Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 714/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.714/R/2008
Ședința publică din 03 decembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
BIROUL TERITORIAL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de BIROUL TERITORIAL MARAMUREȘ împotriva Încheierii penale fără număr din 21 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Pocola, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună în baza art.300/2 rap.la art.160/b pr.pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Există probe la dosar că în libertate, inculpatul se va sustrage judecății și executării pedepsei și că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.Inculpatul a fost trimis în judecată, inițial, în stare de libertate, însă acesta a părăsit țara, deși știa că este cercetat penal, motiv pentru care s-a dispus arestarea preventivă. În prezent, inculpatul are aceeași familie în Germania, astfel că este cert că dacă va fi lăsat în libertate, acesta va părăsi din nou teritoriul țării. Este incident și cazul prev.de art.148 lit.f pr.pen. raportat la natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, la complexitatea cauzei, numărul persoanelor implicate și atitudinea nesinceră a inculpatului. Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că nu s-a depășit acel termen rezonabil de care face vorbire Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT Biroul TERITORIAL MARAMUREȘ și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, aceasta fiind dată în concordanță cu scopul măsurilor preventive, cu drepturile și libertățile consacrate de Constituția României și jurisprudența CEDO. Este o măsură legală raportat la stadiul procesual în care ne aflăm. Rejudecarea fondului cauzei nu este imputabilă inculpatului. Acesta este arestat de 1 an și 9 luni, iar judecarea cauzei este de peste 2 ani. Faza cercetării judecătorești va foarte mult, pentru că părțile vătămate sunt în afara teritoriului României la muncă, va procedura de citare cu acestea, astfel încât o menținerea a măsurii arestului preventiv ar încălca grav dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil. Încheierea primei instanțe constată că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, dar că s-a depășit termenul rezonabil al acestei măsuri privative de libertate. Raportat la prevederile art.148 lit.a și f pr.pen. aceste temeiuri au fost expuse de către avocat și de reprezentantul Parchetului de multe ori, cauza fiind de nenumărate rânduri la Curtea de APEL CLUJ în recurs. Cu toate acestea, hotărârile pronunțate anterior nu au autoritate de lucru judecat. Tocmai de aceea, s-a prevăzut în Codul d e procedură penală verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive din 60 în 60 de zile. În speță, termenul de arest preventiv nu mai este unul rezonabil. S-a arătat că inculpatul s-ar sustrage din nou judecății, însă instanța are posibilitatea de a redispune arestarea preventivă a inculpatului în această situație. Inculpatul nu s-a sustras în vederea neparticipării la judecarea cauzei, ci pentru a-și reîntregi familia. Nu se poate susține că o faptă care se presupune că a fost săvârșită în perioada 2000-2003 ar putea avea o rezonanță socială negativă în anul 2008 și că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Inculpatul are un copil minor, soția sa este decisă să-și mute domiciliul în România numai pentru a preîntâmpina cele susținute de Parchet. Solicită a se avea în vedere că coinculpata din dosar este cercetată în stare de libertate, deși a fost cercetată în două dosare cu același obiect, iar în final i s-a aplicat o pedeapsă cu suspendare. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales. Arată că nu mai are domiciliul în Germania, ci în Vișeu de, jud.M și că nu intenționează să plece din țară și să se sustragă de la judecată.
CURTEA
Prin încheierea penală din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 alin. 2.pr.pen. verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (CNP -, fiul lui și, născut la data de 8.08.1967 în Vișeu de, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Baia Mare ) s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpat prin mandatul de arestare preventivă nr. 1/J/07.11.2006 emis de Tribunalul Maramureș, în lipsă, în dosarul nr- (nr. dosar în format vechi: 2435/2006), dispus a fi pus în executare prin încheierea penală pronunțată de același tribunal la 27 martie 2007, în același dosar.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a achitat în avans din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia penală nr. 107/A/28.10.2008 Curtea de APEL CLUJa admis apelurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 376 din 23.06.2008 a Tribunalului Maramureș, pe care a desființat-o în întregime și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
Cauza a fost repartizată aleatoriu la Completul penal nr. 4 fond specializat, primul termen de judecată fixat în cauză fiind 16.12.2008.
Având în vedere că starea de arest a inculpatului a fost menținută de instanța de control judiciar, tribunalul a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 300 ind. 2, art. 160 ind. b din Codul d e procedură penală verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii privative de libertate, și a constat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 13/D/P/2004 DIICOT - Biroul TERITORIAL MARAMUREȘa dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni fapte prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prev. de art. 13 alin 1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 și prev. de art. 323 alin. 1 și 2 din codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
Prin încheierea din 7.11.2006 Tribunalul Maramureșa dispus arestarea preventivă a inculpatului, în cursul judecății, astfel că s-a emis mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 1/J/7.11.2006, iar ca temei al arestării s-au reținut dispozițiile art. 148 lit. a și f din Codul d e procedură penală.
Această măsură a fost pusă efectiv în executare la data de 27.03.2007, și menținută apoi pe tot parcursul procesului desfășurat în fața instanței de fond dar și la instanța de control judiciar.
Având în vedere dinamismul procesului penal precum și faptul că măsura arestării preventive are drept scop asigurarea bunei desfășurări activității procesuale este firesc, ca această măsură să fie adaptată în raport cu împrejurările concrete legate atât de cauza penală, deci și de stadiul procesului cât și de persoana făptuitorilor respectiv perioada petrecută în arest preventiv, dar și posibilitatea acestora de a fi conștientizat repercusiunile ale unei conduite procesuale ostile.
În cazul de față, instanța a constatat că, în pofida împrejurării că temeiurile luării măsurii arestării preventive se mențin, durata arestării preventive în cazul de față a depășit un termen rezonabil (1 an și 9 luni).
Potrivit art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana arestată preventiv are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea acesteia la audiere.
În cauză, stabilirea limitelor rezonabile și respectiv depășirea acestora se apreciază în raport de faptul că inculpatul a fost arestat preventiv din data de 27.03.2007 (arestat fiind în Germania la 12.01.2007 în vederea extrădării).
Chiar dacă la momentul arestării preventive au existat probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol pentru ordinea publică, tribunalul apreciază că în prezent, după trecerea perioadei de timp în care inculpatul a fost privat de libertate, acest pericol concret s-a mai diminuat.
În raport de dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului precum și de practica consacrată în jurisprudența CEDO cu privire la detenția provizorie, aprecierea limitelor rezonabile a unei detenții provizorii se face ținându-se seama de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte pentru a se vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate (cauza Stasaitis Lituania).
Prin urmare, instanța trebuie să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și în interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența CEDO în cauza de față, tribunalul a reținut că privarea de libertate a inculpatului a început în luna martie 2007 și că în prezent durata măsurii arestării preventive a acestuia a încetat să mai aibă un caracter rezonabil.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs DIICOT Biroul TERITORIAL MARAMUREȘ, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie menținută starea de arest a inculpatului ca fiind legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare.
În motivele de recurs s-a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate în condițiile în care față de acesta s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, care expira la data de 12.04.2006, nemaifiind prelungită de instanță, iar la data de 13.04.2006 acesta a părăsit țara.
Inculpatul ulterior a făcut tot posibilul să tergiverseze soluționarea cauzei atât prin abordarea unora dintre părțile vătămate, cât și prin formularea unor cereri de amânare prin apărătorii aleși și a unei cereri de strămutare, în condițiile în care acesta nu se afla pe teritoriul țării.
De asemenea, acesta nu s-a prezentat la primele 12 termene de judecată stabilite pe parcursul aproape de 1 an, reținându-se identificarea și arestarea acestuia cu sprijinul autorităților germane în cursul lunii ianuarie 2007, după care s-a procedat la punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis pe numele acestuia, începând cu data de 27 martie 2007.
Cu privire la termenul rezonabil, adesea invocat de către instanțele de judecată în motivarea hotărârilor de punere în libertate a inculpaților arestați preventiv, recurentul consideră că același termen rezonabil ar trebui avut în vedere și de către instanță în ceea ce privește victimele infracțiunilor comise de inculpat în apărarea cărora nimeni nu a intervenit pe parcursul procesului și nu se invocă că li s-ar fi încălcat drepturile ca urmare a tergiversării de către inculpați a soluționării cauzei și a faptului că autorii infracțiunilor nu au fost condamnați în același termen rezonabil.
Măsura revocării arestării preventive se poate justifica eventual în cazul unor infracțiuni cu un grad de pericol social redus, însă nu are temeinicie în situația unui ansamblu infracțional care presupune deja caracteristici aparte antrenând un mecanism de natura criminalității organizate.
Recursul formulat de DIICOT Biroul TERITORIAL MARAMUREȘ urmează să fie admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin rechizitoriul DIICOT TERITORIAL MARAMUREȘ întocmit în dosarul nr.13/P/2004, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fapte prevăzute de art.12 alin.1 și al.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 pen. prev.de art.13 al.1 și 3 din Legea nr.678/2001 și prev.de art.323 al.1 și 2 pen.
Prin încheierea din 7.11.2006 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului în cursul judecății, sens în care s-a emis mandatul de arestare în lipsă cu nr.1 din 7.11.2006, iar ca temei al arestării s-au reținut dispozițiile art.148 lit.a și f pr.pen.
Această măsură a fost pusă în executare la data de 27.03.2007 și menținută apoi pe tot parcursul procesului desfășurat în fața instanței de fond, cât și a instanțelor de control judiciar.
Instanța de fond a constatat că deși temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, durata acestei măsuri în prezenta cauză a depășit un termen rezonabil.
Chiar dacă la momentul luării măsurii arestării preventive, au existat probe din care rezulta că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică s-a apreciat că trecerea timpului a făcut ca acest pericol concret să fie diminuat.
adevărului că de la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat și până în prezent a trecut o perioadă mare de timp, însă încheierea instanței de fond prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive, fără a se lua față de inculpat o altă măsură care să asigure participarea acestuia la judecată, este netemeinică.
Potrivit art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului persoana arestată preventiv are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezența acestuia la audiere.
Având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luând în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Potrivit art.139 al.35pr.pen. măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art.136 alin.1 lit.b și c respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o altă măsură preventivă, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- măsura preventivă să fie luată în conformitate cu dispozițiile legale
- temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv s-au schimbat.
Legea nu precizează ce temeiuri trebuie avute în vedere atunci când se dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă.
În această situație este vorba de o apreciere subiectivă, care ar trebui să aibă în vedere următoarele elemente:
Probele administrate, gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, pericolul concret prezentat de aceasta pentru ordinea publică, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatului limitele de pedeapsă pentru infracțiunile comise, mediul social din care provine inculpatul, timpul scurs de la luarea măsurii arestării, persoana inculpatului, vârsta acestuia, antecedentele penale și starea sa de sănătate.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, referitor la pericolul pentru ordinea publică a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea unor anumite infracțiuni, pot să succinte o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.
În circumstanțe excepționale acest element poate fi avut în vedere în lumina prevederilor convenției, în tot cazul, în măsura în care dreptul intern recunoaște, noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o infracțiune.
Totuși un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică.
În afară de aceasta, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, continuarea detenției nu ar putea să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
Referitor la gradul de pericol social pe care l-ar prezenta inculpatul apreciem că, dacă la momentul luării măsurii arestării preventive acest pericol a existat trecerea timpului a dus la diminuarea pericolului social.
Inculpatul a fost arestat la data de 12.01.2007 în Germania în vederea extrădării în baza mandatului de arestare preventivă emis în lipsă cu nr.1 din 7.11.2006 de Tribunalul Maramureș, iar de la data punerii în executare a acestei măsuri au trecut aproape 2 ani.
Cauza în care a fost arestat inculpatul a fost trimisă în rejudecare la instanța de fond pe motivul că partea vătămată nu a fost legal citată, care în prezent se află în Italia, iar judecata în fond s-ar putea desfășura pe o perioadă îndelungată de timp, ceea ce nu mai justifică menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv.
Având în vedere că prin decizia penală nr.107 din 28.10.2008 a Curții de APEL CLUJ, cauza a fost trimisă în rejudecare la instanța de fond, că inculpatul este arestat preventiv de aproape 2 ani, că judecata în fond a cauzei s-ar putea desfășura pe o perioadă îndelungată de timp, care nu justifică menținerea în continuare a stării de arest a inculpatului și că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură mai puțin restrictivă pentru a asigura prezența inculpatului la judecată, în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr,pen. urmează să fie admis recursul formulat de DIICOT Biroul TERITORIAL MARAMUREȘ, împotriva încheierii penale. din 21 noiembrie 2008, dată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș care va fi casată cu privire la revocarea măsurii arestării preventive, și rejudecând cauza, în baza art. 300/2 Cod proc.penală, raportat la art. 139 Cod proc.penală urmează să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 ind.1 Cod proc.penală.
In baza art. 145 ind.1 al.2 Cod proc.penală, raportat la art. 145 al.1 ind. 1 si art. 145 al.1 ind.2 Cod proc.penală, pe durata masurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul urmează să respecte obligațiile prevăzute mai jos:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat
b) să se prezinte la Poliția Vișeu de, conform programului de supraveghere stabilit de către aceasta, sau ori de câte ori este chemat
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme
e) să nu ia legătura cu părțile vătămate și martorii din prezentul dosar.
Urmează să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Se va atrage atenția inculpatului, că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor de mai, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. admite recursul declarat de DIICOT Biroul TERITORIAL MARAMUREȘ împotriva încheierii penale nr. din 21 noiembrie 2008, dată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează cu privire la revocarea măsurii arestării preventive, și:
Rejudecând cauza, în baza art. 300/2 Cod proc.penală, raportat la art. 139 Cod proc.penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 ind.1 Cod proc.penală.
In baza art. 145 ind.1 al.2 Cod proc.penală, raportat la art. 145 al.1 ind. 1 si art. 145 al.1 ind.2 Cod proc.penală, pe durata masurii obligării de a nu părăsi țara, impune inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat
b) să se prezinte la Poliția Vișeu de, conform programului de supraveghere stabilit de către aceasta, sau ori de câte ori este chemat
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme
e) să nu ia legătura cu părțile vătămate și martorii din prezentul dosar.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Atrage atenția inculpatului, că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor de mai, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare suportate de stat in recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
11.12.08/3 EX.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Săndel Macavei Vasile Goja
