Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 667/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 667/
Ședința publică din data de 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu Președinte Secția penală
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva deciziei penale nr. 598/R/07.11.2006 a Curții de Apel Galați.
La apelul nominal a răspuns contestatorul, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 106/2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie întrebat condamnatul dacă a împuternicit vreun avocat să-l reprezinte la instanța de fond, apel sau recurs, atunci când s-a judecat cererea de revocare și dacă avocatul a fost împuternicit de el, personal, sau de o altă persoană, aspect care are mare relevanță.
Condamnatul precizează că mama sa a împuternicit avocatul.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că ar fi necesar să se precizeze de către contestator motivul pentru care nu i-a solicitat avocatului să aducă la cunoștință instanței faptul că este arestat în altă țară.
Apărătorul contestatorului arată că la dosarul de fond, la raportul întocmit de Serviciul de Probațiune atunci când a făcut sesizarea, este anexată o declarație olografă a mamei contestatorului, dată în anul 2005, declarație prin care aceasta aduce la cunoștință Serviciului de Probațiune că din luna octombrie 2004 fiul ei a părăsit țara și de atunci nu a luat absolut deloc legătura cu acesta și nu știe nimic de el.
Întrebat fiind, precizează că mama condamnatului a luat la cunoștință de planul de supraveghere.
Reprezentantul Ministerului insistă să fie întrebat contestatorul cine a angajat avocatul în cauză, motivat de faptul că în luna mai 2005 mama acestuia a dat o declarație notarială în care spune că a luat legătura telefonic cu fiul ei.
Întrebat fiind, cine a angajat-o pe d-na av., contestatorul precizează că familia l-a angajat pe dl. av.. Personal nu a angajat nici un avocat, pentru că era arestat.
De asemenea, întrebat fiind, dacă familia știa că este arestat, contestatorul precizează că atunci când a fost arestat în Austria un polițist a sunat și a adus la cunoștință familiei acest aspect.
Arată că potrivit planului de supraveghere trebuia să se prezinte la Serviciul de Probațiune din trei în trei luni și că mama sa a venit la tribunal și a explicat unde se află și de ce nu se poate prezenta.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorului învederează că din studiul încheierii din 12.11.2008 a constatat că s-a admis în principiu contestația pe un alt temei de drept decât cel pe care l-a indicat inițial. Astfel, la primul termen a precizat că este vorba de o contestație în anulare întemeiată de disp. de art. 386 lit. a Cod procedură penală, iar în motivarea încheierii se indică art. 386 lit. b Cod procedură penală.
CURTEA aduce la cunoștință apărătorului contestatorului faptul că apărătorul care l-a substituit la acel termen a indicat dispozițiile art. 386 lit. a și b Cod procedură penală, iar instanța a admis în principiu contestația pe dispozițiile art. 386 lit. b Cod procedură penală.
Apărătorul contestatorului consideră că un lucru este cert, și anume, faptul că se încearcă de către reprezentantul Ministerului Public să se acrediteze ideea că familia contestatorului știa unde se află acesta și că trebuia să anunțe instanțele despre faptul că este arestat în Austria din 2004.
Apreciază că prezenta contestație în anulare este admisibilă, în ceea ce privește fondul, în condițiile în care în mod clar inculpatul, la momentul la care s-a soluționat cererea de revocare a suspendării condiționate sub supraveghere formulată de Serviciul de Probațiune, se afla deja de 2 ani încarcerat în Austria, fiind apoi extrădat în Elveția.
Susține că procedura penală prevede foarte clar că inculpatul arestat se citează și este nevoie să fie prezent la judecarea cauzei. Consideră că nu era obligația neapărat a apărătorilor ca să anunțe că inculpatul este arestat, în condițiile în care se puteau face demersuri de către organele de urmărire penală, mai ales că cererea de revocare s-a făcut de către aceste instituții.
În condițiile în care în luna ianuarie 2006 s-a soluționat fondul cauzei, s-a stabilit că inculpatul s-a sustras planului de supraveghere, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere și ulterior s-a pronunțat și Curtea de Apel prin decizia penală 598 din 7.11.2006, perioadă inculpatul se afla deja încarcerat în Elveția, consideră că a fost în mod clar o lipsă de procedură și o situație de imposibilitate de a anunța instanțele de judecată.
se încearcă să se acrediteze ideea că mama inculpatului știa și nu a anunțat faptul că acesta era arestat, dar actele care există la dosarul cauzei relevă altă situație. În acest sens, există declarația dată la Serviciul de Probațiune în anul 2005, când s-a refăcut planul de supraveghere, declarație în care mama inculpatului spune clar că nu știe unde se află. Nu se știe dacă mama a fost anunțată ulterior sau nu, cert este că apărătorul ales de la acel moment nu a încunoștințat instanța, probabil pentru faptul că nu avea documente în acest sens.
Consideră că nici mama inculpatului și nici avocatul acestuia nu aveau obligația să încunoștințeze instanța despre faptul că acesta este arestat, având în vedere că acesta este major.
Solicită să se constate că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 386 lit. b Cod procedură penală, în condițiile în care inculpatul personal trebuia să încunoștințeze instanța despre faptul că se află încarcerat într-un penitenciar din Uniunea Europeană, situație în care trebuia să fie citat în acel penitenciar. Din actele dosarului și din motivarea instanței rezultă faptul că din anul 2006 se admisese cererea de extrădare cu condiția executării pedepsei în Elveția.
În concluzie, solicită admiterea contestației, anularea deciziei penale nr. 590/2006 a Curții de Apel Galați și, în rejudecarea recursului, să se dispună admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Galați și a sentinței pronunțate de Judecătoria L și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria L, pentru a fi soluționată cu procedura completă, în sensul de a fi citat inculpatul.
În aceste condiții, consideră că urmează să se dispună și anularea mandatului și punerea inculpatului de îndată în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public susține că apărătorul care a participat la judecarea cauzei în recurs și, de altfel, de-a lungul întregului proces, a susținut că inculpatul este plecat în Italia și muncește pentru mama sa, care este bolnavă. S-au depus acte din care rezultă că mama este bolnavă, iar inculpatul a plecat în străinătate ca să muncească și să obțină banii necesari pentru aos alva. Solicită să se observe că la fila 37 din dosarul de fond este o declarație în care mama spune în mod cert că a luat legătura cu fiul ei care i-a spus că este în Italia și muncește, și că urmează să se prezinte la Serviciul de Probațiune.
În acest context, apreciază că apărarea pe care contestatorul și-a făcut-o de-a lungul procesului privind revocarea suspendării sub supraveghere a fost făcută cu rea-credință din partea sa și a apărătorului pe care l-a avut, deși este posibil ca apărătorul să nu fi știut care este situația și să fi susținut ceea ce i-a spus mama inculpatului.
Cert este că la acest termen inculpatul a recunoscut că autoritățile elvețiene au anunțat familia despre faptul că se află în executarea pedepsei. Consideră că există posibilitatea ca familia să nu fi anunțat Serviciul de Probațiune pentru a nu fi revocată suspendarea sub supraveghere și ca urmare a faptului că inculpatul a comis infracțiuni în Elveția și în Austria.
Faptul că instanța a reținut pentru admiterea în principiu a contestației disp. art. 386 lit. b Cod procedură penală este în favoarea inculpatului întrucât, în condițiile în care se susține că a fost lipsă de procedură cu inculpatul, pct. 21 nu poate fi invocat din oficiu, iar dacă se rejudecă recursul, urmează să se aibă în vedere este depășit termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru motivarea acestuia. Consideră că se are în vedere cazul de la art. 3859pct. 7 Cod procedură penală - când inculpatul a fost în imposibilitate de a se prezenta.
Solicită admiterea contestației în anulare, admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria
Precizează că menține concluziile în sensul că inculpatul și apărarea au fost de rea-credință, aspect care insistă să fie consemnat pentru a fi avut în vedere la momentul soluționării cauzei la fond. Într-adevăr, inculpatul a fost plecat, dar a fost o perioadă când s-a aflat în țară și a luat la cunoștință de planul de supraveghere. De asemenea, solicită să se aibă în vedere că există și prevederile art. 864alin. 4 Cod penal, potrivit cărora inculpatul trebuia să anunțe orice schimbare a locului de muncă. Inculpatul pretinde că și-a schimbat locul de muncă în Italia, dar trebuia să anunțe acest lucru. Toate acestea sunt situații care urmează să fie avute în vedere de instanță.
Cert este că inculpatul a fost de rea-credință pe parcursul soluționării cauzei la fond, în apel și în recurs, aspect care trebuie avut în vedere la circumstanțierea noțiunii de sustragere cu rea-credință la momentul soluționării cauzei la Judecătoria
Solicită să se dispună și punerea de îndată în libertate a inculpatului, în măsura în care acesta nu se află sub puterea unui alt mandat.
Apărătorul contestatorului, în replică, solicită să se aibă în vedere că nu a fost avocatul acestuia la fond.
Arată că este posibil ca la momentul respectiv inculpatul să-i fi spus mamei sale că este la muncă în Italia, fără a-i spune că este arestat.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- petentul a formulat recurs peste termen împotriva deciziei penale nr. 598/R/07.11.2006 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr-.
La termenul din 10 octombrie 2008, reprezentantul Ministerului Publica invocat excepția inadmisibilității recursului peste termen, motivat de faptul că petentul, prin apărătorul ales, a exercitat toate căile legale de atac (apel și recurs) împotriva sentinței penale nr. 30/12.01.2006 a Judecătoriei
Petentul, prin apărător ales, a fost de acord cu excepția, însă și-a modificat obiectul cererii, în contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 598/R/07.11.2006 a Curții de Apel Galați, arătând că procedura de citare cu el, în apel și în recurs nu a fost îndeplinită conform legii, deoarece a fost arestat preventiv și a executat o pedeapsă cu închisoarea în Austria, în perioada 16.10.2004-20.01.2005, după care a fost extrădat către Elveția și a executat o pedeapsă cu închisoarea în perioada 20.01.2005-31.07.2008, după care a fost extrădat către România.
La termenul din 12.11.2008 petentul prin apărător ales, și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 386 lit. a, b Cod procedură penală.
Instanța, a admis în principiu contestația în anulare, având în vedere prevederile art. 386 lit. b) Cod procedură penală și a procedat la continuarea judecății pe fond.
Cu ocazia dezbaterilor pe fond care au avut loc la data de 17.11.2008, contestatorul prin apărător ales, a solicitat casarea deciziei penale nr. 598/R/07.11.2006 a Curții de Apel Galați, a deciziei penale nr. 365/A/10.07.2006 a Tribunalului Galați și a sentinței penale nr. 30/12.01.2006 a Judecătoriei L și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria
Analizând contestația în anulare din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea apreciază că aceasta este nefondată.
În fapt, prin sentința penală nr. 319/23.06.2004 a Judecătoriei L, definitivă prin neapelare, a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 78 alin. 1 OUG 195/2002 cu aplicarea prevederilor art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. d) Cod penal.
Supravegherea a fost încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.
Condamnatul a fost luat în evidență la 24.08.2004 ocazie cu care i s-au adus la cunoștință drepturile și obligațiile, normele de supraveghere impuse și s-a stabilit planul de supraveghere.
Condamnatul, s-a prezentat, conform planului de supraveghere de 2 ori în fața persoanei desemnate cu supravegherea, după care nu s-a mai prezentat. la domiciliu la datele de 20.12.2004 și 24.01.2005, mama acestuia a comunicat că acesta a părăsit țara și se află în Italia.
În această situație, Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galația sesizat Judecătoria L, care prin sentința penală nr. 86/23.02.2005 a dispus, ca sancțiune specifică, prelungirea termenului de încercare și implicit a termenului de supraveghere.
Condamnatul nu s-a prezentat motiv pentru care, ulterior, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galația solicitat revocarea măsurii și înlocuirea cu închisoarea cu executare efectivă.
Cererea a fost admisă prin sentința penală nr. 30/12.01.2006 a Judecătoriei L, menținută prin decizia penală nr. 365/A/10.07.2006 a Tribunalului Galați și definitivă prin decizia penală nr. 598/R/07.11.2006 a Curții de Apel Galați.
De precizat că toate căile de atac au fost exercitate de apărătorul ales al condamnatului, angajat de familia acestuia.
Din declarațiile date la 17.11.2008, de către condamnat rezultă că autoritățile austriece și elvețiene, au comunicat familiei condamnatului că acesta se află în stare de deținere, în statele respective.
Cunoscând aceste aspecte, familia condamnatului dând dovadă de rea-credință nu a comunicat instanțelor acest aspect.
Contestația în anulare promovată de condamnat și soluția preconizată se dovedește nefondată.
Desființarea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză ar avea un caracter pur formal, deoarece instanța de executare, Judecătoria L, după rejudecarea cauzei nu ar putea să pronunțe o altă soluție decât cea anterioară. Aceasta deoarece condamnatul a încălcat cu rea-credință, normele de supraveghere impuse prin hotărâre judecătorească și în planul de supraveghere.
Instanța de fond a dat dovadă de clemență, acordând inițial, o prelungire a termenului de încercare și a perioadei de supraveghere.
Condamnatul, în cursul termenului de încercare, și pe perioada supravegherii a săvârșit alte infracțiuni în Austria și Elveția pentru care a fost judecat, condamnat și a executat pedepsele aplicate.
Condamnatul se află în executarea pedepsei de 6 luni închisoare din data de 31.07.2008, astfel încât, în prezent, este propozabil pentru liberare condiționată.
Prin admiterea punctului său de vedere, ar exista riscul, ca după rejudecare, condamnatul să fie reîncarcerat în vederea executării fracției minime obligatorii, ceea ce ar conduce în esență la agravarea situației în propria cale de atac.
Așa fiind și văzând și prevederile art. 392 Cod procedură penală și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 598/R/07.11.2006 a Curții de Apel Galați și va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondată, contestația în anulare formulată de petentul condamnat (fiul lui și, născut la data de 20.01.1985 în com., jud. G, CNP -, domiciliat în G,-, - 1,. 35, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva deciziei penale nr. 598/R/07.11.2006 a Curții de Apel Galați (decizia penală nr. 365/10.07.2006 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr. 409/P/2006; sentința penală nr. 30/12.01.2006 a Judecătoriei L pronunțată în dosarul nr. 940/2005).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe petentul-condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/08.12.2008
Tehnored./2 ex./23.12.2008
Fond:
Apel:,
Recurs:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
