Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 67/R/2008
Ședința publică din 07 februarie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței,
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 330/A din 14 noiembrie 2007 Tribunalului Bihor prin care s-a desființat în totalitate sentința penală nr. 930 din 05 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prev. și ped. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent personal și asistat de av. A în baza împuternicirii avocațiale nr. 2 don 08.01.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror B din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatului recurent susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate, cu reținere spre rejudecare, în vederea audierii martorului.
Reprezentantul parchetului arată că se opune la admiterea recursului și a se casa hotărârile pronunțate în cauză, cu reținere spre rejudecare și a se audia martorul, întrucât inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice.
Avocatul inculpatului recurent, în replică arată că recunoașterea inculpatului nu e " probelor".
Instanța, respinge audierea martorului ca fiind neutilă, față de probele administrate, instanța de apel a avut în vedere și declarația martorului.
Avocatul inculpatului recurent susține recursul, solicită admiterea acestuia, a se dispune casarea deciziei recurate și a se menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond. În motivarea recursului arată că hotărârea instanbței de apel este netemeinică, bazându-se doar pe probele administrate în faza de urmărire penală, înlăturând probele administrate în faza de cercetare judecătorească la prima instanță, deși atât martorii cât și inculpatul au argumentat și justificat revenirea asupra declarațiilor inițiale. Martorii asistenți au arătat în ce condiții au semnat declarațiile, fără să li se spună la cine și la ce faptă se referă. Mai arată că în fotografiile efectuate de nu se vede nici numărul mașinii și nici fizionomia conducătorului auto. Inculpatul audiat în instanță a declarat că în timp ce staționa și făcea operațiunile necesare aerisirii frânelor cu mașina imobilizată s-a prezentat echipajul de poliție care, vâzând flaconul cu bere i-au cerut inculpatului să se supună testului etilotest. Inculpatul a luat-o în glumă întrucât agenții de poliție au fost colegi și abia ulterior și-a dat seama că aceștia îl tratează ca pe un șofer care a încălcat normele legale. Mai arată că buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nu e semnat de medic.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea recurată. Arată că din probele efectuate în cauză rezultă că inculpatul a comis infracțiunea ce i se reține în sarcină.
Inculpatul recurent solicită a se menține hotărârea instanței de fond, aratră că își însușește concluziile apărătorului aău.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată că:
Prin nr. 930 din 5.06.2007, pronunțată de Jud. O, s-au hotărât următoarele:
În baza art.11 pct. 2 lit. a și 10 lit. d C.P.P. a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, prev. de art.79 alin. 1 din OUG 195/2002 actualizată (art. 87 alin. 1 în noua numerotare).
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea întocmit în dosar nr. 3218/P/2006 și înregistrat la Judecătoria Oradea la data de 30.11.2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, prev. de art. 79 al. 1 din OUG 195/2002.
Din Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea se reține în sarcina inculpatului că, la data de 21.06.2006 inculpatul a condus autoturismul marca - cu nr. - pe B-dul - din O, fiind depistat de aparatul cu încălcarea vitezei legale. fiind, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest marca constatându-se o valoare de 1,23 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești: proces-verbal de constatare, proces verbal de efectuare a actelor premergătoare, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, buletine de analiză toxicologică-alcoolemie, rezultatul testării cu aparatul, buletin de examinare clinică pentru intoxicație și recoltarea materialului biologic, fotografii, instanța reține în fapt următoarele:
În data de 21.06.2006 inculpatul a condus autoturismul marca - cu nr. - pe B-dul - din O, fiind depistat de aparatul cu încălcarea vitezei legale. fiind, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest marca constatându-se o valoare de 1,23 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatului i s-a recoltat o singură probă de sânge, acesta apreciind că nu se mai impune recoltarea celei de a doua probe. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 832 din 22.06.2006, rezultă că inculpatul a prezentat la ora 19.40, așadar la cca. 25 min. de la oprirea în trafic, o alcoolemie de 1,70 gr. la mie alcool în sânge (fila 6 ). Nefiind solicitată recoltarea celei de a doua probe, unica probă recoltată evidențiază că, în situația cea mai favorabilă inculpatului, respectiv cea în care proba recoltată ar fi exprimat apogeul valorii alcoolemiei, la momentul accidentului acesta a prezentat o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool în sânge. Acest lucru este confirmat de testul etilo test care arată la ora 19.16 din 21.06.2006 o valoare de 1,23 mg/
Din fotografiile depusă la fila 11 bis la dosar de urmărire penală, rezultă că în data de 21.06.2006, orele 19.06, autoturismul inculpatului a circulat cu o viteză peste limita legală.
Martorul (fila 17 dos.) a declarat că în data de 21.06.2006, pe B-dul - din O, într-o parcare, a schimbat plăcuțele de frână la mașina inculpatului, după care inculpatul a făcut o probă cca. 60 metri conducând pe B-dul - din O și că a fost de față când a sosit un echipaj de poliție care l-au oprit și au stat de vorbă cu acesta. Martorul declară că "am băut înainte, în timp ce lucram, bere ", fără a face alte precizări, formulare din care nu se poate înțelege cu claritate dacă a formulat propoziția la persoana I singular sau la persoana I plural, motiv pentru care a fost citat spre a fi audiat în mod repetat în instanță, inclusiv cu mandat de aducere și cu aplicarea amenzii judiciare pentru lipsă nejustificată, însă în ciuda tuturor demersurilor acesta nu s-a prezentat.
Martorul G (fila 18 dos.), a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul care repara mașina pe de parcare, inculpatul staționând și spunându-i că schimbă plăcuțele de frână. Martorul declară că după montarea plăcuțelor de frână inculpatul a verificat pe șosea eficacitatea reparației, după care s-a întors și a stat împreună cu martorul o perioadă de timp. Martorul declară că în timp ce stăteau în locul respectiv s-au prezentat organele de poliție care au solicitat actele inculpatului, verificându-lîn acel moment și acel loccu aparatul etilotest.
în instanță (fila 19 dos.inst.), martorul G arată că la data faptei a stat împreună cu inculpatul între orele 15.30 și 19.00 când l-a ajutat pe acesta din urmă, în prezența martorului, să schimbe plăcuțele de frână. Martorul arată că nu poate preciza ora exactă - acesta declară că înainte de ora 19.00 - a sosit la fața locului un echipaj care l-a chemat de o parte pe inculpat și că nu a auzit ce au vorbit insă precizează cu certitudine că în acel moment autoturismul avea demontată. Martorul declară că după aceea inculpatul i-a spus că a încălcat viteza legală și că a fost testat alcooscopic, fără a-i spune pentru care împrejurare. Martorul declară că pe timpul staționării a consumat împreună cu inculpatul și cu martorul bere și că înainte ca inculpatul să ajungă la locul de întâlnire nu a sesizat ca acesta să fi fost sub influența alcoolului. Martorul susține că, cu certitudine, inculpatul nu a mai condus mașina după ce a consumat alcool până la sosirea poliției. Martorul arată că își menține declarația formulată în dosarul, unde a spus numai adevărul, și că acea declarație a fost formulată cu sprijinul organelor de poliție. Martorul declară că datorită trecerii timpului a uitat anumite detalii.
Martorul G audiat în instanță (fila 20), declară că, fără să-și aducă aminte ora ori data, în vara sau toamna anului 2006, circulând pe B-dul - din O, a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a explicat că o persoană " fără să mi se spună care și fără să o văd ", a fost oprită în trafic conducând un autovehicul după ce a consumat alcool și, spunându-i-se că este vorba de o simplă formalitate, i s-a cerut să semneze niște înscrisuri prin care s-a consemnat săvârșirea faptei. Martorul declară că " polițistul mi-a prezentat odeclarație completatăexplicându-mi că cele consemnate acolo sunt identice cu ceea ce mi-a spus. N-am citit declarația pentru că nu aveam ochelarii la mine și pentru că aveam încredere în polițist polițistul mi-a spus că s-a efectuat testul alcooscop dar nu mi-a arătat rezultatul acestuia ". Martorul își recunoaște semnăturile aplicate pe înscrisurile respective, datate 21.06.2006, respectiv 11.07.2006 și susține că ambele le-a semnat în 21.06.2006.
Audiat fiind martorul (fila 20 dos.) în dosarul de urmărire penală, acesta a dat o declarație lapidară, fără a fi evidențiate elementele importante pentru lămurirea stării de fapt concrete din prezenta cauză. Mai precis nu se înțelege în ce împrejurare a fost testat alcooscopic inculpatul, respectiv dacă a fost testat în parcare ori în trafic.
Din declarațiile martorilor rezultă dubii cu privire la corecta evidențiere a stării de fapt în dosarul de urmărire penală, dubii care în lipsa altor elemente clare de probațiune, profită inculpatului. Astfel declarația martorului a fost consemnată și formulată cu sprijinul direct și nemijlocit al organului de poliție, fiind evidențiate toate aspectele de interes pentru cauză. Dacă în acea împrejurare organul de poliție nu a obținut alte detalii cu privire la conjunctura în care a fost săvârșită și constată fapta, înseamnă că acestea nu au existat. În fața instanței martorul declară că, cu certitudine, inculpatul nu a mai condus mașina după ce a consumat alcool. Precizările martorului formulate după ce organul de poliție a consemnat tot ceea ce a considerat necesar la momentul respectiv, sunt de natură a-i fi favorabile inculpatului.
Martorul declară că nu i s-a citit conținutul deja consemnat al declarației și procesului verbal pe care le-a semnat, acesta argumentând că a avut încredere în polițist. apar susținerile acestuia formulate în fața instanței, potrivit cărora într-o singură împrejurare, la data constatării faptei, a semnat ambele înscrisuri și că inexplicabil declarația sa poartă o dată ulterioară (la o diferență de mai mute zile), în condițiile în care nu a mai fost chemat ulterior la organul de poliție. De asemenea, precizările acestui martor, în condițiile mai sus evidențiate, sunt de natură a-i fi favorabile inculpatului.
Imposibilitatea verificării formulărilor din declarația martorului, în ciuda demersurilor efectuate de instanță, sunt de natură a-i fi favorabile inculpatului.
Faptul că inculpatul în dosarul de urmărire penală a recunoscut că a consumat alcool, în condițiile în care nu este clar ce s-a întâmplat, respectiv când a fost testat alcooscopic, când a condus sub influența alcoolului, fără să existe o legătură certă între momentul surprinderii cu aparatul și momentul consumului alcoolului, nu poate să susțină acuzarea întrucât declarația acestuia nu se coroborează cu celelalte probe.
Faptul că ora surprinderii de către aparatul - lăsând la o parte că din fotografii nu se vede nici nr. mașinii și cu atât mai puțin fizionomia conducătorului auto - este apropiată de ora testării cu aparatul etilotest, în condițiile în care ulterior s-a recoltat o sigură probă de sânge, nu poate stabili cu certitudine momentul consumului alcoolului, inculpatul putând foarte bine să fi consumat alcool după ce a condus încălcând viteza legală.
Audiat în instanță (fila 8) inculpatul declară că în timp ce staționa și făcea operațiunile necesare aerisirii frânelor cu mașina imobilizată s-a prezentat echipajul de poliție care, văzând flaconul cu bere i-au cerut inculpatului să se supună testului etilotest. Inculpatul declară că a luat-o în glumă întrucât agenții de poliție au fost colegi și abia ulterior și-a dat seama că aceștia îl tratează ca pe un șofer care a încălcat normele legale. Inculpatul declară că mașina care apare în pozele nu îi aparține și că nu el se găsește la volan. Arată că declarațiile din dosarul de urmărire penală le-a formulat împreună cu organul de poliție și că nu reprezintă adevărul, când le-a formulat găsindu-se sub influența alcoolului. Arată că nu a semnat procesul verbal de recoltarea probelor biologice întrucât nu i s-a cerut să-l semneze. Inculpatul arată că în pozele apare66 km/iar în procesul verbal de constatare de la fila 3 dosar apare74 km/. În aceste condiții tot ceea ce a declarat la urmărire penală, inclusiv la prezentarea materialului de urmărire penală sunt supuse îndoielii.
Prin urmare depistarea în stare de ebrietate a unei persoane care nu se găsește la volan nu întrunește elementul material al infracțiunii care face obiectul prezentei cauze.
Din dosar rezultă că inculpatul este posesorul permisului de conducere corespunzător categoriei din care face parte autovehiculul condus, cât și că acesta este înmatriculat.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima abatere.
Față de această stare de fapt și văzând în drept și dispozițiile nr.OUG 195 din 12 decembrie 2002 actualizată și ale Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, și anume:
- rt. 35 din OG. nr.195 din 12 decembrie 2002, modificată, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să asigure fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private.
- art. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 modificată, privind circulația pe drumurile publice, participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare, precum și celelalte dispoziții din prezentul regulament,
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus și probată la dosar, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, prev. de art. 79 al. 1 din OUG 195/2002 (art. 87 alin. 1 în noua numerotare) și, în consecință, instanța urmează să-l achite pe inculpat.
Prin urmare, în baza art.11 pct. 2 lit. a și 10 lit. d C.P.P. a fost achitat inculpatul, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, prev. de art.79 alin. 1 din OUG 195/2002 actualizată (art. 87 alin. 1 în noua numerotare).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, solicitând, prin motivele scrise și prin intermediul reprezentantului său, desființarea acesteia, iar în urma reaprecierii probelor, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, just individualizată, cu suspendarea condiționată a acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.79 al.1 din OUG 195/2002.
Prin decizia penală nr. 330/A din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale nr.930 din 5 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în totalitate.
În baza art.79 al.1 din OUG 195/2002 (art.87 al.1 în noua numerotare) cu art.74 rap. la art.76 a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de:
- 8 luni închisoare cu art.71, 64 lit.a teza II și lit.b
Cod PenalÎn baza art.81 s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare prev. de art.82 și Cod Penal-n baza art.359 C.P.P. i s-a atras atenția inculpatului.
În baza art.71 al.4 s Cod Penal-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Pentru a pronunța această decizia, insatanța de apel a apreciat că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev.de art.79 al.1 din OUG 195/2002, considerând că faptei îi lipsește elementele constitutive ale infracțiunii, în condițiile în care din probele administrate în cursul cercetării judecătorești rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, chiar dacă acesta, în mod nejustificat și inexplicabil, și-a schimbat declarația din cursul urmăririi penale.
Instanța a ignorat probele legal administrate în cursul urmăririi penale, înlăturându-le în mod nejustificat, iar soluția adoptată de către aceasta se bazează în mod exclusiv pe probele obținute în cursul cercetării judecătorești, deși probele nu au o valoare dinainte stabilită și mai mult, orice revenire asupra unor declarații trebuie justificată.
Tribunalul, analizând întregul probatoriu existent la dosarul cauzei, a constat următoarele:
În data de 12.07.2006 s-a confirmat începerea urmăririi penale față de învinuitul pentru comiterea infracțiunii prev.și ped.de art.79 al.1 din OUG 195/2002, întrucât din procesul verbal de constatare (fila 3), procesul verbal de recoltare a probelor biologice (fila 7), buletinul de examinare clinică (fila 8), buletinul de analiză toxicologică (fila 6), procesul verbal privind surprinderea de aparatul a autoturismului condus de inculpat în trafic, care circula cu o viteză mai mare decât cea admisă (filele 11-12), declarațiile martorilor și ale făptuitorului, a rezultat faptul că există date și indicii privind comiterea acestei infracțiuni de inculpat.
În fapt, la data de 21.06.2006, inculpatul a condus autoturismul - cu nr. de înmatriculare -, pe B-dul - din O, iar în jurul orelor 19,06, a fost depistat de aparatul, întrucât se deplasa cu viteza de 64- 65 km/, motiv pentru care lucrătorii de poliție l-au identificat pe inculpat și având în vedere că acesta prezenta urme specifice consumului de băuturi alcoolice, l-au supus testării cu aparatul alcooltest, care a indicat o concentrație de 1,23 mg/l alcool pur în aerul expirat. Pentru acest motiv, inculpatul a fost condus la o unitate spitalicească, unde i s-au recoltat probe biologice, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,70 gr %
Cu ocazia audierii sale, inculpatul a declarat că în data de 21.06.2006 a condus autoturismul marca - 1300, că a consumat băuturi alcoolice, luând la cunoștință de alcoolemia avută în sânge, alcoolemie pe care nu a contestat-o (fila 14). Așadar, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă și nu a solicitat probe în apărarea sa.
Ulterior, inculpatul a solicitat să fie audiați în cauză, în calitate de martori, numiții G, și, persoane care au fost cu el în momentul săvârșirii faptei.
În data de 03.07.2006, cu ocazia declarației olografe pe care a dat-o, inculpatul a arătat următoarele: "În data de 21.06.2006, orele 19,16, conduceam autoturismul marca -, cu nr. de înmatriculare -, pe B-dul -, în direcția, unde am fost oprit de un echipaj al poliției rutiere și testat cu aparatul alcooltest marca, care a indicat o valoare de 1,23 mg/l alcool pur în aerul expirat - motiv pentru care am fost condus la Spitalul Județean O, unde mi s-a recoltat o probă biologică de sânge, refuzând oad oua probă, considerând că nu este nevoie ".
De asemenea, cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, acesta a recunoscut săvârșirea faptei, poziție pe care a avut-o și în fața procurorului în momentul prezentării materialului de urmărire penală (filele 16,22).
Întrucât inculpatul a solicitat în probațiune încuviințarea unor martori, s-a procedat la audierea acestora.
Astfel, martorul (fila 17) a arătat că a efectuat anumite reparații la autoturismul inculpatului, după care acesta, respectiv inc., "s-a deplasat cu mașina până la trecerea de pietoni lângă pod. În acel moment, am văzut echipajul de poliție, care l-a oprit, el a coborât din mașină și a stat de vorbă cu polițiștii. Am băut înainte, în timp ce lucram, două flacoane de bere de doi litri". Martorul a arătat că inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest și apoi a fost dus la spital.
Din analiza imaginilor surprinse de aparatul (fila 12 dosar ), rezultă cui certitudine că inculpatul a condus autoturismul, deplasându-se pe dinspre axul drumului, fiind angajat în trafic, fapt ce rezultă și din viteza de deplasare, de 64- 65 km/.
Este de observat faptul că imediat după ce a fost surprins de aparatul, inculpatul a fost oprit și testat cu aparatul. A se vedea în acest sens că pe imaginile surprinse de apare ora 19,06, iar inculpatul a fost testat cu aparatul (fapt necontestat nici de inculpat și nici de martorii audiați în cauză) la un interval de timp foarte scurt, respectiv ora 19,16 (fila 5 dosar ), ceea ce dovedește, în opinia noastră, că inculpatul se afla la volanul autoturismului surprins în imaginile de la fila 12 dosar
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor succesive de recunoaștere a faptei, date în dosarul de urmărire penală, în mod inexplicabil, arătând că nu recunoaște săvârșirea faptei și susținând că, după ce a urcat la volan, după ce în prealabil cumpărase bere, punând flaconul lângă mașină, a sosit un echipaj de poliție, "care probabil a văzut lângă mașină flaconul cu bere și am fost solicitat să suflu în fiolă". Apoi, inculpatul a declarat că după circa30-40 de minute, echipajul de poliție a revenit și l-a condus la spital pentru recoltarea probelor biologice. Inculpatul a mai susținut că polițiștii i-au dictat declarația din cursul urmăririi penale.
Cu privire la acest ultim aspect, important de menționat este faptul că inculpatul a fost polițist, deci apărarea sa, cum că declarațiile i-au fost dictate de polițiști și nu a conștientizat consecințele pe care le-ar avea, apărare ca fiind neadevărată și hilară, în același timp. Este evident că, în calitate de fost polițist, cunoștea consecințele unor astfel de declarații.
În cauză a fost reaudiat, în calitate de martor asistent, numitul, care nu și-a menținut declarația din dosarul de urmărire penală, în sensul că a arătat că a semnat un proces verbal și o declarație fără să cunoască conținutul acestora, dar martorul a arătat, în cursul urmăririi penale, că inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, iar în fața judecătorului nu a mai susținut acest aspect.
Se observă că, chiar inculpatul, în declarația din fața instanței, nu a susținut că nu ar fi testat cu aparatul, așadar declarația martorului nu se coroborează cu nici o probă din dosarul cauzei, mai mult, aceasta apare ca fiind irelevantă, atâta timp cât la dosarul cauzei există dovada testării (fila 5 dosar ), recunoașterea inculpatului și declarațiile martorilor, G (fila 19).
În cauză a fost audiat și martorul G, care a arătat în fața instanței că inculpatul a consumat băuturi alcoolice înainte de sosirea organelor de poliție, însă nu a condus deloc autoturismul, fapt care se contrazice cu pasajul din declarația din cursul urmăririi penale "la un moment dat, acesta și-a verificat mașina, conducând-o pe de parcare".
Martorul nu s-a prezentat în fața instanței, astfel că s-a procedat în consecință în conformitate cu disp. art.327 p Cod Penal (declarația de la fila 17 dosar ).
Acesta afirmă că inculpatul, după ce el i-a reparat plăcuțele de frână, a condus autoturismul de probă cca. 60 de metri și că acesta a văzut cum un echipaj al poliției l-a oprit și l-a testat cu aparatul alcooltest, după care a fost condus la spital, în vederea recoltării probelor biologice.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului, fără antecedente penale, faptul că acesta, inițial, a recunoscut comiterea infracțiunii, vârsta acestuia, considerente în baza cărora instanța apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel încât, în baza art.81 Cod Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare prev. de art.82 și Cod Penal-n baza art.359 C.P.P.îi atrage atenția inculpatului.
În baza art.71 al.4 Cod Penal, a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate inculpatului, instanța de apel a apreciat că se impune limitarea conținutului acestora. Astfel, potrivit praticii (a se vedea cazul si Pârcălab contra Romaniei), nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prev.de art.64 ca Cod Penal si pedeapsa accesorie, pe durata executării efective a pedepsei privative de libertate de către inculpat, ci doar acele drepturi care se impun vis--vis de natura, felul si gravitatea infracțiunii săvârșite de către acesta, precum și ținând seama de interesele minorului. Mai mult, văzând și cauza Hirst contra Marii Britanii, se constată că inculpatului nu-i poate fi interzis, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a alege, prev.de art.64 lit.a teza I Cod Penal, deoarece drepturile accesorii nu pot fi restrânse în mod automat, restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății, ori, raportat la infracțiunea săvârșită de către inculpat, instanța a apreciat că nu se impune a se restrânge acestora dreptul constituțional de a alege.
Împotriva hotărârilor penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, bazându-se doar pe probele administrate în faza de urmărire penală, toate probele administrate în fața primei instanțe fiind înlăturate, deși atât martorii cât și inculpatul au justificat și argumentat revenirea asupra declarațiilor inițiale; s-a arătat că martorii asistenți au semnat declarațiile fără a li se aduce la cunoștință fapta și persoana la care se referă, că în fotografiile efectuate de nu se vede nici numărul mașinii și nici fizionomia conducătorului auto.
Inculpatul a mai arătat că în timp ce staționa și făcea operațiunile necesare aerisirei frânelor cu mașina imobilizată s-a prezentat echipajul de poliție, care, văzând flaconul cu bere i-au cerut să se supună etilotestului, solicitare luată inițial în glumă întrucât agenții de poliție erau foștii săi colegi. A mai arătat că buletinul de analiză toxicologică nu este semnat de medic.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele permise de lege Curtea va reține că hotărârea penală recurată este legală și temeinică, în mod corect stabilind instanța de apel, pe baza tuturor probelor administrate în cauză, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană având o concentrație ce depășește 0,80 gr%o alcool pur în sânge, prev. de art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002.
Astfel, în declarația dată în calitate de făptuitor la data de 3.07.2006, inculpatul a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, arătând că în data de 21.06.2006 orele 19,16 conducea autoturismul marca 1300 cu nr. B-01- (proprietate personală) pe b-dul. - în direcția, fiind oprit de un echipaj de poliție rutieră și testat cu aparatul alcooltest, fiind stabilită o valoare de 1,23 mie/l alcool în aerul expirat.
Ulterior, în declarațiile date în calitate de învinuit în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că-și menține declarațiile mai sus arătate, precizând că recunoaște și regretă comiterea faptei. Aceeași poziție de recunoaștere și regret al faptei comise a avut-o inculpatul și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală la data de 27.09.2006.
Împrejurarea că inculpatul a revenit în fața instanței asupra declarației de recunoaștere a faptei nu are relevanță, câtă vreme declarația dată în faza de judecată nu se coroborează cu niciuna din celelalte probe aflate la dosar, iar motivele invocate de acesta pentru a-și justifica schimbarea declarației nu pot fi luate în considerare, nefiind pertinente.
Inculpatul a fost și el polițist, iar apărarea sa, cum că declarațiile inițiale i-au fost dictate de polițiști nu poate fi primită câtă vreme este evident că, prin prisma profesiei sale, acesta era conștient atât de valoarea declarațiilor sale, cât și de consecințele acestora.
De asemenea, susținerea acestuia potrivit căreia unul dintre agenții de poliție, îl dușmănește datorită unor probleme de serviciu, pe lângă faptul că nu este dovedită cu nici un mijloc de probă, trebuia să imprime inculpatului o astfel de conduită; în asemenea condiții este de neconceput ca inculpatul să scrie o declarație dictată de un agent de poliție cu care se află în relații de dușmănie, iar ulterior, pe tot parcursul urmăririi penale să-și mențină această declarație și să nu invoce în fața procurorului o eventuală situație de incompatibilitate în care s-ar fi aflat organul de poliție.
În mod corect instanța de apel a înlăturat apărarea inculpatului potrivit căreia nu ar fi condus de loc mașina, câtă vreme din procesul verbal 050-9691/21.06.2006 rezultă că inculpatul a fost oprit ca urmare a faptului că a fost depistat de aparatul circulând cu o viteză mai mare drecât cea legală.
Referitor la declarațiile date de cei 2 martori și G, Curtea constată că instanța de apel a avut în vedere doar acele susțineri ale acestora care se coroborează cu restul probelor aflate la dosarul cauzei.
Astfel, martorul G, deși a venit în fața instanței cu o declarație total opusă celor date în faza de urmărire penală a arătat că își menține declarația dată la fila 18 nr. - precizând că aceasta conține " numai adevărul"; martorul a revenit și el asupra declarației date în faza de urmărire penală, nemaisusținând aspectele consemnate la data de 21.06.2006 în procesul verbal aflat la dosarul de urmărire penală, însă între această ultimă declarație dată de martor și declarația inculpatului există contradicții evidente, inclusiv referitoare la testarea etiloscopică a inculpatului, recunoscută de inculpat și negată de martor.
Se va reține totodată că buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 832/22.06.2006 este semnat și parafat de medic, contrar susținerilor recurentului.
Conform art. 63 alin. 2 Cod procedură penală probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate. Raportat la aceste dispoziții legale se constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, fiind dovedită atât existența faptei cât și vinovăția inculpatului, motiv pentru care urmează ca recursul formulat de inculpat să fie respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, fiind în culpă procesuală recurentul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală.
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 03 februarie 1948, împotriva deciziei penale nr. 330 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică, azi 07 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red. dec. /25.02.2008
Jud. apel M - C,
Judecător fond. -
Dact. în 2 ex./ 25.02.2008
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Crișan Marinela, Condrovici Adela
