Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 595/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 595/2008
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Oana Maria Călian
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale numărul 187/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat R - apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, aducerea unei soluții de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. d Cod pr. penală pentru infracțiunea prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 iar pentru infracțiunea prev.de al.86 din OUG 195/2002, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit. b/1 Cod pr.penală.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate ca temeinice și legale.
Având ultimul cuvânt, inculpatul lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 70/2008, Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpatul, la:
1. pedeapsa de 1 (unu) an . pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev.de art.86 al.1 g din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art.37lit.a pen;
2. pedeapsa de 2(doi) ani . pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului de cățre conducătorul vehiculului, prev. de art. 89 alin.1 din OUG 105/2002 republicată,cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
A constatat ca infracțiunile sunt concurente in condițiile art.33 lit.a pen si in temeiul art.34 lit b pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani .
În temeiul art.71 pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art.64 lit.a,b pen. pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art.61 al.1 pen. a menținut liberarea condiționată privind pedeapsa de 13 ani . aplicată prin sentința penală nr.201/8.11.1999 a Judecătoriei Alba Iulia (rest neexecutat 1.321 zile)
În temeiul art.191 proc.pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pe tot parcursul procesului penal, în sumă de 300 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 1 februarie 2007, inculpatul împreună cu fratele său Ml și martorul au încărcat autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare HD.01. aparținând inculpatului, cu saci de cărbuni pe care i-au transportat apoi la locuința d-lui - pe str. - din mun.
Deși nu avea permis de conducere, inculpatul a fost cel care a condus autoturismul, de la domiciliul său --/1 până la gospodăria martorului pe str. - și înapoi.
La întoarcere, inculpatul a efectuat o manevră marche arriere la intersecția cu str. - - pe care circula partea vătămată pe partea dreaptă a direcției de mers, spre centrul orașului.
astfel autoturismul, inculpatul a lovit-o ușor pe partea vătămată cu partea dreaptă spate, aceasta s-a dezechilibrat, s-a izbit de gardul situat la cea. un metru, apoi a alunecat și a căzut pe carosabilul acoperit de zăpadă. Văzând ce s-a întâmplat, martora care se afla în fața autoturismului, a țipat speriată, fiindu-i teamă de urmări, și i-a făcut semn inculpatului să oprească.
Conform propriei declarații, martora I-a văzut pe șofer prin parbriz, recunoscându-l ca fiind vecinul său "".
Prin urmare este evident nesinceră declarația inculpatului care a susținut în fața instanței că nu a văzut-o pe martoră și nici victima, nu a auzit strigătele alarmante ale martorei care-i cerea să oprească, spunându-i că a lovit o femeie.
Încercarea inculpatului de a se justifica, susținând că nu a auzit strigătele datorită zgomotului produs de motor și de radiocasetofonul din interior, este pe de o parte infirmată de propria declarație în care arată că "a lăsat geamul portierei în jos, privind spre din spate pentru a se încadra pe urmele formate în zăpadă de celelalte autoturisme" - situație în care este greu de crezut că nu ar fi putut-o auzi pe martoră, pe care, în aceleași condiții este totuși imposibil să nu o fi văzut în condițiile în care aceasta era în fata autoturismului strigând și făcându-i semn să oprească.
Totodată, în ipoteza sugerată de inculpat, dacă acesta privea spre spatele autoturismului ar fi trebuit să o observe pe partea vătămată care în momentul efectuării manevrei marche arriere era în spatele autoturismului.
Pe de altă parte, din declarația martorului, care ocupa bancheta din spate a autoturismului, rezultă că inculpatul, în efectuarea manevrei de mers cu spatele, a deschis portiera pentru a se asigura, geamurile fiind înghețate. Martorul a mai declarat că la un moment dat a văzut în spatele autoturismului o femeie care gesticula dar nu i-a atras atenția șoferului, aceeași persoană fiind cea la care s-au deplasat ulterior aflând că fusese lovită de inculpat.
Concluzia care se desprinde e aceea că, martorul nu o putea observa decât dacă se întorcea să privească înapoi, o dată cu inculpatul sau dacă s-ar fi întâmplat ceva care să-i atragă atenția, ipoteză în care explicația inculpatului este dovedită încă odată a fi neverosimilă.
De asemenea fratele inculpatului, martorul
a declarat că fiind pe scaunul din dreapta față a observat în fața
autoturismului o femeie care gesticula și care, ținând cont de poziția
mașinii, nu putea să fi fost în momentul efectuării manevrei marche
arriere decât în spatele autoturismului. Așadar nu poate fi reținută nici
explicație pentru care celelalte persoane din habitatul autoturismului au
observat pe partea vătămată iar inculpatul nu a văzut-
Nesinceritatea acestuia este infirmată și prin declarația părții
vătămate care a arătat, între altele, că inculpatul ca și celelalte 2 persoane din autoturism au observat, partea vătămată văzându-le chipul în momentul în care s-au întors și se uitau la ea.
Acest aspect coroborat cu declarațiile celorlalți martori relevă atitudinea de nerecunoaștere a inculpatului în intenția de a sustrage cercetărilor, fiindu-i cunoscute consecințele grave ale faptelor sale în contextul pedepselor prevăzute de lege dar și în raport cu condamnările anterioare.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel în termen, nemotivat.
Oral, acesta a solicitat achitarea sa conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod proc. penală, pentru infracțiunea prev. de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002, întrucât din probele administrate nu rezultă că acesta a văzut că a accidentat-o pe numita și aplicarea prevederilor art, 74, 76 Cod penal, privind circumstanțele atenuante judiciare și reducerea pedepsei sub limita minimului special pentru infracțiunea prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, având în vedere faptul că a dat dovadă de sinceritate în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond recunoscând și regretând comiterea acestei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.187/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul deoarece prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută în sarcina sa.
Din probele administrate în cauză, cu precădere declarațiile părții vătămate și ale martorei, care a fost prezentă la locul accidentului, rezultă cu certitudine că inculpatul a știut că a lovit-o pe partea vătămată cu autoturismul dar a părăsit locul accidentului întrucât nu avea permis de conducere.
Fiind audiat la organele de poliție, în ziua comiterii accidentului, inculpatul a declarat că nu a condus nici un autoturism în data de 01 februarie 2007, cu scopul de a se sustrage răspunderii penale.
Prin urmare, nu se impune o soluție de achitare, pentru lipsa intenției în cazul infracțiunii prev. de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002.
Critica formulată de inculpat referitoare la severitatea pedepselor aplicate a căror reducere o cere prin aplicarea prevederilor art. 74, 76 Cod penal privind circumstanțele atenuante judiciare, se constată că nu este fondată.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul laturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
În speță, în ce privește dozarea pedepselor, instanța de fond a apreciat în mod just pericolul social al faptelor comise și datele referitoare la persoana inculpatului, aplicându-i o pedeapsă rezultantă bine proporționată.
Instanța de fond a avut în vedere atât împrejurarea că faptele comise de inculpat sunt concurente, cât și starea de recidivă postcondamnatorie, în care s-a aflat acesta.
În raport de toate aceste elemente, pedeapsa rezultantă de 2 arri . aplicată inculpatului apare just și bine proporționată, nefiind cazul de a se face aplicarea prevederilor art. 74, 76 Cod penal privind circumstanțele atenuante judiciare și de a fi redusă.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul solicitând achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art.89 al.1 OUG nr.195/2002 iar pentru infracțiunea prev. de art.86 OUG 195/2002 solicită achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit. raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.89 alin.1 OUG 195/2002 probele administrate dovedesc săvârșirea faptei de către inculpat.
Acesta, efectuând o manevră de mers cu spatele, lovit partea vătămată, după care deoarece nu avea permis de conducere, părăsit locul accidentului.
Starea de fapt este corect reținută pe baza declarațiilor părții vătămate, ale martorei oculare și ale martorului . Din aceste declarații rezultă faptul că inculpatul nu avea cum să nu audă sau să o vadă pe martora care striga și gesticula, atrăgându- atenția că lovit persoană, întrucât inculpatul a efectuat manevra de mers cu spatele cu portiera deschisă, iar martora se afla în fața autoturismului pe care îl conducea. Mai mult, părții vătămate inculpatul i-a spus că nu a oprit deoarece credea că doar a stropit-o, rezultând deci că inculpatul a văzut- pe partea vătămată, contrar celor susținute pe parcursul cercetărilor.
Deci, în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.89 al.1 OUG 195/2002.
Inculpatul a solicitat achitarea în baza art.11 pct.2 lit. raportat la art. 10 lit.b/1 Cod procedură penală întrucât fapta prev. de art.86 OUG 195/2002 nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nu sunt întrunite condițiile legale pentru aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal, deoarece faptul că inculpatul a condus fără a avea permis a determinat producerea accidentului putea avea consecințe mult mai grave decât cele constatate.
În consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 187 din 9.06.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
- -
Red. COM
Dact.LS/ 2ex/21.11.2008
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Tiberiu Peter, Oana Maria Călian
