Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 674/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 674
Ședința publică din data de 19.11.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Petruș Judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public - a fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 82 din data de 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (sentința penală nr. 1951/09.11.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
La apelul nominal a răspuns recurenta inculpată asistată de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurentei inculpate solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentei inculpate expune pe scurt fapta reținută în sarcina acesteia prin rechizitoriul Parcherului de pe langa Tribunalul B, prevăzută și pedepsită de art.89 al.l din OUG nr.195 / 2002.
S-a reținut că inculpata a parasit locul accidentului petrecut la data de 16.01.2007, fara incuviintarea organelor de politie.
S-a arătat că prin sentinta penală nr.1951/09.10.2007 Judecătoria Bad ispus achitarea inculpatei in baza disp.art. 11 pct.2 lit.a in referire la ait. 10 lit.1din Codul d e procedure penala, retinand ca fapta savarsita nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni si aplicandu-i o amenda administrativa in cuantum de 1000 lei.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul B, considerand ca fapta de parasire a locului accidentului prezinta pericolul social al unei infiactiuni si a solicitat condamnarea inculpatei.
Prin decizia penala nr.82/01.04.2008 Tribunalul Baa dmis apelul și a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 3 luni inchisoare, suspendand conditionat executarea acesteia pe o perioada de 2 ani si 3 luni.
S-a reținut că fapta savarsita este o infractiune de pericol si ca fapta inculpatei de a pleca de la locul accidentului chiar daca nu se facea vinovata de incalcarea legii circulatiei prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
De asemenea instanta a inlaturat declarative martorilor si cu motivarea ca acestea ar fi contradictorii si contrare mărturiilor martorilor asistenti audiati la urmarirea penala.
În recurs, apărătorul ales al recurentei inculpate critică decizia penala nr. 82/2008 a Tribunalului Brăila ca fiind nelegala, fiind vorba despre eroare de fapt, privind probele administiate si astfel a pronuntat o gresita hotarâre de condamnare.
Solicită a se constata că, audiata fiind, atat in faza de urmarire penala cat si in fata instantei de fond, recurenta inculpata a aratat ca in data de 16.01.2007 in juml orelor 11.00 circuland regulamentar pe a doua a soselei -. S, a fost lovită în partea dreapta a autoturismului pe care îl conducea de catre numitul care se angajase în traversarea neregulamentară a carosabilului.
Ulterior, inculpata a aratat ca datorita traficului foarte agomerat si a faptului ca se afla intr-o inersectie, nu a putut sa opreasca imediat si in aceste conditii s-a mai deplasat circa 50-100 într-o zonă unde a putut sa oreasca autoturismul in conditii de siguranta. A observat ca avariile aduse autoturismului sunt minore (oglinda din dreapta fiisese pliata fara a fi deteriorata) si avand in vedere faptul ca o persoana de sex feminin aflata a locul impactului i-a facut semn sa-si continue drumul aratand ca nu s-a intamplat nimic, s-a deplasat spre domiciliul sau.
In faza de urmarire penala au fost audiati un numar de patru martori, care au aratat ca nu au vazut momentul impactului, ci doar au observat o persoana in varsta care se afla in pozitia sezut pe carosabil si din discutiile cu alte persoane aflate la locul impactului au aflat ca acesta s-a lovit de un autoturism in timp ce traversa neregulamentar. Nici una din aceste persoane nu au observat momentul in care s-a petrecut impactul astfel incat nu au fost in masura sa arate daca inculpata a oprit sau nu autoturismul, deoarece nu cunosteau care este masina implicata in accident si pe conducatorul acesteia.
Instanta de apel a reținut că exista o contradictie vadita intre declaratia inculpatei coroborata cu declarative celor doi martori propusi in aparare si celelalte probe administrate in faza urmaririi penale fara insa sa arate in anume ar consta aceste contradictii.
Față de acest aspect, apărătorul recurentei inculpate apreciază că între declarațiile inculpatei, ale martorilor audiati la urmarirea penala si cele ale martorilor audiati la instanta de apel nu exista nici un fel de contradictii intrucat martorii audiati la urmarirea penala nu contrazic declaratia inculpatei, acestia observand imprejurari ulterioare producerii accidentului pe cand cei audiati la instanta de apel au relatat imprejurari concomitente producerii acestuia, fiind singurii care au vazut autoturismul si pe conducatorul acestuia, precum si momentul in care acesta a oprit dupa 50-100m de la locul impactului.
Totodată, invocă declaratia inculpatei in sensul că mai întâi a oprit autoturismul si ulterior si-a continuat drumul avand in vedere faptul ca o persoana de sex feminin i-a facut semn să continuie, aratandu-i că nu s-a intamplat nimic, se coroborează pe deplin cu declarațiile celor patru martori mentionati in rechizitoriu care arata ca numitul a fost ajutat sa se ridice de doua persoane de sex feminin. De asemenea, avand in vedere faptul ca acestia nu au surprins momentul impactului, nici nu puteau sti care este masina implicata in evenimentul rutier si cine este conducatorul acesteia, fiind deci pe deplin explicabil faptul ca acestia nu au sesizat daca acel autoturism oprise sau nu dupa producerea incidentului.
Solicită a se constatat că în raportul de expertiza tehnica auto intocmit in cauză, la capitolul "Dinamica producerii accidentului" se arata ca "autoturismul continua deplasarea pe aproximativ 100m si opreste".
Invocă sustinerile inculpatei potrivit careia nu a realizat urmarea produsa de impact. care se coroborează cu avariile minore pe care le-a constatat asupra autoturismului, respectiv oglinda dreapta pliata si praflil de pe masina sters de pe aripa dreapta.
S-a arătat că martorii audiati in apel, confirmă pe deplin sustinerile inculpatei declarațiile acestora coroborandu-se si cu situatia de fapt care rezulta din probele administrate in faza de urrnarire penala.
Un alt argument adus de instanta de apel in sprijmul solutiei de condamnare a fost acela ca infractiunea savarsiă este una de pericol, fapta de a parasi locul accidentului prezentand gradul de pericol social al unei infractiuni.
Consideră ca o astfel de motivare ar excludede planoaplicarea dispozitiilor art.181din Codul d e procedura penala in cazul savarsirii unei astfel de infractiuni abordare ce nu poate fi acceptata prin prisma principiilor de drept procesual penal.
Consideră că instanta de apel a gresit grav, atunci cand si-a motivat solutia pe considerente ce tin de pericolul social generic al infractiunii si nu pe pericolul social concret al faptei savaisite de inculpata, notiune ce trebuia analizata ca si conditie de aplicabilitate a dispozitiilor art.18 din Codul d e procedura penala.
Astfel, instanta de apel ar fi trebui sa analizeze pericolul social concret al faptei savarsite de inculpata si vatamarea adusa sau care ar fi putut fi adusa valorilor sociale aparate prin norma incriminatoare, precum si conditiile in care s-a savarsit fapta, circumstantele acesteia, personalitatea inculpatei.
Valoarea sociala ocrotita prin incriminarea faptei de parasire a locului accidentului are ca obiect activitatea oiganelor judiciare de identificare si tragere la raspundere a persoanelor vinovate de producerea accidentului, aceasta repercutandu-se asupra sigurantei circulatiei pe drumurile publice.
Or, in cazul de față, inculpata nu a urmarit nicidecum sustragerea sa de la urmarirea penală prin impiedicarea identificarii sale, fiind doar indusa in eroare de modul in care a perceput cele intamplate ( masina nu prezenta avaiii vizibile, victima se ridicase in picioare, iar o persoana aflata la locul impactului i-a facut semn ca nu s-a intamplat nimic grav si poate pleca.).
Solicită a se avea în vedere că toate acestea, coroborate cu circumstantele personale ale inculpatei (varsta, lipsa de experienta, faptul ca detinea permis de conducere de numai 3 luni de zile, atitudinea sincera si faptul ca s-a pus de indata, dupa circa 15 min. la dispozitiilor organelor de urmarire penala.) constituie suficiente elemente care in evidenta lipsa de pericol social concret a infractiunii retinute in sarcina sa.
Mai mult, datorita varstei si a lipsei de experienta, inculpata, constienta fiind ca nu ea este cea vinovata de producerea evenimentului rutier si ca acesta nu parea a fi avut consecinte vatamatoare, aceasta nu a considerat ca parasirea, in cele din urma a locului respectiv, ar fi producatoare de consecinte penale.
Invocă prevederile art.3859pet. 18 din Codul d e procedura penala și solicită conform art. 38513pct. 2 lit. a din Codul d e procedura penala, admiterea recursului, casarea deciziei de apel și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de apel în cauză. Din motivarea instanței de apel rezultă că s-a avut în vedere nu numai pericolul generic prezentat ci și conduita inculpatei, atitudinea și poziția procesuală, aceste argumente ce au fost întemeiat reținute pentru a se aprecia că fapta prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
Invocă declarația dată de inculpată în faza de urmărire penală din care rezultă că aceasta, imediat după comiterea faptei, înainte de a avea posibilitatea să-și pregătească o linie de apărare, nu a știut să spună faptul că anumite persoane i-ar fi indicat că persoana lovită nu are nimic și poate pleca; dimpotrivă, cu ocazia audierii inculpata a declarat că în acele împrejurări s-a pierdut și a plecat acasă, intenționând să anunțe mai târziu poliția.
În condițiile în care partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat ridicarea ei cu salvarea, consideră că este greu de crezut că o anumită persoană i-ar fi făcut semn inculpatei să plece, că partea vătămată nu are nimic.
Consideră că în mod corect au fost avute în vedere declarațiile martorilor care s-au deplasat la fața locului și au ridicat-o pe partea vătămată.
De asemenea, consideră că la aprecierea gradului de pericol social consideră că trebuie avută în vedere împrejurarea că partea vătămată, datorită leziunilor suferite a avut nevoie de zile de îngrijiri medicale.
Solicită a se constata că soluția pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică și solicită să fie menținută.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentei inculpate care regretă fapta și solicită admiterea recursului. Susține că avea permisul de trei luni, înainte de accident.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1951/09.11.2007 a Judecătoriei Brăila, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. b1Cod procedură penală a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Conform art. 18 1 Cod penal și art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatei o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 16.01.2007, în jurul orelor 10,50, lucrătorii poliției rutiere au fost sesizați cu faptul că pe Șoseaua -. S, în zona intersecției cu str. - - a avut loc un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, iar conducătorul auto a părăsit locul faptei.
Lucrătorii de poliție s-au deplasat la locul faptei dar nu au găsit conducătorul auto și nici victima accidentului.
Prin mijloace specifice s-a stabilit că autoturismul implicat în accidentul rutier are marca WW de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare BR.19. iar proprietar este din B, B-dul. - - nr.24.
Autoturismul a fost identificat în fața imobilului cu nr.24 de pe B-dul - -, iar se afla lângă mașină. În prezența martorului asistent, aceasta a recunoscut că este autoarea accidentului.
Inculpata a fost testată cu alcooltestul iar rezultatul a fost negativ.
În continuare, organele de poliție au dispus ca inculpata și autoturismul să se deplaseze la locul accidentului pentru continuarea cercetărilor.
La Spitalul Județean Baf ost identificată partea vătămată în persoana lui în vârstă de 83 de ani.
Acesta a fost internat în perioada 16.01.-07.02.2007 cu diagnosticul " bazicervicală femur drept, cu deplasare, operată".
Din raportul de constatare medico legală privind pe rezultă că prezenta leziuni ce s-au putut produce prin lovire-cădere la data de 16.01.2007 în cadrul unui accident rutier.
90-100 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Leziunile suferite nu au pus în primejdie viața victimei.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că în ziua de 16.01.2007, în jurul orelor 10,50 autoturismul marca Wolkswagen cu nr. Br.19 condus de inculpata se deplasa pe șoseaua -. S spre B-dul -.
În timp ce mașina se apropia de intersecția cu str. - -, partea vătămată s-a angajat în traversarea șoselei de pe partea spre partea dreapta în sensul de deplasare a autoturismului.
În momentul în care partea vătămată era aproape de bordura dinspre cartier Lacu a fost acroșat de partea lateral dreapta a autoturismului, fiind proiectat pe carosabil. a fost ridicat de jos de câteva persoane, după care a fost transportat la spital cu salvarea.
Din declarația părții vătămate rezultă că autoturismul care l-a lovit nu a oprit ci și-a continuat drumul către B-dul -.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul -, rezultă:
- viteze cu care a circulat autoturismul a fost de aproximativ 50 km/.
- impactul a avut loc:
- la 5,2. față de acostamentul din dreapta al carosabilului șos. -.
- la 2,8 + 4,34 = 7,14 dincolo de intersecția cu str. - -, spre intersecția cu b-dul - ( 4,34- lungimea autoturismului),
- conducătorul auto nu putea evita accidentul prin frânare de la viteza de 50 km/. auto susține în declarația din 16.01.2007 că nu a frânat ci, surprinsă de acțiunea victimei, a încercat evitarea prin virajul ușor stânga.
mai accentuat spre stânga nu era indicat deoarece circulau vehicule din sens opus și exista pericolul tamponării.
- era vizibilitate, conducătoarea auto a observat acțiunea victimei, dar susține că aceasta, după o ezitare s-a angajat în traversare( susținere din declarația din 12.04.2007).
- pietonul putea evita accidentul dacă nu se angaja în traversarea carosabilului șos. -.S de la stânga spre dreapta( sens de mers spre intersecția cu b-dul -), fără să se asigure suficient,prin locuri nepermise ( nu era marcaj sau indicator pentru traversarea pietonilor).
Fiind audiată, inculpata a arătat că după acroșarea părții vătămate, a oprit autoturismul,dar pentru că cei câțiva martori i-au spus că partea vătămată nu are nimic, aceasta a plecat.
A mai motivat plecarea prin aceea că având permis de câteva luni, s-a pierdut cu firea.
Analizând cauza prin prisma trăsăturilor esențiale ale infracțiunii, instanța de fond a reținut că potrivit art.17C.pen. infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.
Sub aspectul pericolului social al faptei instanța a avut în vedere că inculpata, aflându-se la volanul autoturismului personal, a fost implicată într-un accident, în urma căruia, pietonul s-a ales cu leziuni, reținându-se culpa exclusivă a acestuia.
Este adevărat că, potrivit textului incriminator (art.89 alin.1. din OUG 195/2002 republicată), părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului se sancționează ca fiind infracțiune, însă, având în vedere gravitatea concretă a faptei, circumstanțele reale și personale, atitudinea sinceră a inculpatei, faptul că aceasta s-a pierdut cu firea în urma impactului, instanța de fond a apreciat că incidente sunt prevederile art.18/1 Cod procedură penală, fapta inculpatei fiind lipsită vădit de gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei hotărî a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila criticând-o pe motive de netemeinicie, în sensul că fapta de părăsire a locului accidentului prezintă pericolul social al unei infracțiuni, solicitând condamnarea inculpatei.
Prin decizia penală nr. 82/01.04.2008 a Tribunalului Brăilaa fost admis apelul Parchetului.
S-a desființat în parte sentința atacată și în rejudecare:
A fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 - 76 Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a, teza II și lit. b Cod penal.
A fost suspendată condiționat executarea pedepsei conform art. 81 Cod penal pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal iar conform art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Gradul de pericol social concret propriu fiecărei infracțiuni săvârșite este apreciat de instanța de judecată pe baza unui complex de date și elemente, specifice faptei comise. El se reflectă în pedeapsa aplicată inculpatului și este conturat, pe de o parte, de gradul de pericol social abstract propriu acelui tip de infracțiune, iar pe de altă parte, de un complex de trăsături și împrejurări concrete, caracteristice faptei comise.
La stabilirea gradului de pericol social al infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prima instanță trebuia să aibă în vedere, în primul rând, că aceasta este o infracțiune de pericol.
Atitudinea inculpatei de a părăsi locul accidentului, fără permisiune, în condițiile în care a realizat că a lovit o persoană, chiar dacă nu se face vinovată de încălcarea legii circulației, fără a se convinge că accidentatul nu este în pericol, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Inculpata a încercat, prin audierea a doi martori oculari, a face dovada că persoanele din jurul accidentatului au asigurat- de la o distanță de 50 - 70 metri, că acesta nu are nimic.
Pe lângă contradicțiile din declarațiile celor doi martori, toate probele de la dosar (declarațiile martorilor asistenți care au ajutat accidentatul să urce într- mașină tip salvare, care trecea întâmplător, contrazic susținerile celor doi martori propuși în apărare, astfel că declarațiile acestora urmează a fi îndepărtate.
Condițiile imperative impuse de art.181al.1 și 2 Cod penal nu sunt îndeplinite în cauză decât sub aspectul gradului de pericol social al inculpatei, care a recunoscut fapta și a regretat-o, nu are antecedente penale, este tânără.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata solicitând casarea deciziei de apel și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recursul este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată următoarele:
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.
Ca situație de fapt se reține că în ziua de 16.01.2007, în timp ce conducea autoturismul marca "Wolkswagen " inculpata a accidentat pe numitul, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
De precizat că prin rechizitoriul nr. 4611/2007 al parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila s-a dispus față de inculpată scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1,4 Cod penal întrucât accidentul s-a produs din culpa părții vătămate, care nu s-a asigurat la traversarea străzii.
Conform dispozițiilor art. 181Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
. punctul de vedere al instanței de fond în sensul că fapta adusă ca învinuire inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nu pot fi primite susținerile instanței de apel în sensul că "la stabilirea gradului de pericol social al infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prima instanță trebuie să aibă în vedere, în primul rând, că aceasta este o infracțiune de pericol".
Analizând tezele legale în materie, se constată că legiuitorul nu a înțeles să înlăture din sfera aplicării prevederilor art. 181Cod penal ( și implicit art. 10 lit. b1Cod procedură penală ) infracțiunile de pericol.
Condițiile generale pentru aplicarea dispozițiilor art. 181Cod penal sunt reglementate la alin. 2 al acestui text de lege, în sensul că "la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care o faptă a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului".
În speță, față de întreaga situație de fapt ( așa cum a fost arătată mai sus), față de modalitățile săvârșirii faptei, față de cauza concretă care a stat la baza comiterii faptei ( culpa exclusivă a numitului implicat în accidentul produs), față de atitudinea inculpatului manifestată după producerea accidentului ( a oprit autoturismul la circa 100 de la locul impactului, într-o zonă care-i permitea staționarea iar după ce o persoană de sex feminin i-a făcut semn să-și continue drumul a plecat), față de atitudinea acesteia manifestată pe tot parcursul procesului penal, dând dovadă de sinceritate și regret, prezentându-se în fața instanței, având în vedere și vârsta acesteia, considerăm că fapta pentru care este judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Față de cele de mai sus se va admite recursul declarat de inculpata.
Se va casa decizia penală nr. 82/2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare se va menține sentința penală 1951/2007 a Judecătoriei Brăila.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata (fiica lui G și, născută la data de 19.05.1987 în B, CNP: -, domiciliată în B,-) împotriva deciziei penale nr. 82 din data de 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (sentința penală nr. 1951/09.11.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
Casează decizia penală nr. 82/01.04.2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare menține sentința penală nr. 1951/09.10.2007 a Judecătoriei Brăila.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. 19 2008
05 2008
Apel: - -
Jud.fond-
Președinte:Dumitru PetrușJudecători:Dumitru Petruș, Ion Avram, Mariana Cristache
