Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 720/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR.720
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recuruslui declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.09.1977, domiciliat în M,-, județul P, împotriva deciziei penale nr.127/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.32/18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Mizil, s-a desființat în parte sentința penală apelată în sensul că s-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii a dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a cod penal. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale nr.32/18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Mizil, sentință prin care, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și pentru refuzul de a se suspune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, fapte prevăzute și pedepsite de disp. art.86 alin.1 și art.87 alin.5 din OUG 195/2002 republicată, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal, asistat din oficiu de avocat, în substituire pentru doamna avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.4529/2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul inculpat personal având cuvântul, solicită amânarea cauzei întrucât urmează să-și angajeze apărător ales.
Reprezentantul Ministerului Public se opune întrucât la termenul anterior cauza s-a amânat pentru acest motiv. Din data de 2 iulie și până în prezent a fost suficient timp pentru ca recurentul să-și angajeze apărător ales.
Curtea respinge cererea formulată de recurent în sensul acordării unui termen pentru a-și angaja apărător ales întrucât la 2 iulie 2008 cauza s-a amânat pentru acest motiv, iar de la acea dată și până în prezent a fost timp suficient pentru ca recurentul să facă rost de bani și să ia legătura cu avocatul pe care dorește să-l angajeze. Se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat critică decizia nr.127/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința penală nr.32/18.02.2008 pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține inculpatul că autoturismul este proprietatea sa, însă nu el a condus la data când a avut loc incidentul ci, o altă persoană pe care a întâlnit-o în aceeași zi la un local din Urmează a fi avută atitudinea sinceră a acestuia care, nu a părăsit locul accidentului.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond achitarea inculpatului în temiul disp. art.11 pct.2 lit.a p rap. la art.10 lit.c
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că hotărârile atacate, respectiv sentința penală nr.32/18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni și decizia penală nr.127/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, sunt legale și temeinice, instanțele reținând corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prev. de OUG195/2002, fapte săvârșite de inculpat la data de 16.07.2007. Din probele administrate la urmărirea penală și în cursul judecății a rezultat vinovăția inculpatului, în sensul că a condus autoturismul în stare de ebrietate, motiv pentru care s-a răsturnat cu autoturismul.S-a reținut de asemenea corect că organele de poliție l-au testat pe inculpat cu aparatul etilotest și întrucât concentrația de alcool pur în aerul expirat era de 1,01 mg/l peste limita legală, a fost condus la spitalul orășenesc din M, unde a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge și urină. Sancțiunea penală stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel este corct individualizată.
Recurentul inculpat personal având cuvîntul susține că nu i s-au recoltat probe de sânge, iar declarațiile martorilor au fost scrise de polițist. Nu s-a avut în vedere că nu el a condus autoturismul ci un alt al cărui nume nu-l cunoaște însă.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penala nr. 32/18.02.2008 pronunțată de Judecatoria Mizila fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.09.1977, domiciliat în M,-, județul P la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere cu aplic. art.37 lit.b pen. în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, faptă din 16.07.2007.
În baza disp. art.87 alin.5 din OUG.195/2002 republicată, refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă din aceiași dată, același inculpat a fost condamnat la 3(trei) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a pen. rap. la art.34 lit.b pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 3(trei) ani închisoare.
S-au aplicat inculpatului disp. art.71 și 64 lit.a - pen.
În baza art.191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător oficiu s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța de fond a reținut ca la data de 16.07.2007 în jurul orelor 16,30 un echipaj al politiei rutiere M care efectua serviciul de supraveghere a traficului rutier, fiind sesizat, constatat ca la km 38+500, se afla răsturnat autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare PH.05. iar lângă acesta se afla inculpatul si martorii - si - participanți la trafic.
A mai reținut instanța de fond pe baza declarațiilor martorilor oculari, că autoturismul angajat în accident a fost condus de apelantul -inculpat precum si faptul ca fiind testat cu aparatul etilotest la orele 17,11 acesta emana o concentrație de alcool pur în aerul expirat de 1,01 mg/l fapt pentru care inculpatul a fost condus la Spitalul orășenesc M unde a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge si urină pentru motivul ca nu ar fi condus el autoturismul angajat în accident.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul criticând sentința ca fiind nelegala si netemeinica.
In esență, inculpatul a susținut că autoturismul proprietatea sa angajat în accident nu a fost condus de el ci de o alta persoana pe care nu o cunoaște, si pe care a întâlnit-o în ziua de 16.07.2007 in barul SC SRL M, cu care s-a înțeles să se deplaseze la cu condiția ca acea persoană să conducă autoturismul.
Prin decizia penală nr.127/19.05.2008, Tribunalul Prahovaa admis apelul formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.32/18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Mizil, a desființat în parte, sentința apelată, și a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii a dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a cod penal. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Prahovaa constatat că instanța de fond a administrat în totalitate probele necesare si utile soluționării cauzei, care au fost complet analizate, reținând o situație de fapt confirmată de probatoriile cauzei.
Din ansamblul probator administrat în cauza a rezultat că inculpatul apelant a fost cel care a condus autoturismul marca 1310, cu numărul de înmatriculare PH.05. angajat în accidentul produs la km 38+500, pe sensul de mers M - produs la data de 16 iulie 2007 în jurul orelor 16,30.
Astfel, instanța de apel s-a referit la depoziția martorului ocular -, ce a arătat în declarațiile date la urmărirea penală și la instanța de fond, că circulând la data de 16.07.2007 pe DN 1 B din direcția P- M, a observat 1310 cu nr. PH.05. care circula din sens opus când a intrat în șanț unde s-a și răsturnat. Acest martor a declarat în mod ritos că oprind autoturismul pentru a vedea accidentul l-a observat pe inculpat ieșind din autoturism și că acesta a fost singura persoană care s-a aflat în autoturismul angajat în accident. Aceiași situație de fapt a reieșit si din declarațiile celorlalți martori audiați de organele de cercetare penală.
In ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii înscrise în art. 64, tribunalul a considerat că în mod nelegal instanța de fond a interzis inculpatului exercițiul dreptului înscris la litera "a" cu privire la dreptul de a alege.
Condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 însă prin interpretarea conjugată a art. 71, a prevederilor art. 8 din Convenția pentru aplicarea drepturilor omului si a protocoalelor adiționale la aceasta convenție ratificată de România prin Legea 20/1994 si a disp.art.20 din Constituția României, interzicerea automata a dreptului de a alege fără un control asupra legitimității scopului urmărit, constituie o încălcare a prevederilor cuprinse în convenții.
Tribunalul, evaluând criteriile impuse de textele sus-arătate, apreciat că se impune înlăturarea interdicției dreptului de a alege al inculpatului conform disp.art. 64
Împotriva deciziei penale nr.127/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.32/18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Mizil, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând in esență că nu se face vinovat de săvârșirea nici uneia din infracțiunile reținute in sarcina sa, întrucât nu el este cel care a condus autoturismul în momentul producerii accidentului, ci o altă persoană.
Recurentul a solicitat admiterea cererii, casarea ambelor hotărâri si achitarea sa in conformitate cu disp. art. 11 pct.2 lit. rap la art. 10 lit. c
C.P.P.Examinând hotărârile recurate, in raport de probatoriile administrate in cauză, de susținerile recurentei ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385/9 al.1 pct. 18 C.P.P. Curtea constată că recursul este fondat, însă nu pentru considerentele invocate de inculpat, ci pentru motivele cuprinse in art. 385/9 al.1 pct.14 C.P.P. reținute de curte la examinarea din oficiu a cauzei, așa cum prevăd dispozițiile alineatului 3 al aceluiași text legal.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul nu poseda permis de conducere la data de 14 iulie 2007 și se afla sub influența băuturilor alcoolice, situație pe care a recunoscut-o, arătând că a consumat astfel de băuturi in barul SC SRL
De asemenea, inculpatul nu contestat că autoturismul proprietatea sa a fost implicat într-un accident de circulație, ieșind in afara părții carosabile și răsturnându-se pe câmp.
Inculpatul negat însă, pe întreg parcursul procesului că s-ar fi aflat la volanul autoturismului proprietatea sa, implicat in acel accident de circulație din data de 14 iulie 2007 orele 16,30, susținând că o altă persoană a condus fără a putea indica numele acelei persoane sau al vreunui martor care să poată atesta această situație de fapt. Inculpatul a susținut că acea persoană necunoscută l-a abordat în bar, oferindu-se să conducă autoturismul până la, iar după accident a ieșit din mașină și a fugit.
Contrar afirmațiilor inculpatului, martorii care au asistat la accident sau au ajuns la locul accidentului imediat după producerea acestuia: -, - și (filele 30,31 și 32 ) au declarat că din autoturismul ce se răsturnase în afara părții carosabile a ieșit o singură persoană si anume inculpatul ce se afla in stare vădită de ebrietate.
In fața instanței de judecată, acești martori au mai precizat că accidentul s-a produs in câmp, că exista deplină vizibilitate și că în afara conducătorului auto, adică a inculpatului, in autoturism nu se mai afla nici o altă persoană( depozițiile martorilor - si, filele 26 si 27 dosar fond).
Aceste susțineri ale martorilor au fost consemnate si in procesul verbal de constatare a infracțiunii si de cercetare a locului accidentului ( fila 5-9 ) întocmit chiar la data producerii accidentului, acest proces verbal fiind semnat și de cei trei martori menționați mai sus.
Prin urmare, inculpatul nu a reușit in nici un fel să combată aceste probe, astfel încât este corectă soluția de condamnare a sa pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere fără permis prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002 și pentru de refuz de a se supune recoltării probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002, republicată.
In opinia curții, însă, pedepsele aplicate de prima instanță pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au un cuantum prea mare.
Principalele motive pentru care prima instanță s-a orientat în procesul de individualizare al pedepselor către pedepse de 2 ani închisoare pentru prima infracțiune si de 3 ani închisoare pentru cea de a doua, au fost acelea că inculpatul este recidivist postexecutoriu și a avut un comportament nesincer in cursul procesului penal de față.
Or, din fișa de cazier judiciar aflată la fila 33 dosar rezultă că in antecedența penală a inculpatului există condamnări pentru infracțiuni de furt calificat si nu infracțiuni la legea circulației pe drumurile publice. In ce privește poziția procesuală inculpatului, aceasta nu trebuie apreciată împotriva sa, știut fiind că organele judiciare sunt cele care trebuie să-i dovedească vinovăția, indiferent dacă persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni dă sau nu dă declarații in cauza respectivă.
Așa fiind, curtea consideră că, în condițiile în care pedeapsa rezultantă va fi executată efectiv de inculpat( datorită statutului său de recidivist și a faptului că nu îndeplinește condițiile prev. de art. 81, 86/1 sau 86/7 ) este mai proporțional cu gradul de pericol social concret al celor două infracțiuni comise de acesta, să se aplice acestuia niște pedepse situate chiar la limita minimă prevăzută de fiecare text de lege incriminator.
Prin urmare, pentru considerentele expuse pe larg mai sus și in baza art. 385/15 pct.2 lit. d C.P.P. curtea va admite recursul inculpatului, va casa in parte ambele hotărâri și rejudecând cauza va reduce pedepsele aplicare acestuia, la 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.86 al.1 din OUG 195/2002 si respectiv 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului conform art. 192 al.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 05 septembrie 1977,domiciliat în M,-, județul P, împotriva deciziei penale nr.127/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.32/18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Mizil și în consecință:
Casează în parte hotărârile atacate și descontopește pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din G 195/2002 de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a cod penal și art.34 lit.b cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de:2 (doi) ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu de 100 lei din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
-
4 ex./30.09.2008
f-
Judecătoria Mizil
a-
- D-tru.
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
