Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 648/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 648/ Dosar nr-
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
- - C - - JUDECĂTOR 3: Elena
- - - judecător
- - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva Deciziei penale nr.148/A din data de 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat, asistat de avocat ales.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat C, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită a se constata încetarea delegației pentru asistența juridică obligatorie și, în baza art. 3 din Protocolul nr. 61573/2008 să se dispună plata onorariului parțial.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al recurentului inculpat, solicită admiterea recursului formulat de către inculpat, împotriva decizie penale nr. 148/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, iar în cadrul rejudecării să se dispună schimbarea modalității de executarea pedepsei aplicate inculpatului, respectiv să se facă aplicarea art. 861Cod penal, executarea pedepsei sub supraveghere. Din punctul său de vedere, reabilitarea, în raport de prima infracțiune săvârșită de inculpat, ar interveni la mijlocul anului 2010. Solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 861pct. 2 Cod penal care prevăd că suspendarea sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni.
În teoria penală, se arată că nu este o cauză obligatorie recidiva, ci este cauză facultativă, atunci când se apreciază că pedeapsa care trebuie aplicată inculpatului este sau nu în regim de detenție.
În subsidiar, în cazul în care nu se poate schimba modalitatea de executare, solicită reducerea pedepsei considerând că inculpatul are circumstanțe atenuante, în raport de faptul că a avut o comportare exemplară, că a fost cooperant cu organele de anchetă, astfel perioada pentru care trebuie să lipsească din familie, având 2 copii minori, fiind și singurul susținător material, să fie foarte scurtă.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la primul aspect invocat de apărare, respectiv schimbarea modalității de executare, având în vedere starea de fapt dedusă judecății fiind săvârșită în stare de recidivă, față de o pedeapsă anterioară de 2 ani și 6 luni, apreciază că nu se poate dispune o astfel de soluție, fiind contrar dispozițiilor art. 81 lit. b Cod penal și art. 861lit. b Cod penal.
În ceea ce privește reindividualizarea pedepsei, urmează a se constat că pedeapsa este orientată spre minimul special, în condițiile în care există starea de recidivă și infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, care a avut ca urmare și un eveniment rutier. În aceste condiții apreciază pedeapsa corect individualizată atât de către instanța de fond cât și de instanța de apel.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere faptul că are în întreținere 2 copii minori și că soția sa nu lucrează, iar în cazul în care va executa pedeapsa în stare de detenție nu va avea cine să aibă grijă de familia sa. Solicită schimbarea modalității de executarea pedepsei aplicate.
Curtea
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 148/11 mai 2009 Tribunalului Brașova fost respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 60/2009 a Judecătoriei Făgăraș, care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că: prin sentința penală nr.60/23.03.2009 Judecătoria Făgărașa hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare cu executarea pedepsei în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut ca stare de fapt că deși nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, în data de 28.10.2008 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare BV-- pe care l-a condus pe drum public (din localitatea de în localitatea ). La intersecția cu DJ 105C, urmare a neacordării priorității de trecere a intrat în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de numitul. Accidentul s-a soldat cu avarii ale celor doua autoturisme, fără victime omenești.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul solicitând reducerea pedepsei sub minimul special, schimbarea modalității de executare a pedepsei,fără aplicarea unui regim privativ de libertate, invocând opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, opinie care ar îndreptăți instanța de judecată să -i aplice o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei.
Analizând motivele de apel invocate, considerentele hotărârii atacate, probatoriul administrat în cauză precum și dispozițiile legale prevăzute de Codul d e procedură penală, instanța constată că:
- starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță și nu a fost criticată de către inculpat
- pedeapsa stabilită, de 1 an și 3 luni închisoare este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei, fiind orientată spre minimul special prevăzut de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002
- vinovăția inculpatului sub forma intenției directe a fost corect determinată și a fost chiar recunoscută de către inculpat
- circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei și a manifestat regret pentru comiterea acesteia, precum și statutul social al acestuia (familist cu 2 copii minori), nu reprezintă motive suficiente pentru aplicarea unui pedepse sub minimul special prevăzut de lege
- inculpatul era conștient de faptul că nu posedă permis de conducere și cu toate acestea a condus autoturismul cu care a produs și un accident de circulație, punând astfel în pericol siguranța participanților la trafic; faptul că condus autoturismul pe un drum de țară nu reprezintă o circumstanță atenuantă în condițiile în care legea definește clar noțiunea de drum public, fără să facă diferența dintre și rural
- inculpatul aflat în stare de recidivă postexecutorie, situație față de care în raport cu dispozițiile art.86/1 Cod penal, nu poate beneficia de o suspendare a executării pedepsei sub supraveghere și nici de o suspendare condiționată a executării pedepsei (în raport de dispozițiile art.81 Cod penal )
- normele de procedură precum și cele de drept penal sunt clar determinate în codurile românești, instanța fiind obligată să aplice aceste dispoziții în modalitatea în care ele sunt reglementate la momentul pronunțării hotărârilor judecătorești
- opinia și practica Curții Europene a Drepturilor Omului în materia la care face referire inculpatul în apelul său, nu sunt obligatorii pentru instanța de judecată din România, în contextul în care nu există nicio hotărâre în care să fie condamnat Statul Român pentru că ar fi încălcat dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului prin modul în care sunt reglementate art.81 și art.86/1 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a solicitat schimbarea modalității de executarea pedepsei aplicate, respectiv să se facă aplicarea art. 861Cod penal, executarea pedepsei sub supraveghere, arătând că reabilitarea, în raport de prima infracțiune săvârșită de inculpat, ar interveni la mijlocul anului 2010 și că dispozițiile art. 861pct. 2 Cod penal prevăd că suspendarea sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni.
Inculpatul, prin apărător ales, a mai arătat că în teoria penală, nu este o cauză obligatorie recidiva, ci este cauză facultativă, atunci când se apreciază că pedeapsa care trebuie aplicată inculpatului este sau nu în regim de detenție.
În subsidiar, în cazul în care nu se poate schimba modalitatea de executare, a solicitat reducerea pedepsei considerând că are circumstanțe atenuante, în raport de faptul că a avut o comportare exemplară, a fost cooperant cu organele de anchetă, perioada pentru care trebuie să lipsească din familie este mare, având 2 copii minori, fiind și singurul susținător material.
Inculpatul nu a indicat cazurile de casare pe care își întemeiază recursul.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, se constată că acesta este nefondat.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată și modificată.
Se impune observația că infracțiunile incriminate în actul normativ ce reglementează circulația pe drumurile publice sunt infracțiuni de pericol; aceasta înseamnă că prin săvârșirea lor, starea de pericol pentru relațiile sociale ocrotite se produce și rezultă din chiar comiterea faptelor, neavând nici o importanță dacă în momentul săvârșirii drumul public era sau nu circulat și nici s-a produs un rezultat specific activității de conducere, respectiv vreo vătămare corporală a unei persoane sau vreo avarie autoturismului.
Din această perspectivă este de observat că s-a produs o asemenea urmare; datorită lipsei cunoștințelor, inculpatul nu a respectat semnificația acordării priorității de trecere și a intrat în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de martorul, rezultând avarierea celor două autoturisme.
Susținerile inculpatului referitoare la reabilitarea față de o condamnare anterioară și posibilitatea de a nu se ține seama de starea de recidivă sunt total nefondate și nu au acoperire în textele legale, aceste solicitări neputând fi luate în considerare, astfel că instanța nici nu are posibilitatea de a motiva aceste susțineri contrare dispozițiilor legale.
Cu privire la solicitarea subsidiară de reducere a pedepsei, instanța are a observa că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce reprezintă o cauză obligatorie de agravare a pedepsei și mai mult, corespunzător condițiilor impuse la modalitatea de executare a pedepsei, este imposibilă aplicarea altei modalități de executare, singura modalitate fiind cea a executării în regim privativ de libertate.
De altfel, împrejurările referitoare la atitudinea cooperantă și situația familială a inculpatului au fost avute în vedere în procesul individualizării judiciare a pedepsei și valorificate de instanță, prin aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimului special prevăzut de lege, astfel că nu se impune reducerea acesteia, pedeapsa aplicată fiind suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală.
Cum starea de fapt a fost corect reținută de instanțe, se constată că recursul inculpatului este nefondat și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 148/11 mai 2009 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu în sumă de 50 lei se suportă din fondurile și se include în cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - C - -
Grefier
red. /27.10.2009
dact. G/29.10.2009
jud. fond-
jud. apel -,
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Alina Constanța Mandu, Elena
