Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 747/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ nr.747/R/2009
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Delia Purice
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 159/A din data de 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului solicită să se constate că procedura de citare nu este îndeplinită cu inculpatul, având în vedere că pe citație nu este aplicată ștampila Consiliului Local.
Reprezentantul Parchetului apreciază că procedura de citare este îndeplinită cu inculpatul.
Instanța constată că există procedură cu inculpatul-recurent.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului cum a fost formulat și motivat, desființarea sentinței penale nr.348/20.11.2008 a Judecătoriei Sighetu Marmației și a deciziei nr.159/A /08.10.2009 a Tribunalului Maramureș și, rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod pr.pen. și art. 181Cod penal având în vedere împrejurarea și modalitatea de comitere a faptei, precum și că prin fapta reținută în sarcina inculpatului s-a adus o atingere minimă valoriilor apărare de lege.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate. Apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele art. 10 lit.1Cod pr.pen. și 181Cod penal având în vedere că inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru același gen de infracțiuni.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 348 din 20 noiembrie 2008, Judecătoria Sighetu Marmațieia condamnat pe inculpatul, născut la 28 martie 1972 în S M, fiul lui și, cetățean român, studii 10 clase + școala profesională, electromecanic, căsătorit, recidivist, -, domiciliat în, nr.1117, jud. M, cu reședința în Câmpulung la, nr.95, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev.de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b pen. art. 74 lit. a și c și art.76 lit. d pen. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare, cu consecințele prev. de art.71 pen. și art.64 lit. a, b pen.
În temeiul art.191 al.1 pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că din probele de la dosar rezultă că, la data de 19 februarie 2008, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul "" -, aparținând martorei, din localitatea Câmpulung la până în localitatea, la volanul autoturismului aflându-se martora care posedă permis de conducere corespunzător.
La întoarcere autoturismul a fost condus de inculpatul care nu posedă permis de conducere de nici o categorie, având acordul învinuitei care știa faptul că aceasta nu posedă permis de conducere.
Inculpatul a fost oprit în trafic pentru control de organele Poliției de Frontieră.
Starea de fapt a fost dovedită și în faza cercetării judecătorești, cu declarațiile martorilor (fila 23), (fila 51) întrunind elementele constitutive ale infracțiunii reținută în sarcină.
Ținând seama de dispozițiile art. 72 și 52.pen. raportat la pericolul social al faptei, la persoana inculpatului, care are vârsta de 36 ani, cu antecedente penale, ultima dată prin sentința penală nr. 406/2003 a Judecătoriei Sighetu Marmațieia fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare cu executare, instanța l-a condamnat la pedeapsa închisorii, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. a, c raportat la art. 76 lit.d pen. cu consecințele prev. de art.71 pen. și art.64 lit.a, b pen. potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care, prin apărător, a solicitat achitarea în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit. a, art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât lipsește intenția. A susținut că a încercat doar să pornească autovehiculul în afara părții carosabile și, prin urmare, nu a condus pe drum public.
În subsidiar, a solicitat a se reține incidența dispozițiilor art.181Cod penal, respectiv fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu consecința achitării.
Prin decizia penală nr. 159/A din data de 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în temeiul art. 379 pct.1 lit.b proc.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.348 din 20 noiembrie 2008 Judecătoriei Sighetu Marmației.
În temeiul art.192 al.2 proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a concluzionat că starea de fapt reținută de către prima instanță este în concordanță cu probele administrate, din acestea reieșind că în data de 19 februarie 2008, inculpatul s-a deplasat împreună cu martora din localitatea Câmpulung la până în localitatea, autovehiculul marca nr.- fiind condus de către martoră, căreia îi și aparținea. Au staționat pe o stradă la aproximativ 100 de DN 19, iar la întoarcere, la volanul autovehiculului a urcat inculpatul, ieșind cu autovehiculul de pe acea stradă în DN 19 și conducând încă circa 100. după care a fost oprit în trafic de către organele de poliție.
Din adresa nr.-/11.03.2008 a M, Serviciul Poliției Rutiere, rezultă că inculpatul nu figurează în evidențe ca posesor de permis de conducere.
Inculpatul a recunoscut în primele declarații date în faza de urmărire penală că a condus autovehiculul pe DN 19 și a fost oprit în trafic de către organele de control. În fața primei instanțe, inculpatul și-a modificat poziția, susținând că a condus doar 3-5 pe drumul național și oprise înainte de sosirea echipajului de poliție, iar, în apel, a arătat că a încercat pornirea autovehiculului în afara părții carosabile și nu a condus pe drum public.
În raport de această poziție oscilantă a inculpatului, tribunalul a reținut că vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prev. de art. 86 al.1 din nr.OUG195/2002 a reieșit din coroborarea declarațiilor sale cu procesul verbal de constatare și relatările martorei.
Prin urmare, cererea inculpatului de achitare nu a putut fi primită, fapta sa întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Pe de altă parte, fapta sa nu poate fi privită ca fiind lipsită de importanță și neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât conducerea în condiții ilicite (respectiv fără a poseda permis de conducere) a autovehiculului pe drumurile publice a avut ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Nu sunt realizate cerințele art.181Cod penal nici prin prisma datelor ce caracterizează persoana și conduita inculpatului, ținând seama de faptul că acesta a suferit mai multe condamnări, toate pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, condamnări ce nu au avut nici un efect în planul reeducării inculpatului, câtă vreme acesta continuă să comită același gen de fapte.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a ținut seama de modul și împrejurările în care a fost comisă fapta și a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei mult sub minimul special prevăzut de lege.
Neconstatându-se aspecte de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b proc.pen. cu consecința obligării sale la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs inculpatul, criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice și a solicitat casarea deciziei tribunalului împreună cu sentința primei instanțe și pronunțarea unei noi decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod proc.pen. și art. 181.pen. cu motivarea că, în raport de împrejurarea și modalitatea de comitere, precum și că prin fapta reținută în sarcina sa, s-a adus o atingere minimă valorilor apărare de lege, fiind vădit lipsită de importanță.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că în data de 19 februarie 2008, inculpatul a condus autovehiculul marca nr. - pe DN 19 pe o distanță de circa 100, fără a poseda permis de conducere, fiind oprit în trafic de către organele de poliție.
Această stare de fapt este confirmată prin procesul verbal de constatare din data de 20.02.2008 ( 6 dos.) din care rezultă că organele de poliție au oprit în trafic, pe DN 19 la ieșirea din localitatea spre localitatea Câmpulung la, autoturismul de mai sus, la volanul căruia se afla inculpatul, verificarea efectuîndu-se în prezența martorilor, pasageră în autoturism, și, martori în prezența cărora inculpatul a recunoscut că a condus mașina pe drumurile publice.
Totodată, din adresa nr. -/11.03.2008 a IPJ M-Serviciul Poliției Rutiere ( 9a dos. ) rezultă că inculpatul nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere.
În final, situația de fapt este confirmată și de inculpat ( 11-13 dos.p, 50 dos. fond), precum și de martorii ( 23 dos. fond, 19 dos.up.) și ( 24 dos., 51 dos. fond).
Curtea nu poate reține apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi condus autoturismul 20-30m deoarece, pe de o parte, această susținere apare ca fiind nesinceră având în vedere că atât inculpatul, cât și martora precizează în depozițiile inițiale că distanța parcursă a fost de 100m, respectiv 50m, ca apoi inculpatul să revină succesiv, afirmând că s-a parcurs 10-20m și, respectiv, 2-3. Pe de altă parte, sub aspectul existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 este lipsită de relevanță distanța parcursă, esențial fiind ca acțiunea de conducere a unui autovehicul să se realizeze pe drumurile publice și în lipsa condiției posedării permisului aferent.
Nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia fapta comisă este vădit lipsită de importanță. Referitor la aplicarea art.18/1 pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.18/1 pen.
Infracțiunile prevăzute de OUG nr.195/2002, fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte, pot avea consecințe imprevizibile, de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri ceea ce face ca în aprecierea gradului de pericol social concret, să nu se poată face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Or, din probe rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul personal, fără să posede permis de conducere.
Inexistența permisului de conducere nu poate fi suplinită în nici un mod. Chiar dacă, în fapt, subiectul ar avea cunoștințele necesare și îndemânarea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, această împrejurare - dovedită prin însăși conducerea autovehiculului fără încălcarea vreunei reguli de circulație - nu-l va exonera de răspundere pentru infracțiunea vizată. de conducere este nu numai expresia constatării de către organele de poliție a cunoștințelor și îndemânării titularului, dar și unicul temei al îndreptățirii lui de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei "conduceri" pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul nu a dat dovadă de sinceritate încercând să-și atenueze răspunderea penală prin declarații neveridice și care nu se coroborează între ele.
Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, infracțiunile pentru care a mai fost condamnat fiind identice cu cea din cauză.
În fine, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că, a conduce un autovehicul fără abilitarea legală, constituie infracțiune și nu contravenție. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal, și efectiv. lipsei de pericol social al unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunii de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infracțiunile de pericol, ca și în speță, când acest pericol există fără dubiu.
Așa fiind, față de împrejurarea că inculpatul prin atitudinea sa a creat o stare de pericol pentru traficul rutier, justifică concluzia că fapta sa prezintă pericolul social al unei infracțiuni, astfel că soluția de condamnare a inculpatului este temeinică, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit. b proc.pen.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C, suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 192 al2 proc.pen. se va obliga inculpatul sa plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în, nr.1117, jud. M, împotriva deciziei penale nr. 159/A din 8 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește in favoarea Baroului de avocați C, suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obliga pe inculpat sa plătească in favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.H/Dact.
5 ex./04.12.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Delia Purice
