Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 719/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia nr. 719
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul, domiciliat în comuna,-, județul I, împotriva sentinței penale nr.237/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței nr.165/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, ca neîntemeiată.
A fost menținută soluția dispusă prin ordonanța atacată, iar petentul a fost obligat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul petent și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul ministerului Public având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului:
Reprezentantul ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.237/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, sentință pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică. În mod corect s-a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr.1256/P/2006 și a ordonanței nr.165/II/2/2007 ambele emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, apreciindu-se că soluția dispusă prin ordonanță este legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.237/06.05.2008 Tribunalul Prahovaa respins plângerea formulată de petentul ,domiciliat în com.,-, jud. I, împotriva Ordonanței nr. 165/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova ca neîntemeiată, menținând soluția dispusă prin ordonanța atacată.
A fost obligat petentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea adresată Curții de APEL PLOIEȘTI la data de 21.03.2007, petentul, domiciliat în com.,-, jud. I, a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 165/II/2/2007 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
În motivarea acesteia petentul a susținut că în mod total necorespunzător parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul, șeful Postului de poliție din com., jud. În opinia sa intimatul a comis infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea infractorului.
Curtea de APEL PLOIEȘTI prin sentința penală nr. 54/04.06.2007 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova motivat de faptul că în baza art. 64 alin. 2, din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, plângerea se judecă de instanța competentă după materie și după calitatea persoanei, în speță instanța competentă fiind Tribunalul Prahova
Cu ocazia judecății petentul a solicitat ca intimatul să fie adus în instanță și audiat. De asemenea a susținut în continuare că intimatul este vinovat de comiterea infracțiunilor reclamate și în consecință a solicitat admiterea plângerii, trimiterea dosarului la aceeași unitate de parchet pentru a se începe urmărirea penală față de făptuitor.
Prin Rezoluția nr. 1256/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova din 25.01.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul șef de poliție, cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 și 264.
Cod PenalS-a reținut în urma cercetărilor efectuate că plângerea petentului a fost înregistrată la Postul de poliție al comunei, jud. P în evidența dosarelor cu autori necunoscuți sub nr. 78108/30.03.2006,iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești sub nr. 366/P/2006 efectuându-se cercetări în vederea identificării autorului faptelor reclamate.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior iar prin Ordonanța nr. 165//2007 s-a respins plângerea petentului ca neîntemeiată deoarece din actele premergătoare începerii urmăririi penale s-a stabilit că lucrătorul de poliție nu a comis nici una dintre faptele prezentate de petent.
Instanța de fond,din analiza actelor și lucrărilor aflate în dosar, a constatat că în cauză s-au efectuat cercetări din care a rezultat faptul că la Postul de poliție al comunei, jud. P s-a înregistrat plângerea petentului privind săvârșirea de către autori necunoscuți a infracțiunilor de furt calificat, distrugere și violare de domiciliu. Din cercetările efectuate încă nu au fost identificate persoanele care pot fi autorii acestor fapte dar, plângerea se află în continuare în evidența dosarelor cu autori necunoscuți atât la poliția locală cât și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești. Nu există nici un fel de date sau probe care să confirme susținerile petentului privind săvârșirea de către intimat a vreuneia dintre infracțiunile reclamate.
Împotriva sentinței penale nr.237/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova petentul a formulat contestație în anulare, iar prin încheierea de ședință din data de 09 iunie 2008 Tribunalul Prahovaa recalificat cererea intitulată "contestație în anulare" drept recurs declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.237/06.05.2008 dispunând scoaterea cauzei ce forma obiectul dosarului - de pe rolul Tribunalului Prahova și trimiterea spre competentă soluționare, fiind recurs, Curții de APEL PLOIEȘTI.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
În motivele scrise, din cererea vizând calea de atac formulată, recurentul face în esență referire la faptul că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului și că acesta in urmă a procedat în mod abuziv în cauza respectivă, iar judecătorii și procurorii au procedat de asemenea în mod abuziv, săvârșind falsuri grosolane în încercarea de a acoperi faptele comise de către milițieni.
Recurentul nu s-a prezentat la soluționarea recursului deși a fost în mod legal citat.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în calea de atac exercitată, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 pr.p, constată că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare.
În mod judicios prima instanță a constatat că soluția de neurmărire penaală dispusă în cauză, confirmată de procurorul ierarhic superior, este legală și temeinică, deoarece din actele și lucrările dosarului nu s-a putut reține săvârșirea vreunei infracțiuni de către lucrătorul de poliție împotriva căruia petentul a formulat plângere penală.
Astfel, petentul a formulat plângere penală împotriva intimatului, lucrător de poliție în cadrul Postului de poliție al comunei, județ P, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorului, ca situație de fapt, reținându-se că acesta nu a efectuat cercetările ce se impun în legătură cu săvârșirea de către autori necunoscuți a unor infracțiuni, respectiv cele de furt calificat, distrugere și violare de domiciliu.
Însă, din cercetările efectuate a rezultat că deși până în prezent nu au fost identificați autorii acestor din urmă fapte, totuși, plângerea formulată de petent privind săvârșirea acestor infracțiuni se află în continuare în evidența poliției locale și a parchetului.
Ca atare, simpla suspiciune a petentului în legătură cu o posibilă favorizare a autorilor acestor fapte de către intimatul lucrător de poliție, fără a fi dublată de mijloace de probă solide care să confirme întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate ca fiind săvârșite de către intimat, nu poate conduce la antrenarea răspunderii penale a intimatului.
Aceasta, deoarece din cercetările efectuate, nu s-a confirmat existența vreunor date sau probe certe și concludente care să confirme suspiciunile petentului și prin urmare, în mod corect pe parcursul urmăririi penale s-a constatat că în sarcina intimatului nu poate fi reținută vinovăția în legătură cu cele două infracțiuni.
Așa fiind, curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică și că în mod corect aceasta a apreciat că se impune a fi menținută soluția de neurmărire penală câtă vreme, nici un fel de mijloc de probă nu a conferit indicii serioase, verosimile, în legătură cu participația penală a intimatului la săvârșirea infracțiunilor pentru care petentul a formulat plângere penală împotriva acestuia.
În consecință, curtea va respinge recursul ca nefondat conform art.385/15 pct.1 lit.b
C.P.P.Văzând și disp. art.192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul domiciliat în com.,-, jud. I, împotriva sentinței penale nr.237/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2008
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Cr.-
-
2 ex./22.09.2008
f-
f
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
