Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 829/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
Decizia penală nr.829
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petenta - B,-,.84,.1,.3, apart.17, sector 6, împotriva sentinței penale nr.130 din data de 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care a fost admisă în parte plângerea formulată de petentă, împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală din 29.12.2008, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău și a rezoluției din 03.02.2009 data în dosarul nr.261/VIII/1/2008 de prim procurorul din cadrul aceluiași parchet, fiind desființată în parte rezoluția procurorului și trimisă cauza la parchet pentru a se pronunța și cu privire la infracțiunile prev. de art.2151Cod penal și art.261 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - petentă, personal lipsind intimata -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar intimata a depus concluzii scrise.
Petenta, personal având cuvântul și reprezentantul Ministerului Public, precizează că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Petenta având cuvântul în dezbateri solicită în principal, în temeiul art. 3859pct.9 Cod procedură penală admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar în temeiul art. 3859pct. 10-18 Cod procedură penală admiterea recursului și reținând cauza spre rejudecare să se dispună desființarea în totalitate a rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la parchet cu precizarea probatoriilor și a faptelor incriminate.
Apreciază că nici organul de urmărire penală și nici instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra tuturor faptelor reclamate, trăsăturile esențiale ale tuturor faptelor reclamate se regăsesc cu certitudine în probatoriile existente la dosarul cauzei asupra cărora nici parchetul și nici instanța de judecată nu s-au aplecat.
Consideră că cele doua rezoluții ale parchetului sunt lovite de nulitate, întrucât potrivit disp. art. 203 pct.2 Cod procedură penală acestea trebuiau motivate atât în fapt cât și în drept, situație pe care nici instanța de judecată până la acest moment nu a sesizat-
Pe de altă parte cele doua rezoluții nu au soluționat decât aspectele legate de infracțiunea prevăzuta de art.175 lit. b si c Cod penal, faptele reclamate prev. de art.215 pct. 1 Cod penal și art. 261 Cod penal nefiind analizate.
Apreciază că în cauza de față nu au fost administrate nici un fel de probatorii, fiind audiată doar intimata din a cărei declarația a rezultat că aceasta a îngrijit de numitul, tatăl său, însă, tot din declarația acesteia rezultă că nu avea cunoștință unde avea fișa medicală acesta.
Precizează de asemenea că ea, personal nu a fost audiată, într-adevăr la dosarul cauzei există mai multe dovezi de citare, însă toate viciate, prima citație fiind primită după termenul pentru care era citată, la a doua citație nu se afla în țară, în rezoluțiile atacate menționându-se că au fost emise mai multe citații însă nu se precizează pentru ce date a fost invitată la sediul unității de parchet.
Pentru considerentele mai sus expuse solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de admitere a recursului, într-adevăr instanța de fond nu s-a pronunțat decât asupra unei fapte din cele trei reclamate de petenta - recurentă, astfel că se impune trimiterea cauzei la Tribunalul Buzău pentru a se pronunța și asupra celorlalte fapte.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 130/21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Buzăua fost admisă in parte plângerea formulata in temeiul art.2781proc.pen. de petenta, împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penala din 29.12.2008 data de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău si a rezoluției din 03.02.2009 data in dosarul nr.261/VIII/1/2008 de prim procurorul aceluiași parchet și a fost desființată in parte rezolutia procurorului si trimisă cauza la parchet pentru a se pronunța si cu privire la infracțiunile prev.de art.2151si art.261 pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond pe baza actelor și lucrărilor dosarului efectuate în faza de urmărire penală, a reținut în esență că la data de 8.05.2008, petiționara a formulat plângere împotriva făptuitoarei pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.174-175 pen. considerând că are suspiciuni asupra decesului defunctului, a cauzelor decesului și a modului în care a fost îngrijit anterior decesului de către făptuitoare, în condițiile în care a fost medic și o persoană activă.
Consideră că făptuitoarea s-a căsătorit cu soțul său din interes, l-a forțat pe soțul său să ia decizii în favoarea nepoților ei.
De asemenea, aceasta nu i-a adus la cunoștință decesul, împrejurare care i-a format convingerea că tatăl său trăiește cu toate că era decedat - considerând astfel că a comis infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.2151Cod penal.
Mai susține petiționara că în cauza civilă de dezbatere a succesiunii aflate pe rolul Judecătoriei Sector 5 B cu prilejul judecării dosarului nr- a propus ca martor pe numita I despre care a afirmat că este verișoara ei (petiționarei), persoană pe care ea nu o cunoaște.
Prin rezoluția nr.261/VIII/1/2008 din 29.12.2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzăua dispus respingerea plângerii deoarece din verificările efectuate nu rezultă indicii de săvârșire a vreunei fapte cu caracter penal privind decesul numitului, din probele administrate rezultând că decesul a survenit la 20.12.2005 urmare afecțiunilor patologice grave de care suferea de peste 15 ani, și pentru care a beneficiat de tratament medical ambulatoriu sau în instituții de specialitate.
Soluția a fost menținută de prim-procurorul unității de parchet.
Din analiza plângerii petiționarei și a rezoluției procurorului de netrimitere în judecată a reținut prima instanță că în plângerea adresată parchetului, petiționara a solicitat efectuarea de cercetări pentru infracțiunile de omor calificat prevăzute de art.174-175 lit. b și c Cod penal, înșelăciune prevăzută de art.2151Cod penal și mărturie mincinoasă prevăzută de art.261 Cod penal.
Prin rezoluție procurorul s-a pronunțat numai cu privire la infracțiunea prevăzută de art.174-175 Cod penal, pe baza fișelor medicale ale defunctului, certificatului constatator al morții, soluție în concordanță cu probele administrate, însă a omis să se pronunțe și pentru celelalte fapte, ori să decline competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău pt. art.2151Cod penal și respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B pentru infracțiunea prevăzută de art.261 Cod penal.
Pentru aceste considerente prima instanță în baza art.2781pct.8 lit.b pr.pen. a admis în parte plângerea și a desființat în parte rezoluția procurorului, cauza fiind trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău pentru a se pronunța și cu privire la infracțiunile prevăzute de art.2151și art.261 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana vătămată, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea în integralitatea ei a plângerii și desființarea în totalitate a rezoluțiilor procurorului.
Prima critică formulată, subsumată cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 pr.pen. vizează faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la probele existente în dosarul de cercetare penală, respectiv cu privire la înscrisurile medicale existente la dosar, înscrisuri care atestau faptul că în perioada 2003 - 2005 defunctul a fost paralizat și în imposibilitate de a se îngriji singur și nici nu a beneficiat de nici un fel de îngrijire medicală. Consideră petiționara organul de urmărire penală sau instanța puteau dispune schimbarea încadrării juridice a cauzei în infracțiunea prev. de art. 314 pen.
O altă critică formulată de către recurentă vizează cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 pr.pen. în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că cercetarea penală este incompletă sub aspectul infracțiunii prev. de art. 174 pen. Astfel, nu a fost administrată proba cu martori, nu s-a procedat la audierea petiționarei, nu s-a sesizat faptul că decesul a fost constatat cu întârziere și certificatul constatator al decesului a fost întocmit la mai mult 24 ore de la data când a avut loc decesul. Apreciază, de asemenea, că declarația persoanei față de care a fost formulată plângerea este contradictorie.
Prin înscrisul de la filele 29 - 35, recurenta și-a completat motivele de recurs, invocând și cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 pr.pen. în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pentru care nu s-au desființat rezoluțiile atacate și cu privire la neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 174 - 175 pen.
De asemenea, a invocat recurenta și faptul că instanța de fond nu a observat aspectele legate de nulitatea absolută a rezoluțiilor atacate, nulitate rezultând din faptul că Parchetul nu a soluționat plângerea sub toate aspectele, nu a procedat la audierea petentei, nu a manifestat rol activ în vederea aflării adevărului. Probele administrate în cauză sunt apreciate ca fiind insuficiente raportat la infracțiunea prev. de art. 174 - 175 pen. Consideră petiționara ca se impunea audierea martorilor precum și efectuarea unei percheziții. Apreciază aceasta și că rezoluțiile atacate sunt neîntemeiate în drept, motiv care atrage nulitatea absolută a acestora.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art.3856alin.2 și art.3859Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
În ceea ce privește prima critică formulată, Curtea reține că instanța fondului a analizat în mod complet probele aflate la dosarul cauzei și în mod corect a apreciat că soluția pronunțată de către Parchet în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 174 - 175 pen. pretins săvârșită asupra defunctului este legală și temeinică. Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că tatăl petentei a suferit înainte de momentul decesului de mai multe afecțiuni, afecțiuni care au condus în anul 2005 la producerea morții acestuia, deces constatat prin certificatul constatator al morții nr. 58/21.12.2005.
Schimbarea încadrării juridice invocată de către petentă din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 pen. în infracțiunea de punere în primejdie a unei persoane în neputință de a se îngriji prev. de art. 314 pen. se putea realiza de către organele de urmărire penală, în măsura în care din probele dosarului rezulta existența unor indicii referitoare la comiterea unei fapte penale. În speță însă aceste indicii nu existau, probele administrate indicând cauzele naturale ale decesului numitului.
Tot sub aspectul probațiunii, Curtea având în vedere aspectele anterior menționate, consideră că prima instanță a reținut corect starea de fapt, nefiind necesare probe suplimentare cu privire la cauza decesului tatălui recurentei, mijloacele de probă pretins necesar a fi administrate în realitate fiind inutile în cauză. Deci, critica vizând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 pr.pen. este nefondată.
Nefondată este și critica vizând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 pr.pen. în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pentru care nu s-au desființat rezoluțiile atacate și cu privire la neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 174 - 175 pen. instanța de fond indicând temeiurile faptice ce au condus-o la respingerea plângerii sub acest aspect, precum și temeiul juridic.
Aspectele vizând nulitatea rezoluțiilor pentru faptul că Parchetul nu a soluționat plângerea sub toate aspectele, nu a procedat la audierea petentei, nu a manifestat rol activ în vederea aflării adevărului, au fost analizate de către prima instanță. Pentru nepronunțarea în privința tuturor infracțiunilor menționate în actul de sesizare a și fost admisă în parte plângerea de prima instanță și s-a dispus trimiterea cauzei la Parchet, însă aceste elemente nu sunt de natură să conducă la nulitatea rezoluțiilor atacate.
Așa fiind, pe cale de consecință, recursul declarat de petiționara urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta - B,-,.84,.1,.3, apart.17, sector 6, împotriva sentinței penale nr.130 din data de 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier
Red.
2 ex./04.12.2009
nr. 2259/114/200 Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Dan
