Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 108/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. 108/
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu vicepreședinte instanță
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, plângerea formulată de petentul -., domiciliat în Mihăești, județul V, împotriva rezoluției din data de 23 iunie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr. 83/P/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 05 noiembrie 2009, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin plângerea înregistrată la data de 26 august 2009, petiționarul GH. a solicitat desființarea rezoluției nr.83/P/2009 din 23 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, menținută prin rezoluția nr.583/II/2/2009 a procurorului general al aceleiași unități de parchet, cum și a rezoluției nr.187/P/2009 din 30 iunie 2009, menținută prin rezoluția nr.585/II/2/2009 din 28 iulie 2009, ambele date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, judecător la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prev. și ped. de art.246 din Codul penal și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale potrivit art.278/1 alin.8 lit.b) din Codul d e procedură penală.
În motivarea plângerii, petiționarul a susținut că dosarul penal nr.2765/2005 având ca obiect plângerea penală formulată de împotriva sa și a altor persoane pentru infracțiunile prev. și ped. de art.180 alin.2 și de art.193 din Codul penal a fost soluționat de judecătorul în lipsa lui, că procurorul de ședință trebuia să se abțină de la judecarea cauzei și că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art.180 alin.2 Cod penal deoarece plângerea părții vătămate a fost tardivă, aspecte care în opinia sa întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.246 Cod penal.
Examinând rezoluțiile atacate pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor prezentate de petiționar, așa cum prevede art.278/1 alin.7 din Codul d e procedură penală, curtea constată că plângerea este nefondată.
Prin rezoluția nr.83/P/2009 din 23 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în temeiul dispozițiilor art.228 alin.1 rap.la art.10 lit.b) din Codul d e procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul - judecător la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, județul V, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 246 din Codul penal.
În motivarea soluției, procurorul a reținut în esență că, aspectele sesizate de petiționar și imputate magistratului vizează fondul litigiului, legalitatea și temeinicia unei hotărâri pronunțată de instanța de judecată, aspecte ce nu intră în sfera de competență a organului de urmărire penală, întrucât acesta nu are atribuții de a verifica, analiza sau reforma temeinicia sau legalitatea unor hotărâri judecătorești. Au fost invocate prevederile art.124 alin.3 din Constituția României precum și cele ale art.46 alin.3 din Legea nr.304/2004 modificată, potrivit cărora judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, astfel că soluțiile pronunțate de aceștia prin hotărâri judecătorești nu pot fi analizate, cenzurate sau reformate sub aspectul legalității și temeiniciei lor decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, exercitate în condițiile legii și nu pe calea unei plângeri penale împotriva celor care le-au pronunțat.
Rezoluția susmenționată a fost menținută prin rezoluția nr.583/II/2/2009 din 28 iulie 2009 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI prin care s- respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarul -.
Prin rezoluția nr.187/P/2009 din 30 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza art.228 alin.4 rap.la art.10 lit.a) din Codul d e procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, cercetat sub aspectul infracțiunii prev.de art.246 din Codul penal.
În motivarea soluției, procurorul invocând dispozițiile art.124 alin.3 din Constituție și ale art.2, 3 și 4 din Legea nr.303/2004, cum și decizia penală nr.1925/24.03.2006 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a concluzionat că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, iar orice persoană, organizații, autoritate sau instituție este datoare să le respecte independența. Judecătorul nu poate fi tras la răspundere penală pentru soluțiile pronunțate în activitatea pe care o desfășoară; hotărârile judecătorești sunt acte cu caracter jurisdicțional și nu pot fi considerate elemente constitutive ale vreunei infracțiuni care să aibă drept consecință tragerea la răspundere penală judecătorilor.
Rezoluția susmenționată a fost menținută prin rezoluția nr.585/II/2/2009 din 28 iulie 2009 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul -.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în dosarele penale nr.83/P/2009 și nr.187/P/2009 în care s-au pronunțat rezoluțiile atacate, rezultă că la data de 23.10.2004, a formulat plângere penală împotriva lui și a fiului acestuia pentru infracțiunea de distrugere comisă prin aceea că în ziua de 22.10.2004 cei doi i-au spart parbrizul și luneta din spate a autoturismului proprietate personală, plângere înregistrată la Postul de Poliție al comunei Mihăești.
Ulterior, la data de 4.11.2004, a formulat
plângere penală împotriva numiților -. și pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, lovire și amenințare, fapte prev. și ped. de art.217 alin.1, art.180 și art.193 din Codul penal. Cele două cauze au fost reunite și înregistrate sub nr.4283/P/2004 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea care
prin ordonanța din 2.03.2005 a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infr. prev. și ped. de art.217 alin.1 Cod penal și aplicarea față de și a sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de câte 50 RON fiecare. Pentru infracțiunile prev. și ped. de art.180 alin.2 și art.193 din Codul penal, partea vătămată a fost îndrumat să se adreseze Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în condițiile art.279 Cod procedură penală.
La data de 31.03.2005, s-a adresat cu
plângere penală împotriva inculpaților -. și la Judecătoria Râmnicu Vâlcea pentru infracțiunile prev. și ped. de art.180 și de art.193 din Codul penal, plângere ce a făcut obiectul dosarului penal nr.2765/2005 în care judecătorul a pronunțat sentința penală nr.1882/21.12.2005 prin care au fost condamnați și fiul său pentru infracțiunea de lovire faptă prev. și ped. de art.180 alin.2 din Codul penal.
Hotărârea penală susmenționată a rămas definitivă prin
respingerea recursului declarat de inculpatul -. (petiționarul din prezenta cauză). Împotriva hotărârii, petiționarul a formulat cerere de revizuire care a fost respinsă ( dosar penal nr- al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Susținerile petiționarului în sensul că în mod greșit a fost condamnat pentru faptele reclamate de, că plângerea formulată de împotriva lui a fost tardivă, că procurorul de ședință trebuia să se abțină de la soluționarea cauzei, aspecte care în opinia sa ar justifica desființarea rezoluțiilor procurorului și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale, vizează fondul cauzei ce a format obiectul dosarului penal nr.2765/2005 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și nu pot intra în sfera de competență a organelor de urmărire penală întrucât acestea nu au atribuții de a verifica, analiza, sau reforma o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat și care consfințește o situație de fapt asupra căreia nu se mai poate reveni.
Dacă s-ar admite - contrar prevederilor art.124 alin.3 din
Constituție, ale art.46 alin.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, modificată și ale art.2, 3, 4 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, modificată, - că soluțiile pronunțate de judecători pot fi analizate, cenzurate sau reformate sub aspectul legalității și temeiniciei lor, nu numai prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, ci și pe calea unei plângeri penale împotriva celor care le-au pronunțat, ar însemna să se instituie noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce ar fi inadmisibil, deoarece s-ar aduce atingere principiului independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, principiu fără de care activitatea judiciară nu poate fi concepută.
În concluzie, legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești
nu pot constitui temei al răspunderii penale a judecătorilor care le-au pronunțat pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prev. și ped. de art.246 din Codul penal.
În sensul celor de mai sus sunt și prevederile art.97 alin.2 din
Legea nr.303/2004 potrivit cărora, exercitarea dreptului de sesizare nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărâri judecătorești care sunt supuse căilor de atac, precum și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care prin decizia penală nr.1925/24.03.2006 a statuat că judecătorii care instrumentează cauzele civile sau penale nu pot fi trași la răspundere penală și nici măcar civilă pentru interpretările date legii, chiar dacă acestea ar fi greșite, pentru acest lucru existând doar căile de atac prevăzute de lege.
Așa fiind, reținând că rezoluțiile procurorului sunt legale și
temeinice, în baza art.278/1 alin.8 lit.a) din Codul d e procedură penală, plângerea formulată de petiționarul -. împotriva rezoluției nr.83/P/2009 din 23 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, menținută prin rezoluția nr.583/II/2/2009 din 28iulie 2009 aceleiași unități de parchet și împotriva rezoluției nr.187/P/2009 din 30 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, menținută prin rezoluția nr.585/II/2/2009 din 28 iulie 2009 aceleiași unități de parchet se va respinge ca nefondată și se vor menține rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, petiționarul va
fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul -. împotriva rezoluției nr. 83/P/2009 din data de 23 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, menținută prin rezoluția nr. 583/II/2/2009 din 28 iulie 2009 aceleiași unități de parchet și împotriva rezoluției nr. 187/P/2009 din 30 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, menținută prin rezoluția nr. 585/II/2/2009 din 28 iulie 2009 aceleiași unități de parchet.
Menține rezoluțiile atacate.
Obligă petiționarul să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009, la Curtea de
APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte,
-
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./20.11.2009.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu
