Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 700/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 700
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " nr.OUG195/2002", promovat de inculpatul recurent și intimat și partea civilă recurentă SC" "SA împotriva deciziei penale nr.162 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2009, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05 2009.
După deliberare,
Curtea,
Condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la 19.02.1961 în I, recidivist, la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei", prev. și ped. de art. 79 alin 4 din OUG195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 13 Cod penal și cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 40 Cod Penal (prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare,cf. art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din OUG195/2002).
Constată că prezenta infracțiune este realizată în cursul termenului de grațiere acordat prin Sentința penală nr. 2220/08.05.2003 a Judecătoriei Iași,definitivă prin neapelare, și în cursul termenului de suspendare și grațiere acordat prin Sentința Penală nr. 2634/29.05.2003 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 1189/30.10.2003 a Tribunalului Iași.
Dispune repunerea pedepselor aplicate inculpatului în individualitatea lor,după cum urmează:
- 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii privind "nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului",prev. și ped. de art. 307 alin. 1 Cod penal aplicată prin Sentința Penală nr. 2220/08.05.2003 a Judecătoriei Iași,definitivă prin neapelare (dosar penal nr. 8855/2002),cu aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea, data săvârșirii faptei fiind 08.2001;
- 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală",prev. și ped. de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966,cu aplicarea art. 13 Cod Penal și art. 74-76 Cod penal,și art. 81-83 Cod penal și art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea aplicată prin Sentința Penală nr. 2684/29.05.2003 a Judecătoriei Iași,definitivă prin Decizia Penală nr. 1189/30.10.2003 a Tribunalului Iași (dosar penal nr. 30.003/2002), data săvârșirii faptei fiind 20.03.2002;
- 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune",prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal aplicată prin Sentința penală nr. 3416/18.07.2005 a Judecătoriei Iași, modificată prin Decizia penală nr. 370/10.05.2006 a Tribunalului Iași și definitivă prin Decizia penală nr.94/05.02.2007 a Curții de APEL IAȘI (dosar penal nr. 19302/2003), data săvârșirii faptei fiind cea de 02.06.1997.
În baza disp. art. 85 Cod penal dispune anularea suspendării condiționate aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 3416/18.07.2005 a Judecătoriei Iași, modificată prin Decizia penală nr. 370/10.05.2006 a Tribunalului Iași și definitivă prin Decizia Penală nr. 94/05.02.2007 a Curții de APEL IAȘI (dosar penal nr. 19302/2003), pe perioada de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni pentru pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune",prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod Penal, data săvârșirii faptei fiind cea de 02.06.1997.
Constată că faptele realizate de inculpatul în datele de 08.2001,20.03.2002 și 02.06.1997 sunt în concurs real (material)de infracțiuni,cf. art. 33 lit. a Cod Penal.
În baza disp. 7 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea pedepselor revocă grațierea privind pedeapsa de 3(trei)luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 2220/08.05.2003 a Judecătoriei Iași,definitivă prin neapelare, pedeapsă ce va fi alăturată pedepsei aplicate pentru prezenta infracțiune, cea de 2 (doi)ani - pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare.
În baza disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea pedepselor revocă grațierea privind pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 2684/29.05.2003 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia Penală nr. 1189/30.10.2003 a Tribunalului Iași,pedeapsă ce va fi alăturată celei aplicate pentru prezenta infracțiune,cea de 2 (doi) ani-pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.
În baza disp. art. 83 Cod Penal dispune revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 2684/29.05.2003 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia Penală nr. 1189/30.10.2003 a Tribunalului Iași, pedeapsă ce va fi alăturată pedepsei aplicate pentru prezenta infracțiune, cea de 2 (doi) ani - pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod Penal dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului prin Sentința Penală nr. 2220/08.05.2003 a Judecătoriei Iași, Sentința Penală nr. 2684/29.05.2003 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia Penală nr. 1189/30.10.2003 a Tribunalului Iași și Sentința Penală nr. 3416/18.07.2005 a Judecătoriei Iași, modificată prin Decizia Penală nr. 370/10.05.2006 a Tribunalului Iași și definitivă prin Decizia Penală nr. 94/05.02.2007 a Curții de APEL IAȘI, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.
În baza disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea pedepselor și art. 83 Cod Penal dispune cumularea acestei pedepse, de 2(doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, cu pedeapsa aplicată pentru prezenta infracțiune, 2 (doi) ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 4 (patru) ani și 10 (zece) luni închisoare.
Aplică pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod Penal drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod Penal.
Respinge cererea formulată de partea civilă,cu sediul în B,-, sector 1-B, și cu sediul ales în I, Str. -. - nr. 2, Bl." "- mezanin, jud. I, privind acordarea de despăgubiri civile.
În baza disp. art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 19.08.2005, ora 22,40, Dispeceratul Iaf ost sesizat cu privire la faptul că pe șos. - a avut loc un accident de circulație soldat cu pagube materiale. Lucrătorii de poliție dirijați la fața locului au identificat autoturismele implicate, respectiv Daewoo B-38- condus de către, cu numărul IȘ-77- condus de - și Ford Mondeo cu numărul - condus de către.
Întrucât prezenta leziuni la brațul stâng, a fost condus la Spitalul de Urgențe, unde acesta a refuzat atât tratamentul de specialitate, cât și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, aspect atestat de martorii - și. Inculpatul a părăsit ulterior unitatea sanitară fără avizul medicilor de gardă.
La filele 33-36 dosar urmărire penală, există declarații date de prietena inculpatului - - ce a declarat că au fost loviți de două autoturisme, la fața locului a sosit un echipaj de poliție, inculpatul a suflat în aparatul, după care s-au deplasat la spital, au stat două ore, nu i s-a solicitat de către personalul medical recoltarea probelor biologice și au plecat fără a i se stabili vreun diagnostic inculpatului.
Buletinul de examinare clinică atestă că inculpatul a refuzat tratamentul (recoltarea probelor biologice), prezenta halenă alcoolică și nu i
s-au putut determina celelalte aspecte ce țin de intoxicație etilică (ataxia vestibulară, ataxia cerebeloasă, vorbirea, comportare, orientare timp-spațiu, atenție, judecată) și copia de pe registrul de evidență al bolnavilor din data de 19.08.2005, atestă că la orele 22,45 s-a prezentat, care, în urma unui eveniment rutier a refuzat recoltarea probelor biologice.
Inculpatul a susținut că acest dosar a fost "fabricat" în urma relației de dușmănie ce există între el și un lucrător al Serviciului Poliției Rutiere I, dar această susținere nu este întemeiată, deoarece refuzul recoltării probelor biologice este atestat de personalul specializat, ce a consemnat atitudinea inculpatului.
Menționarea de către personalul medical a atitudinii adoptate de inculpat este susținută de martori, care au afirmat că inculpatul, întrebat dacă dorește să i se recolteze probe biologice a refuzat, a mai fost întrebat o dată, refuzând și de această dată.
Atât personalul medical cât și martorii riscă sancțiuni de natură penală în condițiile neindicării unor situații reale, motiv pentru care susținerile acestora sunt apreciate de instanță ca fiind conforme cu realitatea.
Declarația prietenei inculpatului, nu este susținută de nici o altă declarație existentă la dosar, sens în care instanța o consideră subiectivă, datorită relației dintre cei doi.
Mai mult decât atât, procesul-verbal întocmit de organele de poliție la locul evenimentului rutier, arată că acuza dureri la brațul stâng, s-a solicitat prezența unei ambulanțe, iar nu a putut fi testat cu aparatul acooltest din cauza stării de ebrietate în care se afla. Această afirmație infirmă susținerile inculpatului și ale prietenei sale, care au declarat că a fost de acord să sufle în aparatul alcooltest.
Pentru toate acestea, instanța, în drept, reține în sarcina inculpatului starea de vinovăție penală sub forma intenției directe, prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, și, fapta inculpatului care în data de 19.08.2005, în urma unui eveniment rutier a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 79 alin. 4 din OUG195/2002.
Deoarece la data pronunțării cauzei, actul care reglementează și sancționează circulația pe drumurile publice a fost renumerotat, infracțiunea la data întocmirii actului de sesizare fiind încadrată în art. 87 alin. 5 din OUG195/2002, și la data de 11.12.2008, când a fost soluționată cauza este încadrată în art. 79 alin. 4 din OUG195/2002, s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei dată prin actul de sesizare, conform art. 334 Cod procedură penală.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului (art. 79 alin. 4 din OUG195/2002) se va ține cont de dispozițiile art. 72 Cod penal, ce indică criteriile generale de individualizare, și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite de lege; gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește persoana inculpatului se observă, conform fișei de cazier judiciar, că acesta prezintă în antecedență trei (3) condamnări, după cum urmează:
(1) Sentința penală nr. 2220/08.05.2003 - definitivă prin neapelare (dosar penal nr. 8855/2002) - 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului", prevăzută și pedepsită de art. 307 alin. 1 Cod penal (data săvârșirii faptei - 08.2001), pedeapsă grațiată integral și condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
(2) Sentința penală nr. 2684/29.05.2003 a Judecătoriei Iași, menținută și definitivă prin decizia penală nr. 1189/30.10.2003 a Tribunalului Iași (dosar penal nr. 30.003/2002) - 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală", prevăzută și pedepsită de art. 37 alin. 1 din 328/1966, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 76 Cod penal (data faptei fiind cea de 20.03.2002), pedeapsă ce a fost suspendată condiționat și grațiată integral și condiționat, conform art. 81-83 Cod penal și art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind grațierea pedepselor.
(3) Sentința penală nr. 3416/18.07.2005 a Judecătoriei Iași (dosar penal nr. 19.302/2003), modificată prin decizia penală nr. 370/10.05.2006 a Tribunalului Iași, și definitivă prin decizia penală nr. 94/05.02.2007 a Curții de APEL IAȘI - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune", prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 81-83 Cod penal, data săvârșirii faptei fiind 02.06.1997.
Se constată că prezenta infracțiune este realizată (19.08.2005) atât în cursul termenului de grațiere acordat prin sentința penală nr. 2220/2003 a Judecătoriei Iași, și în cursul termenului de suspendare și grațiere acordat prin sentința penală nr. 2634/2003, și că acestea sunt în concurs cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 3416/2005 a Judecătoriei Iași.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, inculpatul și partea civilă " VIENNA INSURANCE " care au solicitat desființarea hotărârii primei instanțe ca nelegală și netemeinică și, pe fond, achitarea inculpatului și admiterea acțiunii civile, raportat la probatoriul administrat.
Inculpatul a arătat că nu se face vinovat de comiterea faptei de refuz de recoltare a probelor biologice, în condițiile în care s-a supus verificării cu aparatul alcooltest și a fost condus la spital doar pentru acordarea de îngrijiri medicale la mână, fără a se formula și o solicitare de recoltare a probelor biologice.
În subsidiar, inculpatul solicită redozarea pedepsei cu închisoarea aplicată de prima instanță, care este mult prea mare raportat la circumstanțele personale reținute în cauză.
Partea civilă a arătat că a achitat integral despăgubirile solicitate de posesorii autoturismelor avariate în accidentul rutier provocat de inculpat, în baza poliței de asigurare RCA încheiată de acesta cu "", situație față de care se impune admiterea acțiunii în regres și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate și dovedite cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 162/30 martie 2009 respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilă " VIENNA INSURANCE ", fiind obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a administrat întreg probatoriul testimonial și cu înscrisuri necesar soluționării cauzei, probe ce au stabilit, fără echivoc, existența faptei de refuz de recoltare a probelor biologice, atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția făptuitorului.
Astfel, din declarațiile martorilor și coroborate cu mențiunile din buletinul de examinare clinică și registrul de intrări al Spitalului de Urgențe I rezultă în mod indubitabil că inculpatul a fost implicat într-un accident rutier în ziua de 19.08.2005, în jurul orelor 22,40, fiind condus la unitatea sanitară pentru acordarea de îngrijiri medicale și recoltare a probelor biologice, acesta refuzând însă orice colaborare cu cadrele medicale.
Deși inculpatul susține că nu i s-a solicitat de către lucrătorii de poliție să se supună recoltării probelor de sânge, părăsind spitalul ca urmare a tratamentului incorect manifestat de cadrele medicale, probele administrate în cauză relevă o cu totul altă stare de fapt.
Se poate constata din depozițiile aflate la filele 30 și 153 din dosarul instanței de fond că inculpatul a fost întrebat în mod expres de lucrătorii de poliție dacă înțelege să se supună recoltării probelor biologice, acesta refuzând categoric și în mod respectat aceste proceduri medicale, precum și orice examinare clinică de stabilire a manifestărilor neurologice și psihice și a comportamentului inculpatului.
La fel de nesincere sunt și afirmațiile inculpatului, precum și ale prietenei acestuia, martora audiată doar în cursul urmăririi penale, ulterior aceasta plecând din țară, prin care se susține că inculpatul ar fi fost testat de lucrătorii de poliție cu aparatul alcooltest, situație ce ar conduce la concluzia lipsei oricărei intenții de a se sustrage obligației de stabilire a alcoolemiei.
Aceste susțineri sunt contrazise însă de mențiunile din procesul-verbal de constatare întocmit de lucrătorii de poliție la data de 19.08.2005, în care se arată că testarea inculpatului nu a putut fi realizată din cauza stării de ebrietate în care se afla acesta.
Astfel fiind, tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, în mare parte, în mod nemijlocit, urmare a unei analize temeinice și coroborate a elementelor de fapt relevate de înscrisurile aflate la dosar și depozițiile martorilor audiați în cauză.
Trecând la individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, cât și elementele ce particularizează prezenta cauză, respectiv atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul cercetărilor penale și perseverența infracțională manifestată de acesta, ceea ce denotă împrejurarea că pedepsele cu închisoarea aplicate anterior nu au avut eficiență în privința reeducării inculpatului și al prevenirii comiterii de noi fapte penale.
Față de multitudinea condamnărilor aplicate inculpatului, unele pentru încălcarea aceluiași gen de relații sociale și de nesocotirea termenului de încercare în care se afla ca urmare a aplicării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare, Tribunalul constată că în cauză nu pot fi reținute împrejurări de natură a impune aplicarea circumstanțelor atenuante și implicit reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Astfel fiind, Tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect existența faptei și vinovăția făptuitorului, cu evocarea corectă a dispozițiilor legale ce guvernează domeniul, astfel că în cauză nu se justifică pronunțarea unei soluții contrare.
Cât privește modul de soluționare a acțiunii civile formulate de "" SA, tribunalul constată că prima instanță a stabilit în mod just că față de limitele investirii instanței și de obiectul judecății care se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare, nu este admisibilă rezolvarea acțiunii civile în fața instanței penale, întrucât infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este de pericol, iar nu de prejudiciu cu efecte complexe, pentru a impune aplicarea prin analogie a dispozițiilor Deciziei nr. 1 din 23.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Aceasta deoarece acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunilor formale rutiere, cum este și cea din cauza de față, de refuz de recoltare a probelor biologice, se pot adăuga doar ca și condiție complexului cauzal în producerea prejudiciilor materiale, însă daunele cauzate de "" derivă dintr-o altă activitate decât cea pentru care instanța a fost investită și pentru care asiguratorul se poate adresa instanței civile.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile pronunțate au fost recurate de inculpatulși "".
Prin apărător, inculpatul a susținut că la judecata în apel i s-a încălcat dreptul la apărare, motivat de faptul că cererea de a-și angaja apărător a fost refuzată de instanță, judecata s-a produs într-o altă sală decât cea înscrisă pe conținutul citației, situație în care se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
Pe fondul cauzei a susținut că autoturismul în cauză a fost condus de fiul său și nu exista temei pentru a se supune recoltării probelor biologice.
Autoturismul a rămas fără carburant iar inculpatul împreună cu concubina sa încercau să-l scoată înafara părții carosabile, situație în care a fost lovit de cele două autovehicule care circulau cu viteză mare.
Partea civilă "", a criticat hotărârile pronunțate în sensul greșitei înlăturări a răspunderii civile a inculpatului întrucât pentru autoturismele implicate în accident, nr. înmatriculare - și B-38-, a achitat despăgubiri reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate.
asigurătorului se întemeiază pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 și art. 58 din aceeași lege ce constă în dreptul asigurătorului RCA de a-și recupera sumele achitate de la persoana răspunzătoare de producerea accidentului.
Solicită admiterea recursului și obligarea inculpatului la plata sumei totale de 4.617,00 Ron, actualizate până la data recuperării efective.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate.
Încălcarea dreptului la apărare susținută ca și critică a hotărârii date în apel d e către inculpatul nu poate fi primită.
Din actele dosarului rezultă că pentru termenul din 02 martie 2009 inculpatul a fost citat cu mențiunea prezentării la de judecată "PENAL A3".
Pentru termenul din 30 martie 2009 când a avut loc dezbaterile apelurilor pe citație se află mențiunea "Penal A3 2".
Inculpatul a lipsit la ambele termene de judecată iar apărarea i-a fost asigurată prin desemnarea unui avocat din oficiu.
Faptul că inculpatul s-a prezentat ulterior încheierii dezbaterilor nu justifică trimiterea cauzei spre rejudecare câtă vreme lista cauzelor a fost afișată conform normelor înscrise în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 modificată și completată.
Apărarea inculpatului că autoturismul în cauză a fost condus de fiul acestuia constituie o împrejurare nouă inexistentă în declarațiile date la urmărirea penală sau în faza cercetării judecătorești.
Astfel inculpatul arată că în data de 19.08.2005 "mă deplasam cu autoturismul iar în jurul orei 22,00" - din lipsă de combustibil "am fost nevoit să opresc" ( 38 verso dosar urmărire penală).
La cercetarea judecătorească ( 72 dosar fond) inculpatul arată că "mă deplasam cu mașina pe Șos. - și la un moment dat mașina s-a oprit; eram în mașină împreună cu fiul meu și prietena mea".
În același context al apărărilor inculpatul a solicitat audierea martorilor și G, probe ce au fost admise de către instanță, pentru ca ulterior la termenul din 21 februarie 2008 să se constate imposibilitatea ascultării martorei întrucât aceasta era plecată din țară.
Prin urmare susținerea inculpatului că autovehiculul era condus de fiul său nu are corespondență în probele dosarului.
În ce privește criticile formulate de asigurător, Curtea constată că ambele instanțe au procedat legal prin respingerea pretențiilor civile formulate alăturat soluționării acțiunii penale.
În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 1 Cod procedură penală, obiectul acțiunii civile îl constituie tragerea la răspundere civilă a inculpatului pentru paguba cauzată de acesta prin săvârșirea infracțiunii.
Or, în cauză inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "refuz de recoltare probe biologice", infracțiune de pericol necauzatoare de prejudicii materiale, situație în care acesta nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate de asigurător.
Prin urmare, contravaloarea despăgubirilor ce au constat în avarierea autoturismelor nu pot forma obiectul acțiunii civile în procesul penal.
A considera altfel ar însemna să se admită posibilitatea exercitării și alăturării oricărei acțiuni civile la acțiunea penală, fără să decurgă din aceasta, ceea ce ar fi contrar principiilor ce guvernează procesul penal.
Verificând și din oficiu conținutul hotărârilor pronunțate nu se constată nici existența altor temeiuri care examinate să conducă la casarea lor.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursurile declarate de inculpatul și "" B vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul și "" B împotriva deciziei penale nr. 162 din 30 martie 2009 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
-
20.11.2009
2 ex.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu
