tocmai soluția de achitare dispusă față de el.
Împrejurările ce se doresc a fi dovedite prin propunerea celor doi martori nu reprezintă împrejurări noi care să nu fi fost avute în vedere de instanțele care au soluționat fondul cauzei.
Față de aceste considerente, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de către petentul referitor la sentința penală nr.38/19.01.2005 a Tribunalului Brașov.
Împotriva hotărârii a declarat apel revizuientul, criticând-o ca netemeinică și nelegală cu motivarea că NU ESTE VINOVAT DE COMITEREA INFRACTIUNII pentru care a fost condamant. Revizuientul a solicitat, totodată, reaudierea martorilor din lucrări considerând că au mințit, precum și a unui alt martor, fratele sau.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, curtea constată că apelul nu este fondatpentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 38/2005, Tribunalul Brașovl -a achitat pe revizuient sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod penal, soluție menținută și în apel, prin decizia penală nr. 348/2006 a Curții de Apel Brașov. Prin decizia penală nr. 5135/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul parchetului și l-a condamnat pe revizuient la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiuni de tâlhărie, hotărârea rămânând definitivă la data pronunțării ei.
Cererea de revizuire a fost adresată procurorului în temeiul dispozițiilor art. 397 Cod procedură penală, acesta înaintând instanței referatul întocmit cu concluzii de respingere.
Examinând motivele invocate de revizuient în cererea sa, instanța de apel constată că acestea nu se regăsesc în dispozițiile art. 394 Cod procedură penală, astfel că revizuirea sentinței menționate nu este posibilă.
Art. 394 lit. a Cod procedură penală, invocat de revizuient, vizează ipoteza când s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Deși probele sunt fapte și împrejurări care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea deprobe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Fără îndoială că noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc.
În cauza de fata, vinovăția revizuientului a fost supusă aprecierii instanțelor cu ocazia judecării cauzei în fond, precum și în căile de atac, susținerea în privința nevinovăției sale fiind analizată deja în hotărârile pronunțate în ciclul procesual anterior, astfel că o readministrare a materialului deja existent nu este posibilă. Instanța de fond a analizat în mod corespunzător modul în care s-a desfășurat procesul penal în primul ciclu procesual, rezultând că au fost respectate toate garanțiile procesuale și toate drepturile recunoscute inculpatului de către lege, motivare pe care și-o insușește și instanța de apel. Totodată, nu se impune nici reaudierea martorului propus, fratele său, aspectele pe care dorește revizuientul să le lămurească neregăsindu-se în declarația deja dată de acesta.
Pe lângă cele expuse, în prezenta cauză nu s-a dovedit existența unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanțe cu ocazia soluționării dosarelor.
Nici celelalte motive prevăzute de art. 394 Cod procedură penală nu sunt relevate de actele aflate la dosar, neexistând date în acest sens.
În consecință, Curtea va respinge - în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală - apelul declarat ca nefondat și va menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 225/S/2009 a Tribunalului Brașov.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe apelant să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 3: Daniela
- - - C -
GREFIER
-
Red.LP/18.09.2009
Tehnoredact.DS/21.09.2009/
Jud.fond.
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alina Constanța Mandu, Daniela
