Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 748/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr.748/R/2009
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Delia Purice
- - -
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat în examinare recursurile declarate de inculpații și, deținuți in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 241 din 19 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c, alin.2 ind.1 lit.a și b pen.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. și inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., ambii avocați din cadrul Baroului C, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpații, întrebați fiind, arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Inculpatul precizează că a formulat recurs pentru reducerea pedepsei.
Inculpatul precizează că a declarat recurs întrucât nu este vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 241/ 2009 Tribunalului Cluj și a sentinței penale nr. nr.193 din 03.07.2009, a Judecătoriei Turda și rejudecând cauza să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.c pen. cu consecința prev. de art. 76.pen. având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut că în noaptea de 28/29.09.2008 împreună cu o altă persoană au comis infracțiunea de tâlhărie. Consideră necesară reaprecierea probelor și reindividualizarea pedepsei având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, valoarea redusă a prejudiciului ( un telefon mobil și 200 lei) care a fost recuperat. Solicită să se aibă în vedere și atitudinea diferită a celor doi inculpați în fața organelor de cercetare și a instanței de judecată.
Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.c Cod pr.pen. achitarea inculpatului, întrucât fapta nu a fost comisă de el. Instanța a înlăturat probele solicitate de inculpat a se administra în apărarea sa, respectiv au fost înlăturate declarațiile a 4 martori care atestau că inculpatul la data săvârșirii infracțiunii se afla în altă parte. Solicită să se rețină că la recunoașterea din grup, partea vătămată nu l-a recunoscut pe inculpatul, ci doar pe vărul său. Pentru aceste motive invocă incidența în cauză a principiului in dubio pro reo.
În subisidar, solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului având în vedere că sunt posibilități reale de reeducare raportat la vârsta inculpaților.
Procurorul solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpaților, iar pedepsele aplicate sunt corecte și reflectă gravitatea faptelor comise. Solicitarea de achitare a inculpatului este nejustificată raportat la declarațiile martorilor G șeful de tren, și G care i-au recunoscut pe inculpați.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția, solicitând să se rețină că coinculpatul a declarat că el nu a participat la comiterea faptei și că partea vătămată nu l-a recunoscut.
CURTEA:
Deliberând reține că prin sentința penală nr.193 din 03.07.2009 a Judecătoriei Turdaa dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 13.03.1990 în A I, jud. A, cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în Câmpia,-, în prezent la Penitenciarul Gherla, CNP -, la pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c, alin.2 ind.1 lit.a și b pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350.proc.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 02.10.2008 la zi.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin.2 ind.1 lit.a și b pen, a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la 04.09.1987 în Câmpia, jud. C, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în Câmpia,-, în prezent la Penitenciarul Gherla, CNP -, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350.proc.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 02.10.2008 la zi.
În baza art. 14, 346.proc.pen. art. 998-999. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă -comuna,-, jud. S și au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile suma de 915 lei.
În baza art. 191 proc.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei reprezentând onorariu av. oficiu ce s-a avansat din.
S-a încuviințat onorariu av. oficiu 200 lei pentru asistența juridică la verificarea legalității măsurii arestării preventive a inculpaților și suma de 1200 lei pentru asistența juridică a inculpaților în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că în noaptea de 28/29.09.2008, în timp ce călătoreau cu trenul accelerat 1741 pe relația B-S M, cu câteva minute înainte ca trenul să oprească în stația CFR Câmpia-, cei doi inculpați au intrat într-un compartiment din vagonul nr.2, unde se afla singură partea vătămată și prin folosirea violenței și amenințarea succesivă cu un cuțit la nivelul gâtului, al feței și al coloanei vertebrale, au deposedat-o pe această parte de un telefon mobil marca Nokia 6288 și de suma de 200 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambii inculpați. În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, pe considerentul că nu este recidivist, a recunoscut comiterea faptei, manifestând regret, astfel încât i se pot reține circumstanțe atenuante care să conducă la reducerea cuantumului pedepsei. Inculpatul a solicitat a se dispune achitarea sa de sub orice învinuire, deoarece susține că el nu a participat la comiterea faptei respective, aflându-se la domiciliul unchiului său împreună cu alte persoane în acea noapte, în cauză trebuind să se facă aplicația principiului in dubio pro reo.
Prin decizia penală nr. 241 din 19 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, în baza art. 379 pc.1 lit. b proc.pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.193 din 03.07.2009 a Judecătoriei Turda.
S- menținut starea de arest a inculpaților și potrivit art.88 pen. s-a dedus din pedepsele aplicate timpul arestului preventiv începând cu data de 02.10.2008 la zi, pentru ambii inculpați.
Potrivit art. 189.proc.pen. onorariile avocațiale din oficiu, în sumă de 600 lei s-au suportat de la.
În temeiul art.192 al.2 proc.pen. au fost obligați inculpații să plătească câte 350 lei cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele. Din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat fără dubiu vinovăția celor doi inculpați în comiterea faptei reținute în sarcina lor. Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, inculpatul nu a recunoscut fapta, declarând că în data de 28.09.2008, zi de duminică, s-a aflat acasă, împreună cu familia sa, și abia la orele 22,30 părăsit acest domiciliu pentru a se deplasa la unchiul său, martorul, unde a stat până în dimineața următoare, vizionând filme, neîntâlnindu-se cu celălalt inculpat. Ulterior în cursul cercetării judecătorești, s-a prevalat de dreptul său de a nu da declarații, revenind ulterior, chiar și în fața instanței de apel, susținând aceeași declarație din faza de urmărire penală, susținând că nu a comis fapta imputată.
Inculpatul a menționat, în faza urmăririi penale, că nu este vinovat de comiterea faptei, revenind ulterior, recunoscând că a fost împreună cu o persoană necunoscută. Declarațiile inculpaților sunt combătute însă de probele existente la dosar, atitudinea lor nesinceră față de organele judiciare fiind evidentă și orientată spre zădărnicirea aflării adevărului. Astfel, în susținerea atitudinii nesincere a celor doi inculpați și în combaterea susținerilor lor, au fost reținute, ca pertinente și utile cauzei, de către prima instanță, următoarele probe: procesul-verbal de consemnare a imaginilor video și planșa fotografică cuprinzând aspecte surprinse de camerele de supraveghere din localul din incinta CFR Câmpia-, din 28.09.2008, unde cei doi inculpați au fost împreună; recunoașterea efectuată din grup de către partea vătămată, certificatul medico-legal al acesteia; declarația martorului În mod corect, instanța de fond a procedat la înlăturarea declarațiilor martorilor, ca nefiind sincere, nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, fiind evident pro causa, cu multiple neconcordanțe și contraziceri, în favoarea tezei probatorii a inculpaților.
A apărut evidentă apărarea inculpatului ca fiind de conveniență, nesusținută de alte probe de la dosar, astfel că instanța de fond nu va da curs solicitării acestuia în sensul achitării sale. Instanța de fond a procedat just și corect atunci când a decis condamnarea ambilor inculpați pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. Criteriile generale de individualizare a pedepselor au fost aplicate corect, în spiritul art.72 penal, cu referire la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei, modalitățile specifice de comitere a infracțiunii, numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate de către partea vătămată în urma incidentului și pentru recuperarea sa fizică și psihică, precum și persoana inculpaților. În aceste condiții, pedepsele aplicate, în ceea ce privește cuantumul lor, precum și modalitatea de executare, sunt potrivite cerințelor art.52 penal, pentru atingerea scopurilor de reeducare și constrângere a inculpaților.
Ca atare, soluția instanței de fond a fost menținută în totalitate, respingând apelurile declarate, ca nefiind fondate sub aspectul achitării, respectiv a reducerii pedepsei, așa cum s-a susținut în parte de către fiecare inculpat apelant.
Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond, au declarat recurs inculpații și.
Inculpatul a solicitat casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicate cu motivarea că a fost sincer în declarații și s-a recuperat prejudiciul.
Inculpatul a solicitat ca în urma admiterii recursului să se dispună în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.c proc.pen. achitarea sa, întrucât fapta nu a fost comisă de el cu motivarea că instanța a înlăturat nejustificat probele solicitate de inculpat a se administra în apărarea sa, respectiv declarațiile a 4 martori care atestă că inculpatul la data săvârșirii infracțiunii se afla în locuința rudelor sale. Solicită să se rețină că la recunoașterea din grup, partea vătămată nu l-a recunoscut pe inculpatul, ci doar pe vărul său. Pentru aceste motive invocă incidența în cauză a principiului in dubio pro reo.
În subsidar, solicită reducerea pedepsei aplicate având în vedere că are posibilități reale de reeducare.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că în noaptea de 28/29.09.2008, în timp ce călătoreau cu trenul accelerat 1741 pe relația B-S M, cu câteva minute înainte ca trenul să oprească în stația CFR Câmpia-, cei doi inculpați au intrat într-un compartiment din vagonul nr.2, unde se afla singură partea vătămată și prin folosirea violenței și amenințarea succesivă cu un cuțit la nivelul gâtului, al feței și al coloanei vertebrale, au deposedat-o pe această parte de un telefon mobil marca Nokia 6288 și de suma de 200 lei.
Această stare de fapt rezultă din declarațiile părții vătămate ( 32-33, 36-38 dos. 56 dos.fond) din care rezultă că în noaptea de 28/29.09.2008, în timp ce călătorea cu trenul de la B înspre C N, înainte de stația Câmpia, în compartimentul în care se afla au intrat doi bărbați de etnie romă, după care unul dintre ei l-a lovit cu pumnul în față, iar celălalt i-a pus cuțitul la gât și i-a solicitat bani. Mai declară victima că s-a ridicat pentru a lua bagajul și, în momentul în care s-a întors cu spatele, l-a împuns cu cuțitul în spate. Apoi, partea vătămată a scos portofelul din geantă și i-a dat 10 lei, însă agresorul i-a solicitat toți banii, și, deși i s-a spus că nu posedă alte sume de bani, a continuat să-l împungă cu cuțitul la gât, solicitând bani și, apoi, și telefonul mobil. În tot acest timp, celălalt agresor supraveghea culoarul. Victima a relatat că s-a temut pentru viața sa, determinându-l să remită întreaga sumă avută, de 200 lei, precum și telefonul Nokia 6288. Partea vătămată a descris agresorii, arătând că cel care a folosit cuțitul împotriva sa purta un tricou de culoare portocalie care avea o gaură de 0,5- 1 cm pe umărul stâng spate și avea șuvițe blonde, iar celălalt agresor haine de culoare închisă.
Potrivit Raportului de Constatare medico-legală nr. 6951/II/a/218 din 29.09.2008 a IML C partea vătămată a prezentat leziuni constând în hemifața stg. tumefiată fluctuentă la palpare; mucoasa jugala de culoare violacee, cu soluții de continuitate la nivelul buzelor înspre comisura stg. și la nivelul premolarilor și primului molar superior stg. acoperite cu secreție gălbuie; în șanțul nazolabial, infero-lateral față de comisura stg. a buzelor și pe regiunea mentonieră, câteva excoriații acoperite cu fină crustă de 2/0,3 până la 0,2/0,3 cm; în fosa supraclaviculară stg. două plăgi înțepate cu dimensiunea de 0,3 și 0, 2 cm cu margini netede și unghiuri ascuțite pe fond echimotic roșu violaceu, leziuni care s-au putut produce prin lovire activă cu corp dur, pot data din 28/29.09.2008 și s-au putut produce prin lovire activă cu corp dur.
Participarea și vinovăția ambilor inculpați la comiterea faptei a fost corect reținută.
Astfel, inculpații au fost recunoscuți de către partea vătămată, iar prezența lor în trenul în care a avut loc fapta a fost confirmată de martorul G, șef de tren, care i-a recunoscut pe inculpați după planșa foto deoarece le-a solicitat biletele de călătorie și le-a cerut să coboare la prima stație deoarece nu posedau asemenea bilete. Mai arată martorul că una dintre persoane purta un tricou portocaliu, iar cealaltă o bască cu cozoroc.
Mai mult, martorul G, agent de pază în stația CFR Câmpia, arată că în data de 28.09.2008, în jurul orelor 17,00, l-a văzut pe inculpatul împreună cu alte persoane de etnie romă, urcându-se în jurul orelor 17,00 în trenul rapid R 838 în stația CF Câmpia, tren care circula într-o direcție opusă celui in care s-a comis fapta, respectiv pe ruta C-P ( ( 104,105 dos., 108 dos. fond), ceea ce explică comiterea faptei într-un tren care venea înspre Câmpia. Martorul arată că l-a recunoscut pe inculpatul deoarece este o persoană care frecventează des Stația CFR Câmpia și trenurile de călători, remarcând că acesta purta un tricou de culoare portocalie, iar printre persoanele care îl însoțeau era și una care purta o . cu cozoroc.
Declarațiile potrivit cărora inculpații nu s-au întâlnit în ziua de 28.09.2008 sunt nesincere, fiind contrazise prin procesul verbal de consemnare a imaginilor video ( 86, 987 dos. ) și planșa fotografică cuprinzând aspectele surprinse de camerele de supraveghere din incinta SC""SRL Câmpia ( 89-94 dos.) de unde rezultă că în data de 28.09.2008, în intervalul orar 15,05-16, 42 cei doi se aflau împreună în barul de mai sus situat în Câmpia str. -, în aceste imagini evidențiindu-se că unul din inculpați purta un tricou de culoare portocalie, iar celălalt basca cu cozoroc.
Susținerea inculpatului potrivit căreia în noaptea de 28/29.09.2008 ar fi fost la domiciliul martorului unde a urmărit filme a fost infirmată de probele administrate, în mod corect fiind înlăturate declarațiile martorilor, și ca fiind nesincere deoarece, pe de o parte, sunt contrazise de celelalte probe, astfel cum au fost arătate mai sus, dar și ca urmare a contradicțiile existente între declarațiile acestora sau chiar între propriile declarații.
Astfel, martora ( 106 dos., 168 dos. fond) arată că în ziua de 28.09.2008 inculpatul a stat toată ziua acasă și abia în cursul serii s-a deplasat la domiciliul martorului, aspect infirmat de procesul verbal de consemnare a imaginilor video și planșa fotografică cuprinzând aspectele surprinse de camerele de supraveghere din incinta SC""SRL Câmpia de unde rezultă că cei doi inculpați au fost împreună la acest bar în data de 28.09.2008, în jurul orelor 17,00, fiind văzuți împreună de martorii și. Aceeași martoră declarară că în dimineața când s-a dus la domiciliul lui să-l aducă acasă pe inculpatul, acolo se aflau doar acesta din urmă, fiica și concubina lui, ca apoi, în altă declarație, să afirme că pe lângă aceste persoane, se aflau polițiști și un necunoscut.
este și declarația martorei, concubina martorului care, inițial, afirmă că martora a venit la domiciliul ei și al martorului în dimineața zilei de 28.09.2008 la circa 15 minute după plecarea polițiștilor ( 110 dos.p), ca într-o altă declarație să arate că dormea la momentul sosirii martorei ( 110 dos.).
Totodată, martorii ( 108-109 dos.) și declară inițial că polițiștii s-au deplasat de la domiciliul lor la cel al martorului și că prezentă ar fi fost și martora atunci când ar fi fost trezit de către polițiști. Aceste afirmații sunt contrazise de martora care arată că de la domiciliul martorului polițiștii au plecat fără a se mai întoarce, iar după câteva minute și-a făcut apariția martorul care a întrebat ce s-a întâmplat deoarece auzise.
În final, martorul declară în fața instanței de fond ( 166 dos.fond) declară că nu-și mai amintește nimic din ceea ce s-a întâmplat în seara de 28.09.2009, după care arată că nu înțelege să declare ce s-a întâmplat în acea seară după ce a ajuns acasă, rezumându-se la a afirma că a urmărit filme împreună cu inculpatul.
Pe baza acestei stări de fapt, s-a stabilit o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpați, iar sancțiunile penale aplicate au fost judicios individualizate în raport de criterii prevăzute de art. 72.pen. având în vedere modul de comitere a faptei care demonstrează violență sporită (de 2 persoane împreună, în loc public), a mijloacelor uzitate (prin folosirea activă a unui cuțit, instrument cu potențial ridicat de intimidare și lezionare), a urmărilor cauzate, dar și prin raportare la persoana fiecărui inculpat (ambii inculpați au suferit condamnări multiple pentru infracțiuni similare, inculpatul fiind condamnat în timpul minorității).
Solicitarea inculpaților de a li se reține circumstanțe atenuante nu poate fi primită deoarece niciunul dintre criteriile prevăzute de art. 74.pen. nu poate fi aplicat inculpaților atâta timp cât ambii au încercat eludarea răspunderii penale prin declarații nesincere (inculpatul, chiar dacă a recunoscut în final comiterea faptei, a negat în mod nesincer implicarea coinculpatului ) și ambii au dat dovadă de perseverență infracțională, demonstrând că sancționarea anterioară nu și-a atins scopul de reeducare, ceea a justificat aplicarea unor sancțiuni severe pentru a se asigura realizarea scopului stabilit prin art. 52.pen.
Chiar dacă pedepsele aplicate inculpaților, sub aspectul cuantumului, sunt severe, nu poate fi omis faptul că sunt sancțiuni situate la limita minimului special prevăzut de lege, iar coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante ar conduce la stabilirea unor sancțiuni în vădită disproporție cu gradul concret de pericol social al faptelor și urmărilor cauzate, cu consecința eludării scopului de prevenție, coerciție și reeducare urmărit de legea penală.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că decizia atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută ca atare astfel că în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de susnumiții inculpați.
Potrivit art. 88.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților timpul arestului preventiv, începând cu data de 2 octombrie 2008 si până în prezent, pentru ambii inculpați.
Inculpaților li s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C, suma de câte 300 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 al.2 proc.pen. se va dispune obligarea inculpaților la plata în favoarea statului a sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, deținuți in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 241 din 19 octombrie 2009 Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpaților timpul arestului preventiv, începând cu data de 2 octombrie 2008 si până în prezent, pentru ambii inculpați.
Stabilește in favoarea Baroului de avocați C, suma de câte 300 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obliga pe inculpați sa plătească in favoarea statului suma de câte 600 lei cheltuieli judiciare din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.H/Dact.
4 ex./08.12.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Delia Purice
