Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 666/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 666/
Ședința publică din data de 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu Președinte Secția penală
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în B,-,. 8 bis,. B,. 18, împotriva deciziei penale nr. 312/A din 11 iunie 2008 Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 5261/13.11,2008 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
S-a procedat la verificarea identității recurentului inculpat, acesta prezentând cartea de identitate din care rezultă că are CNP -.
Întrebat fiind, recurentul inculpat precizează că își menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
De asemenea, întrebat fiind, dacă dorește să dea declarații suplimentare, recurentul inculpat precizează că își menține declarația dată la Judecătoria Tg.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 312/2008 a Tribunalului Galați considerând că este nelegală și netemeinică, motivat de faptul că instanța de apel a reținut în mod superficial și nefondat că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea de probe biologice.
Solicită să se rețină nu există nicio probă din care să rezulte vinovăția concretă a inculpatului, Mai mult, toate probele lasă loc de interpretare și conduc la concluzia că există dubii, care nu pot decât să profite inculpatului.
Arată că inculpatul însuși a fost cel care a solicitat să meargă la spital și că procesele-verbale întocmite de organul contestator sunt semnate într-adevăr de cei trei martori dar, așa cum rezultă din declarațiile lor, nu au fost prezenți în cabinetul medicului, ci au fost în fața spitalului și au fost puși ulterior să le semneze.
Solicită să se aibă în vedere declarația medicului de gardă, dr., care arată că în seara acelei zile s-a prezentat la cabinet o persoană în stare de ebrietate, însă aceasta prezenta probleme dermatologice și nicidecum nu se prezentase pentru recoltarea de probe biologice.
Având în vedere că inculpatul este o persoană în vârstă (are în jur de 60 de ani) și că este o persoană liniștită, consideră că organul constatator, așa cum a reușit să-l ducă la spital, ar fi reușit să-l convingă să i se recolteze probe biologice, dacă ar fi dorit acest lucru.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Galați și menținerea sentinței penale 423/207 pronunțată de Judecătoria Tg. B ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public face trimitere în primul rând la procesul-verbal de depistare a inculpatului în trafic, din care rezultă cu certitudine că emana o puternică halenă alcoolică, situație în care a fost condus la spital. Acest proces-verbal este semnat chiar de inculpat, deci este de netăgăduit că se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpatul a susținut la urmărirea penală că nu se afla sub influența băuturilor alcoolice și tocmai de aceea a cerut să fie condus la spital.
Atunci când i s-a cerut inculpatului să i se recolteze probele biologice, s-a întocmit un al doilea proces-verbal, semnat de martori și de medicul de gardă - dr.. Face precizarea că martorul, audiat în fața instanței nu a indicat aceeași zi, ci a spus că în urmă cu aproximativ un an de zile a venit o persoană într-o seară când era de gardă. Solicită să se aibă în vedere că medicul are mai multe servicii de gardă într-o lună, că nu a fost de gardă numai în ziua respectivă, motiv pentru care apreciază că din declarația acestuia nu rezultă în mod cert că se referă la același eveniment, astfel încât inculpatul să fie eliminat din situația respectivă. Mai mult, în procesul-verbal se consemnează și faptul că inculpatul a avut o atitudine extrem de necuviincioasă față de autoritățile medicale.
Dacă s-ar admite prin absurd că martorii ar fi putut influențați și păcăliți de organele de poliție, nu crede că medicul ar fi putut fi păcălit să semneze și să pună parafa pe procesul-verbal în care se consemna refuzul explicit al inculpatului de a i se recolta probe biologice.
Apreciază că declarația martorului nu poate fi valorificată în favoarea inculpatului din motivele pe care le-a arătat.
În ceea ce îi privește pe martorii G și, arată că în fața instanței de judecată și-au modificat depozițiile date la urmărirea penală cu argumente care nu justifică sub nici o formă revenirea. fiind cu ocazia cercetărilor efectuate pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, cei doi martori au susținut că ceea ce au declarat la urmărirea penală, respectiv faptul că inculpatul a refuzat să i se recolteze probe biologice, corespunde realității. Totodată, au arătat că și-au schimbat declarațiile în fața instanței întrucât le era teamă de inculpatul, care i-a amenințat, și au fost supuși la presiuni din partea acestuia.
În concluzie, consideră că mijloacele de probă care au fost administrate în cauză (declarațiile martorilor, cele două procese-verbale) fac dovada vinovăției inculpatului.
Referitor la procesele-verbale arată că inculpatul l-a semnat pe primul și a refuzat să-l semneze pe cel de al doilea. Oricum, dacă era nemulțumit de cele consemnate în procesul-verbal pe care a refuzat să îl semneze, potrivit art. 197 alin. 3 Cod procedură penală, inculpatul avea dreptul de a-l contesta. De asemenea, inculpatul avea posibilitatea să conteste acel proces-verbal până la primul termen cu procedura completă, lucru pe care nu l-a făcut.
Pentru aceste considerente, solicită să se aibă în vedere că instanța de apel și-a motivat în mod temeinic hotărârea de condamnare a inculpatului, că a avut în vedere și a analizat în mod nepărtinitor mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și cele administrate pe parcursul cercetării judecătorești, astfel încât soluția pronunțată este legală și temeinică.
Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că a fost de acord să i se recolteze probele biologice.
Susține că el a cerut să meargă la spital la Tg. B, că acolo a venit un medic care l-a întrebat dacă este de acord să i se recolteze sânge și a răspuns că da. Discuția a fost auzită și de martorii care erau lângă el. Apoi, medicul a intrat într-o cameră în care se aflau polițiștii, a ieșit după 5-10 minute și a plecat.
Arată că nu a consumat alcool deloc, că nu a fost chemat în cabinetul medical și că nu l-a întrebat nimeni nimic.
Mai arată că la un moment dat a observat că șoferul de pe mașina care l-a dus la spital a fost chemat de către polițiști într-o cameră și a semnat ceva. Când a ieșit l-a întrebat ce a semnat, iar acesta i-a răspuns că a semnat pentru faptul că l-a adus la spital. După o săptămână, șoferul i-a spus că polițiștii l-au pus martor.
De asemenea, polițiștii au mai pus ca martor o persoană care face curat în sediul poliției, taie lemne. Acea persoană i-a spus că polițiștii l-au chemat de acasă, deși nu știa nimic despre ce s-a întâmplat, și că a semnat ce i s-a cerut. Totodată, acea persoană i-a spus că la tribunal el poate să spună adevărul.
Consideră că totul s-a întâmplat din ură personală. Arată că a avut o discuție cu niște persoane care vindeau cartofi dintr-o mașină parcată la o distanță de 20 de sediul postului de poliție, discuție legată de prețul cartofilor, și că acele persoane l-au amenințat că vor merge la poliție. A plecat, iar când s-a întors camionul nu mai era acolo. A fost oprit de lucrătorii de poliție care l-au întrebat ce a avut cu persoanele care vindeau cartofi, i-au spus că este băut și l-au condus în sediul postului de poliție. Pe un birou se afla procesul-verbal. Apoi, polițiștii au chemat mașina cu care l-au dus la spital. Susține că nu i s-a cerut să sufle în etilotest.
Solicită să se mențină hotărârea de achitare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, inculpatul a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 312/A/11.06.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Prin decizia penală nr. 312/A/11.06.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr-, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.B și în consecință:
A fost desființată în totalitate sentința penală nr. 423 din 7.11.2007 a Judecătoriei Tg.B și în rejudecare:
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art.13 pen.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II si lit.b din pen.
În baza art.81-82 si 71 al.5 din pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art.83 din pen.
În baza art.189 si 191 din pr.pen. a fost obligat pe inculpatul la plata sumei de 160 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin sentința penală nr. 423/07.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.B în dosar nr- s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. în ref. la art. 10 lit. a pr.pen. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 13.pen.
Conf. art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1819/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.B a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
A fost reținută următoarea situație de fapt:
În ziua de 26.11.2006, în timp ce efectua serviciul de circulație, un lucrător al Postului de Poliție, jud. G, a efectuat semnalul regulamentar de oprire asupra autoturismului 1310 cu număr - dar conducătorul auto a virat brusc la stânga pe un drum comunal.
După ce l-a urmărit circa 100, agentul de poliție l-a oprit pe inculpat și i-a verificat actele. Sesizând că șoferul își pierdea echilibrul, vorbea incorect și emana o puternică halenă alcoolică agentul de poliție i-a propus testarea alcoolscopică dar conducătorul auto a refuzat, fiind condus la Spitalul Tg.
La Spitalul Tg.B inculpatul a manifestat un comportament necorespunzător față de personalul medical și a refuzat să se supună probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Prima instanță a apreciat că situația de fapt expusă în rechizitoriu nu a fost dovedită cu materialul probator administrat în cursul cercetării judecătorești.
S-a reținut că, inculpatul a arătat că a refuzat să fie testat cu aparatul deoarece polițistul nu s-a recomandat și a cerut să fie dus la spital. La spital și-a dat acordul pentru a i se recolta sânge, un doctor i-a spus să aștepte, după care a plecat.
Martorii din lucrări G și au declarat în instanță că nu le-au fost citite declarațiile date în faza de urmărire penală.
Au precizat martorii că i-au însoțit pe inculpat și pe șeful de post la spital, au așteptat în fața spitalului, iar când aceștia au revenit la mașină au spus doar că nu i s-a recoltat sânge.
Martorul, medic ce a fost de gardă în seara de 26.11.2006, a declarat că în acea perioadă în serviciul său au fost probleme create de o persoană în stare de ebrietate, dar care se prezentase pentru probleme dermatologice nu pentru recoltare de sânge.
Prima instanță a apreciat că, dacă inculpatul ar fi refuzat să se supună recoltării probelor biologice și ar fi manifestat un comportament necorespunzător față de personalul medical, cum s-a reținut în rechizitoriu, incidentul ar fi fost reținut de medicul de gardă.
Pentru aceste considerente, apreciind că în speță prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată cu materialul probator administrat, prima instanța a achitat pe inculpat în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.B criticând-o ca nelegală, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a considerat că fapta nu există, făcând o analiză sumară a probelor și dând o interpretare greșită acestora.
Astfel, deși martorii G și au afirmat în depozițiile date în instanța că-și mențin declarațiile date în faza de urmărire penală, instanța de fond a înlăturat susținerile făcute de aceștia în timpul cercetărilor penale, reținând doar aspectul că nu au intrat în sala de gardă din spital, ci au rămas la ușă, astfel încât nu au perceput nemijlocit refuzul inculpatului de a i se recolta probe biologie.
la 10.11.2007 și respectiv 20.11.2007, de către organele de poliție, ca urmare a sesizării pentru mărturie mincinoasă, cei doi - G și respectiv, au arătat că declarațiile lor date inițial în faza de urmărire penală sunt reale, iar în fața instanței au fost ezitanți și au spus că nu au citit declarațiile, fiindu-le teamă de care i-a amenințat, fiind supuși unor presiuni morale din partea acestuia.
În acest sens s-au anexat declarațiile și rezoluția procurorului dată în dosarul nr. 1028/P/2007.
S-a arătat că în ce privește atitudinea inculpatului, acesta recunoscut că a refuzat recoltarea probelor biologice pentru că nu se afla în stare de ebrietate și a motivat refuzul de a fi testat cu fiola alcool scop pe considerentul că agentul care l-a oprit în trafic nu s-a prezentat și nu s-a legitimat.
De asemenea, inculpatul a recunoscut că a fost dus la Spitalul Tg.B pentru a i se recolta probe biologice, afirmând însă că recoltarea nu a avut loc pentru că nu s-a solicitat acest lucru și nu datorită refuzului său.
În motivarea hotărârii instanța de fond nu a făcut nicio referire la aceste declarații, cum nu s-a referit nici la procesele-verbale încheiate de organele de poliție, aflate la filele 6,7,8 din dosarul de urmărire penală din care rezultă, fără echivoc, refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice.
Potrivit art. 63 al.2 pr.pen. probele nu au valoare dinainte stabilită, ci aprecierea lor se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului, iar în conformitate cu disp. art. 65 al.1 Cod pr.pen. administrarea probelor se face de către organul de urmărire penală și instanța de judecată. Din aceste prevederi legale nu se poate înțelege că probele administrate în cursul urmăririi penale au valoare doveditoare numai în cursul acestei faze a procesului penal și numai în vederea sesizării instanței de judecată. Principiul liberei aprecieri a probelor, prev. în art. 63 al.2 Cod pr.pen. lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 Cod pr.pen. impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul, având obligația de a le înlătura motivat pe celelalte.
Simplele retractări sau nuanțări ale declarațiilor în fața instanței nu poate produce efectul ignorării lor atâta vreme cât în ansamblul probelor sunt credibile.
Pentru considerentele expuse s- apreciat că atât temeiul achitării cât și achitarea pe fond sunt nelegale și netemeinice.
Apelul declarat este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 al 2.pr.pen. tribunalul a constatat că hotărârea prima instanța este nelegală.
S-a constatat că instanța de fond a dat eficiență declarațiilor date de martorii G și în faza de cercetare judecătorească, declarații în care aceștia reveneau asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, fără însă a motiva în vreun fel motivul pentru care au fost reținute exclusiv aceste declarații.
Instanța de fond, deși cu privire la declarația martorului Cad at eficiență disp. art. 327 al.3 pr.pen.(încheiere 24 dos.fond), nu a reținut în niciun fel declarația acestui martor atunci când a deliberat asupra vinovăției inculpatului.
Totodată, instanța de fond nu a analizat celelalte probatorii administrate în faza de urmărire penală, mai exact procesele-verbale întocmite de organele de poliție aflate la filele 6,7,8 ds. în care s-a consemnat refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice, dând eficiență doar declarației inculpatului și declarațiilor celor doi martori date în faza de cercetare judecătorească, fără a motiva înlăturarea celorlalte probe, încălcând astfel disp. art. 3.pr.pen. art. 62.pr.pen. și art. 63 al.2 pr.pen.
Inculpatul, fiind audiat atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, nu a recunoscut comiterea faptei, însă a recunoscut că a refuzat să fie testat cu aparatul alcoolscop pentru că polițistul nu s-a recomandat și a cerut să fie dus la spital unde a fost de acord să i se recolteze probe biologice, un medic i-a spus să aștepte, după care a plecat și nu i-a mai recoltat nimeni sânge.
Potrivit art. 69.pr.pen, declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Ori, în cauză, declarațiile inculpatului sunt contrazise de procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală ( 6,8 ds.up), precum și de declarațiile martorilor G, și C făcute în cursul urmăririi penale.
Astfel cum s-a arătat mai sus, cu privire la declarația martorului C, constatând în faza de cercetare judecătorească imposibilitatea administrării acestui mijloc de probă, instanța de fond a dat eficiență disp. art. 327 al.3 pen.
Cu privire la declarațiile martorilor G și, aceștia au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, motivând că au semnat declarațiile date în faza de urmărire penală, fără a le citi.
în fața instanței de către martori, a declarațiilor date în cursul urmăririi penale - cu motivarea că au fost supuși la violențe fizice sau psihice - nu trebuie acceptată necritic; prin asemenea retractări se divizează artificial procesul penal și se minimalizează necesitatea și importanța urmăririi penale.
Este cunoscut că, de regulă, declarațiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care martorul le-a scris personal în momentele inițiale ale urmăririi penale, precum și cele în care acesta a relatat liber faptele, într-un moment în care încă nu a fost în măsură să conceapă strategia de apărare.
Pentru a putea produce efecte, retractarea declarațiilor date anterior în cauză, trebuie să fie temeinic motivată, convingător dovedită și să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
S-a constatat că martorii nu și-au motivat temeinic revenirea asupra declarațiilor date anterior în cauză și nici nu au dovedit convingător motivul revenirii.
Totodată cele susținute de cei doi martori în faza de cercetare judecătorească sunt contrazise de declarațiile martorului C și de procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală ( 6-8 dsup).
Mai mult, reaudiați la 10.11.2007 și 20.11.2007 de organele de poliție, urmare sesizării pentru mărturie mincinoasă, cei doi martori, G și, au arătat că declarațiile lor date inițial în faza de urmărire penală sunt reale, iar în fața instanței au fost ezitanți și au spus că nu au citit declarațiile, fiindu-le teamă de inculpatul care i-a amenințat, fiind supuși unor presiuni din partea acestuia ( 8-11 dosar apel).
În raport de situația mai sus prezentată, instanța de apel a dat eficiență declarațiilor date de cei doi martori în faza de urmărire penală.
Susținerea inculpatului că a fost lăsat să aștepte pe holul spitalului și nu i-a mai recoltat niciun medic probe biologic nu a fost reținută, în contextul în care acesta a fost însoțit de organul de poliție în vederea recoltării probelor.
S-a constatat că vinovăția inculpatului este dovedită de probele administrate în cauză, mai sus expuse, declarația medicului audiat în faza de cercetare judecătorească nefiind relevantă în situația în care acesta a declarat că datorită trecerii unei perioade de timp nu-și amintește dacă inculpatul a fost adus și a refuzat recoltarea probelor biologice.
Față de considerentele expuse, s-a admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.B și s-a desființat în totalitate sentința penală apelată.
În rejudecare, constatând față de cele sus expuse că vinovăția inculpatului este dovedită cu probele administrate în cauză, i s-a aplicat acestuia o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, având în vedere criteriile prev. de art. 72.pen. la stabilirea cuantumului acesteia avându-se în vedere gravitatea faptei comise, precum și atitudinea inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei iar cu prilejul soluționării apelului s-a prezentat doar la primul termen, când a solicitat amânarea cauzei, în vederea angajării unui apărător ales, ulterior nemaiprezentându-se în instanță pentru a putea fi audiat conf. art. 378 al.11pr.pen.
În ce privește pedeapsa accesorie ce a fost aplicată inculpatului, având în vedere natura și gravitatea faptei, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, tribunalul a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza II, lit.b pen.
Din perspectiva modalității de executare a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, având în vedere că acesta este o persoană în vârstă, fără antecedente penale, s-a apreciat că scopul pedepsei, prev. de art. 52.pen. va putea fi atins și fără executarea acesteia.
Astfel, s-au aplicat în cauză disp. art. 81-82.pen. referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și disp. art. 71 al.5 pen.
Împotriva deciziei penale nr. 312/A/11.06.2008 a Tribunalului Galați în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat casarea deciziei penale nr. 312/A/11.06.2008 a Tribunalului Galați și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 423/07.11.2007 a Judecătoriei Tg. B, prin care se dispusese achitarea sa pentru faptele deduse judecății.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele Curtea apreciază că acesta nu este fondat.
Probele administrate în cursul urmăririi penale, imediat după momentul constatării infracțiunii, confirmă faptul că inculpatul a condus la data de 26.11.2006 autoturismul -, pe drumurile publice, fiind sub influența băuturilor alcoolice. Fiind depistat de organele de poliție pe raza comunei, județul G și transportat la Spitalul Tg. B, județul G în vederea recoltării probelor biologice, a refuzat acest lucru.
Aceste aspecte rezultă din procesul-verbal de depistare, din procesul-verbal de refuz al recoltării de probe biologice, din declarațiile martorilor G, și C.
În fața instanței de fond martorii și au revenit nejustificat în declarații, fapt ce a condus la achitarea inculpatului.
După declanșarea cercetărilor față de martorii G și sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 Cod penal, aceștia au reveni în declarații și au arătat că au fost influențați de inculpat să declare neconform cu adevărul.
Declarația medicului de gardă, aflat de serviciu în data de 26.11.2006 la Spitalul Tg. B, nu este relevantă asupra persoanei inculpatului, cunoscut fiind că la un spital, în general, se perindă foarte multe persoane, astfel încât medicii nu pot reține cu exactitate data, ora, identitatea și diagnosticul aplicat fiecărei persoane.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice (art. 37 alin. 1 Decretul 328/1966) prin sentința penală nr. 2067/1983 a Judecătoriei Brașov, fiind însă amnistiat.
Din declarația olografă a inculpatului rezultă un scris incoerent, specific persoanelor aflate sub influența băuturilor alcoolice, precum și faptul că inculpatul, nu avea asupra sa documentele de identitate și actele necesare conducătorilor auto, pe care le lăsase la locuința sa din B, conduită specifică celor care vor să se sustragă verificărilor efectuate de organele de poliție.
Așa fiind și văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 312/A/11.06.2008 a Tribunalului Galați, și îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMNELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 04.11.1947 în sat, jud. G, CNP -, domiciliat în B,-,. 8 bis,. B,. 18) împotriva deciziei penale nr. 312/A/11.06.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 423/07.11.2007 a Judecătoriei Tg. B).
Obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/08.12.2008
Tehnored. /2 ex./23.12.2008
Fond:
Apel:, Al.
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Constantin Cârcotă, Aurel Burlacu
