Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 685/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 685/
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Mirela Sorina Popescu
Judecător: dr. - - -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin
procuror:
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, domiciliat în H,-, jud. V, împotriva deciziei penale nr. 33/A din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice potrivit
art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 05 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.333 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Horezu, în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002, republicata, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10 martie 1967, în orașul H, județul V, CNP -, domiciliat în orașul H,-, județul V, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis și, în baza art. 83 alin.1 Cod penal, a fost dispusă revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.374 din 13.03.2006 a Judecătoriei Horezu, urmând ca inculpatul să execute atât pedeapsa de 1 an închisoare, cât și pedeapsa de 2 ani închisoare, în total pedeapsa de 3 ani închisoare, pe durata executării pedepsei inculpatul pierzând drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule și nu a urmat cursurile școlii de șoferi.
La data de 02 septembrie 2006, în jurul orelor 17:00, inculpatul, s-a urcat la volanul autoturismului marca 1310, cu nr. de înmatriculare -, care îi aparține și a condus autoturismul de la domiciliul său din satul Romanii de spre orașul În mașină a avut și pe cei doi copii ai săi și. La intersecția cu strada - din orașul H, inculpatul s-a angajat în depășirea unui autoturism, fără să se asigure, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare -, care se deplasa regulamentar pe drumurile publice, fiind condus de numita, iar în urma impactului s-au produs doar pagube materiale.
Din adresa nr.- din 13 septembrie 2006, emisă de Serviciul Public Comunitar-Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor, s-a constatat că inculpatul nu figurează în evidențele acestui serviciu cu permis de conducere auto-moto.
Starea de fapt reținută, s-a dovedit prin declarațiile inculpatului date atât la urmărirea penală cât și în fața instanței, unde a recunoscut și a regretat fapta comisă, coroborat cu declarația martorului audiat în cauză -, procesul verbal de constatare la fața locului.
Inculpatul a motivat comiterea faptei prin faptul că a trebuit să se deplaseze în orașul H pentru a cumpăra un spray pentru fiica sa care suferă de astm bronșic. Potrivit art.45 Cod penal, nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate, iar potrivit al.2, este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său, ori al altuia, sau un interes obștesc.
Din actele prezentate de inculpat la dosar, s-a constatat că fiica inculpatului, la data de 31 mai 2007, fost încadrată într-un grad de handicap accentuat, iar din biletul de ieșire din spital a rezultat că aceasta a fost internată în perioada 17-27 decembrie 2007, cu diagnosticul de astm bronșic și a mai fost internată în perioada 12.05.2008, cu același diagnostic.
Potrivit actelor medicale prezentate de inculpat, fiica inculpatului a fost diagnosticată cu diagnosticul astm bronșic în luna mai 2007, când a și fost încadrată într-un grad de handicap, iar fapta comisă de inculpat, a avut loc pe data de 2 septembrie 2006, reținându-se astfel că susținerea inculpatului că s-a urcat la volanul autoturismului pentru a cumpăra un spray pentru fiica sa, nu are suport real, astfel nefiind îndeplinite cerințele art.45 al.2 Cod penal, privind starea de necesitate.
Față de persoana inculpatului, care are antecedente penale, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art 37 lit.a Cod penal, anterior fiind condamnat pentru același gen de fapte, perseverând în comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice și față de pericolul social al faptei comise, ținând seama de contextul și împrejurările comiterii faptei, pericol ridicat pentru siguranța circulației rutiere, văzând disp. art.72 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere că, prin sentința penală nr.374 din 13.03.2006 a Judecătoriei Horezu, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea prev. de art.78 al.1, art.81 al.1 din nr.OUG195/2002, respectiv pentru conducerea fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice și părăsirea locului accidentului, fapte comise în luna ianuarie 2006, sentință rămasă definitivă prin neapelare la data de 24.03.2006, și având în vedere că, în termenul de încercare inculpatul a comis o nouă faptă penală cu vinovăție intenție directă, în baza art.83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.374 din 13.03.2006 a Judecătoriei Horezu și inculpatul va executa atât pedeapsa de un an închisoare din prezenta cauză, cât și pedeapsa de 2 ani închisoare, ce a fost revocată și astfel inculpatul va executa în total pedeapsa de 3 ani închisoare.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, arătând în esență, că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, în condițiile în care în speță era incidentă starea de necesitate, fapta fiind comisă din necesitatea de a cumpăra un spray pentru fiica sa, a cărei viață era în pericol, arătând că după ce a fost oprit de către organele de poliție a trimis-o pe soția sa pentru a cumpăra spray-ul necesar înlăturării crizei de astm bronșic al fiicei sale. A mai arătat inculpatul, că pe parcursul urmăririi penale nu i s-a pus în vedere faptul că are dreptul să-și angajeze apărător și că nici la prezentarea materialului de urmărire penală nu a avut apărător.
Prin decizia penală nr.33/A din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, că susținerile inculpatului cu privire la încălcarea dreptului la apărare nu sunt reale, în cursul urmăririi penale, cu prilejul luării declarației, acestuia aducându-i-se la cunoștință că are dreptul de a fi asistat de către un avocat, iar la prezentarea materialului de urmărire penală prezența apărătorului nu este obligatorie, astfel încât nu se constată nici un fel de vătămare a dreptului la apărare a inculpatului.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a apreciat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, apărările inculpatului formulate în sensul că fapta penală ar fi fost săvârșită datorită stării de necesitate în care s-a aflat, pentru a salva viața fiicei sale căreia îi era necesară cumpărarea unui spray pentru înlăturarea unei crize de astm bronșic, fiind vădit mincinoase.
Potrivit dispozițiilor art.45 Cod penal, este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.
Reiese din formularea textului legal menționat, că una dintre condițiile existenței stării de necesitate este aceea ca pericolul iminent să nu poată fi înlăturat altfel decât prin săvârșirea faptei penale or, cumpărarea spray-ului, chiar reală dacă ar fi fost această necesitate, putea fi realizată și de către altă persoană sau în alt mod, prin apelarea la un conducător auto ce avea dreptul să circule pe drumurile publice.
De altfel, a reținut tribunalul, nici iminența pericolului nu este dovedită, aceasta rezultând din cuprinsul declarației date de inculpat, după ce a fost oprit de către organele de poliție, netrimițând unul dintre băieții săi cu care se afla în mașină să cumpere spray-ul ci, întorcându-se acasă și trimițând-o pe soția sa să cumpere. Tot din declarația sa, dată în cursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul avea și intenția de a alimenta autoturismul cu combustibil, fapt care excede stării de necesitate invocată în apărare. Dacă starea sănătății fiicei sale ar fi fost atât de gravă, inculpatul nu a putut explica de ce a preferat să parcurgă drumul dus-întors, în loc să o fi transportat pe aceasta la o unitate medicală, pentru a primi îngrijiri, așa cum ar fi fost necesar. Deși achiziționarea spray-ului era absolut necesară și de maximă urgență, conform spuselor inculpatului, acesta a preferat să îi mai ia cu el și pe cei doi fii, care ar fi avut de dus niște afine la
Din coroborarea acestor fapte, tribunalul a apreciat, că reiese cu certitudine atât inexistența stării de necesitate, cât și atitudinea inculpatului față de valorile sociale ocrotite de lege și ignorarea cu desăvârșire și repetată a dispozițiilor normelor penale, acesta achiziționând autoturismul fără a deține permis de conducere și fără a urma cursurile unei școli de șoferi "pentru a se deplasa la M la cules de afine", ceea ce oricum presupune deplasarea pe drumurile publice, aspect însă fără relevanță pentru inculpat, acesta mai fiind condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de același tip.
Având în vedere cele expuse, tribunalul a apreciat că hotărârea apelată fiind temeinică și legală sub toate aspectele, fapta penală fiind săvârșită de către inculpat cu vinovăția cerută de lege, prezentând gradul de pericol social necesar existenței răspunderii penale și neexistând vreo cauză care să poată înlătura această răspundere, motiv pentru care a respins apelul ca nefondat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, arătând, în esență, că judecata în fața instanței de fond a avut loc în lipsa apărătorului, deși prezența acestuia era obligatorie și că există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, respectiv starea de necesitate, astfel că s-ar impune, în prima situație, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în cea de-a doua, achitarea inculpatului în baza disp.art.10 lit.e Cod pr.penală, decizia și sentința pronunțate urmând a fi casate în baza art.385/9 alin.1 pct.6 și 15 Cod pr.penală.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că acesta este nefondat.
Instanțele care au judecat cauza au stabilit corect situația de fapt, reținând săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzută de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, în condițiile recidivei postcondamnatorii, inculpatul fiind surprins după ce produsese un eveniment rutier în timp ce conducea fără a poseda permis de conducere un autoturism, intrând în coliziune cu un altul, ce se deplasa regulamentar, datorită efectuării unei manevre greșite de depășire.
Deși în dosarul nr-, la momentul la care s-a rejudecat cauza în primă instanță, nu se regăsește delegația apărătorului ales al inculpatului, curtea constată că inculpatul a fost asistat de avocat G, care a pus concluzii în același sens în care se solicită prin prezentul recurs, respectiv a cerut achitarea, ceea ce înseamnă că inculpatul a beneficiat efectiv de apărare calificată chiar din partea avocatului ales.
Delegația acestuia se regăsește la fila 9 dosarului nr-, număr sub care a fost înregistrată cauza inițial, însă, sentința penală nr.178 din 17 iunie 2008, pronunțată în primul ciclu procesual de către Judecătoria Horezu, prin care se dispusese refacerea urmăririi penale, a fost casată de către Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.405/R din 1 octombrie 2008, dispunându-se judecarea în fond a cauzei, deoarece nu se regăsea nici una dintre situațiile care ar fi permis restituirea cauzei la parchet.
Același apărător ales a asigurat asistența judiciară a inculpatului în primul ciclu procesual, atât în fața judecătoriei, cât și în fața Tribunalului Vâlcea, în recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu și apoi în cel de-al doilea ciclu procesual, doar în fața primei instanțe.
Cum în fața instanței de fond inculpatul a fost, în fapt, asistat de către apărătorul ales, situație pe care a și recunoscut-o la momentul la care a avut ultimul cuvânt în fața instanței de recurs, împrejurarea că în dosarul - al Judecătoriei Horezu, în al doilea ciclu procesual, nu există delegația apărătorului ales, care se află, însă, în dosarul inițial, nu este o situație sancționată cu nulitatea și nu poate conduce la casarea hotărârilor pronunțate și la trimiterea cauzei spre rejudecare.
In ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa pentru existența stării de necesitate care ar înlătura răspunderea penală, curtea reține că, deși este incontestabilă starea de boală a fetiței inculpatului, care rezultă atât din actele medicale, cât și din nota de relații furnizate de Primăria Orașului H, această stare de boală nu este în sine o cauză care să impună reținerea stării de necesitate.
Conform art.45 alin.2 Cod penal, este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.
In consecință, așa cum corect a motivat tribunalul, dincolo de existența pericolului iminent pentru sănătatea fiicei sale, inculpatul nu a dovedit faptul că este întrunită și cea de-a doua cerință a textului menționat, respectiv că nu putea înlătura altfel acest pericol, decât urcându-se în autoturism și conducându-l pe drumurile publice pentru a procura spray-ul necesar diminuării simptomelor pe care le prezenta fiica sa.
Acest lucru s-ar fi putut realiza prin solicitarea asistenței medicale calificate, respectiv prin chemarea ambulanței, deoarece, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, în alte cazuri în care copilul a prezentat simptome de acutizare a bolii cronice de care suferă, părinții s-au adresat unităților spitalicești unde copilul a și fost internat.
Desigur că existau și alte mijloace prin care inculpatul ar fi putut procura spray-ul necesar pentru atenuarea simptomelor pe care le prezenta fetița sa, prin solicitarea de ajutor unei alte persoane care deținea permis de conducere, fără ca el personal să conducă vehiculul pe drumurile publice în lipsa oricărei școlarizări și în lipsa certificării faptului că deține suficiente cunoștințe pentru conducerea unui autoturism, lucru care s-ar fi realizat prin susținerea examenului pentru obținerea permisului.
Fapta inculpatului este cu atât mai gravă cu cât și anterior a fost condamnat tot pentru conducerea unui autovehicul fără permis de conducere, faptă soldată cu un alt accident rutier. Tocmai datorită lipsei cunoștințelor necesare și lipsei abilităților de manevrare a mașinii, autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu un alt vehicul condus regulamentar, producând un al doilea accident de circulație.
Deși inculpatul beneficiase de suspendarea executării pedepsei aplicată anterior, această modalitate de executare nu l-a determinat pe inculpat să se abțină de la săvârșirea altor infracțiuni, momentul săvârșirii prezentei fapte situându-se în interiorul termenului de încercare stabilit prin hotărârea definitivă de condamnare, astfel că se impune revocarea suspendării și executarea în întregime a acestor pedepse cumulate.
Pentru toate aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10 martie 1967, în orașul H, județul V, CNP -, domiciliat în H,-, jud. V, împotriva deciziei penale nr. 33/A din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul parțial pentru avocatul din oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- dr.-
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
Jud.apel
27 noiembrie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Mirela Sorina Popescu, Dumitru
