Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 744/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.744
Ședința publică de la 31 octombrie 2008
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - JUDECĂTOR 3: Doru Filimon
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva corupției, nedreptăților și abuzurilor din România, inculpații și și partea civilă, împotriva deciziei penale nr.82 din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință, a răspuns recurenta parte civilă și avocat pentru recurentul inculpat și avocat pentru recurentul inculpat, lipsă fiind recurenta împotriva corupției, nedreptăților și abuzurilor din România - Tg.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, recurenta parte civilă depune concluzii scrise și nefiind formulate cereri ori excepții, s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea hotărârii instanței de fond în ceea ce îl privește pe inculpatul deoarece în cauză, față de acesta, în raport de numărul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, de gradul de pericol social al acestora, de urmarea negativă produsă și ținându-se seama și de împrejurările de fapt, faptele lui prezintă toate gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Partea civilă având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, lăsând la apreciere cu privire la condamnarea inculpatului, iar pe latură civilă, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată, instanța omițând să se pronunțe cu privire la toate cererile formulate.
Totodată, lasă la apreciere în ceea ce privește recursul declarat de împotriva corupției, nedreptăților și abuzurilor din România - Tg. J și de inculpatul și solicită respingerea recursului inculpatului.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită, în esență, respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de împotriva corupției, nedreptăților și abuzurilor din România - Tg. J, deoarece această organizație nu are calitatea de parte în procesul penal și admiterea recursului inculpatului în ceea ce privește redozarea pedepsei.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de încredințarea a autoturismului în vederea conducerii pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere și, pe cale de consecință, achitarea și pentru celelalte infracțiuni.
Avocatul mai susține că inculpatul a făcut faptele împreună cu polițistul, care î prezent nu este trimis în judecată, iar acest polițist a primit o amendă administrativă.
Solicită în consecință, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Public și ca inadmisibil recursul declarat de împotriva corupției, nedreptăților și abuzurilor din România - Tg. J, precum și ca nefondat recursul declarat de partea civilă.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr.53 din 24 ianuarie 2008, Judecătoria Târgu Cărbunești, în baza art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, a condamnat inculpatul - fiul lui și -ta, născut la data de 8.08.1983 în Târgu Cărbunești, județul G, necăsătorit, cu antecedente penale, CNP - -, domiciliat în comuna, sat, județul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1051 din 17.06.2004 a Judecătoriei Târgu Cărbunești care a fost cumulată cu pedeapsa de 1 an închisoare din cauza dedusă judecății, urmând ca acesta să execute în total 1 an și 10 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II a și b Cod penal.
În baza art. 86 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 R cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, studii superioare, CNP - -, domiciliat în comuna, sat, județul G, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.292 Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o lună închisoare.
În baza art.291 Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o lună închisoare.
În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
În baza art. 25 raportat la art. 292 Cod penal cu aplicarea art.74, 76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o lună închisoare.
În baza art.33-34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.82 și următoarele Cod penal.
Au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei în cuantum de 2.684,25 lei, reprezentând despăgubiri civile către partea civilă, domiciliat în comuna, sat, județul
A fost obligat fiecare inculpat la câte 180 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului și inculpatul la 250 lei, din care 100 lei avansate din fondurile Ministerului Justiției, reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu, reprezentând tot cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin plângerea înregistrată la data de 7.06.2006, învinuitul a sesizat că la data de 19.05.2006, în jurul orelor 1430, în timp ce conducea autoturismul Break cu numărul de înmatriculare - pe raza satului, comuna, județul G, a intrat în coliziune cu autoturismul cu număr de înmatriculare -, proprietatea inculpatului, ce era condus de inculpatul, care nu posedă permis de conducere.
De asemenea, a arătat că după producerea accidentului rutier, la fața locului s-a deplasat inculpatul la solicitarea inculpatului, care a procedat la deplasarea autoturismului - de culoare roșie, implicat în accident, până la domiciliul acestuia, unde i-a schimbat plăcuța de înmatriculare cu plăcuța de pe un alt autoturism de culoare albastră, cu număr de înmatriculare -, pentru care inculpatul posedă poliță de asigurare civilă obligatorie.
Inculpatul l-a determinat pe învinuitul să declare necorespunzător adevărul în fața organelor de poliție care urmau să se deplaseze la locul accidentului, în sensul că autoturismul implicat în accidentul rutier a fost condus de inculpatul și nu de inculpatul, precum și faptul că avea numărul de înmatriculare -, iar în caz contrar, învinuitul nu-și va putea recupera prejudiciul produs prin avarierea autoturismului -.
La locul accidentului s-a deplasat organul de poliție, în persoana agentului, ocazie cu care învinuitul și inculpatul au declarat necorespunzător realității, în sensul că autoturismul implicat în accidentul rutier era condus de inculpatul și avea număr de înmatriculare - de culoare roșie, deși în certificatul de înmatriculare acesta avea culoare albastră.
Pentru îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, agentul de poliție a fost cercetat în calitate de învinuit în dosarul nr. 660/P/2006, iar prin ordonanța din 23.11.2006 s-a stabilit că acesta și-a îndeplinit defectuos obligațiile de serviciu, în sensul că nu a solicitat certificatele de înmatriculare ale autoturismelor implicate în accident.
Astfel, ar fi constatat că autoturismul cu numărul de înmatriculare - are culoare albastră și nu roșie, așa cum avea cel implicat în accident, aspect consemnat în declarația inculpatului.
Totodată, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ învinuitului și disjungerea materialului de urmărire penală pentru efectuarea cercetărilor față de inculpații, și.
Cu privire învinuitul, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbuneștia dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 Cod penal și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei.
În ce privește inculpații și, prin rechizitoriul nr. 2830/P/2006 s-a dispus trimiterea acestora în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior.
În cursul cercetării judecătorești a fost introdus în cauză în calitate de parte civilă numitul, proprietarul autoturismului avariat -, condus de fiul acestuia, învinuitul.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei în cuantum de 70.000.000 ROL, reprezentând costul reparației mașinii, dobânzile și comisioanele la CEC.
În scopul aflării adevărului instanța a dispus audierea martorilor din rechizitoriul parchetului, respectiv, G, și.
În apărare, inculpatul a solicitat audierea martorului, polițist în cadrul Postului de Poliție al comunei, județul G și a martorului.
La solicitarea inculpatului s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice auto în care sens a fost desemnat inginerul expert, fixându-se un onorariu în cuantum de 400 lei.
Din concluziile raportului de expertiză care a fost depus la sediul instanței în data de 30.10.2007 a rezultat că prejudiciul cauzat autoturismului marca 1310 Breack cu numărul de înmatriculare - aparținând părții civile este estimat la circa 2684,25 lei (170).
În urma analizei probelor de la dosar prima instanță a reținut că la data de 19.05.2006, inculpatul, în timp ce se afla la volanul autoturismului - - proprietatea inculpatului, a intrat în coliziune cu autoturismul -, condus de învinuitul.
Ulterior, la locul accidentului s-a deplasat inculpatul, ca urmare a solicitării inculpatului, ocazie cu care autoturismul de culoare roșie - a fost împins până în curtea inculpatului, unde a înlocuit acest număr de înmatriculare cu numărul autoturismului - de culoare albastră care se afla în curtea imobilului proprietatea acestuia.
Înainte de a se deplasa organul de poliție la locul accidentului, inculpatul l-a determinat pe învinuitul să declare că autoturismul implicat în accident era condus de el și nu de inculpatul, iar în caz contrar nu-i va achita contravaloarea prejudiciului produs prin avarierea autoturismului -.
În baza declarațiilor inculpatului și învinuitului, agentul de poliție a întocmit autorizația pentru reparație, în actul constatator consemnându-se că autoturismul implicat în accident are numărul de înmatriculare -, iar în momentul coliziunii a fost condus de inculpatul.
Ulterior, cu ocazia întocmirii de către societatea asiguratoare SC SA a raportului de daună, învinuitul, nemulțumit că valoarea acordată cu titlu de despăgubiri era de 1928 lei, iar conform comenzii deviz din 22.06.2006 întocmită de SC, valoarea lucrărilor necesare constatate era de 3553 lei a declarat la data de 07.06.2006 că autoturismul implicat în accident nu a fost acela care posedă polița de asigurare RCA - HN nr. 622/26.01.2006, precum și faptul că autoturismul a fost condus de către inculpatul, care nu posedă permis de conducere.
Învinuitul a declarat necorespunzător adevărul cu privire la condițiile și împrejurările producerii accidentului ca urmare a promisiunilor inculpatului, în sensul că va suporta cheltuielile ocazionate de repararea autoturismului.
În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice fizico-chimice, care a vizat identificarea autoturismelor implicate în accidentul rutier la data de 19.05.2006, pe baza caracteristicelor chimice ale peliculelor de vopsea descoperite la locul faptei cu ocazia cercetării și peliculelor de vopsea ridicate de pe autoturismul -, -, proprietatea inculpatului și - proprietatea învinuitului.
Raportul de constatare tehnico-științifică, întocmit de Institutul de Criminalistică, Serviciul Expertize fizico-chimice a concluzionat că probele ridicate de la locul accidentului prezintă aceleași caracteristici fizico-chimice cu probele prelevate de pe autoturismul - - proprietatea inculpatului, iar micro-urmele dinamicii segmentului decupat de pe autoturismul - nu prezintă caracteristici identice cu cele prelevate de pe autoturismul -, în legătură cu care inculpatul a susținut că a fost implicat în accidentul rutier din data de 19 mai 2006.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu a condus la data de 19.05.2006 autoturismul implicat în accidentul rutier a fost înlăturată de declarația învinuitului și de o parte din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Martorul a declarat că a văzut că mașinile ce s-au tamponat avea culoare roșie una aparținând lui, iar cealaltă inculpatului, precum și că, lângă cele două autoturisme se aflau numiții și care stăteau pe un parapet.
Atunci l-a întrebat pe ce s-a întâmplat și acesta i-a spus că s-a lovit cu.
Tot martorul a relatat că inculpatul a plecat de la fața locului și a venit cu inculpatul la locul accidentului, acesta din urmă locuind în spatele casei sale la o distanță de circa 60. de locul unde a avut loc accidentul.
Instanța de fond a mai reținut că la interval scurt de timp a apărut și martorul la locul accidentului, unde l-a găsit numai pe învinuitul, iar ulterior au apărut și cei doi inculpați și.
S-a reținut și că martorul a observat de la o distanță de circa 100-150. autoturismele implicate în accident lângă care se aflau numiții, și.
După circa 15 min. când s-a reîntors acasă după ce a transportat pe numiții și pe care i-a avut la muncă, nu a mai văzut mașinile implicate în accident.
Același martor a menționat că inculpatul a dus mașina sa de culoare roșie care a fost implicată în accident la domiciliu.
După ce inculpatul a luat autoturismul proprietate personală de la locul accidentului în locul respectiv martorul a observat doar autoturismul condus de învinuitul lângă care se afla acesta.
Martorul Gad eclarat că l-a văzut de mai multe ori pe conducând autoturismul lui.
Și martorul a arătat că a observat când inculpatul " mai scotea mașina lui la poartă".
În cursul urmăririi penale martorii și au precizat că l-au văzut pe inculpatul conducând diferite autoturisme, ultimul martor arătând că știa că acesta are permis de conducere.
Coroborând probele de la dosar instanța a reținut că inculpatul a făcut declarații nereale în fața organelor de poliție privind condițiile și împrejurările producerii accidentului rutier, declarații în baza cărora s-a emis autorizația pentru reparație și-a întocmit procesul verbal constatator, înscrisuri care au fost folosite la SC SA în scopul obținerii despăgubirilor civile.
S-a reținut că activitatea inculpatului privind înlocuirea plăcuțelor de înmatriculare de pe autoturismul - care era asigurat la SC SA, constituie mijlocul fraudulos cu ajutorul căruia acesta a încercat obținerea despăgubirilor de la societatea asigurătoare, mijloc fraudulos folosit în sensul prevederilor art. 215 alineat 2 Cod penal.
De altfel, mijlocul dolosiv folosit de a fost de a produce rezultatul socialmente periculos, prejudicierea SC SA și ineficiența mijlocului utilizat datorându-se împiedicării producerii rezultatului prin conduita lui.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice autoturismul -, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alineat 1 din OUG nr.195/2002, modificată, fapta inculpatului de a încredința, cu știință, un autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice, inculpatului care nu posedă permis de conducere și de a declara necorespunzător adevărului împrejurările producerii accidentului în fața organelor de poliție, în sensul că autoturismul implicat în accident a fost condus de el și nu de inculpatul, precum și faptul de a-i monta un alt număr de înmatriculare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 alineat 3 din OUG nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în OUG nr. 195/2002, gradul pericol social al faptei săvârșite, conduita nesinceră manifestată în tot cursul procesului penal și că este recidivist postcondamnatoriu, conform prevederilor art. 37 litera a Cod penal.
Din certificatul de cazier judiciar a rezultat că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 1051 din 17.06.2004 la 10 luni închisoare pentru care s-a dispus suspendarea executării în baza art. 81 Cod penal, pentru infracțiunile prevăzute de art. 78 alineat 1 și 79 alineat 1 din OUG nr. 195/2002, fapta din cauza dedusă judecății fiind comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate privind prima pedeapsă.
Față de aceste criterii, instanța a apreciat că rolul educativ și preventiv al pedepsei ce urmează a fi aplicată poate fi realizat prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă constând în închisoare cu orientare spre minimul special prevăzut de lege, reținându-se că drumul pe care a circulat cu autoturismul este să condamne l-a condamnat pe inculpatul în baza art. 86 alineat 1 din OUG 195/2002, modificată la 1 an închisoare un drum lăturalnic.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere aceleași criterii generale prevăzute în art.72 Cod penal.
În sarcina acestui inculpat au fost reținute și circumstanțe atenuante prev. de art.74 Cod penal, respectiv lipsa de antecedente penale.
Pe latură civilă, inculpații au fost obligați în solidar la 2684,25 lei despăgubiri civile către partea civilă, reprezentând avariile de la autoturism așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești și inculpații.
Prin apelul parchetului se critică sentința susținându-se următoarele:
- în mod greșit prima instanță a condamnat pe inculpatul la 6 luni închisoare cu aplic. art.74-76 Cod penal, și
- în mod greșit prima instanță nu s-a pronunțat asupra anulării înscrisurilor întocmite de agentul de poliție în baza declarațiilor false ale inculpatului și făptuitorului, respectiv autorizația de reparație și procesul verbal seria - 23178 din 19 mai 2006 în condițiile prev. de art.348 pr.pen.
Inculpatul a criticat sentința, susținând că infracțiunile comise în împrejurările menționate nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, solicitând aplicarea artr.181Cod penal, așa cum s-a aplicat și pentru făptuitorii polițist și conducătorul auto.
La rândul său, inculpatul a criticat sentința, susținând că nu a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, solicitând achitarea.
Prin decizia penală nr.83 din 12 mai 2008, Tribunalul Gorja admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești și inculpatul, a desființat sentința și în baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit.1Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul, pentru faptele prev. de art.86 al.3 din OUG 195/2002 (republicată), art. 292 Cod penal, art. 291 Cod penal, art. 20 rap. la art. 215 al. 2 Cod penal și art. 25 rap. la art.292 Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal, s-a aplicat inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ, constând în 1.000 lei amendă.
S-a anulat autorizația de reparație și procesul verbal seria - 23878 din 19 V 2006 întocmit de agentul de poliție.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
A fost obligat inculpatul la 30 lei cheltuieli judiciare statului.
În speță, pentru inculpatul s-a reținut că faptele comise de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Potrivit art.181Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului.
Din probele dosarului a rezultat că faptele au fost comise de inculpat în mod spontan, fără să urmărească un scop periculos, iar în comiterea acestora o contribuție însemnată a avut-o și agentul de poliție.
Astfel, din declarația inculpatului care se coroborează cu declarația martorului, fiul părții civile, a rezultat că inculpatul în curtea casei sale a convenit cu acest martor, în prezența polițistului să-l ajute în repararea autoturismului accidentat, proprietatea tatălui său, urmând să treacă în procesul-verbal de cercetare a accidentului autoturismul -.01. care avea asigurare CASCO în locul autoturismului -.75. implicat în accident, (ambele autoturisme fiind proprietatea inculpatului ).
Dând curs acestei înțelegeri, polițistul a menționat în procesul-verbal că accidentul s-a produs de inculpatul care a condus autoturismul -.75. fără a mai verifica certificatele de înmatriculare ale celor două autoturisme accidentate.
Pentru îndeplinirea cu bună știință în mod defectuos a atribuțiunilor de serviciu, polițistul a fost cercetat de parchet pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, pentru care a fost scos de sub urmărire penală și sancționat administrativ cu amendă în sumă de 500 lei.
În ceea ce privește pe făptuitorul, parchetul prin actul de sesizare a instanței a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în 1000 lei amendă.
Acest mod de soluționare a faptelor comise de polițist și de făptuitorul a fost de natură să influențeze, potrivit instanței de apel, în sens favorabil și tratamentul penal pentru faptele comise de inculpatul.
Referitor la persoana inculpatului, din actele dosarului a rezultat că este lipsit de antecedente penale, este în vârstă de 58 de ani, are studii superioare, este pensionar (), iar în cursul procesului a avut o conduită relativ sinceră.
În considerarea celor expuse, s-a reținut că faptele comise de acest inculpat au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul lor concret sunt lipsite în mod vădit de importanță, neprezentând gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Din dispozitivul sentinței apelate a rezultat că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la anularea actelor false, respectiv a autorizației de reparație și a procesului-verbal seria -.23878 din 19 mai 2006, încheiate de agentul de poliție în baza declarațiilor date de inculpatul și făptuitorul.
Ori, conform art.348 pr.pen. instanța era obligată să se pronunțe cu privire la desființarea totală sau parțială a acestor acte.
Împotriva deciziei, în termen au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpații li, partea civilă și partea civilă Împotriva Corupției, si din România.
Ministerul Public critică decizia pentru netemeinicie, invocând că faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, inculpații și susținând în esență, că instanța de fond a reținut o greșită stare de fapt, astfel încât inculpații, în baza principiului in dubio pro reo, ar trebui achitați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a cod pr.penală, iar criticând hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece, în mod nefondat a fost achitat inculpatul, apreciindu-se că faptele sale nu prezintă gradul de pericol social ale unor infracțiuni dar și că pe latură civilă, instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate cererile sale.
Cu privire la recursurile de față:
Curtea constată că în ceea ce privește recursul declarat de Împotriva Corupției, si din România, acesta este inadmisibil, și va fi respins în baza art.38515pct. 1 lit. a cod pr.penală, deoarece această organizație nu a avut calitatea de parte în procesul penal, nici la instanța de fond și nici la instanța de apel, iar soluția pronunțată în apel nu a vizat-o, astfel încât să poată beneficia de dispoz. art. 362 alin.1 lit. f cod pr.penală.
Cu privire la recursul declarat de Ministerul Public, care invocă cazul de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 18 cod pr.penală, acesta este fondat și va fi admis cu următoarea motivare.
Potrivit art. 18 cod penal, în înțelesul legii penale, fapta care prezintă pericol social este acțiunea sau inacțiunea prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse, iar potrivit art. 181cod pr.penală, fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni este fapta care, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și arătate în art. 1 și prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanță.
Curtea reține și că, potrivit art. 181alin.2 cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Ori, se constată, în raport de aceste criterii, că faptele inculpatului, fiecare în parte, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost acuzat și trimis în judecată respectiv, a fost condamnat în prima instanță deoarece, scopul pentru care a acționat inculpatul și a determinat și alte persoane să comită fapte penale, a fost evident, unul ilicit și care viza obligarea unei societăți de asigurări la plata unor sume de bani nedatorate cu titlu de despăgubiri, această activitate infracțională fiind continuată ulterior, nu numai la momentul și locul accidentului de circulație ci și în alte locuri și în zilele următoare.
În aceste condiții, este eronată reținerea instanței de apel, că inculpatul ar fi comis în mod spontan fapta, fără să urmează un scop periculos și că, contribuția determinantă ar fi avut-o un agent de poliție, când, de fapt, realitatea este că această contribuție determinantă a avut-o inculpatul recurent, el fiind inițiatorul activităților infracționale.
Nici reținerea unor date personale de către instanța de apel, nu justifică motivarea că faptele inculpatului nu ar prezenta în concret gradul de pericol social deoarece, vârsta înaintată, existența unor studii superioare, fosta calitate de agent al statului în Ministerul d e Interne, îl obliga să aibă o conduită ce vizează respectarea legii și nu încălcarea ei, cu atât mai mult, cu cât această încălcare presupunea comiterea mai multor fapte de natură penală.
Curtea reține și că toate criteriile avute în vedere de dispoz. art. 181alin.2 cod penal nu sunt selective și ele trebuie îndeplinite cumulativ, ceea ce nu este cazul pentru inculpatul.
În consecință și pentru motivele arătate, constatând existența unor probe certe de vinovăție pentru inculpatul, iar pe de altă parte reținându-se și că inculpatul a participat în mod efectiv - împotriva sa fiind dovezi certe și concludente materializate atât în declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile celorlalți participanți cât și înscrisurile existente la dosar - la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și pe care le-a săvârșit cu intenție directă, pentru a se sustrage de la o eventuală sancțiune penală și pentru a nu fi obligat să suporte contravaloarea deteriorărilor la autoturisme rezultate în urma accidentului de circulație, și recursul acestuia este nefondat și va fi respins ca atare.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă, acesta invocând cazul de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 10 și 14 cod pr.penală și acesta este fondat deoarece, așa cum s-a arătat, faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și pronunțând condamnarea acestuia, instanța de recurs este obligată să facă aplic. dispoz. art. 193 alin. 1,2,4 și 5 cod pr.penală, în ceea ce privește plata cheltuielilor judiciare făcute de partea recurentă, cheltuieli care, potrivit dovezilor scrise prezentate - adeverințe de venit, bonuri de benzină - însumate, totalizează 1430 lei, aceste sume urmând să fie suportate de ambii inculpați în proporții egale deoarece, acestea au fost determinate în această proporție de fiecare dintre inculpați.
Cu privire la recursurile declarate de inculpați, acestea sunt nefondate pentru considerentele arătate în motivarea admiterii recursurilor declarate de partea civilă și de Ministerul Public.
Cu motivarea reținută, în temeiul art. 38515alin.1 pct. 1 lit. a și b cod pr.penală, va fi respins ca inadmisibil recursul declarat de Împotriva Corupției, si din România și ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și.
În baza art. 38515pct. 2 lit. d cod pr.penală, existând cazurile de casare invocate, se vor admite recursurile declarate de Ministerul Public și de partea civilă, se va casa decizia recurată și, în rejudecare, se va menține sentința penală nr.53 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești, vor fi obligați fiecare recurent inculpat la câte 715 lei cheltuieli de judecată către partea civilă și se va anula autorizația de reparație și procesul verbal seria - nr. 23878 din 19 mai 2006, încheiat de agentul constatator.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală, inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Împotriva Corupției, si din România, împotriva deciziei penale nr.82 din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Respinge ca nefondate recursurile inculpaților și.
Admite recursurile declarate de partea vătămată și de Ministerul Public.
Casează decizia și menține sentința penală nr.53 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești.
Anulează autorizația de reparație și procesul-verbal seria - 23878 din 19.05.2006.
Obligă fiecare inculpat recurent la câte 715 lei, cheltuieli de judecată către partea civilă.
Obligă fiecare inculpat recurent la câte 39 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul la încă 100 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu Baroul Dolj, cheltuieli judiciare statului, onorariul fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 octombrie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.DF
PS/19.11.2008.
3 noiembrie 2008
- Administrația Finanțelor Publice Târgu Cărbunești va încasa de la inc. suma de 389 lei cheltuieli judiciare statului și de la inc. suma de 189 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Valentina Trifănescu, Doru Filimon
