Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 667/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (661/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 667
Ședința publică de la 4 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 326/10 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 42/A/05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 40 emisă de Baroul Călărași - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul,arată că recursul se întemeiază în drept pe disp. art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și critică soluțiile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsie, pe care o consideră prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, solicită a se avea în vedere că recurentul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptei, nu s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești și are în întreținere cinci copii minori. În raport de cele arătate mai sus și de împrejurarea că fapta nu este o infracțiune care să aducă atingere patrimoniului și integrității persoanei, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, făcându-se aplicarea disp.art. 74-76 Cod penal.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, consideră hotărârile pronunțate în cauză legale și temeinice și pedeapsa aplicată inculpatului corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă, circumstanțele reale ale comiterii faptei. Inculpatul a încercat să se sustragă de la identificare, nu a oprit la semnalul organului de poliție, a accelerat și a încercat să părăsească mașina pentru nu fi prins de organele de poliție. De asemenea, s-au avut în vedere și antecedentele penale ale recurentului, acesta suferind anterior două condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta comisă.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penala nr.326/2008, pronunțată de Judecătoria Oltenița, în temeiul art. 86 alb. 1 din OUG 195/2002 R cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 R cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare.
In temeiul art. 33 lit. "a" Cod penal și art. 34 lit. "b" Cod penal, inculpatul va executa o singură pedeapsă cea mai grea, respectiv 1 an și 6 luni, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 Cod penal.
În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal, instanța a revocat pedeapsa de 3 (trei) ani cu suspendare aplicată prin sentința penală nr. 216/18.05.2004, a Judecătoriei Oltenița, pe care o adaugă la pedeapsa prezentă.
In total inculpatul va efectua 4 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 71 Cod penal.
Pe timpul executării pedepsei inculpatului îi sunt interzise exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal.
A obligat inculpatul la 200 lei onorariu avocat din oficiu.
A obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 23. 03. 2008, în jurul orei 17.40, inculpatul conducea autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare -, din direcția B-Oltenița, pe DN 4, în localitatea, cu viteza de 71 km/, (ce depășea limita admisă de lege cu peste 20 km/) fiind depistat de aparatul al unui echipaj de poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care a efectuat semnalul regulamentar de oprire din mers.
Astfel cum reiese din procesul-verbal încheiat de organele de poliție + planșe foto atașate rechizitoriului, conducătorul auto, deși a observat semnalul, nu a oprit ci și-a continuat drumul mărind vizeta de deplasare.
Datorită acestui fapt, organele de poliție au pornit în urmărirea inculpatului, menținând în funcțiune semnalele luminoase și acustice, schimbând des faza de întâlnire cu cea de drum în sensul unui avertisment ferm de oprire. Totodată, organele de poliție au lăsat în funcțiune și aparatul cu camerele de filmat.
Fiind ajuns din urmă de către echipajul poliției inculpatul a intrat pe sensul opus direcției de mers și în apropiere de stația, situată lângă "Popasul ", a oprit pe partea a drumului după care a abandonat autoturismul și a încercat să fugă fiind filmat cu aparatura video de pe autoturismul Poliției Rutiere.
Organele de poliție l-au oprit pe inculpat și după ce și-au declinat calitatea i-au solicitat actele pentru control, însă acesta a declarat verbal că nu are documentele asupra sa dar va merge la domiciliu și le va aduce. De asemenea, i
s-a solicitata inculpatului să se supună testării cu aparatul alcooltest însă acesta a refuzat în mod categoric deplasându-se pe jos către cartierul de rromi din comună și, cu toate că i- au fost aduce la cunoștință prevederile legale incidente, acesta a declarat că nu dorește să meargă la o unitatea medicală pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din verificările efectuate la Serviciul Public Comunitar-Regim Permise de Conducere și înmatriculări Vehicule a rezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere.
mpotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie având în vedere următoarele motive:
In ceea ce privește infracțiunea prev. de art.87 al.5 din OUG 195/2002 republicată, solicită achitarea conform art.10 lit.a Cod procedură penală întrucât din probe, nu rezultă că ar fi săvârșit această infracțiune, nu există un martor care să ateste cele reținute de poliție, respectiv că ar fi refuzat să se supună testului.
In ceea ce privește infracțiunea de a conduce fără a poseda permis de conducere, solicită aplicarea dispozițiilor art.74-76 cp. având în vedere circumstanțele reale în care a fost săvirșită fapta, circumstanțele sale personale, faptul că va executa și pedeapsa anterioară în urma revocării, având o situație delicată întrucât are 5 copii minori în întreținere.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, sentința apelată, a constatat că apelul nu este fondat.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul, deși a fost somat de organele de poliție să oprească, nu a făcut acest lucru, a fost urmărit de poliție, a oprit autoturismul pe care l-a abandonat și a încercat să fugă dar acesta a fost prins și i s-a adus la cunoștință prevederile legale privind refuzul de a fi testat alcooltest, însă inculpatul a refuzat și a semnat personal procesul verbal întocmit de către cms. din cadrul IPJ C la data de 4.04.2008, pe care nu l-a contestat (proces verbal existent la fila 6 din dosarul de urmărire penală).
Chiar inculpatul deși nu posedă permis de conducere cum de altfel a și recunoscut, le-a precizat organelor de poliție că va aduce documentele necesare de acasă, în aceste condiții fiind evidentă intenția sa de a se sustrage obligației de recoltare a probelor biologice (inculpatul a plecat acasă și a revenit după 40-50 de minute dar organele de poliție plecaseră).
Cele învederate de inculpat nu pot fi primite întrucât acesta avea obligația să se supună testării în vederea stabilirii alcoolemiei la solicitarea polițistului rutier.
Prin urmare, fapta există iar cuantumul pedepsei aplicat de instanța de fond corespunde gradului de pericol social al faptei și inculpatului.
In ceea ce privește infracțiunea prev. de art.86 al.l din OUG 195/2002 R, tribunalul a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni și deși știa că nu posedă permis de conducere, cum de altfel a și recunoscut (urmase doar cursurile pentru obținerea permisului de conducere, conform afirmațiilor sale) acesta totuși a condus autoturismul pe drumurile publice, creînd o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere, acesta fiind și motivul pentru care nu a oprit la semnalul regulamentar al echipajului de poliție.
Fapta prezintă pericol social sporit, motiv pentru care nu pot fi aplicate în cauză dispozițiile art.74-76 Cod penal chiar dacă inculpatul a recunoscut această infracțiune și are o situație familială grea și mai mult decât atât, infracțiunile fiind săvârșite în termenul de încercare beneficiind astfel de clemența legii penale.
Prin decizia penală nr.42/A din 5.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins, a nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.326 din 10.12.2008 pronunțată de Judecătoria Oltenița, cu obligarea acestuia la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul precizând că recursul vizează cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală și a solicitat individualizarea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile recurateprin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă aplicare a legii, stabilind în mod judicios atât situația de fapt și încadrarea juridică, cât și o pedeapsă corespunzătoare care să atingă scopul educativ și preventiv la care se referă art.52 Cod pen.
Astfel, nu este nici un dubiu că recurentul inculpat a comis infracțiunile de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără poseda permis de conducere și a refuzat la solicitarea organelor de poliție a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat.
Curtea, în acord cu celelalte instanțe, apreciază că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social ridicat, față de modalitatea concretă de săvârșire, inculpatul, deși nu avea permis de conducere, deplasându-se cu o viteză ce depășea limita legală și, fiind depistat de organele de poliție cu aparatul, nu a oprit la semnalul acestora, continuându-și drumul mărind viteza de deplasare. Aceste împrejurări, ca de altfel și antecedentele penale ale inculpatului, relevă un potențial infracțional sporit, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilit de instanța de fond, pedeapsă orientată spre minim, fiind mai degrabă o dovadă de clemență din partea instanței, decât o sancțiune severă, așa cum pretinde inculpatul, astfel că aceasta nu va fi redusă.
Curtea nu poate reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante având în vedere atitudinea sa avută la depistarea de către organele de poliție, declarând că nu are actele asupra sa dar că va merge acasă să și le ia, după care nu s-a mai întors, sustrăgându-se ulterior urmăririi penale.
De altfel, pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 rep. este închisoarea de la 2 la 7 ani. Astfel că, prima instanță a greșit când a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru această infracțiune, stabilind o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. Această greșeală însă este în favoarea inculpatului și, fiind în calea sa de atac, nu poate fi îndreptată, în sensul majorării pedepsei, întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pe care inculpatul o va executa a rezultat din revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința nr.216/18.05.2004 a Judecătoriei Oltenița, la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
Va fi obligat recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.326/2008, pronunțată de Judecătoria Oltenița și a deciziei penale nr. 42/A din 5.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./27.05.; 15.06.09
- jud.;
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Grădinaru, Simona Cîrnaru
