Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 77/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 77//
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror -.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 253/A din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de apărător ales, av., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului recurent depune la dosarul cauzei o scrisoare medicală cu privire la starea de sănătate a inculpatului.
Nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat pe larg în scris și care vizează greșita încadrare juridică a faptei, arătând că inculpatul nu s-a sustras de la testarea cu aparatul etilotest, ci doar de la recoltarea probelor de sânge, deoarece are alergie, astfel încât acesta s-ar fi supus uneia din alternativele prevăzute de lege. Astfel, solicită în principal casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea unei expertize medico-legale, prin care, în funcție de parametrii corporali și rezultatul de la testarea aerului expirat, să se stabilească alcoolemia în sânge. În subsidiar, solicită casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.1Cpp sau aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu aplicarea art. 74,76 Cp, având în vedere faptul că nu s-a produs nici un accident de circulație și astfel nu s-a produs nimănui nici un prejudiciu, inculpatul nu a mai avut contact cu legea penală, că are un comportament bun în societate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, decizia recurată este temeinică și legală, în mod corect reținându-se existența infracțiunii prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru motivele arătate de apărătorul său ales.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 562/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 87 al.5 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic. art. 74 lit.a, rap.la art.76 lit.d,Cod Penal, s-a dispus condamnarea inculpatului G, fiul lui - și, nascut la data de 25.10.1978 în mun.Reșita, jud.C S, CNP--, cetatean R, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în T,-,. 1A,.1,. 7, judetul T, fără antecedente penale, la 1 (an) an închisoare.
S-a aplicat art. 81,82.Cod Penal și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 3 (trei) ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83.Cod Penal, în baza art. 359.
C.P.P.În baza art. 71 al.2, Cod Penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64.Cod Penal, lit. a-c,Cod Penal cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 18.04.2008, în jurul orelor 00.30, cu ocazia executării serviciului de patrulare, îndrumare și control al traficului rutier pe B-dul - - din mun.T, organele de poliție din cadrul Serviciului Poliției Rutiere T, au oprit pentru control autoturismul marca cu numar de înmatriculare -, condus de către inculpatul G, întrucât se deplasa cu o viteză peste limita legala ( 87 km/). Întrucât inculpatul emana miros de băuturi alcoolice, a fost testat cu aparatul etilotest, iar în urma rezultatului indicat de către acesta -0, 47 mg/l, a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență T în vederea recoltării probelor de sânge pentru a se stabili alcoolemia acestuia.
Inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge și a declarat cadrelor medicale că refuză recoltarea deoarece are"anemie și este alergic la spital și la doctori", aspecte consemnate în buletinul de examinare clinica (19-22). Inculpatul a refuzat să semneze atât procesul-verbal întocmit de către organele de poliție cu ocazia opririi în trafic, cât și procesul verbal de prelevare întocmit cu prilejul conducerii acestuia la Spitalul Clinic Județean de Urgența
Fiind audiat în cauză, inculpatul -G a recunoscut că la data de 18.04.2008, în jurul orelor 00,30, a condus autoturismul proprietate personală marca, cu numărul de înmatriculare -, pe B-dul - -, după ce a consumat băuturi alcoolice. Totodată, inculpatul a mai precizat că a refuzat recoltarea probelor biologice deoarece era speriat și este alergic la injecții. În acest sens, inculpatul Gad epus o adeverință eliberată la data de 04.06.2008 de către dr., în care se menționează că suferă de " sindrom alergic". Ulterior, la data de 17.11.2008, d-nul dr. a trimis la IPJ T- Serviciul Cercetări Penale o precizare în care menționează ca inculpatul a urmat tratament pentru " alergică" până în nanul 1999, scoțând însă în evidență că diagnosticul nu justifică sustragerea de la recoltarea probelor biologice, cu atât mai mult cu cât acesta viza perioada anterioara anului 2000.
Situația de fapt se probează cu următoarele mijloace de proba: proces verbal de cercetare la fața locului(6), declarații inculpat (7-12), declarații martor(13-14), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (.33).Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale.(31).
Fapta inculpatului -G săvârșită în condițiile descrise mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.87.al.5 din OUG 195/2002 republicată.
Inculpatul a precizat ca a refuzat recoltarea de sânge deoarece se sperie și are amețeli, fiind alergic la tratamentul medical cu seringa, inclusiv recoltarea de probe biologice, iar contactul cu mediul interspitalicesc îi declanșează anumite eczeme, respectiv.
Audiat de către instanța de judecată, martorul ( fila 11) declară că se afla în autoturism împreună cu inculpatul și că acesta are o alergie și îi este teamă la recoltarea de sânge.
Martorul, audiat pe parcursul cercetărilor penale, și-a menținut declarația dată în fața organelor de urmărire penală. S-a depus la dosar o caracterizare emisă de Asociația de Locatari nr.70
În materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a fost depistat în trafic, în timp ce conducea, pe drumurile publice, autoturismul propriu personal, marca cu număr de înmatriculare -, și testat cu aparatul etilotest, deoarece emana miros de alcool, având o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,47 mg/
la Spitalul Județean în vederea recoltării de probe sanguine, acesta a refuzat sub motivația exprimată pueril și agasant că are "anemie și ca este alergic la spital și la doctori". Și pe parcursul cercetărilor judecătorești acesta a reiterat această susținere, de această data într-o modalitate decentă și matură, dar nu a dovedit că, într-adevăr, nu suporta o asemenea "intervenție" și că ar putea suferi consecințele precizate prin declarația dată în fața instanței de judecată.
Pe deasupra, modalitatea inițiala de exprimare, respectiv, cea din momentul refuzării recoltării probei sangvine, a condus la concluzia că inculpatul nu a tratat cu suficientă seriozitate situația în care se afla, cu atât mai mult că acesta are și cunoștințe juridice.
Fapta acestuia, așa cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 87 al.5 din OUG 195/2002 republicată.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-a avut în vedere criteriile enunțate de art.72 penal. Astfel, s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale și care, deși înaintea săvârșirii faptei a avut un comportament ireproșabil, ce se va reține ca circumstanță atenuantă, dar și de superficialitatea cu care a tratat situația în care se află.
Împotriva sentinței penale menționate mai sus a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând soluția ca netemeinică, sub aspectul reținerii circumstanței atenuante judiciare stipulată de legiuitor în prev. art. 74 lit. a pen. astfel că pedeapsa aplicată inculpatului ca urmare a reținerii atenuantei personale, nu răspunde exigențelor legii penale și nu este de natură a asigura realizarea scopului instituit de art. 52.pen.; s-a solicitat admiterea apelului și în rejudecare înlăturarea circumstanței atenuante reținute în sarcina inculpatului.
Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și inculpatul G, solicitând casarea sentinței și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Prin decizia penală nr. 253/A din 16.11.2009, Tribunalul Timiș, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 562/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial în sensul înlăturării disp. art. 74 lit. a, art. 76 lit. d Cod Penal, și în consecință, a înlăturat aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a pen. și a disp. art. 76 lit. d pen.
În baza art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002 rep. a condamnat pe inculpatul G, la2(doi) ani închisoare.
În baza art. 81.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2( doi) ani închisoare aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 4( patru) ani, stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 71 al. 5.pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii( aplicată inculpatului de prima instanță), pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.
În baza art. 379 pct.1 lit. b C.P.P. a respins ca nefondat apelul inculpatului G, împotriva sentinței penale nr. 562/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Examinând sentința penală atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și în limitele art. 371.C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 378.C.P.P. tribunalul a constatat că apelul Parchetului este admisibil, iar apelul inculpatului este nefondat, pentru următoarele motive:
Prima instanță, pe baza probelor aflate la dosar a stabilit starea de fapt, a făcut încadrarea juridică a faptei inculpatului în dispoz. art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată și, reținând justificat vinovăția inculpatului, l-a condamnat pentru fapta comisă, prin reținerea circumstanței prev. de art. 74 lit. a pen. la pedeapsa redusă de 1 an închisoare în condițiile art. 81, 82.pen.
Astfel, s-a reținut că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului ca urmare a reținerii circumstanței atenuante, în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72.pen. este prea redusă în cuantum, întrucât în raport de circumstanțele concrete ale cauzei nu se justifică reținerea circumstanței atenuante menționate, iar pe de altă parte aplicarea unei pedepse mai redusă în cuantum nu este de natură să asigure realizarea scopului pedepsei.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comisă de inculpat, împrejurarea în care a fost comisă, precum și atitudinea necorespunzătoare a inculpatului în cursul urmăririi penale, în sensul că a încercat să zădărnicească stabilirea adevărului, încercând să justifice comiterea faptei printr-o pretinsă alergie - susținere care ulterior s-a dovedit neîntemeiată, s-a reținut de către tribunal, că împrejurarea referitoare la lipsa antecedentelor penale și conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii acestei fapte, nu constituie aspecte de natură să ducă la reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a pen. ci reprezintă doar împrejurări referitoare la persoana inculpatului care trebuie avute în vedere, conform art. 72.pen. la individualizarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse de 2(doi) ani închisoare( minimul pedepsei prev. de lege pentru fapta comisă).
S-a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare, în condițiile art. 81, 82.pen. este de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, atât cel de reeducare a inculpatului cât și de prevenire a săvârșirii de alte infracțiuni.
Așa fiind, s-a apreciat că apelul Parchetului este întemeiat a fost admis în sensul motivelor menționate.
În ceea ce privește apelul inculpatului, s-a constatat că acesta este nefondat, întrucât nu se poate reține că fapta inculpatului este lipsită de importanță, față de modalitatea în care a fost comisă, ci dimpotrivă, circumstanțele cauzei denotă că fapta de sustragere de la recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prezintă un vădit pericol social, relevant fiind atât aspectul că această faptă este o infracțiune de pericol cât și împrejurările concrete mai sus descrise în care a fost comisă.
Împotriva deciziei penale nr. 253/A din 16.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent G înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 10.12.2009, sub nr-.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că hotărârea atacată este nelegală, deoarece nu s-a sustras de la testarea cu aparatul etilotest, ci doar de la recoltarea probelor de sânge, deoarece are alergie, astfel încât acesta s-ar fi supus uneia din alternativele prevăzute de lege.
A mai arătat inculpatul că încadrarea corectă era în prevederile art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, în subsidiar solicitând și reținerea circumstanțelor atenuante raportat la faptul că nu s-a produs niciun accident de circulație, nici un prejudiciu, nu are antecedente penale și are un comportament bun în societate.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate potrivit art. 3859pct.17 și analizate din oficiu, potrivit art.3859al.3 Curtea C.P.P. reține următoarele:
Critica adusă de către inculpat hotărârii recurate sub aspectul încadrării juridice a faptei, este nefondată.
Potrivit art. 87 al.5 din OUG 195/2002 republicată, refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Încriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat, precum și a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranța circulației rutiere reprezintă incriminări "obstacol" prin care este sancționată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulație, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieți omenești, vătămări ale integrității corporale și ale sănătății persoanei, precum și distrugeri de valori materiale). Necesitatea protejării acestor valori, precum și a constatării la timp și a sancționării imediate și corecte a faptei prevăzute la art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia " conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.",a impus incriminarea prevăzută la alin. (5) al art. 87 din același act normativ. Prin această reglementare se sancționează împiedicarea constatării faptei de conducere sub influența alcoolului, realizată prin sustragerea conducătorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
De altfel infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul, are un conținut alternativ, iar obligația lucrătorilor de poliție de a-l conduce pe inculpat la spital în vederea recoltării probelor biologice este prevăzută de art. 193 din Regulamentul pentru punerea în aplicare a nr.OUG195/2002 în cazul în care s-a constatat că valoarea concentrației de alcool este mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Solicitarea inculpatului cu privire la casarea cu trimitere în vederea efectuării expertizei judiciare pentru stabilirea alcoolemiei este nefondată, având în vedere infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și inexistența unei probe de sânge.
Aplicarea art. 18 ind. 1.Cod Penal, privind lipsa pericolului social al faptei nu poate fi reținută în cauză, întrucât fapta prezintă un grad de pericol social ridicat având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice, dar cu toate acestea a condus un autoturism pe drumurile publice și mai mult decât atât deși a fost condus la spital de către polițiști a refuzat să se supună recoltării probelor biologice.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
În cauză, în mod corect instanța de apel a înlăturat aplicarea circumstanțelor atenuante, deoarece raportat la fapta săvârșită, lipsa antecedentelor penale, faptul că nu s-a produs niciun accident de circulație și nici un prejudiciu, s-a avut în vedere la aplicarea pedepsei orientată spre minimul prevăzut de lege.
Curtea apreciază că în raport de gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, menținerea cuantumului pedepsei și a modalității de executare este justificată, raportat la dispozițiile art.72 și 52.
Cod PenalAvând în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent G împotriva deciziei penale nr. 253/A din 16.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent G împotriva deciziei penale nr. 253/A din 16.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red /27.01.10
Tehnored. 2.ex./03.02.10
Pi. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Codrina Iosana Martin, Florin
