Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 698/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 698
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " nr.OUG195/2002", promovat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 218 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2009, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea apărătorului inculpatului să depună la dosar acceptul societății la care inculpatul lucrează privind executarea pedepsei la locul de muncă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 05 2009.
În termenul de pronunțare, s-a depus prin Serviciul de Registratură al instanței, adresa /801/21.05.2008, R - emisă de Gh.
După deliberare,
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 3654/27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
Condamnă pe inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 15.02.1960 în comuna, județul I, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere " prev. si ped. de art. 86 alin 1 din nr.OUG 195/2002 așa cum a fost aceasta modificată și completată prin Legea nr. 49/2006,cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) Cod penal, cu executare în regim de detenție.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
Constată că inculpatul a fost asistat și reprezentat de apărător ales.
În baza dispozițiilor art. 349 si art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:
La data de 16.08.2007, în jurul orei 10.30, lucrători din cadrul Serviciului de Poliție Rutieră, au fost sesizați prin Dispecerat cu privire la un accident rutier pe str. -.
Echipa operativă deplasată la fața locului a identificat autoturismul implicat în accident, respectiv marca cu nr. de înmatriculare B-65-, condus de învinuitul
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul G, în timp ce se afla la volanul autoturismului sus menționat nu a acordat prioritate de trecere unui pieton, care se angajase în traversarea regulamentară a carosabilului, pe marcajul vopsit din fața magazinului, identificat în persoana numitei -. În urma impactului victima nu a suferit răni corporale și nu a dorit să fie transportată la spital, iar cu ocazia audierii a declarat că nu pretenții de la conducătorul auto și nu dorește să depună plângere prealabilă împotriva acestuia.
Din adresa I rezultă că învinuitul G nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Situația de fapt, astfel cum a fost aceasta reținută de către instanța de judecată, se probează cu întreg ansamblul probator administrat în cauză respectiv cu:
- procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 16.08.2007 ca urmare a sesizării Poliției Rutiere cu privire la un accident rutier soldat cu victime omenești însoțit de planșe fotografice;
- rezultatul testării cu aparatul alcooltest care a indicat o valoare de 0,00 mg /L;
- proces verbal de constatare tehnică;
- declarația martorei -, persoană ce fost acroșată pe trecerea de pietoni de autoturismul condus de către inculpat;
- declarația martorului, fiul inculpatului, care se afla în autoturism cu acesta în momentul în care -, a fost acroșată pe trecerea de pietoni de autoturismul condus de către inculpat;
- declarația martorului, administrator la " " I, persoană care a pus la dispoziția inculpatului, angajat la această societate, autoturismul marca cu numărul de înmatriculare;
- adresa nr. 88490 din 17.09.2007 a MIRA- Serviciul Permise în care se menționează că inculpatului i-a fost anulat permisul de conducere la data de 25.03.1999;
- copia contractului individual de muncă al inculpatului și decizia de încetare a acestuia ca urmare a acordului părților;
- declarațiile inculpatului, date în ambele faze procesuale prin care a recunoscut săvârșirea faptelor;
În drept, fapta inculpatului care în ziua de 16.08.2007, în jurul orelor 10,30, a condus pe drumurile publice din mun. I autoturismul marca cu numărul de înmatriculare fără poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere " prev. si ped. de art. 86 alin 1 din nr.OUG 195/2002 așa cum a fost aceasta modificată și completată prin Legea nr. 49/2006.
Pentru infracțiunea săvârșită inculpatul urmează să fie condamnat la pedeapsa închisorii.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, scopul pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
Astfel, instanța reține că, față de natura relațiilor juridice periclitate, prin natura sa,prin împrejurările în care a fost comisă, prin urmările pe care le-a produs - acroșarea pe trecerea de pietoni a numitei - - fapta prezintă o gravitate sporită,în contextul măririi numărului infracțiunilor privind nerespectarea dispozițiilor legale privind siguranța circulației pe drumurile publice, inculpatul fiind un pericol pentru siguranța circulației în condițiile în care a condus fără a poseda permis de conducere, lipsa de experiență la volan fiind imediat reliefată prin accidentul în care a fost implicat.
În același timp, în sarcina inculpatului instanța reține că acesta este o persoană integrată social, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse în circumstanțiere la dosarul cauzei și din declarația martorului audiat în circumstanțiere, a adoptat o poziție procesuală corespunzătoare pe tot parcursul procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, împrejurări față de care instanța urmează să aplice acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de legea penală pentru infracțiunea săvârșită,reținerea circumstanțelor atenuante neimpunându-se în cauză.
Astfel, analizând cazierul judiciar al inculpatului instanța constată că acesta are în antecedență săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune, fals și conducere fără permis, ultima condamnare fiind la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare stabilita prin sentința penală nr. 1490 din 12.03.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 1062 din 10.10.2002 a Tribunalului Iași.
Raportat la această pedeapsă (liberat condiționat la data de 24.07.2003, cu un rest de pedeapsă de 863 zile) infracțiunea ce format obiectul prezentei cauze este săvârșită în stare de recidivă mare postexecutorie.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptelor săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpatului care rezultă din probele administrate, respectiv perseverența infracțională a inculpatului precum și pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- și lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.
Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, apreciat că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- și lit. b) Cod penal este proporțională cu situația care a determinat-
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, aceasta va fi cu executare efectivă în regim de detenție, având în vedere că acesta este recidivist s-a dispus executarea efectivă a regim de detenție.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat și reprezentat de apărător ales.
În baza dispozițiilor art. 349 si art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal a declarat apel inculpatul G, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitate, s-a arătat că în mod greșit instanța nu a dat eficiența tuturor circumstanțelor atenuante ce funcționează în favoarea inculpatului. Astfel, acesta a recunoscut și regretat fapta săvârșita, a făcut dovada că este o persoana integrata în societate, are un comportament decent și nu prezintă un pericol social pentru mediul în care trăiește și lucrează. S-a susținut că dacă s-ar fi luat în considerare toate circumstanțele atenuante așa cum sunt acestea prevăzute de dispozițiile legale art. 72 și art. 76 Cod penal, pedeapsa aplicata ar fi fost mult mai ușoara, pedeapsa ce ar fi reflectat pe deplin gradul de pericol social al faptei săvârșite. Mai mult, scopul educativ al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse care are ca mod de executare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În consecința, s-a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate și modificarea modalității de executare a acesteia, prin aplicarea prevederilor art. 86 indice 1 Cod penal.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici.
În conținutul expunerii sentinței a fost descrisă fapta reținută în sarcina inculpatului, cu indicarea datei la care a fost săvârșită și a locului comiterii ei, a modalității de săvârșire, a circumstanțelor și împrejurărilor concrete în care acestea a fost comisă, fiind respectate exigențele art. 356 lit. b, c Cod procedură penală.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului G în ce privește fapta de a conduce în ziua de 16.08.2007, în jurul orelor 10.30, pe drumurile publice din mun. Iaa utoturismului marca cu numărul de înmatriculare fără poseda permis de conducere, infracțiune prev. si ped. de art. 86 alin 1 din nr.OUG 195/2002 așa cum a fost aceasta modificată și completată prin Legea nr. 49/2006.
De altfel inculpatul a recunoscut constant săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, însă a criticat sentința pronunțată exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.
Tribunalul a reținut că la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise, de urmările produse, datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că este eronată apărarea inculpatului conform căreia prima instanța nu a dat eficiența legală tuturor circumstanțelor ce funcționează în favoarea sa.
Datele personale nu pot fi apreciate în mod unilateral ci în coroborare și contextual, prin raportare la circumstanțele reale ce caracterizează fapta și periculozitatea acesteia.
Or, conduita socială prezentă a inculpatului nu este de natura a conduce la reaprecierea reacției penale atât în raport de fapta săvârșita, cât și în raport de comportamentul inculpatului anterior săvârșirii faptei, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar al acestuia. Astfel, tribunalul a reținut că inculpatul a intenționat să conducă autoturismul pe o distanța apreciabilă (- - ), deși știa că nu posedă permis de conducere, doar pentru a răspunde unei comenzi comerciale, fapt ce a condus la acroșarea unei persoane chiar pe trecerea de pietoni. Toate aceste elemente reflectă, în plan obiectiv, pericolul social al faptei săvârșite și a urmărilor ce decurg sau pot decurge din săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 86 alin 1 din nr.OUG 195/2002. Mai mult, inculpatul nu se afla la primul contact cu legea penala, acesta reiterând comportamentul infracțional, inclusiv în ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, acesta fiind condamnat prin sentința penala 3685/19.10.1999 la pedeapsa de 6 luni închisoare în baza art. 36/1 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și 37 lit. "a" Cod penal. Având în vedere și starea de recidiva postexecutorie în care a fost săvârșită infracțiunea dedusă judecății, stare de recidiva atrasă de condamnarea anterioară la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1490 din 12.03.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 1062 din 10.10.2002 a Tribunalului Iași (liberat condiționat la data de 24.07.2003, cu un rest de pedeapsă de 863 zile), în mod corect prima instanța a procedat la individualizarea pedepsei, îndreptându-se spre minim-ul legal al pedepsei. Reducerea pedepsei sub acest cuantum, avându-se în vedere exclusiv poziția procesuala corectă a inculpatului și statutul social actual al acestuia, ar echivala cu înlăturarea efectelor circumstanțelor reale și personale agravante și ar conduce la aplicarea unei pedepse netemeinice, în condițiile în care scopul educativ al sancțiunii penale nu a fost atins, în privința inculpatului, prin pedepsele executate anterior.
În consecință, tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanța obiectivează, în conținutul său concret, atât factorii pozitivi, cât și factorii negativi ce caracterizează conduita sociala a inculpatului.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, tribunalul a reținut că în cauza nu pot fi incidente dispozițiile art. 86 indice 1 Cod penal, aplicabilitatea acestora fiind exclusă de prevederile art. 86 indice 1 alin. 1 lit. "b" Cod penal, care stabilește că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi dispusă doar dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afara de cazurile când condamnarea intra in vreunul dintre cazurile prevăzute in art. 38.
Or, așa cum s-a învederat, inculpatul a fost anterior condamnat definitiv la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare stabilita prin sentința penală nr. 1490 din 12.03.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 1062 din 10.10.2002 a Tribunalului Iași, condamnarea neintrând în sfera prevederilor art. 38 Cod penal.
În consecință, pentru aceste motive, instanța a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 3654 pronunțată la 27.11.2008 de către Judecătoria Iași, în dosarul nr-, sentință pe care a menținut-
Având în vedere și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termenul legal prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul G și criticate ca netemeinice.
Prin recursul declarat, inculpatul a formulat critici pe planul individualizării pedepsei și a modalității de executare pe care le consideră mult prea aspre, raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și la conduita sa în societate și comportamentul procesual adoptat.
Recurentul a susținut că instanțele nu au dat o eficiență mai mare circumstanțelor personale, considerând că atitudinea sinceră adoptată și regretul manifestat, buna conduită socială și profesională și faptul că este căsătorit și are în îngrijire un bolnav constituie împrejurări de natură a justifica reducerea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 867Cod penal privind executarea pedepsei la locul de muncă.
Alăturat cererii de recurs, a depus la dosar acordul Gh. asupra executării pedepsei de către inculpat la locul de muncă, biletul de liberare nr. 43965/2009 emis de Penitenciarul Iași și un raport de anchetă socială întocmit de Primăria comunei, județul
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate ce se va analiza în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei, precum și la persoana făptuitorului, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească.
În mod judicios și temeinic motivat instanța de apel a procedat la propriul examen al probelor, stabilind la rândul ei vinovăția inculpatului G în săvârșirea faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere.
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat, - criticat de inculpat prin recursul declarat - Curtea constată că s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor stipulate în art. 72 Cod penal, ținându-se seama atât de gradul de pericol social al faptei săvârșite - infracțiunile prevăzute de nr.OUG 195/2002 fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar, în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal, fapte ce pot avea consecințe imprevizibile de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri -, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatului - buna conduită socială, atitudinea sinceră adoptată pe parcursul procesului penal și antecedentele penale pe care le prezintă, fiind recidivist postexecutoriu.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului căruia i s-a acordat suficientă clemență prin dozarea pedepsei în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de textul sancționator.
Circumstanțele personale invocate de inculpat prin recursul declarat au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei și nu justifică prin ele însele considerarea ca circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei pedepse reduse, ci trebuie raportate la gradul de pericol social sporit al infracțiunii, la urmările produse și care s-ar fi putut produce, precum și la perseverența infracțională a inculpatului ce a comis infracțiunea dedusă judecății de față în stare de recidivă postexecutorie, deși condamnat anterior inclusiv pentru săvârșirea unei infracțiuni similare și liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 863 zile, inculpatul și-a continuat conduita infracțională, toate aceste împrejurări fiind apte a ilustra un pericol social concret ce se regăsește în pedeapsa aplicată de prima instanță, singura în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și educative ale pedepsei,dându-i posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, Curtea, constată că nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de lege pentru a se putea dispune executarea pedepsei la locul de muncă, astfel cum a solicitat inculpatul-recurent.
Dispozițiile art. 867lit. "b" Cod penal impun condiția ca inculpatul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, cu excepția cazurilor prev. de art. 38 Cod penal.
Ori, în speță, inculpatul Gaf ost condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1062 din 10.10.2002 a Tribunalului Iași, iar, condamnarea sa nu intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. 38.
Prin urmare, această modalitate de executare nu este legal permisă în situația inculpatului, critica formulată în acest sens fiind nefondată.
Pentru considerentele expuse cu ocazia verificării motivelor de recurs formulate ce s-au dovedit a fi neîntemeiate și cum din examinarea actelor dosarului nu se constată vreunul din cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva Deciziei penale nr. 218 din 23 aprilie 2009 Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Din biletul de liberare nr. 43965 din 24.07.2009 emis de Penitenciarul Iași, depus la dosar, rezultă că inculpatul Gaf ost arestat la 09.05.2009 în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 4005/2008 din 05.05.2009 emis de Judecătoria Iași și liberat la 24.07.2009 conform sentinței penale nr. 2529/23.07.2009 pronunțate de Judecătoria Iași prin care s-a dispus anularea mandatului menționat, astfel că, în temeiul art. 38516alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 381 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada detenției de la 09.05.2009 la 24.07.2009, inclusiv.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, recursul formulat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 15.02.1960, împotriva deciziei penale nr. 218 din 23 aprilie 2009 Tribunalului Iași hotărâre pe care o menține.
Deduce detenția inculpatului de la data de 09 mai 2009 la 24 iulie 2009 inclusiv.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: --,
14.11.2009
2 ex.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu
