Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 601/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.601
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
- - - judecător
- - - grefier
*********************
Ministerul Public: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
- reprezentat legal prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta, împotriva deciziei penale nr.210/AP din 11.06.2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurenta.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta având cuvântul, arată că este avocat și face parte din cadrul Baroului de Avocați N; solicită admiterea recursului așa cum a fost declarat, precizând că recursul a fost declarat împotriva încheierii din 13.04.2009 prin care i-a fost încălcat dreptul de a fi avocat, invocând în acest sens art.13 din CEDO;a arătat totodată că infracțiunile de audiență la care se referă art. 299 Cod procedură penală sunt altele decât cele referitoare la exercitarea fără drept a unei profesii. De asemenea, critică competența materială a secției penale, întrucât nu a fost trimisă cauza la Secția de contencios Administrativ.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Neamț este legală și temeinică, recurenta avea posibilitatea de a formula o cerere separată la Secția de Contencios Administrativ și nu la Secția penală cum greșit a procedat.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea penală din 13.04.2009 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr- s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, pentru infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii de către numita care, la mai multe termene de judecată a exercitat acte specifice profesie de avocat fără a fi înscrisă în Baroul d e Avocați N organizat potrivit Legii nr. 51 /1995.
Împotriva încheierii a declarat apel în termenul legal apelanta.
Prin decizia nr. 210/11.06.2009 a Tribunalului Neamțs -a dispus respingerea apelului declarat de apelantă ca inadmisibil.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că prin încheierea din 13.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Piatra Neamț, s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț pentru a se efectua cercetări față de numita sub aspectul săvârșirii infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, prev. de art. 25 din Legea nr. 51/1995.
În motivarea încheierii, s-a arătat că există suspiciuni cu privire la exercitarea fără drept a profesiei de avocat.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel numita.
În motivarea apelului, a arătat, în esență, că face parte din Baroul Neamț, care a fost legal înființat.
Analizând apelul, Tribunalul a constatat că este inadmisibil.
Judecătoria Piatra Neamța fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă această instanță, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Pe parcursul judecății, apelanta a exercitat profesia de avocat. Prin încheierea apelată, Judecătoria, având suspiciuni asupra calității de avocat a apelantei, a dispus sesizarea procurorului.
Având în vedere obiectul judecății la instanța de fond, respectiv infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, calea de atac împotriva sentinței ce se va pronunța, inclusiv a încheierilor premergătoare, este, potrivit dispozițiilor art. 361 Cod procedură penală, apelul și nu recursul, așa cum a calificat-o apelanta.
La termenul fixat pentru judecarea apelului, apelanta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț, secția penală, arătând că, în cauză, competența aparține secției contencios administrativ.
Excepția invocată este nefondată. Apelul este declarat împotriva unei încheieri premergătoare prin care, Judecătoria, sesizată cu soluționarea unei cauze penale, a luat o anumită măsură, respectiv sesizarea procurorului sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de audiență. Competența de soluționare a apelului declarat împotriva unei astfel de încheieri aparține secției penale a Tribunalului întrucât încheierea a fost dată într-o cauză penală.
Potrivit dispozițiilor art. 361 alin. 2 Cod procedură penală, încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul. Cum prima instanță nu a soluționat încă fondul, iar o cale de atac separată împotriva încheierii atacate nu este prevăzută de lege, în baza art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, apelul a fost respins, ca inadmisibil. În consecință, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, apelanta a fost obligată să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în apel.
Împotriva deciziei a declarat recurs recurenta. În motivele scrise de recurs, acesta a criticat decizia instanței de apel, arătând că exercită legal profesia de avocat, fiind înscrisă pe avocaților definitivi ai Baroului N, instanța a calificat greșit calea de atac ca fiind apel când de fapt era un recurs efectiv bazat pe. Apelul era inadmisibil, întrucât instanța penală nu este competentă să judece o cază ce are ca obiect încălcarea drepturilor și libertăților omului.
În concluziile susținute în fața instanței de recurs a arătat că infracțiunile de audiență la care se referă art. 299 Cod procedură penală sunt altele decât cea referitoare la exercitarea fără drept a unei profesii. Mai arată că, de fapt competentă de a soluționa apelul declarat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul nr- era secția de contencios administrativ și că de fapt calea de atac se fondează pe, drepturile omului, Mai arată că în țară alte persoane care practică avocatura în aceleași condiții ca și recurenta sunt admise de instanțe a pune concluzii.
Recursul declarat de recurentă este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituția României,împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.
Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.
Potrivit art. 361 alin 2 Cod procedură penală,Încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul" și nu separat și anterior pronunțării unei sentințe asupra fondului.
Referirea recurentei la calea de atac ca fiind întemeiată pe, drepturile omului, fac, probabil trimitere la dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul dreptului de acces la o instanță. Însă, conform jurisprudenței constante a instanței europene, acest drept nu este absolut, statele membre putându-i aduce limitări, cu condiția de a urmări prin acestea un scop legitim, să nu afecteze substanța dreptului și să asigure un raport de proporționalitate între scop și mijloacele alese.
În speță dreptul recurentei de a ataca cu apel încheierea din 13.04.2009 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr- se năștea abia la pronunțarea unei sentințe asupra fondului.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, nicio persoană neputând să promoveze, după bunul plac căi de atac întemeindu-se doar pe drepturile conferite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care dreptul național este conform cu aceasta.
În aceste condiții în mod corect Tribunalul Neamța respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta.
Față de cele menționate mai sus, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b Cod proc. penală, combinat cu art. 385/1 Cod proc. penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta.
Potrivit art. 192 alin. (2) Cod proc. penală, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. B cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta, împotriva deciziei penale nr. 210/11.06.23009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă recurenta să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red. - /
Red. -
Tehnired. - 2 ex.
16.10.2009
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Silviu Anti, Monica Vadana
