Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 8
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " nr.OUG195/2002", promovat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.257 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă cele indicate mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că este al cincilea termen de judecată, că recursul este promovat în termen dar nu a fost motivat conform disp.art.385 ind.10 alin.2 Cod procedură penală,și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea procedează la verificarea identității inculpatului recurent, după care, aduce la cunoștință acestuia că potrivit dispozițiilor art.70 alin.2 Cod procedură penală, are dreptul de a nu da declarație în cauză, și că, în ipoteza în care va consimți să dea declarație, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul recurent, având cuvântul, arată că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere și nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Avocat, depune la dosar, pe numele său un bilet de ieșire din Spitalul Clinic de Urgențe " Prof.Dr. "I - Secția Neurochirurgie - pentru a justifica lipsa la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2009.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat, având cuvântul, susține că motivul pentru care inculpatul a declarat recurs se referă la netemeinicia deciziei pronunțată de Tribunalul Iași, respectiv modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate cât și modalitatea de executare a acesteia.
Solicită instanței de recurs a reține în favoarea inculpatului atitudinea și circumstanțele personale, și chiar dacă acesta are în antecedență mai multe condamnări solicită a i se mai da o șansă reducând cuantumul de pedeapsă de 1 (un) an închisoare și aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal. Inculpatul este căsătorit, are în întreținere copii minori care au nevoie de sprijinul și ajutorul său, acesta fiind singurul întreținător al familiei.
Reiterează cererea de admitere a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că motivul de recurs invocat de inculpat prin apărătorul ales nu poate fi primit de instanța de recurs.
Instanța de fond a făcut o evaluare corectă a tuturor criteriilor prev.de art.72 Cod penal, cu referire la limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, stabilind pentru inculpat o pedeapsă bine dozată și care corespunde exigențelor reeducării acestuia, el având în antecedență mai multe condamnări care fac inoperantă această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei.
Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia recurată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă soluția ce urmează a fi pronunțată la aprecierea instanței.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 3476 din 13 noiembrie 2008 Judecătoriei Iași dată în dosar nr- s-a dispus următoarele:
Condamnă inculpatul,fiul lui și, născut la data de 09.12.1973 în comuna, județul I, domiciliat în sat,comuna,județul I, CNP: -,căsătorit,fără copii minori, recidivist,la 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge",prev. și ped. de art. 87 aln.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice,cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
Aplică pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza disp. art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite suma de 460 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat,din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu(delegația cu nr. 5821/2008) va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.09.2007, orele 15,09 pe DJ 248 I -, lucrători din cadrul Postului de Poliție, județul I au oprit pentru control autoturismul marca Passat cu nr. de înmatriculare IȘ.02. Cu această ocazie s-a constatat că autoturismul era condus de către numitul căruia i s-a solicitat să prezinte permisul de conducere. a declarat că nu prezintă permis de conducere și că a luat autoturismul care este al său, dar înmatriculat pe o fundație umanitară și l-a condus din municipiul I până în comuna, județul I, deoarece șoferul pe care îl are angajat nu se află în localitate. Prin adresa nr. 89439/23.11.2007 emisă de Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor I, s-a comunicat că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Inculpatul a încercat să-și nuanțeze atitudinea prin martorul propus, acesta declarând (șoferul inculpatului), că în luna august 2007 s-a deplasat cu inculpatul, cu mașina, s-au oprit pentru a servi o cafea, șoferul a plecat, inculpatul a venit singur și la aproximativ 15 minute din momentul plecării, martorul a primit un telefon de la inculpat, care i-a spus că a luat ceva foc acasă și că plecat cu mașina (martorul știe că inculpatul avea lângă locuință o căpiță mare cu fân).
Nu se contestă veridicitatea afirmațiilor martorului, dar inculpatul putea găsi o altă soluție pentru a ajunge la domiciliu (să roage o altă persoană ce poseda permis pentru a-i conduce mașina; să-l roage pe șofer să se întoarcă; să plătească o mașină pentru a se deplasa spre casă), deoarece un autovehicul se conduce numai de o persoană ce posedă permis de conducere.
Astfel, fiind evidențiată în sarcina inculpatului existența vinovăției penale, sub forma intenției directe, conform art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, în drept, fapta inculpatului, care în data de 12.09.2007, cu intenție, a condus fără a poseda permis de conducere autoturismul cu numărul de înmatriculare IȘ-02- pe drumul public DJ 248 din direcția I spre, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța aplicat dispozițiile art. 72 Cod penal, ce indică criteriile generale de individualizare a pedepsei, și anume:dispozițiile generale a Codului penal; limitele de pedeapsă fixate în partea specială; gradul de pericol social al faptei săvârșite; persoana inculpatului; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru acest ultim aspect, instanța a avut în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului, ce atestă că inculpatul a suferit trei condamnări definitive, astfel:
(1) sentința penală nr. 77/1995 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 346/1996 a Tribunalului Iași = 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, cu aplicarea art. 81- 83 Cod penal;
(2) sentința penală nr. 3210/1998 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare = 7 (șapte) ani și 8 (opt) luni închisoare, cu art. 64-71 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunilor de "furt calificat", "conducere fără permis" și "ultraj";
(3) sentința penală nr. 69/2000 a Tribunalului C-S, definitivă prin nerecurare - 4 (patru) ani, 9 (nouă) luni și 29 (douăzeci și nouă) zile, pentru art. 68 lit. b din legea 56/1992, liberat la 14.01.2004, cu un rest de 453 zile.
Aceste condamnări succesive îl pun pe inculpat în situația existenței recidivei postexecutorii, deoarece după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 (șase) luni, inculpatul a săvârșit din nou o infracțiune, cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 (un) an.
Pentru acestea, a aplicat inculpatului o pedeapsă legală prevăzută în limitele textului de încriminare, cu executare în regim privativ de libertate.
Acesta este singurul regim de executare a pedepsei ce poate fi aplicat inculpatului, deoarece acesta (inculpatul) se află în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, datorită celor trei condamnări succesive anterioare.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași criticând hotărârea pentru motive de nelegalitate, cu referire la dispoziția de condamnare a inculpatului pentru o altă infracțiune (art. 87 alin. 1 din nr.OUG195/2002) decât cea pentru care a fost trimis în judecată (art. 86 alin. 1 din U, nr. 195/2002) deși nu a schimbat încadrarea juridică a faptei, conform art. 334 Cod procedură penală, dispoziții care nu sunt incidente în cauză.
Sentința a fost apelată și de inculpatul care a invocat motive de netemeinicie referitoare la modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate, solicitând suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal, întrucât a recunoscut fapta, este căsătorit și are copii minori în întreținere achiesând la motivele de apel invocate de procuror.
Prin decizia penală nr. 257 din 12 mai 2009 Tribunalului Iași au fost admise apelurile declarate de inculpatul și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3476/13 noiembrie 2008 Judecătoriei Iași, sentință ce a fost desființată în parte în sensul:
- înlăturării condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală", prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG195/2002, astfel cum a fost modificată, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal;
- condamnării inculpatului pentru comiterea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere", prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, astfel cum a fost modificată, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
Rejudecând cauza, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere" prev. de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, astfel cum a fost modificată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța decizia, Tribunalul a reținut următoarele:
Conform disp. art. 317 Cod procedură penală, judecata în primă instanță se mărginește la fapta și persoana arătate în actul de sesizare a instanței; ca urmare, obiectul judecății în primă instanță privește fapta și persoana pentru care s-a dispus trimiterea în judecata prin rechizitoriu.
Potrivit disp. art. 345 Cod procedură penal, instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din data de 28.07.2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin.1 din OUG195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Instanța de fond a procedat la verificarea regularității actului de sesizare, conform disp. art. 300 Cod procedură penală și a audiat inculpatul cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată, acesta recunoscând și regretând comiterea ei, invocând împrejurări obiective care l-au determinat să conducă autovehiculul deși nu poseda permis de conducere.
Pentru a stabili situația de fapt expusă, instanța de fond a administrat în cursul cercetării judecătorești (efectuată cu respectarea disp. art. 313 și urm. Cod procedură penală) toate probele necesare aflării adevărului cu privire la împrejurările și modalitatea comiterii faptei, precum și cu privire la persoana inculpatului, contextul faptic reținut fiind în deplină concordanță cu ansamblul probelor, ce au fost legal administrate și temeinic evaluate.
Astfel, a fost convingător dovedit faptul că la data de 12.09.2007, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare IȘ-02- fără a poseda permis de conducere, atât situația de fapt cât și încadrarea juridică a faptei fiind judicios realizate și indicate în considerentele hotărârii instanței de fond.
Cu toate acestea, în dispozitivul hotărârii instanța a dispus angajarea răspunderii penale a inculpatului pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin.1 din OUG195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, faptă pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată.
Procedând la stabilirea tratamentului sancționator, prima instanță a făcut o evaluare a tuturor criteriilor stipulate de art. 72 Cod penal, cu referire la limitele de pedeapsă stabilite de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, stabilind pentru acesta o pedeapsă principală cu închisoare, bine dozată, care sa corespundă exigențelor reeducării inculpatului și asigurării funcției de prevenție generală.
Starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal a fost generată de condamnările anterioare suferite de către acesta, dintre care, una a fost aplicată pentru săvârșirea unei fapte de același gen cu cea pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
Față de cele expuse mai sus, pentru înlăturarea deficiențelor constatate, tribunalul, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală urmează să admită apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și al inculpatului, să desființeze în parte sentința apelată, în latură penală și să procedeze conform disp. art. 345 și următoarele Cod procedură penală privind judecata în fond.
Reținând cauza și rejudecând-o în limitele menționate, pentru considerentele expuse în cele ce preced, va angaja răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv art. 86 alin.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, infracțiune dovedită cu probele administrate în cauză.
Astfel, declarațiile inculpatului date în ambele faze procesuale se coroborează cu procesul-verbal de constatare din data de 12.09.2007, verificările efectuate la. și declarațiile martorilor, formând un ansamblu probator care dovedește vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei pentru care a fost cercetat.
Evident, în domeniul dreptului penal principiul proporționalității își găsește expresia specifică în criteriile generale de individualizare a pedepselor, în raport cu care la stabilirea și aplicarea acestora trebuie să se țină seama atât de gradul de pericol social abstract, astfel cum el este determinat în textul de lege incriminator, cât și de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și toate trăsăturile ce îl caracterizează pe infractor.
Sub acest aspect, este de observat că, pe lângă limitele de pedeapsă fixate în lege și gradul de pericol social al faptei săvârșite, pedepsele trebuie să mai reflecte și persoana infractorului, cu toate trăsăturile și particularitățile ce îl caracterizează, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea sa penală.
De aceea, criteriile de individualizare cu caracter general, astfel cum sunt reglementate în art. 72 din Codul penal, trebuie particularizate pentru situațiile specifice cauzei care, în speță impun aplicarea unei pedepse al cărui cuantum să fie stabilit la limita specială minimă prevăzută de norma de incriminare, în măsură să răspundă exigențelor scopului pedepsei cu referire la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat, dar și scopului prevenției generale.
Interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II și lit.b Cod penal este pe deplin justificată, aceste demnități impunând înalte calități umane și morale, motiv pentru care se va menține aplicarea acestei pedepse.
Cât privesc motivele de apel invocate de inculpatul care vizează modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, este de menționat că solicitarea acestuia de aplicare a disp. art. 81 Cod penal este lipsită de fundamentare juridică, întrucât disp. art. 81 Cod penal interzic aplicarea acestei instituții în cazul în care inculpatul fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, el având în antecedență mai multe condamnări care fac inoperantă această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei.
Apelul său este admisibil însă, ca urmare a achiesării la motivele de apel invocate de parchet, dar și pentru a statua asupra legalității incriminării.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie în ce privește individualizarea pedepsei.
Se susține că față de atitudinea și circumstanțele personale ale inculpatului, chiar dacă acesta are în antecedență mai multe condamnări pedeapsa de 1 an închisoare este severă și se solicită reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării prev. de art. 81 Cod penal.
Inculpatul este căsătorit, are copii minori în întreținere, fiind singurul întreținător al familiei.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond și instanța de apel au administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.
Pedeapsa a fost individualizată în raport de criteriile legale prevăzute de art. 72 Cod penal, de scopul și funcțiile pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
S-au avut în vedere în procesul individualizării pedepsei, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, modalitatea de comitere, împrejurările comiterii faptelor precum și datele ce țin de persoana inculpatului atitudinea lui procesuală dar și starea de recidivă postexecutorie în care a comis infracțiunea, inculpatul având multiple condamnări anterioare chiar pentru infracțiuni de același gen.
Pedeapsa aplicată în cauză inculpatului a fost stabilită la limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 fiind de la unu la 5 ani închisoare, în considerarea tuturor criteriilor de individualizare menționate.
Nu se impune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa aplicată fiind proporțională cu fapta și persoana inculpatului.
Nu este posibilă aplicarea art. 81 Cod penal, respectiv acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei întrucât una dintre condițiile legale de aplicare nu este îndeplinită în ce îl privește pe inculpat și anume condiția prev. de art. 81 lit. b Cod penal, potrivit căreia inculpatul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal. Or, inculpatul este recidivist și a fost condamnat anterior la pedepse de 5 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 8 luni închisoare, 2 ani închisoare și alte pedepse, care au fost contopite și cumulate juridic și care au fost executate sau considerate ca fiind executate raportat la data săvârșirii infracțiunii pentru care este judecat în prezenta cauză.
Așadar, criticile formulate de inculpat în recurs sunt nefondate, decizia penală atacată este legală și temeinică și conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și va menține decizia penală atacată.
Văzând și dispozițiile articolului 192 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.257 din 12 mai 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
25.01.2010
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Aurel Dublea
