Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 712/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.712/R/2008
Ședința publică din 03 decembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.300/A din 03 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect infracțiunile prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic.art.37 lit.a pen. și art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic.art.37 lit.a pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea onorariului avocațial pentru studiul dosarului și prezența la acest termen de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Din simpla lecturare a rechizitoriului prin care a fost trimis în judecată inculpatul și a sentinței atacate, se poate observa că temeiul de drept din cuprinsul actului de sesizare este diferit de cel în baza căruia a fost pronunțată sentința penală a Judecătoriei D e În cauză, nu au fost respectate drepturile procesuale garantate inculpatului în ceea ce privește punerea în discuția părților a schimbării încadrării juridice a faptei. În cuprinsul sentinței, atât în practica, cât și în motivare este reținută în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, pentru ca în final, prin dispozitivul acestei hotărâri să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere având permisul de conducere anulat. Prin urmare, motivarea soluției, contrazice dispozitivul hotărârii. Instanța de fond era obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară amânarea judecății pentru pregătirea apărării. Infracțiunea la care a fost condamnat, a fost corect reținută, dar nu trebuia să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, fără să se pună în discuția părților acest aspect. Au fost încălcate prevederile art.334 pr.pen. art.6 și art.11 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior. Încadrarea juridică a faptei reținută de instanța de fond a fost corect reținută, raportat la noile prevederi legale, iar faptul că în considerente se face referire la art.86 alin.1 din OUG 195/2002 este o eroare materială care poate fi îndreptată. Pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată raportat la antecedentele penale ale inculpatului. Solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.364/07 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr.6ll/2l9/2008 al Judecătoriei D e j, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și,.la data de 27.07.2956 în, jud. C, CNP. -, de cetățenie română, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, pensionar, necăsătorit, cu antecedente penale, recidivist, posesorul CI seria - - eliberat de Poliția D domiciliat în C-.6 județ C, cu reședința în, str.- nr.7, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat prev.de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.74, art.76 pen. art.37 lit.a pen.; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.74,76 Cod penal, 37 lit.a pen. totul cu aplic, art.33 lit.a pen. și 83 pen.
În temeiul art.34 lit.b pen. s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa mai grea de 6 luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor art.83 pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru pedeapsa de 1 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.238/2005 a Judecătoriei Dej și s-a dispus executarea pedepsei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a,b pen. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 500 lei RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 14 iunie 2006 în jurul orei 17,30 inculpatul cu toate că se afla sub influența băuturilor alcoolice și permisul de conducere îi era anulat, a urcat la volanul autoturismului proprietate personală cu nr. de înmatriculare - cu intentia de a intrat în curtea locuintei din com. str.-.
Efectuând o manevră de mers înapoi fără a se asigura în mod corespunzător, inculpatul a acroșat cu partea dreaptă autoturismul cu nr. de înmatriculare - condus regulamentar de martorul.
În urma sesizării organelor de poliție acestea s-au deplasat la fața locului și întrucât reactivul fiolei s-a înverzit au luat măsura conducerii acestuia la Serviciul Gardă a Spitalului mun.D, în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, probe ce au fost recoltate și care conform buletinului de analiză toxicologică nr.3734/IX/a/921 din 23 iunie 2006 a rezultat că la prima probă, respectiv la ora 19,50 inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,90 grame la mie, iar la proba a doua o îmbibație alcolică de 1,80 grame la mie.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico legale pentru calculul retroactiv al alcoolemiei. Potrivit Raportului de expertiză consumul de băuturi alcoolice declarat de inculpat ca fiind numai ulterior evenimentului rutier nu justifică valorile alcoolemiei stabilite la analiză, aceste valori fiind consecința unui consum total de alcool mai mare decât cel declarat La ora evenimentului rutier, se apreciază ca valoare a alcoolemiei 2,15 grame la mie iar la ora 17,30 o valoare de 1,35 grame la mie(75).
Comisia superioară de medicină legală a precizat prin raportul de la fila 90, că, boala de care suferă inculpatul(diabet) nu influențează semnificativ absorbția alcoolului în organism, alcoolemiile stabilite la analiză provenind dintr-un consum de băuturi alcoolice nerecunoscut sau nedeclarat S-a apreciat că, la 14.06.2006, la ora 17,30 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică situată în jurul valorii de 1,30-1,35 grame la mie.
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu proces-verbal de sesizare din oficiu(5), buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, proces verbal de recoltare a probelor( 14-15), copia fișei de cazier a inculpatului (ll ),adresa -Regim premise de conducere și înmatriculări a vehiculelor C (13), declarațiile inculpatului ( 7 -10,51,145), declarațiile de martori (16-18,24,52,58,59), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală(25,26).
În drept, instanța de fond a concluzionat că fapta inculpatului care la data de 14 iunie 2006 în jurul orei 17,30 a condus pe drumurile publice din com. autoturismul cu nr.de înmatriculare - deși anterior permisul de conducere i-a fost anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.86 al. 1 din OUG 195/2002.
Fapta aceluiași inculpat care, la data susmenționată, după ce consumase băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului și a procedat la conducerea acestui a pe drumurile publice de pe raza comunei, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 1,30 grame la mie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.87 al.1 din OUG nr. 195/2002.
Întrucât inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, prima instanță a stabilit că există un concurs de infracțiuni și prin urmare a conchis că în speță sunt aplicabile prevederile art.33 lit.a pen.
Întrucât prin sentința penală nr.238 din 29 martie 2005 a Judecătoriei D e j, rămasă definitivă prin decizia penală nr.282 din 27 iunie 2005 a Tribunalului Cluj, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.79 al.1 din OUG nr.195/2002, față de acesta se vor aplica și disp. art.37 lit.a și art.83 pen. cu privire la starea de recidivă.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, modul concret de săvârșire, persoana inculpatului care are antecedente penale,faptul că intenția inculpatului nu a fost de a conduce pe drumurile publice autoturismul ci doar de a efectua o manevră de mers înapoi pentru a putea parca în curtea locuinței, împrejurări ce au fost avute în vedere ca și circumstanțiere a răspunderii penale reținându-le ca și circumstanțe atenuante în înțelesul art.74,76 lit.d pen.
Deși inculpatul a solicitat instanței să constate că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, s-a statuat că această solicitare nu are un suport probator în condițiile în care inculpatul avea permisul anulat, avea o alcoolemie în sânge peste limita legală iar anterior fusese condamnat tot pentru o infractiune rutieră.
Inculpatul fiind nemulțumit de soluția dată în dos- respectiv sentința penală nr.408 din 26.07.2007 a Judecătoriei D e j, a declarat apel împotriva acesteia, Tribunalul Cluja respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul iar apoi fiind nemulțumit de soluția Tribunalului Cluj, a declarat recurs împotriva acesteia, astfel, Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr. 116/13.02.2008 a admis recursul împotriva deciziei penale nr. 317/A/15.10.2007 a Tribunalului Cluj, decizie care s-a casat împreună cu sentința penală nr.408/26.07.2007 a Judecătoriei D e j, și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria D e
Raportat la aceste considerente, la limitele speciale prevăzute pentru aceste infracțiuni, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de: 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat prev.de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.74, art.76 pen. art.37 lit.a pen.; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplic.art.74, art.76 pen. 37 lit.a pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen. și art.83 pen. și în temeiul art.34 litb pen. a contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.
În temeiul art.83 pen. instanța de fond a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.238/2005 a Judecătoriei D e j, stabilind totodată ca executarea acestei pedepse să se efectueze alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre apelată, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare în regim de detentie.
În temeiul art.71 pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a,b pen. pe durata executării pedepsei iar în temeiul art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva sentinței penale nr.364/07 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Deja formulat apel inculpatul, acesta fiind înregistrat la Judecătoria D e j, la data de 15 iulie 2008, prin care s-a învederat faptul că motivele urmează a fi prezentate instanței de apel printr-un memoriu separat. (3)
La termenul de judecată din data de 03 noiembrie 2008 inculpatul și-a precizat poziția procesuală cu privire la apelul promovat depunând un memoriu în acest sens solicitând în principal admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței atacate în sensul achitării sale pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, în temeiul art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 lit.b/1 pr.pen. iar în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat să i se stabilească în sarcina sa pedeapsa amenzii.( 14)
În motivarea apelului dedus judecății, inculpatul, a învederat în esență faptul că în opinia sa în dispozitivul sentinței atacate, a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni închisoare, cu executare în detenție pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană a cărui permis de conducere a fost anulat indicându-se în mod corect norma de incriminare a acestei fapte însă instanța de fond a încălcat prevederile art. 334 pr.pen. având în vedere că în nici una din ședințele de judecată, nu s-a pus în discuția părților o eventuala schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite precum și prevederile art.6 pct.3 lit.b din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Inculpatul apelant în subsidiar a arătat că în opinia sa sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art.181 pen. fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni cât și condițiile prev. de art.10 lit.d pr.pen. referitoare la lipsa laturii subiective a infracțiunii, acesta neavând intenția de comitere a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, motiv pentru care se impune reevaluarea probelor administrate de instanța de fond.
Prin decizia penală nr.300 din 3 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, în temeiul art.379 pct.2 lit."a" pr.pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul, desființându-se parțial hotărârea atacată doar sub aspectul soluționării laturii penale privind greșita reținere a temeiurilor juridice cu privire la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, prev. de art.64 lit."a","b" pen.
Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, în temeiul art.71 alin.2 pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit."a" teza a II-a pen. pe durata executării pedepsei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.189 pr.pen. raportat la art.171 alin.5 pr.pen. s-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 40 lei, onorariu ce s-a suportat din fondul Ministerului Justiției și care s-a avansat în favoarea Baroului de Avocați C, av. pentru prestațiile efectuate până la data încetării delegației avocațiale din oficiu în favoarea inculpatului în apel.
In temeiul art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare efectuate cu prezentul apel dedus judecății au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej nr.597/P/2006 întocmit la data de 11 septembrie 2006 pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat prev.de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a, art.33 lit.a și art.83 pen.
Tribunalul, a apreciat că instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, întemeiată pe un material probator vast și judicios administrat, neputându-i-se imputa de nici o manieră o eventuală corelare defectuoasă a mijloacelor de probă administrate în cauză, sau acordarea unei valori probatorii mai mari unor probe în detrimentul altora, dispozițiile art.63 alin.2 pr.pen. fiind aplicate în mod corespunzător. Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut vinovăția inculpatului ca fiind cu certitudine dovedită, nici una dintre probele aflate la dosarul cauzei nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect coroborat cu poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut și regretat parțial faptele comise.
Ca urmare, s-a administrat un probatoriu complet pe fundamentul căruia s-a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității obiective, reținându-se în mod corect vinovăția inculpatului și condamnarea acestuia, instanța de fond realizând o corectă încadrare a faptelor reținute în sarcina lui iar pedepsele aplicate au fost just individualizate, răspunzând criteriilor stabilite de legiuitor prin art.72 pen. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art.52 pen.
În speță, vinovăția inculpatului a fost dovedită, iar conduita parțial sinceră a acestuia a fost avută în vedere de către instanță la individualizarea pedepsei, fiind reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante care au condus la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea faptului că intenția sa nu a fost de a conduce pe drumurile publice autoturismul ci doar de a efectua o manevră de mers înapoi pentru a putea parca autoturismul în curtea locuinței sale, cu toate că acesta este recidivist fiind condamnat pentru fapte similare nefiind astfel la prima confruntare cu legea penală motiv pentru care prin reținerea circumstanțelor atenuante cu o mai mare eficiență s-ar ajunge la aplicarea unei sancțiuni inexistente în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii comise, a urmărilor cauzate și a persoanei inculpatului, conducând în final la eludarea scopului stabilit prin art.52 pen.
Ori, în menirea ei pedeapsa trebuie să răspundă unor scopuri atât preventive cât și reeducative. Scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei legiuitorul urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept cât și față de regulile de conviețuire socială.
Gravitatea situației inculpatului apelant rezultă din împrejurarea că această pedeapsă urmează a fi executată în regim de detenție, însă o altă modalitate de executare nu este posibil să fie dispusă, întrucât acesta a beneficiat de clemență cu ocazia condamnării anterioare suferite prin sentința penală nr.238 din 29 martie 2005 a Judecătoriei D e j, rămasă definitivă prin decizia penală nr.282 din 27 iunie 2005 a Tribunalului Cluj, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.79 al.1 din OUG nr.195/2002 însă nu a înțeles să aibă o conduită corespunzătoare, revenind în câmpul infracțional, fiind în prezența recidivei post condamnatorii, prev. de art.37."a" pen.
În opinia tribunalului instanța de fond a dat dovadă de clemență, în speță trebuind a fi aplicate pedepse mai severe dar având în vedere că este apelul declarat de către inculpat devin incidente dispozițiile art.372 pr.pen. respectiv instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apelul, dispoziții stabilite și prin principiul" non reformatio in pejus".
În ceea ce privește criticile formulate de inculpat nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile, având în vedere faptul că, schimbarea încadrării juridice nu se impunea în speța de față atât timp cât a fost realizată o simplă renumerotare a textelor de lege incriminatoare a faptelor ce au fost comise de inculpat și nicidecum conținutul (textul) acestora și, respectiv pedepsele stabilite ceea ce denotă fără dubiu că instanta de fond a solutionat cauza în limitele prevăzute de legiuitor iar faptele reținute în sarcina acestui inculpat nu i-au afectat acestuia sub nici un aspect drepturile sale procesuale conferite de legiuitor. Infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui auto vehicul având permisul de conducere anulat, incriminată de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 și cea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală, incriminată de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 sunt infracțiuni de pericol iar prin incriminarea acestora nu se urmărește decât realizarea siguranței pe drumurile publice. Așadar, examinând cu atenție întregul probatoriu administrat în cauză rezultă fără dubiu că acesta confirmă sub toate aspectele soluția pronunțată de instanța de fond.
Față de cele mai sus expuse, instanța de apel nu pune sub semnul întrebării existența comiterii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat prev.de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, nici a reținerii aplicabilității în speța de față a dispozițiilor art.37 lit.a, art.33 lit.a și art.83 pen. și vinovăția inculpatului, iar în ceea ce privește pedeapsa finală ce a fost aplicată acestui a corespunde gradului de pericol concret al faptelor, persoanei inculpatului și cuantumul pedepselor având în vedere că între acestea trebuie să existe un echilibru și numai în măsura în care pedeapsa este corect dozată, acesta-și poate atinge scopul pentru care a fost aplicată.
Cu toate că s-a administrat un probatoriu complet pe fundamentul căruia s-a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității obiective, reținându-se în mod corect vinovăția inculpatului și condamnarea acestuia, hotărârea primei instanțe este nelegală sub următorul aspect:
Potrivit dispozițiilor art.71 alin.1 pen. pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 pen. iar potrivit alin.2 din același articol anterior menționat o condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art.64.a-c pen.
Având în vedere pedeapsa accesorie ce urmează a fi aplicată pe durata executării pedepsei, cea prevăzută de art.64 lit. a, b pen. dispozițiile art.71 al.2 pen. prevăd că o condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b pen. din momentul în care a rămas definitivă hotărârea și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la Împlinirea termenului de prescripție.
In domeniul dreptului penal principiul proporționalității își găsește expresia specifică în criteriile generale de individualizare a pedepselor, în raport cu care la stabilirea și aplicarea acestora trebuie să se țină seama de gradul de pericol social abstract, astfel cum este el determinat În textul de lege incriminator dar și de împrejurările concrete ale comiterii faptei și toate trăsăturile ce îl caracterizează pe infractor.
Așadar, criteriile de individualizare au un caracter general astfel cum sunt reglementate în art.72 pen. ceea ce impune particularizarea lor și pentru situații specifice ce privesc modul de aplicare a pedepselor accesorii, în condițiile îndeplinirii tuturor cerințelor adecvate unor asemenea pedepse, astfel cum sunt ele reglementate în conținutul actual al art.71 pen. în urma modificării ce i s-a adus prin art.1 pct.22 din Legea nr.278/2006. (a se vedea în acest sens recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr.LXXIV (74) din 05 noiembrie 2007 Inaltei Curți de Casație și Justiție).
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul, solicitând casarea acesteia împreună cu hotărârea instanței de fond și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, s-a arătat că motivarea soluției instanței de fond contrazice dispozitivul hotărârii, întrucât n cuprinsul sentinței, atât în practica, cât și în motivare este reținută în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, pentru ca în final, prin dispozitivul acestei hotărâri să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere cu permisul anulat, prev.de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, fără să se pună în discuția părților schimbarea încadrării juridice, conform art.334 pr.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej nr.597/P din 11,09,2006 pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, deși anterior permisul de conducere i-a fost anulat, cu încadrarea la data săvârșirii faptei, prev.de art.78 alin.2 din OUG 195/2002 și infracțiunea de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 1,90 gr.o/oo încadrată în disp.art.79 alin.1 din OUG 195/2002.
Având în vedere modificările aduse Ordonanței de Urgență nr.195/2002, aceste infracțiuni au fost preluate în art.86 alin.2 și respectiv, art.87 alin.1, infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.364 din 7 iulie 2008 în dosar - al Judecătoriei D e j, la pedepse de 3 luni și respectiv 6 luni închisoare, reținându-se și aplic.art.37 lit.a și art.74,76 pen.
În considerentele sentinței, se face referire inițial la infracțiunea prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, însă în momentul descrierii infracțiunii se reține că fapta pentru care inculpatul urmează să fie condamnat este cea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având permisul anulat, în partea finală a considerentelor fiind menționată corect încadrarea juridică și anume cea prev.de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, acest text de lege regăsindu-se și în dispozitivul sentinței.
În consecință, nu se poate considera că există contrarietate între considerente și dispozitiv pentru a fi incident motivul de casare prev.de art.3859pct.9 pr.pen. și nu se poate reține nici că instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fără să dispună schimbarea încadrării juridice în baza art.334 pr.pen.
Verificând hotărârile atacate și sub aspectul celorlalte motive care se iau în discuție din oficiu, Curtea constată că starea de fapt a fost stabilită în mod corespunzător de instanță avându-se în vedere probele administrate în cauză, iar pedepsele aplicate sunt corect individualizate, în condițiile existenței concursului între cauze de agravare și de atenuare a pedepsei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen. recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în C-.6 județ C, cu reședința în, str.- nr.7, jud.C împotriva deciziei penale nr. 300 din 3 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
/S/09.12.2008
3 ex.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Săndel Macavei Vasile Goja
